Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 308/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 308/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 308/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR.308/2012

Ședința publică de la 27 februarie 2012

PREȘEDINTE A. I. P.

Judecător A. L.

Judecător M. A. M.

Grefier T. C.

P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin

Procuror A. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul revizuient M. O. G. împotriva deciziei penale nr.124 din 14.11.2011 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 20.02.2012, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față

Constată că prin sentința penală nr.302/18 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 81/27.08.2008 a Judecătoriei Mediaș rămasă definitivă prin decizia penală nr. 106/19.02.2009 a Curții de Apel A. I., cerere formulată de revizuenta Direcția S. S..

S-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii luate prin încheierea din data de 22.06.2010 a Judecătoriei Mediaș, în dosar nr._ de înființare a sechestrului asupra imobilului cu nr. cadastral_, nr. top.138,139, înscris în C.F._ Miercurea Sibiului-aparținând inculpatului (intimat ) M. O. G., domiciliat în Miercurea Sibiului,., Județul S., precum și asupra autoturismului marca Mercedes, capacitate cilindrică 2197, ._, ._, aparținând inculpatului ( intimat ) M. N., cu ultimul domiciliu cunoscut în Miercurea Sibiului, nr. 811, Județul S..

Prin decizia penală nr. 92 din 28 martie 2011, Tribunalul S. a admis apelul revizuentei Direcția S. S., a desființat sentința penală nr. 302/18 octombrie 2010 și a dispus rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 395 C.p.p. care dispun că situația care constituie cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b C.p.p. se dovedește prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul M. O. G., recurs respins ca nefondat prin decizia penală nr.781/30 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, reținând că în mod legal instanța de fond a reținut că în cauză este incident temeiul de revizuire prevăzut de art.394 lit. b din codul de procedură penală., prin Ordonanța nr. 611/P/2011 din 21 martie 2011 dispunându-se aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ învinuiților M. G. L. și D. Vergil pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, cu ocazia audierii acestora ca martori în dosarele penale_ a Judecătoriei Mediaș și 747/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, în care calitatea de inculpat o avea intimatul N. O. G.. Declarațiile martorilor au fost esențiale în pronunțarea soluției de achitare în cauză a cărei temeinicie este discutabilă în atari condiții, astfel că sunt întrunite în speță și cerințele art.394 alin.3 din codul de procedură penală.

Prin decizia penală nr.124/14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul S. a fost admis apelul declarat de revizuenta DIRECȚIA S. S., cu sediul în S., Calea Dumbrăvii, nr. 140, jud. S., împotriva sentinței penale nr. 302 din data de 18.10.2010 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ .

S-a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcția S. S. împotriva sentinței penale nr. 81 din 27.03.2008 a Judecătoriei Mediaș, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 106/19.02.2009 a Curții de Apel A. I., pronunțată în dosarul nr._ și în consecință:

A fost anulată sentința penală nr. 81/27.03.2008 a Judecătoriei Mediaș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 106/19.02.2009 a Curții de Apel A. I., și procedând la rejudecarea în fond a cauzei:

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților M. O. G. și M. N. din infracțiunile prev. de art. 32 alin. 3 din OUG nr. 96/1998 și de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 32 alin. 1,3, 4 lit. a din OUG nr. 96/1998 și de art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 97 alin. 4 lit. a și art. 98 alin. 1,3, 4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

În baza art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 32 alin. 1,3, 4 lit. a din OUG nr. 96/1998, au fost condamnați inculpații M. O. G., fiul lui E. și M., născut la data de 25.12.1971 în orașul A., jud. S., cetățean român, studii 10 clase, divorțat, asociat la AF M. O., fără antecedente penale, domiciliat în ., jud. S., CNP_, și M. N., fiul lui E. și M., născut la data de 13.01.1967 în localitatea Noiștat, jud. S., cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, muncitor, fără antecedente penale, cu domiciliul în localitatea Miercurea Sibiului, nr. 811, jud. S., CNP_, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori.

În baza art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 97 alin. 4 lit. a și art. 98 alin. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996 au fost condamnați inculpații M. O. G. și M. N. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt material lemnos.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpaților și au fost condamnați aceștia la pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 C.p. s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.p.

În baza art. 86¹ C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 86² C.p.

În baza art. 86³ C.p., s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a încredințat supravegherea inculpaților Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art. 86⁴ C.p.

În baza art. 71 alin. 5 C.p. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14, 346 C.p.p. raportat la art. 998, 999 C.civil a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Direcția S. S. și în consecință, au fost obligați inculpații M. O. G. și M. N., în solidar, să plătească părții civile suma de 17.823,34 lei reprezentând contravaloarea a 33 de arbori tăiați ilegal.

S-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului cu număr cadastral_, nr. top 138, 139 înscris în CF_ Miercurea Sibiului – aparținând inculpatului M. O. G. precum și asupra autoturismului marca Mercedes, capacitate cilindrică 2197, ._, ._, aparținând inculpatului M. N., până la concurența sumei de 17.823, 34 lei.

