Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 152/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-01-2012 în dosarul nr. 152/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 152/2012
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător C. M.
Judecător D. G.
Grefier I.-M. M.
DIICOT- Serviciul Teritorial A. I.
Reprezentat de procuror - I. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul P. G. Nicușor împotriva încheierii penale nr. 12/CC/26.01.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul P. Gabrel Nicușor aflat în stare de arest preventiv, în cadrul IPJ Sibiu, asistat de avocat ales V. M. în substituirea avocatului R. M., și avocat desemnat din oficiu C. T. pentru inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: se constată că la dosar a fost înregistrată o cerere din partea avocatului R. M. care solicită strigarea cauzei după ora 11.30.
Avocata din oficiu solicită constatarea încetării mandatului său din oficiu, și stabilirea onorariului conform protocolului.
Neexistând cereri de formulat de către părți și de către reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial A. I., instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul V. M., apărător ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului formulat de către inculpat, casarea încheierii penale atacate prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar, și rejudecând a se admite cererea de liberare sub control judiciar a acestuia, și să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că problema care se pune este oportunitatea acestei cereri de liberare provizorie. Temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului există, acesta și-a recunoscu faptele, nu se poate pune problema de a încerca să influențeze urmărirea penală, care este aproape terminată. Aportul inculpatului este acela de săgeată. Motivele pentru care inculpatul este în continuare reținut nu mai subzistă. În subsidiar solicită aplicarea uneia dintre măsurile obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Regula în procesul penal este judecarea în stare de libertate, făcând trimitere la Deciziile CEDO. Lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă un pericol public.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial A. I. solicită respingerea recursului declarat de către inculpați, motivele care impun în continuare privarea de libertate a inculpaților au fost analizate de către instanța de fond. Criteriile pentru care s-a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate au fost acelea în scopul identificării tuturor infractorilor în ceea ce privește infracțiunea de frauda informatică săvârșită în grup organizat. Inculpatul recurent are în fișa de cazier o condamnare a Judecătoriei B. pentru aceleași fapte de înșelăciune. Instanța de fond a apreciat că există datele necesare pentru ca inculpatul să rămână în starea de arest preventiv.
Având ultimul cuvânt inculpatul P. G. Nicușor susține că dorește să fie judecat în stare de libertate, a recunoscut faptele, a regretat, nu va mai săvârși alte infracțiuni, va fi de acord cu interdicțiile ce i se vor impune, nu va lua legătura cu alții, și va avea o bună conduită.
CURTEA DE APEL
Constată că prin încheierea penală nr. 12/CC dispusă în dosar nr._ s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul inculpatul P. G. Nicușor.
În considerente instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._, formulată de inculpatul P. G. NICUȘOR prin avocat, acesta a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpatul P. G. Nicușor a învederat că cercetarea penală desfășurată în cauză este, în mare parte, finalizată, astfel că nu există riscul unor ingerințe în mersul anchetei iar, pe de altă parte, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, ci reprezintă un act de normalitate, în condițiile în care are 25 ani, este o persoană serioasă, este student, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, a colaborat cu organele de anchetă, fiind integrat în societate. De asemenea, se invocă faptul că infracțiunile pentru care este cercetat sunt lipsite de violență, sunt săvârșite în mediul virtual, neexistând plângeri ale părților vătămate sau constituiri de părți civile, iar martorii au fost audiați, probele au fost ridicate, astfel că pericolul social al lăsării sale în libertate este minim.
În drept, inculpații P. și S. au invocat dispozițiile art. 1602 al.1 și 2, art.1606 1608 , art. 1608a C.p.p..
Întrebat fiind de către instanță, petentul inculpat P. G. Nicușor a arătat că își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulate prin apărător, are cunoștință despre condițiile acordării liberării provizorii precum și de cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar. A susținut că nu dorește să dea declarație cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciar și că își menține declarațiile date până în prezent, prevalându-se de dispozițiile art. 70 C.p.p.
Examinând condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de liberare provizorie sub control judiciar instanța a constatat că aceasta a a îndeplinit condițiile prev. de art. 1607 C.p.p. cu raportare la 1606 alin. 2 C.p.p. și prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C.p.p., Tribunalul constată că cererea este admisibilă în principiu, motiv pentru care, în baza art. 1608C.p.p. a admis-o în principiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 39/CC/23.11.2011 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă propunerea DIICOT – Biroul Teritorial Sibiu și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. G. Nicușor pentru constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003; fraudă informatică - fapta de a prejudicia o persoană prin introducerea, modificarea sau ștergerea, fără drept, de date informatice, în scopul obținerii unui beneficiu material prev. și ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. și pălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, alături de coinculpații: S. R., N.-Palatkaș V., S. S.-G., B. S.-N., C. A.-V., F. I. C..
Încheierea penală nr. 39/2011 a rămas definitivă prin încheierea penală nr. 76/28.11.2011 a Curții de Apel A. I. prin care s-au respins ca nefondate recursurile formulate de inculpații.
