Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1135/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1135/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 1135/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1135/2012
Ședința publică de la 25 Octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Judecător: L. C.
Grefier: I. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de:
Procuror: A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul A. M. V. împotriva sentinței penale nr. 191/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul recurent A. M. V., apărătorul ales, avocatul H. O. și apărătorul desemnat din oficiu, avocatul P. F., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că s-au primit, la dosar, prin serviciul de registratură al instanțe următoarele înscrisuri:
- din partea Direcției P. Comunitare de Evidență a Persoanelor – Biroul de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă a județului A. răspuns la adresa Curții de Apel A. I. prin care arată că inculpatul A. M. V. figurează în evidențe cu același domiciliu cunoscut de instanță și anume, mun. A. I., ., județ A.;
- din partea inculpatului recurent A. M. V., prin apărătorul ales, avocatul H. O., motive de recurs;
- din partea agentului P. A. din cadrul Poliției Mun. A. I. proces verbal pentru executarea mandatului de aducere în care arată că la adresa indicată în mandat nu a fost găsită nici o persoană, iar din discuțiile cu vecinii a aflat că numitul A. M. V. este plecat din țară de aproximativ 4 ani.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul H. O., apărător ales al inculpatului recurent A. M. V., solicită admiterea recursului, reducerea pedepsei aplicate inculpatului și stabilirea ca modalitate de executare a acesteia a suspendării.
Apărătorul învederează instanței că în altă cauză pentru o faptă similară s-a dispus ca executarea pedepsei să fie suspendată, iar în dosarul de față s-a hotărât executarea pedepsei în regim de detenție.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii penale atacate ca temeinică și legală, întrucât pedeapsa a fost corect individualizată, iar suspendarea executării acesteia nu se impune.
Reprezentanta Parchetului subliniază faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare și precizează că acesta s-a sustras de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 191/2.05.2012 pronunțată de către Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ în temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005 inculpatul A. M. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În baza art. 71 din Codul penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, lit.b și lit.c (funcția de administrator) din Codul penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14 și 346 din Codul de procedură penală, rap. la art. 998 și 999 Cod Civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cauză de Ministerul Finanțelor P., ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A., AFP A., cu sediul în A. I., ., jud. A. și pe cale de consecință, inculpatul A. M. V. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar SP E. INSOLVENȚĂ SPRL, cu sediul în Hunedoara, ..16, ., parter, jud. Hunedoara, să plătească acestei părți civile suma de_ lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.357 alin.2 lit.c) din Codul de pr. penală, raportat la art.163 alin.2 Cod pr. penala, a fost menținută Ordonanța de aplicare a sechestrului asigurator instituit de procuror (fila 225 d.u.p) și pus în aplicare prin procesul verbal de aplicare a sechestrului din 02.12.2010 (f.231).
În temeiul art.191, alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.13 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În baza art.4 și art.6 din OG75/2001 rep., s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la data rămânerii sale definitive, către DGFP A., în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal.
Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 20.03.2009, P. de pe lângă Judecătoria A. I. a înregistrat dosarul penal privind pe A. M. V., administrator la ., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cauză care la data de 1.11.2010 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Urmare a actelor de urmărire penală s-a stabilit că organele fiscale au supus . A. I. unor verificări cu privire la modul de constituire și achitare a obligațiilor către bugetul general consolidat al statului.
Cu acest prilej, din documentația contabilă analizată a rezultat că la 03.03.2009 persoana juridică figura cu obligații totale reprezentând stopaj la sursă în valoare de 126.060 lei, sumă care a fost calculată în raport de momentul efectuării ultimei plăți a taxelor și impozitelor din această categorie, respectiv 24.07.2008.
Conform documentației întocmite de către ITM A. în intervalul 2007 – 2008, . A. I. avea aproximativ 65 angajați cărora le-au fost reținute pe statele de plată contribuțiile la fondurile de sănătate, asigurări sociale, asigurări de șomaj și impozite pe salarii.
Din evidențele contabile ale persoanei juridice, care au fost conduse de martora M. E. M., director economic, potrivit depoziției acesteia, reiese că în perioada martie – decembrie 2008 în contul” casa în lei” (5311) s-au derulat operațiuni de încasări în numerar în valoare de 3.357.950,99 lei, sumă din care era posibilă onorarea obligațiilor către bugetul consolidat al statului.
Totodată cu privire la același interval de timp rezultă că în soldul debitor al contului ”casă în lei” (5311), au existat la sfârșitul fiecărei luni suficiente resurse financiare care puteau fi alocate în scopul susmenționat de către inculpat.
Mai mult decât atât, potrivit registrului de casă al societății și depoziției martorei P. A. – I., contabilul . A. I., în perioada 2007-2008, s-a evidențiat și împrejurarea că inculpatul a încasat dividende la 31.12.2008 în cuantum de 758.500 lei, ceea ce denotă reaua sa credință și intenția sa de a eluda plata obligațiilor fiscale către stat.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cauză: plângerea penală formulată de A.F.P.A. și documentația atașată (f.8-17), rezoluția de începere a urmăririi penale și confirmare a acestei măsuri (f.4-7), adresa de constituire parte civilă a AFP A. (f.18, 255- 257, 288, 294-300 și 302)), declarațiile martorilor M. E. M. (f. 19-23), P. A. (f.24-25), A. V. (f.26-27), documentația contabilă întocmită de către organele fiscale cu privire la societatea implicată (f.28-224), ordonanța nr. 1159/P/2009 din 12.07.2010 a I.P.J. A. I., adresa nr._/12.07.2010 a Primăriei mun. A. I. și procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurător (f.225-231), cazierul judiciar al inculpatului (f.232 și 2449, adresa emisă de ORC A. cu privire la . (f._) și sentința comercială nr. 122/F/CC/2011 pronunțată de Tribunalul A..