În baza art. 191 alin. 1, 2 C.p.p. a fost obligat obligă intimatul inculpat M. O. G. la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 800 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu și se avansează din fondurile Ministerului Justiției iar intimatul inculpat M. N. la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1000 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

I. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește obiectul cauzei, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș întocmit la data de 14.06.2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților M. O. G. - fiul lui E. și M., născut la data 25 decembrie 1971 în orașul A., jud. S., cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, asociat la A.F. M. O., fără antecedente penale, cu domiciliul în Miercurea Sibiului, ., jud. S., având C.N.P._, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 32 alin. 3 din O.U.G. nr. 96/1998 și de art. 98 alin. 3 din legea nr. 26/1996, în concurs conform art. 33 lit. a C.p., și M. N. - fiul lui E. și M., născut la data de 13 ianuarie 1967, în Noiștat, jud. S., cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, muncitor, fără antecedente penale, cu domiciliul în .. 811, jud. S., având C.N.P._, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 32 alin. 3 din O.U.G. nr. 96/1998 și art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, în concurs conform art. 33 lit. a C.p..

Prin sentința penală nr. 81/27 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Mediaș, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.penală, a fost achitat inculpatul M. O.-G., asociat la A.F.M., pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prev.de art.32 alin.3 din OG 96/1998.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.penală, a fost achitat același inculpat, pentru infracțiunea de furt material lemnos, prev.de art.98 alin.3 din Legea 26/1996.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.penală, a fost achitat inculpatul M. N., pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prev.de art. 32 alin.3 din OG 96/1998.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.penală, a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de furt material lemnos,prev.de art.98 alin.3 din Legea 26/1996.

A fost respinsă acțiunea civilă alăturată celei penale, formulată de partea civilă Direcția S. S..

S-a dispus restituirea materialului lemnos confiscat pe baza procesului-verbal nr.1225/16.04.2004.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că volumul aferent celor 33 stejari socotiți ca fiind tăiați ilegal nu se regăsește în masa exploatată - de aceleași dimensiuni, de către inculpați și prin urmare, din perspectiva concluziilor expertizelor la care s-a făcut referire nu există nici un indiciu că materialul lemnos ar fi fost însușit de aceștia. Mai mult, s-a reținut că din aceeași anexă de la fila 268 dosar, întocmită de către expertul silvic, a rezultat că la inventarierea pe care a efectuat-o a găsit, de exemplu, carpen la sortimentul S și fag la sortimentul M1, deși în actul de punere în valoare nu există fag la M1 și nici carpen la S. Cu toate acestea, inculpații nu au fost acuzați că ar fi tăiat arbori nemarcați și din aceste două specii, existând presupunerea că numai ceea ce era evidențiat în actul de punere în valoare a fost marcat pentru tăiere. S-a reținut că acest fapt nu denotă altceva, decât că actul de punere în valoare reprezintă numai un act de estimare, așa după cum de altfel este definit și în anexa la normele aprobate prin Ordinul nr. 635/2002 al Ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor fila 246 dosar, și nicidecum o situație exactă, iar pentru cazul în speță, inadvertențele sunt evidente. Or, aceste deficiențe pun sub semnul îndoielii pertinența actului de punere în valoare în ceea ce privește corectitudinea determinării măsurilor arborilor ce urmau să fie tăiați, funcție de care se întocmesc aceste acte de punere în valoare.

În ceea ce privește tăierea celor 33 arbori, raportul de constatare tehnico-științifică numită criminalistică, a formulat concluzii cu caracter de probabilitate. Pe lângă faptul că expertiza criminalistică are ca obiect și finalitate identificarea făptuitorului prin prisma urmelor lăsate de el sau de obiectele folosite, în pricina de față, concluzia de probabilitate enunțată s-a bazat pe compararea unor tăieri efectuate cu mijloace mecanice despre care s-a spus că în mod obișnuit nu lasă urme particulare. Așa încât, s-a reținut că această identificare nu are caracter criminalistic, fiind în fapt doar o simplă comparare a profilului a două tăieri efectuate cu mijloace care nu sunt apte să creeze o distincție, prin evidențierea de urme particulare. În aceeași ordine de idei, nici probele testimoniale administrate, nu au atestat în mod cert că vreunul dintre cei doi inculpați a efectuat pe timpul exploatării partidei, tăieri de arbori. Singurul martor care a susținut că inculpatul M. N. efectua tăieri de arbori este martorul B. I. – la fila 424 dosar, dar această afirmație a fost enunțată sub forma unei presupuneri personale și nicidecum a unei constatări directe, deși a fost în partidă urmărind exploatarea prin controalele efectuate. Martorul C. V., pădurarul, care la fel, nu a exclus această posibilitate, dar în mod ipotetic, și nu ca o realitate ( fila 422 dosar). Aceiași martori au declarat însă în mod cert că activitatea îndeplinită de inculpatul M. N. a fost aceea de a tracta buștenii tăiați cu tractorul din dotare pe care-l conducea, iar despre inculpatul M. O. s-a spus că acesta a fost doar ocazional în parchet, nu s-a ocupat direct de exploatarea din Fundătura Boianului și nu a prestat activități acolo.