Examinând temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. G. Nicușor, prin raportare la dispozițiile art. 1602 alin. 2 C.p.p., față de actele dosarului, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Astfel, potrivit art. 1602 alin. (2) C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din coroborarea celor două texte menționate (art. 1602 alin. 1 și art. 1602 alin. 2 C. proc. pen.) reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzute în art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza discreționar de această facultate, întrucât s-ar încălca flagrant dispozițiile art. 5 alin. (5) C. proc. pen., art. 23 alin. (10) Constituția României și art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar, se pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
Această premisă conduce la concluzia că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpaților în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, astfel de temeiuri ar putea privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (2) C. p.p., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
În acest context, activitatea infracțională a grupului precum și a inculpatului P. G. Nicușor, s-a privit a fi deosebit de periculoasă prin natura infracțiunilor prezumate a fi săvârșite (infracțiuni de fraudă informatică) prin modul de concepere și acțiune ( prin înșelarea bunei credințe a potenților cumpărători de autoturisme), prin amploarea ei (diversele locații de unde au fost retrași banii) prin numărul relativ mare al actelor materiale, prin valoarea prejudiciului cauzat. Pe de altă parte, complexitatea activității, compunerea ei și modul de concepere (unii dintre inculpați necunoscându-se personal, decât în mediul virtual) fac ca identificarea membrilor grupului și a părților vătămate să fie anevoioasă.
Totodată, tribunalul a apreciat că natura faptelor pentru care este cercetat inculpatul (infracțiuni informatice care pun în pericol securitatea în domeniul financiar și comercial și sunt apte să creeze un climat de nesiguranță pentru cei care utilizează astfel de mijloace tehnice în domeniul achiziționării de bunuri și servicii), gravitate acestora (dată și de amploarea activității informatice, organizarea și activitatea grupului infracțional), împrejurarea că în speță se desfășoară cercetări pentru identificarea unor posibile părți vătămate și pentru constituirea de părți civile, toate acestea au reprezentat ,, date „ în accepțiunea dispozițiilor art. 160 ind. 2 al. 2 C.p.p. din care rezultă necesitatea de a împiedica inculpatul P. G. Nicușor să zădărnicească aflarea adevărului. Deși o parte din calculatoarele folosite la comiterea presupuselor fapte au fost ridicate în vederea percheziționării, această împrejurare nu este suficientă pentru a stopa o eventuală continuare a activității infracționale, în condițiile în care inculpatul ar putea avea acces la site-urile folosite de pe orice calculator, unele dintre conturile folosite fiind încă active, și putând crea conturi noi. În ceea ce privește conturile bancare deținute de inculpații din dosar, deși s-au formulat adrese către băncile din țară și din străinătate, răspunsurile nu au sosit în totalitate la dosar. Pe de altă parte în cauză au fost dispuse efectuarea unor comisii rogatorii în Bulgaria și în Spania.
În cauză nu a putut fi neglijat pericolul social al faptelor pentru care este cercetat inculpatul P. G. Nicușor.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că activitatea infracțională a inculpatului P. G. Nicușor a fost mai extinsă și mai diversificată decât a altor coinculpați, el fiind practic, unul dintre liderii grupării alături de inculpații B. și N., chiar dacă în fața instanței, la ultimul cuvânt, s-a declarat vinovat de săvârșirea faptelor dar nu se consideră un lider al grupului. În acest context, activitatea inculpatului s-a privit a fi deosebit de periculoasă, iar acest pericol social este dat de natura faptelor reținute în sarcina inculpatului (infracțiuni informatice care pun în pericol securitatea în domeniul financiar și comercial și sunt apte să creeze un climat de nesiguranță pentru cei care utilizează astfel de mijloace tehnice în domeniul achiziționării de bunuri și servicii și infracțiuni de fals), de gravitate acestora (dată și de amploarea activității infracționale), de organizarea și activitatea grupului infracțional.
Pe de altă parte, inculpatului P. G. Nicușor i s-a aplicat o sancțiune administrativă în anul 2011 de către P. de pe lângă Judecătoria B. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, și acesta nu a înțeles să stopeze prezumatele activități ulterioare de natură penală, existând astfel, riscul să reitereze activitatea infracțională.
Deși acesta inculpat invocă în sprijinul cererii sale vârsta, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, și împrejurarea că este student, tribunalul nu a putut omite faptul că, inculpatul, în ciuda vârstei, situației familiare și a studiilor, a dat dovadă de perseverență în comiterea de fapte antisociale iar aspectele învederate vor putea fi luate în considerare eventual la momentul la care se va soluționa cauza pe fond.
Prin prisma celor învederate, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul, P. G. Nicușor a fost neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul P. G. Nicușor și a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie întrucât nu va influența urmărirea penală, care este aproape finalizată, inculpatul a avut un rol de săgeată în activitatea infracțională iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță împrejurarea că nu sunt reținute cerințele de admisibilitate ale art. 160² C. pr. pen., referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar.
Pe de o parte se reține că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului P. G. Nicușor, având în vedere gravitatea acuzațiilor aduse acestuia, modalitatea de comitere a acestora și contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor.
Pe de altă parte analizând oportunitatea lăsării în libertate a inculpatului, instanța are în vedere împrejurarea că acesta a fost sancționat în anul 2011 pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, însă această măsură nu a avut eficiență față de persoana inculpatului. În această situație, chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră și a recunoscut comiterea faptelor, nu există suficiente garanții că nu va reitera comportamentul infracțional.
Totodată, precizăm că sunt nereale susținerile apărătorului în sensul că inculpatul ar fi avut doar un rol de "săgeată", probele administrate reliefând o contribuție importantă la comiterea infracțiunilor, fiind unul dintre liderii grupării.
În consecință, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G. Nicușor împotriva încheierii penale nr. 12/CC/26.01.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G. Nicușor împotriva încheierii penale nr. 12/CC/26.01.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 31.01.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. M. P. C. M. D. G.
C.O. Semnează președinte de
complet O. M. P.
Grefier
I.-M. M.
Red. O.M.P./08.02.2012
Tehn. I.M./2 EX/09.02.2012
Judecător fond-C. M. P.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 149/2012. Curtea... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 175/2012. Curtea... → |
|---|