În drept fapta inculpatului săvârșită în împrejurările descrise mai sus a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005.
Sub aspectul laturii civile a cauzei prima instanță a reținut că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale astfel că în temeiul art. 14 și 346 C.pr.pen rap. la art. 998 și 999 cod civil inculpatul se impune a fi obligat la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente . sumei de 125.387 lei cu titlul de despăgubiri civile.
Inculpatul nu a fost prezent pe parcursul procedurilor nici în cursul urmăririi penale acesta fiind trimis în judecată în lipsă și nici în fața instanței de fond deși în cauză au fost depuse diligențele necesare citării și aducerii la cunoștință a existenței procesului penal declanșat împotriva sa.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 C.pr.pen. inculpatul A. M. V. aducându-i critic pentru netemeinicie sub următoarele aspecte, relevate în memoriul depus la dosar (f.26-27):
-sancțiunea penală aplicată este excesiv de severă raportat la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății și în total dezacord cu jurisprudența instanțelor judecătorești în materie;
-modalitatea de executare a pedepsei stabilite de către prima instanță nu reflectă aspectele circumstanțiale ale cauzei și posibilitatea reală de reeducare a inculpatului, în speță fiind întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 81 C.pen. și care ar fi acordarea beneficiului suspendării condiționate.
Curtea a depus diligențele necesare citării inculpatului și prezentării sale în fața instanței însă din procesul verbal depus la dosar (fila 28) rezultă că mandatul de aducere nu a putut fi pus în executare, inculpatul fiind plecat din țară de aproximativ 4 ani.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu în limitele prev. de art. 385/6 al.3 C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a stabilit o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată: plângerea penală formulată de A.F.P.A. și documentația atașată (f.8-17), rezoluția de începere a urmăririi penale și confirmare a acestei măsuri (f.4-7), adresa de constituire parte civilă a AFP A. (f.18, 255- 257, 288, 294-300 și 302)), declarațiile martorilor M. E. M. (f. 19-23), P. A. (f.24-25), A. V. (f.26-27), documentația contabilă întocmită de către organele fiscale cu privire la societatea implicată (f.28-224), ordonanța nr. 1159/P/2009 din 12.07.2010 a I.P.J. A. I., adresa nr._/12.07.2010 a Primăriei mun. A. I. și procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurător (f.225-231), cazierul judiciar al inculpatului (f.232 și 2449, adresa emisă de ORC A. cu privire la . (f._) și sentința comercială nr. 122/F/CC/2011 pronunțată de Tribunalul A..
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei cu respectarea strictă a exigențelor impuse de art. 63 al.2 C.pr.pen., stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare.
3. Curtea va reține la rândul său sub raportul bazei factuale că inculpatul A. M. V. în calitate de administrator al . A. I., cu rea credință a reținut și nu a vărsat la bugetul consolidat al statului în termenul prevăzut de lege, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă producând un prejudiciu în cuantum de 125.387 lei deși în perioada vizată societatea a avut încasări ce permiteau efectuarea plăților respective.
4. Curtea precizează că instanța fondului a dat o calificare juridică corectă faptei săvârșite de către inculpat și a stabilit o pedeapsă ce corespunde criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, aceasta reflectând atât gradul de pericol social concret al faptei cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
5. Analiza efectivă a probelor și lucrărilor esențiale supuse aprecierii relevă faptul că în cauză nu există motive suficiente și relevante care să justifice și să impună o atenuare a răspunderii penale a inculpatului. În cauză nu poate fi ignorată modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, în contextul în care datorită specificului activității societății administrare de inculpat (dezvoltator imobiliar), aceasta avea încasări semnificative din vânzarea imobilelor construite. Se impune a fi avut în vedere poziția adoptată de inculpat și care în deplină cunoștință de cauză a privat cei aproximativ 65 de angajați de securitate socială deși le-a fost reținute pe statul de plată contribuțiile la fondul de sănătate, asigurări sociale, asigurări de șomaj și impozite pe salarii.
6. Cuantumul prejudiciului a reprezentat de asemenea un criteriu important în evaluarea pericolului social concret al faptei și de aici în cuantificarea pedepsei aplicate; de asemenea conduita inculpatului care nu a înțeles să-și onoreze obligațiile către stat, părăsind teritoriul țării justifică pe deplin o pedeapsă proporțională comportamentul său de manieră penală.
7. Inculpatul nu a depus diligențe nici după sesizarea instanței de a onora obligațiile sale către stat și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată pentru a da explicațiile necesare.
8. Curtea precizează că o atenuare a răspunderii penale a inculpatului cât și o altă modalitate de executare a pedepsei nu ar corespunde necesităților sale reale de reeducare și nu ar oferi garanții suficiente asupra atingerii scopului preventiv și educativ impus de art. 52 C.pen.
9. Curtea nu va accepta apărările formulate de către inculpat prin apărătorul său ales în sensul că soluția atacată contravine jurisprudenței în materie, individualizarea judiciară a pedepsei realizându-se în fiecare caz în parte în raport cu circumstanțele concrete ale speței deduse judecății. În cauza de față Curtea consideră că nu sunt întrunite cumulativ dispozițiile art. 81 Cod penal, iar scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.
10. Față de cele ce preced, apreciind că sentința penală atacată nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C.pr.pen. Curtea va respinge în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b C.pr.pen. recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat în temeiul art. 192 al.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. M. V. împotriva sentinței penale nr. 191/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. M. E. C. L. C.
Grefier,
I. P.
Red. MEC
Dact. IP/2 ex./1.11.2012
Jud. fond S. P. I. C.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1014/2012. Curtea... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