Martorul D. V., în declarațiile sale de la filele 286,449 dosar, a susținut că atâta timp cât el a efectuat tăieri, această operațiune a fost îndeplinită doar de el, a tăiat numai arbori marcați, nu i s-a sugerat sau impus de către vreunul dintre inculpați să taie și dintre arborii nemarcați. Așadar, niciuna din probele cauzei nu a atestat în mod indubitabil că vreunul din cei doi inculpați a efectuat, pe de o parte, tăieri de arbori și pe de altă parte, că aceste tăieri s-au răsfrânt asupra unor copaci nemarcați.

Relativ la faptul că inculpații ar fi trebuit să-și dea seama dacă altcineva ar fi efectuat tăieri în partida lor, aprecierile făcute în acest sens de martorii acuzării au fost subiective atâta timp cât nici ei înșiși, ca organe de control nu și-au dat seama de o astfel de situație declarând că fără un control amănunțit nu pot fi sesizate tăierile ilegale mai ales cele mascate, susținând că pentru descoperirea cioatelor a fost necesar să se orienteze după zdreliturile de la coaja copacilor rămași pe picior. Or, la predarea parchetului, nu numai că nu s-a făcut un astfel de control amănunțit, dar a fost făcută chiar și fără ca pădurarul să fi participat. Numai ulterior, la solicitarea inculpatului M. N. s-a mai făcut o deplasare în partidă împreună cu pădurarul care gestiona trupul respectiv de pădure. În privința foilor de însoțire evidențiate de expertul contabil ca fiind cu modificări sau erori de calcul, cantitatea masei lemnoase la care s-au referit aceste documente, a fost nesemnificativă (4,955 mc). S-a menționat că de la nr. de aviz_ înscris în tabelul de la fila 272 dosar, pozițiile respective se referă la alte specii de arbori decât stejar, mai precis carpen și fag.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Mediaș, motivat de faptul că în mod greșit instanța de judecată a dispus achitarea inculpaților, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că cei doi au săvârșit infracțiunile de furt și tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. 3 din O.U.G. nr. 96/1998.

Prin decizia penală nr. 221/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Mediaș și de partea civilă Direcția S. S., fiind menținută în totalitate sentința penală nr. 81/2008 a Judecătoriei Mediaș.

Cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Din analiza probelor administrate în dosar, s-a apreciat că rezultă un puternic dubiu cu privire la săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați, dubiu care nu poate fi înlăturat din coroborarea tuturor elementelor administrate.

Astfel, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că inculpatul M. N. se ocupa de tractarea buștenilor tăiați, cu tractorul din dotare pe care îl conducea, iar referitor la M. O., s-a afirmat că a făcut operațiuni ocazionale de supraveghere.

De asemenea, din declarațiile martorului D. V., s-a arătat că rezultă că în perioada cât a lucrat la asociația inculpaților, era singurul care făcea tăieri cu drujba, orientându-se după marcaje.

Martorii au menționat că întreg materialul lemnos debitat era dus într-un depozit al asociației, iar acesta nu era păzit în mod permanent de vreun lucrător.

Martorul S. M. a afirmat că pe perioada exploatării parchetului în cauză, s-a efectuat un control, ocazie cu care nu s-a depistat nici o neregularitate. Tot acest martor a afirmat că în același timp cu exploatația asociației inculpaților, se mai desfășurau și alte exploatări în zonă, de alte firme, chiar limitrof cu exploatarea inculpaților.

În ce privește constatarea tehnico-științifică criminalistică efectuată în cauză, s-a afirmat că aceasta nu stabilește cu certitudine că urma de ferăstrău mecanic identificată la locul faptei pe arborii tăiați fraudulos este identică cu cea folosită la debitarea legală a arborilor învecinați, precizându-se că estimările comparative scot în evidență asemănări ale dimensiunilor cu privire la extrema superioară a lamei, în dinamica tăierii, ferăstrăul mecanic necreând urme particulare. Ca atare, s-a reținut că există doar probabilitatea nu certitudinea că urmele ar fi fost generate de același ferăstrău.

În cauză s-a efectuat și o expertiză silvică, concluziile expertului silvic bazându-se exclusiv pe actul de punere în valoare, care conform normelor aprobate prin Ordinul nr. 635/2002 al M.A.A.P. reprezintă doar un act de estimare și ca urmare, acestea au un caracter prezumtiv, în sensul că s-ar fi transportat o cantitate mai mare de lemn gros G1 în detrimentul celui subțire.

De asemenea, din anexa la expertiză s-a arătat că rezultă că expertul își bazează concluziile cu referire și la alte specii de arbori, printre care fag și carpen, și nu doar la gorun, acesta fiind esența ce interesează sub aspectul materialului lemnos provenit din tăieri nelegale.

În ce privește expertiza contabilă, s-a arătat că nici această probă nu dovedește în mod cert vinovăția inculpaților, atâta vreme cât modificările și erorile de calcul evidențiate sunt cu referire și la alte specii de arbori, respectiv carpen și fag.

Atâta vreme cât răspunderea penală este o răspundere personală, iar vinovăția inculpaților trebuie să fie în mod cert stabilită, fără posibilitatea existenței vreunui dubiu, s-a considerat în baza tuturor motivelor evidențiate, că în cauză există serioase îndoieli cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpați, și ca urmare, soluția primei instanțe, de achitare a acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.pr.pen., era singura care se impunea, alături de respingerea acțiunii civile.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul S. și partea civilă Direcția S. S., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârilor primelor instanțe și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În expunerea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Tribunalul S. s-a invocat faptul că, sub aspect procedural, decizia pronunțată în apel este nelegală, Tribunalul încălcând prevederile art. 378 alin. 1¹ C.p.p. în ce privește obligativitatea ascultării inculpatului M. O. G., prezent la termenul de judecată din 22.09.2008 și față de care s-a adoptat la fond o soluție de achitare.

Pe fondul cauzei, s-a apreciat că soluția de achitare a inculpaților reprezintă consecința interpretării eronate a materialului probator administrat în cauză.

Recurenta Direcția S. S. a criticat soluțiile primelor instanțe sub același aspect, susținând că nu s-a ținut seama de probele administrate în cauză, care dovedeau vinovăția inculpaților (expertiza contabilă, expertiza tehnică silvică, constatarea tehnico-științifică criminalistică).

Verificând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385⁹ alin. 3 C.p.p., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Inculpații intimați M. O. G. și M. N. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național și furt de arbori, prev. de art. 32 alin. 3 din O.U.G. nr. 96/1998, respectiv de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 republicată, reținându-se în sarcina lor că în perioada februarie-aprilie 2004, în calitate de reprezentant, respectiv salariat al asociației familiale AF M., au tăiat în plus față de actul de punere în valoare și contractul de exploatare, un număr de 33 de goruni, pe care apoi i-au valorificat, cauzând Direcției Silvice S. un prejudiciu de 17.823.34 lei.

Raportat la materialul probator administrat, Curtea a constatat că în mod corect primele instanțe au reținut că nu s-a dovedit cu certitudine că inculpații sunt autorii faptelor menționate, fiind incidente în cauză prevederile art. 10 lit. c C.p.p.

S-a apreciat că potrivit art. 5² C.p.p., în favoarea inculpaților operează prezumția de nevinovăție garantată și de dispozițiile constituționale, iar în aplicarea acestui principiu, conform art. 66 C.p.p., inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, în cazul existenței unor probe de vinovăție, inculpatul având dreptul să dovedească netemeinicia acestora.

Pe cale de consecință, s-a arătat că adoptarea unei soluții de condamnare poate fi fundamentată doar pe probe certe de vinovăție, apreciindu-se că în speța de față acestea lipsesc, existând un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, dubiu care profită acestora.

În acest sens, s-a apreciat că în mod corect primele instanțe au reținut că tăierea nelegală și sustragerea unui număr de 33 de arbori de esență gorun de pe partida aflată în exploatarea inculpaților nu poate fi imputată acestora, în lipsa altor elemente care să îi incrimineze.

Din probatoriul testimonial a reieșit că inculpații M. N. și M. O. nu au desfășurat activități specifice de tăiere a materialului lemnos, primul efectuând transportul arborilor tăiați, iar cel de-al doilea activități ocazionale de supraveghere.

Singurul care a efectuat tăiere de arbori în partida exploatată a fost martorul D. V., acesta susținând că a tăiat doar arbori marcați de organele silvice.

În condițiile în care cei 33 arbori de esență gorun au fost tăiați de la rădăcină, la nivelul solului și acoperiți cu resturi vegetale, s-a apreciat că nu se poate imputa inculpaților că nu au sesizat tăierile ilegale, martorul S. M. arătând că s-a efectuat un control pe perioada exploatării parchetului și nu s-a depistat nicio neregulă.

Mai mult, a rezultat că simultan în zonă se desfășurau exploatări de masă lemnoasă de către alte firme, chiar limitrofe exploatării inculpaților.

Expertiza criminalistică a formulat concluzii de probabilitate, iar cantitățile de lemn avute în vedere în expertiza contabilă nu justifică cantitatea de lemn ce ar proveni din tăierea celor 33 arbori de esență gorun.

De asemenea, considerațiile instanțelor inferioare referitore la caracterul estimativ al actului de punere în valoare, conform normelor aprobate prin Ordinul nr. 635/2002 al MAAP, au fost apreciate de Curte ca fiind juste.

În concluzie, independent de gravitatea faptelor Curtea a reținut că în cauză nu există probe certe din care să rezulte indubitabil săvârșirea acestora de către inculpați și că sunt incidente prevederile art. 10 lit. c C.p.p..

Totodată, s-a apreciat că simplele prezumții deduse din probele indirecte administrate, expuse de recurenți în susținerea căilor de atac promovate, nu pot fundamenta o soluție de condamnare.

Față de soluția adoptată pe latură penală, în temeiul art. 346 alin. 3 C.p.p., s-a apreciat că în mod just instanța de fond nu a acordat despăgubirile civile solicitate, iar instanța de apel a menținut această dispoziție.

În opinia Curții, s-a reținut că nu este fondată nici critica formulată de P. de pe lângă Tribunalul S. privind neaudierea inculpatului M. O. G. de către instanța de apel, împrejurare care ar fi atras casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a arătat în acest sens, că art. 378 alin. 1¹ C.p.p. instituie obligativitatea audierii inculpatului prezent de către instanța de apel, însă dispozițiile menționate funcționează în favoarea inculpatului, iar nerespectarea lor reprezintă un caz de nulitate relativă, care poate fi invocată doar de partea căreia i s-a pricinuit o vătămare, în condițiile prev. de art. 197 alin. 1 C.p.p.

De asemenea, tot cu privire la acest aspect, s-a arătat că inculpatul M. O. G. nu a invocat o atare vătămare, astfel că nu fost reținută critica Parchetului.

Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse, constatând că în cauză au fost adoptate soluții legale și temeinice, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea a respins a nefondate recursurile formulate de P. de pe lângă tribunalul S. și de partea civilă Direcția S. S., împotriva deciziei penale nr. 221/2008 a Tribunalului S..

II. Referitor la calea de atac extraordinară a revizuirii, tribunalul a reținut că aceasta a fost declanșată ca urmare a săvârșirii faptelor de mărturie mincinoasă de către martorii M. G. L. (fosta soție a inculpatului M. O. G.) și D. V. (angajatul societății care se ocupa cu tăierile de arbori), fapte sancționate prin ordonanța procurorului din data de 21.03.2011.

În urma rejudecării cauzei pe fond ca urmare a admiterii în principiu a cererii de revizuire, tribunalul a constatat vinovăția inculpaților în comiterea faptelor de participație improprie la infracțiunile de tăiere fără drept de arbori și furt de material lemnos, datorită următoarelor considerente:

În fapt, între Direcția S. a Județului S. și Asociația Familială M. s-a încheiat un contract de exploatare masă lemnoasă pe partida 557 „ Fundătura Boianului”, în anul 2004, urmând a se realiza 324 mc de lemn. S-a obținut autorizația de exploatare nr. 276/30.01.2004.

La data de 21.04.2004 Direcția S. S. – Ocolul Silvic Mediaș a încheiat procesul verbal de constatare a infracțiunii nr. 796, prin care se atestă că „în timpul exploatării de către AF M. a partidei s-au tăiat și transportat ilegal un număr de 33 de arbori nemarcați. Arborii au fost tăiați la/și sub nivelul solului, cioatele fiind acoperite cu pământ, frunze, resturi de exploatare și lemn de foc”. Aceleași aspecte au fost constatate și de organul de urmărire penală, care a întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 12 dosar de urmărire penală).

În esență, soluția de achitare a celor doi inculpați pronunțată de instanța de fond și menținută în căile ordinare de atac, s-a bazat pe următoarele argumente:

- probele administrate în cauză nu dovedesc fără dubiu vinovăția inculpaților, prezumția de nevinovăție nefiind rădturnată;

- declarațiile martorilor audiați în cauză nu confirmă învinuirea, din declarațiile martorului D. V. rezultând că, în perioada în care a lucrat pentru asociația inculpaților, era singurul care efectua tăieri cu drujba, orientându-se după marcaje;

- concluziile constatării tehnico-științifice criminalistice și ale expertizei silvice au doar caracter de probabilitate;

- expertiza contabilă nu dovedește fără dubiu vinovăția inculpaților;

- în zonă se desfășurau simultan exploatări de masă lemnoasă de către alte firme, chiar limitrof exploatării inculpaților.

Tribunalul a constatat că, în prezent, probele noi apărute în cauză demonstrează vinovăția ambilor inculpați.

Este fără dubiu că martorul D. V. se ocupa cu tăierea efectivă a arborilor în partida exploatată.

După pronunțarea hotărârii definitive de achitare, acesta a declarat în fața procurorului dar și a primei instanțe de revizuire că în perioada de 2-3 săptămâni cât a lucrat pentru A.F M. a tăiat atât arbori marcați cât și nemarcați de esență gorun, la cererea lui M. Ncoale.

Aceste declarații ale acestui martor sunt confirmate de declarațiile martorei M. G. L. (fosta soție a inculpatului M. O. G.), care, tot după pronunțarea hotărârii definitive de achitare a declarat că ambii inculpați au dat dispoziție angajaților care exploatau masa lemnoasă în pădurea satului B., în anul 2004, să taie și arbori nemarcați. Susține că se ocupa de contabilitatea primară a asociației familiale și în această calitate era obligată de către inculpatul M. O. G. să treacă în documentele primare o cantitate mai mică de lemne decât cea efectiv exploatată.

În plus, aceasta mai arată că martorul D. a fost angajat ca fasonator și în această calitate a fost forțat de către cei doi inculpați să facă tăieri ilegale de arbori.

Cei doi arată și faptul că arborii nemarcați erau tăiați la nivelul solului și acoperiți cu pământ pentru a nu fi văzuți.

Aceste două declarații se coroborează în opinia instanței cu probele administrate în primul ciclu procesual, înlăturând dubiul privind vinovăția inculpaților.

În acest sens, declarațiile celor doi martori confirmă declarația martorului S. M. A. dată în cursul urmăririi penale și a judecății. Acesta a arătat modul în care cioatele de copaci de pe partidă erau acoperite pentru a nu fi descoperite și de asemenea că în perioada controlului „ a găsit în depozitul A.F M. două bucăți de lemn provenite de la doi arbori care au fost tăiați ilegal”, susținându-și această afirmație după modul de tăiere al lăbărțărilor.

S-a mai reținut că inculpații s-au apărat în sensul că tăierile ilegale erau preexistente predării spre exploatare a parchetului către A.F M..

Raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică ( filele 258-262 dosar de urmărire penală) concluzionează că un arbore tăiat fraudulos a fost doborât după un arbore tăiat legal de AF M..

Această concluzie, coroborată cu declarațiile martorilor B. I. și C. N. contrazice apărarea inculpaților, probându-se astfel că tăierile ilegale de arbori au avut loc în același timp cu tăierile legale.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constat că vinovăția celor doi inculpați în comiterea faptelor a fost dovedită, însă încadrarea juridică dată în actul de sesizare nu este corectă, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de P. de pe lângă Tribunalul S. fiind întemeiată, date fiind valoarea pagubei și calitatea în care au acționat inculpații.

Aceștia nu au acționat ca autori ai infracțiunilor de tăiere ilegală și furt de arbori ci ca instigatori, respectiv au determinat cu intenție la săvârșirea faptelor de tăiere ilegală și furt de arbori de către alte persoane, care au acționat fără vinovăție.

În consecință, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public și prin urmare va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor ambilor inculpați din infracțiunile prevăzute de art. 32 alin. 3 din OUG nr. 96/1998 și de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 32 alin. 1,3, 4 lit. a din OUG nr. 96/1998 și de art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 97 alin. 4 lit. a și art. 98 alin. 1,3, 4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 și 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor care este unul mediu, prejudiciul cauzat, dar și persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, aspecte care au determinat instanța să aplice celor doi inculpați pedepse situate la limita minimă prevăzută de lege și cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor apreciindu-se că scopul prevenției generale și sociale poate fi atins și fără executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal inculpatul M. O. G., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, a se menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele:

- inițial cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.394 lit. b Cod procedură penală, or referatul parchetului nu cuprindea decât sesizarea făcută de Direcția S. la autodenunțul formulat de fosta soție a inculpatului aflată în relații de vădită dușmănie cu acesta.

- la judecarea în fond a cauzei au fost audiați în calitate de martori persoanele prevăzute la art.394 lit.b C.proc.pen., martori care nu puteau fi audiați în procedura revizuirii, fiind încălcate dispozițiile art.403 alin.2 din Cod procedură penală

- prin decizia penală nr.124/2011 Tribunalul a reținut că revizuirea a fost declanșată ca urmare a săvârșirii faptelor de mărturie mincinoasă de către martorii M. G. L. și D. V., fapte care au fost sancționate însă prin ordonanța procurorului dată după data pronunțării sentinței penale nr.302/18.02.2010.În apel, P. de pe lângă Judecătoria D. a dispus prin ordonanță sancționarea martorilor cu amendă administrativă conform art.18/1 Cod pena, ordonanță dată „pro causa”, în condițiile în care instanța era deja sesizată, cererea de revizuire urmase procedura de admitere în principiu, ocazie cu care instanța de fond, rejudecase tot cazul.

- cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, aceasta s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor art.334-337 C.proc.pen. Inițial inculpatul M. O. G. și coinculpatul M. N. au fost trimiși în judecată pentru tăiere ilegală de arbori și furt de material lemnos, însă ulterior parchetul tot pe acest fond a propus să fie schimbată încadrarea juridică în participație improprie care constă în determinarea/înlesnirea săvârșirii unei infracțiuni.

- din probele administrate a rezultat că, simultan, în zona aflată în apropiere se desfășurau exploatări de masă lemnoasă de către alte firme

- martorul Ș. M. a declarat că s-a efectuat un control în perioada respectivă și nu s-a depistat nici neregulă, nu s-a semnalat cu ocazia predării parchetului lipsa unor arbori mai mult, în urma controlului efectuat la depozit nici expertiza contabilă nu justifică cantitatea de lemn ce a provenit din tăierea celor 33 de arbori de esență de gorun

- relațiile de vădită dușmănie ale martorilor cu inculpații, dovedite cu înscrisuri și depoziții de martori, nu pot forma convingerea instanței privind vinovăția inculpaților mai presus de orice dubiu

Instanța de recurs a procedat la audierea inculpatului recurent M. O. G., declarația acestuia fiind atașată la dosar.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, a cazurilor de casare invocate de recurent, respectiv cele prevăzute de art.385 ind.9 pct.18 și 14, precum și din oficiu, conf. art. 385 ind. 9 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:

Inculpații intimați M. O. G. și M. N. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș din data de 14.06.2006pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național și furt de arbori, prev. de art. 32 alin. 3 din O.U.G. nr. 96/1998, respectiv de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 republicată, reținându-se în sarcina lor că în perioada februarie-aprilie 2004, în calitate de reprezentant, respectiv salariat al asociației familiale AF M., au tăiat în plus față de actul de punere în valoare și contractul de exploatare, un număr de 33 de goruni, pe care apoi i-au valorificat, cauzând Direcției Silvice S. un prejudiciu de 17.823.34 lei.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă, în esență, că, în fapt, în anul 2004, între Direcția S. a Județului S. și Asociația Familială M. s-a încheiat un contract de exploatare masă lemnoasă pe partida 557 „ Fundătura Boianului”, urmând a se realiza 324 mc de lemn. S-a obținut autorizația de exploatare nr. 276/30.01.2004.

Arborii au fost tăiați de martorul D. V., din dispoziția inculpaților M. Ncoale și M. O. G..

În primul rând se observă că, sub aspectul stări de fapt, aceasta a fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat.

Este adevărat că, inițial, s-a dispus achitarea inculpaților prin hotărâre definitivă, reținându-se, în esență, de către instanțele de fond, de apel și de recurs, că vinovăția inculpaților trebuie să fie în mod cert stabilită, fără posibilitatea existenței vreunui dubiu, iar în cauză există serioase îndoieli cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpați, în lipsa altor elemente care să îi incrimineze.

După cum în mod corect a reținut instanța de apel în prezenta cauză, soluția de achitare a celor doi inculpați s-a bazat pe faptul că declarațiile martorilor audiați în cauză nu confirmă învinuirea, din declarațiile martorului D. V. rezultând că, în perioada în care a lucrat pentru asociația inculpaților, era singurul care efectua tăieri cu drujba, orientându-se după marcaje, iar concluziile constatării tehnico-științifice criminalistice și ale expertizei silvice au doar caracter de probabilitate; reținându-se totodată că în zonă se desfășurau simultan exploatări de masă lemnoasă de către alte firme, chiar limitrof exploatării inculpaților.

Curtea de Apel constată însă că este întemeiată reținerea prin decizia de apel atacată a faptului că, în prezent, probele noi apărute în cauză demonstrează vinovăția ambilor inculpați.

Astfel, se constată că, ulterior soluționării în mod definitiv a dosarul nr._ martorul D. V. a revenit asupra declarațiilor inițiale, susținând că în perioada de 2-3 săptămâni cât a lucrat pentru A.F M. a tăiat atât arbori marcați cât și nemarcați de esență gorun, la cererea inculpatului M. Ncoale, declarații care se coroborează cu cele martorei M. G. L. (fosta soție a inculpatului M. O. G.), precum și cu probele administrate în primul ciclu procesual, respectiv cu declarațiile martorilor S. M., B. I. și C. N., cu raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică concluzionează că un arbore tăiat fraudulos a fost doborât după un arbore tăiat legal de AF M..

Ca atare, deși în primul ciclu procesual instanțele au înlăturat raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică și expertiză silvică pentru că acestea au caracter de probabilitate și de estimare, iar în ceea ce privește expertiza contabilă, s-a arătat că nici această probă nu dovedește în mod cert vinovăția inculpaților, atâta vreme cât modificările și erorile de calcul evidențiate sunt cu referire și la alte specii de arbori, respectiv carpen și fag, Curtea de Apel reține că, la momentul actual și, având în vedere și probatoriul nou administrat în cauză aceste rapoarte au caracterul de probe care, coroborate cu declarațiile martorilor mai sus amintite servesc la aflarea adevărului în cauză și la stabilirea vinovăției inculpaților.

În ceea ce privește susținerea inculpatului recurent în sensul că la judecarea în fond a cauzei au fost audiați în calitate de martori persoanele prevăzute la art.394 lit.b C.proc.pen., martori care nu puteau fi audiați în procedura revizuirii, fiind încălcate dispozițiile art.403 alin.2 din Cod procedură penală, Curtea de Apel reține că acestea sunt nefondate, având în vedere că dispozițiile amintite au fost abrogate prin Legea nr.202/2010, în vigoare începând cu data de 26.11.2010.

De asemenea, recurentul a invocat relațiile de dușmănie existente între acesta și martorii M. G. L. și D. V. .

Din actele dosarului rezultă într-adevăr că relațiile dintre inculpat și fosta sa soție sunt foarte tensionate, însă aceste aspecte nu sunt suficiente pentru înlăturarea declarațiilor acesteia, în contextul în care susținerile martorei se coroborează cu ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză. De asemenea, înscrisurile depuse la dosar de inculpat, respectiv rezoluții date de procuror și sentințe civile pronunțate cu privire la acțiuni civile promovate de părți se referă la aspecte ulterioare declarației din 27.06.2009 trimisă Ocolului Silvic Mediaș și declarației date procurorului de M. G. L. la 30 iulie 2009.

În cauză au fost audiat de instanța de apel la termenul din 7.11.2011 și martorul Simtion I. G., acesta relatând faptul că, în urmă cu aproximativ 3 ani, l-a auzit pe martorul D. spunându-i inculpatului că îl va băga în pușcărie, după ce inculpatul îi ceruse martorului să nu mai vândă lemne fără știrea lui, aspect care nu justifică însă înlăturarea declarațiilor martorului D. V., declarații care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Curtea de apel reține astfel că dovada existenței faptei și hotărârile pronunțate de judecătorie și de tribunal nu se întemeiază exclusiv pe declarațiile date de cei doi martori, declarații care însă au contribuit la înlăturarea dubiului reținut cu privire la vinovăția inculpaților în primul ciclu procesual, neavând relevanță sub acest aspect nici faptul că, simultan, în zona aflată în apropiere se desfășurau exploatări de masă lemnoasă de către alte firme. De așltfel, încă din primul ciclu procesual s-a stabilit că faptele de tăiere de arbori și furt au fost săvârșite, însă cei doi inculpați au fost achitați pentru că nu s-a putut dovedi implicarea directă a acestora.

În al doilea rând, și ca o consecință a stării de fapt așa cum a fost reținută, încadrarea juridică a faptelor este aceea reținută de instanța de apel.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei, recurentul a susținut că aceasta s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor art.334-337 C.proc.pen., aspect nereal având în vedere faptul că la termenul din 7.11.2011- termen la care au avut loc și dezbaterile – înainte de a constat cauza în stare de judecată, reprezentantul Ministerului public a solicitat instanței să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu, cererea care a fost pusă în discuția părților, apărătorul ales al inculpaților precizând că va depune concluzii scrise cu privire la cererea formulată de procuror iar la data de 11.11.2011 s-au depus note de ședință în acest sens.

Curtea nu poate împărtăși opinia exprimată de inculpat în sensul încălcării dispozițiilor art. 334C.proc.pen., atâta cererea de schimbare a încadrării juridice a fost adusă la cunoștința inculpatului iar apărătorul acestuia a avut posibilitatea să invoce apărări cu privire la această cerere ( ceea ce a și făcut prin notele de ședință depuse la dosar) și ca atare nu se poate reține nici că s-a produs inculpatului vreo vătămare în cauză. În ceea ce privește celelalte articole invocate, respectiv art.335-art.337 Cod proc.pen., se constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la conținutul referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș privind cererea de revizuire și la faptul că ordonanța procurorului de sancționare a martorilor cu amendă administrativă conform art.18/1 Cod penal, a fost dată „pro causa”, după data pronunțării sentinței penale nr.302/18.02.2010, se constată că acestea au făcut obiectul recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 92 din 28 martie 2011 pronunțate de Tribunalul S., instanța de recurs reținând cu caracter definitiv, prin decizia penală nr.781/30 iunie 2011, că în mod legal instanța de fond a reținut că în cauză este incident temeiul de revizuire prevăzut de art.394 lit. b din codul de procedură penală., fiind întrunite în speță și cerințele art.394 alin.3 din codul de procedură penală.

Pe cale de consecință, se constată că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților conform art.345 al.2 C.pr.pen. pentru infracțiunile de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori tăiați fără drept, săvârșite sub forma participației improprii și a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acestora cât și sub aspectul modalității de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 52 și de art.72 C. pen.

Constatând așadar că sunt nefondate criticile recurentului și față de toate considerentele ce preced, constatând că decizia atacată este legală și temeinică și că nu există nici un motiv de nelegalitate care să poată fi luat în discuție din oficiu de către instanță, văzând și disp.art. art.385¹⁵pct.1 lit.b C.pr.pen., Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul inculpatului M. O. G..

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. O. G. împotriva deciziei penale nr.124/2011 pronunțată de Tribunalul S.- secția penală.

Obligă recurentul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului de Avocați A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 27 februarie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. I. P. A. L. M. A. M.

GREFIER

T. C.

Tehnored. PA

CT 2 ex/16.03.2012

J.F. R. T.; C. M. P.

← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 283/2012. Curtea de Apel...		Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 308/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA