Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 980/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 980/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 980/A/2015
Ședința publică din 21 Octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. T.
Judecător: E. B.
Grefier: D. F.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat prin procuror A. F.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de către P. de pe lângă J. A. și inculpatul M. A. I. împotriva sentinței penale numărul 911/19.06.2015 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul-inculpat M. A. I. asistat de apărător ales, av. C. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul ales al apelantului-inculpat M. I. A. depune la dosarul cauzei cu titlu de jurisprudență copii de pe Decizia nr. 732/16.12._ a Curții Constituționale, respectiv de pe Decizia nr. 3/12.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și chitanța privind onorariul avocațial.
Apelantul-inculpat M. I. A. arată că nu dorește să dea declarație, dar precizează că își menține declarațiile date anterior.
Nefiind alte cereri de formulat, C. dă cuvântul asupra prezentului apel.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă J. A. cu privire la majorarea cuantumului pedepsei stabilite față de inculpat făcându-se aplicarea prevederilor art. 83 C.pen.
Prin urmare, se arată că nu se solicită pronunțarea unei hotărâri de condamnare așa cum s-a cerut de către P. de pe lângă J. A., și se apreciază ca nefondată și cererea privind stabilirea obligației prev. de art. 85 alin. 2) lit. g) C.pen față de inculpat.
Față de cele învederate, se solicită instanței ca în hotărârea pe care o va pronunța să aibă în vedere și cele formulate de către P. în motivele scrise de apel.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat M. I. A. solicită admiterea apelului formulat de clientul său și, în consecință, pronunțarea unei soluții de achitare.
Se consideră că dacă legiuitorul ar fi avut în vedere să se întoarcă în trecut cu siguranță nu ar mai fi elaborat acest nou Cod penal și toate pedepsele și modalitățile de executare cuprinse în această reglementare, care, precizează apărătorul, sunt apreciate corect de către prima instanță ca fiind mai favorabile inculpatului.
Apărătorul inculpatului consideră că motivul pentru care s-a adoptat o astfel de lege privind sancționarea conducerii sub influența alcoolului a unui autovehicul pe drumurile publice a fost acela de a îndepărta orice apărare, respectiv aceea de a solicita un calcul retroactiv al alcoolemiei care din punctul de vedere al reprezentanților Parchetelor din țară și al institutului „M. Minovici” reprezintă un calcul teoretic și nu practic.
Am subliniat acest aspect, se arată de către apărător, deoarece la momentul la care clientul său a solicitat judecarea cauzei în forma simplificată a recunoașterii vinovăției și a întregii stări de fapt, atât reprezentantul Ministerului Public cât și apărătorul părții au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și implicit probe de administrat.
Bineînțeles, mergând pe acest raționament, orice altă probă ar fi fost inadmisibilă din punctul de vedere al Codului de procedură penală. Însă, se apreciază de către apărătorul inculpatului, acest raționament a fost interpretat în mod eronat de către instanță când s-a înlăturat orice apărare pe capătul de cerere privind achitarea.
Se arată de către apărător că la fila 4 a sentinței penale judecătorul instanței de fond reține în considerente că în cauză nu a fost administrat un calcul retroactiv al alcoolemiei.
Având în vedere această modalitate de administrare a probațiunii apărătorul inculpatului invocă principiul de drept care stabilește că orice dubiu trebuie să fie favorabil inculpatului.
Se susține de către apărător că atâta timp cât cele două momente la care s-au prelevat probele și la care s-au stabilit alcoolemiile nu sunt momente clar stabilite și dincolo de orice dubiu inculpatul este îndreptățit să puncteze acest aspect în fața instanței.
Cu privire la apelul procurorului apărătorul inculpatului învederează că acesta se află la prima confruntare cu legea penală și solicită instanței ca la pronunțarea hotărârii să aibă în vedere circumstanțele personale ale clientului său, care în mod corect au fost reținute de instanța de fond.
În ceea ce privește interzicerea inculpatului de a conduce autovehicule pe o perioadă de până la 2 ani se arată de către apărător că spre sfârșitul etapei urmăririi penale s-a solicitat în două rânduri procurorului încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției și implicit, propunerea unei variante de condamnare și a unei modalități de executare. Iar ceea ce s-a propus de către P. a fost o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 8 luni, iar ca modalitate de executare amânarea aplicării pedepsei, însă cu reținerea art. 85 alin.2 lit. g) C.pr.pen.
Apărătorul precizează că nu a fost de acord cu termenul de 1 an în care i se interzice inculpatului să conducă autovehicule și cu atât mai mult cu termenul de 2 ani care a fost solicitat în fața instanței de fond.
Față de cele învederate, apărătorul inculpatului arată că nu înțelege de ce procurorul de ședință a înțeles să solicite mai mult decât s-a spus inițial de către un procuror, în condițiile în care inculpatul și-a asumat întreaga vinovăție în comiterea acestei infracțiuni.
De asemenea, apărarea nu înțelege care este motivul solicitării acestui termen de 2 ani de vreme ce situația familială a inculpatului implică necesitatea dreptului acestuia de a conduce autovehicule având în vedere că sora sa, care inițial a fost catalogată cu tulburări psihice, a fost ulterior diagnosticată cu schizofrenie și aceasta locuiește în A. în timp ce inculpatul are un domiciliu stabil în Cluj-N..
Apărătorul precizează că și în cazul menținerii sentinței instanței de fond inculpatul ar putea să își ajute familia, iar cu privire la celelalte motive se arată că ele au fost reținute de instanța de fond.
Cu privire la apelul inculpatului, reprezentanta Parchetului solicită respingerea acestuia ca nefondat considerând că soluția de achitare solicitată de către inculpat prin apărător ales este nefondată.
Se învederează de către procuror că la momentul în care inculpatul a fost audiat și și-a recunoscut vinovăția și implicit starea de fapt pe care a reținut-o procurorul prin rechizitoriu și cu care a fost investită instanța, respectiv la data de 08.05.2015 decizia Curții Constituționale prin care acea sintagmă cu referire la momentul prelevării probelor a fost declarată neconstituțională era pronunțată.
Prin actul de acuzare, precizează procurorul, i se aducea inculpatului acuzația că este trimis în judecată pentru conducerea sub influența alcoolului, iar valorile erau cele indicate atât la momentul în care a fost depistat în trafic cât și ulterior la cele două recoltări succesive.
Față de aceste aspecte, se consideră că dacă inculpatul ar fi avut dubii cu privire la faptul că la momentul conducerii, deci un moment anterior prelevării, alcoolemia sa ar fi fost sub limita legală, avea posibilitatea să uzeze de o altă procedură, respectiv să nu recunoască vinovăția așa cum a reținut-o procurorul prin rechizitoriu și să solicite acel calcul retroactiv al alcoolemiei care era posibil întrucât acestuia i-au fost recoltate două probe biologice.
Dacă se susține și dezincriminarea faptei, invocată în motivele scrise de apel, aceasta este apreciată ca fiind nefondată întrucât nu poate fi vorba de o dezincriminare a infracțiunii în condițiile în care ambele texte de lege prevedeau ca și infracțiune conducerea cu o alcoolemie peste limita legală, doar momentele la care se raportau aceste valori fiind diferite, respectiv momentul conducerii – în reglementarea anterioară și momentul prelevării – în forma noii reglementări.
Raportat la faptul că probele i-au fost prelevate inculpatului la timp foarte scurt de la momentul opririi sale în trafic, se consideră de către procuror la fel cum a reținut și instanța de fond, că nu există nici un dubiu cu privire la valorile alcoolemiei la momentul prelevării, respectiv că valorile nu ar fi fost peste limita legală.
Având ultimul cuvânt, apelantul-inculpat M. A. I. arată că îi pare rău pentru fapta săvârșită și precizează că în cei 2 ani în care nu a avut dreptul de a conduce nu a putut fi un sprijin pentru familia lui.
C. DE A.
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. înregistrat pe rolul instanței sub dosar nr._ a fost trimis în judecată inculpatul M. A. I. – fiul lui I. și A., născut la data de 07.02.1982 în mun. A., județul A., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în mun. A., .. A3 - A5, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.
În motivarea actului de sesizare se arată că la data de 19.01.2014, în jurul orei 07.44, după ce a consumat băuturi alcoolice la localul „Transilvania „ din mun. A. cu ocazia balului arbitrilor în intervalul 21.30- 05.00, inculpatul a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare BV 112 HE în care se aflau și martorii C. R. și C. P. B., cu intenția de a-i transporta pe aceștia la domiciliu . Pe . mun A., autoturismul condus de inculpat a fost oprit de organele de poliție, iar inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0, 81 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul mun. A. unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge .
Conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 205/IX/151 și 206/IX/151 din 23.01.2014 ale SML A. inculpatul prezenta la ora 08.00 o valoare a alcoolemiei de 1, 50 g ‰ și de 1, 35 g ‰ la cea de a doua probă recoltată o oră mai târziu.
Această stare de fapt a fost reținută în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și anume: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 19.01.2014; declarații inculpat; declarațiile martorilor C. R., M. A. R., N. F., Szomordukan Henrieta R. și C. P. B.; rezultat alcotest și proces-verbal de prelevare probe biologice și buletin de examinare clinică; buletine de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 205/IX/151 și 206/IX/152 / 2014 ale SML A..
Prin sentința penală numărul 911/19.06.2015 J. A. a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului M. A. I. –pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal și a art. 396 alin 10 Cod. pr. pen.
În temeiul art. 83 alin. 1 C. pen.,s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 Cod penal.
În temeiul art. 85 alin. 1 C. pen.s-au stabilit în sarcina inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În temeiul art. 404 alin. 3 C. pr. pen. corob. cu art. 83 alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, prevăzute de art. 88 Cod penal, respectiv că se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă către IPJ – A..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în noaptea de 18/19.01.2014, inculpatul, după ora 21:30 – 21:45 a fost la localul Transilvania din mun. A. cu ocazia balului arbitrilor unde a consumat băuturi alcoolice, respectiv vin și whisky cu cola .
În jurul orelor 05:00, acesta a plecat de la localul Transilvania la volanul autoturismului marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare BV 112 HE, împreună cu martorul C. R., deplasându-se la localul F. din municipiul A.. Acolo inculpatul a mai consumat whisky, iar în jurul orelor 07:45 a condus din nou același autoturism de la barul F. spre locuințele martorilor C. și C., pe care a intenționat să îi transporte la domiciliu. Ajungând pe . mun. A., autoturismul condus de inculpat a fost oprit de organele de poliție rutieră care l-au testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,81 mg de alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiții, polițiștii rutieri l-au condus pe inculpat la Spitalul municipal A. unde acestuia i-au fost recoltate două probe biologice de sânge la interval de o oră, respectiv la ora 08:00 (la 16 minute diferență față de momentul opririi în trafic) și la ora 09:00. În urma analizelor de laborator a rezultat că inculpatul avea la ora recoltării primei probe de sânge o alcoolemie de 1,50 g/l alcool pur în sânge, iar la cea de-a doua – 1,35 g/l alcool pur în sânge.
Pentru a reține această stare de fapt, având în vedere că la termenul de judecată din 08.05.2015 inculpatul M. A. I. a declarat că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și și le însușește solicitând judecarea cauzei doar în baza acestora, instanța a anlizat probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv:
- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 19.01.2014 (f. 13 d.u.p.);
- declarații inculpat (f. 33 – 45 d.u.p.) – acesta recunoaște fapta și arată că a băut în intervalul 21.00-23.00 două pahare de vin, respectiv aproximativ 400 ml la localul Transilvania din mun A., apoi în intervalul 05.00-07.00, 50 ml whisky la localul F., fără aport alimentar(declarația olografă ); ulterior arată că a consumat în intervalul 21.00-23.00 în localul Transilvania ciorbă și 2 pahare de vin – aprox 200 ml și apoi a mers la localul F. unde a consumat aprox. 50 ml whisky după care a condus autoturismul fiind oprit în trafic de polițiștii rutieri;
- declarații martor C. R. (f. 22 – 25 d.u.p.) – acesta arată că a fost la localul Transilvania din. mun A. la balul arbitrilor, că inculpatul a consumat în localul Transilvania whisky Jack Daniels cu Cola, în jurul orei 05.00 a plecat cu autoturismul condus de inculpat de pe . la localul F. de pe . s-au uitat la un meci de box și a făcut cinste cu câte 50 ml whisky pe care inculpatul l-a băut după care el a adormit. Din declarația aceluiași martor rezultă că în jurul orei 07.10 a fost trezit și s-a urcat în autoturismul condus de inculpat cu intenția de a se deplasa acasă fiind opriți poliție, inculpatul fiind testat cu aparatul etilotest;
- declarație martor M. A. R. (f. 26 – 28 d.u.p.) - barman la localul F. – din care rezultă că în data de 19.01.2014, spre dimineață, a venit martorul C. însoțit de mai multe persoane ce erau sub influența băuturilor alcoolice pe care i-a servit cu whisky
- declarații martor Szomordukan Henrieta R. (f. 14 – 17 d.u.p.) din care rezultă că a participat cu inculpatul la balul arbitrilor în localul Transilvania, iar în intervalul 21.30- 02.00 inculpatul a consumat doar supă și vin aprox 2 pahare cu apă, inculpatul nefiind tot timpul lângă ea și a plecat cu un taxi de la local despărțindu-se de inculpat, comunicându-i acestuia să lase autoturismul tatălui ei cu care veniseră în parcare și să ia un taxi pentru a se deplasa la domiciliu;
- declarații martor C. P. B. (f. 18 – 21 d.u.p.) – din care rezultă că la data de 19.01.2014, în jurul orei 06.00, a mers la localul F. unde era inculpatul și alte persoane așezându-se la masă cu acesta, pe masă erau mai multe pahare însă nu știe ce fel de băuturi erau în pahare, nu a văzut ce a băut inculpatul în localul F. întrucât era în cealaltă parte a mesei, în jurul orei 07.40 martorul C. i-a spus să meargă cu el că-i duce inculpatul acasă cu autoturismul, fiind opriți de organele de poliție
- rezultat alcotest, proces-verbal de prelevare probe biologice și buletin de examinare clinică
- buletine de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 205/IX/151 și 206/IX/152 / 2014 ale SML A..
Din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală susmenționate, pe care inculpatul și le-a însușit prin declarația dată în fața instanței la termenul din 08.05.2015 și a solicitat ca judecata să aibă loc doar în baza acestora, instanța de fond a reținut că rezultă dincolo de orice dubiu că acesta se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, pe care a comis-o cu forma de vinovăție cerută de lege, în modalitatea tipică prevăzută de textul de incriminare.
Astfel, raportat la probatoriul administrat, se poate observa că în cauză este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni, dată fiind modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările acesteia.
Obiectul juridic al infracțiunii a fost lezat prin starea de pericol creată pentru siguranța traficului rutier prin conducerea de către inculpat a autoturismului marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare BV 112 HE pe drumurile publice, respectiv pe . mun. A..
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței, constă în acțiunea de conducere a autoturismului marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare BV 112 HE pe drumurile publice, respectiv pe . mun. A., având o alcoolemie peste limita prevăzută de textul de incriminare.
Urmarea imediată costă în creare unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, legătura de cauzalitate intre elementul material și rezultatul socialmente periculos rezultând ex re (din materialitatea faptei comise).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă, deoarece inculpatul, care a obținut permisul de conducere în urma susținerii unui examen, bibliografia acestuia fiind alcătuită inclusiv din infracțiunile prevăzute în legislația rutieră, astfel că acesta a prevăzut și a acceptat că prin fapta sa aduce atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, creând o stare de pericol pentru ceilalți participanți la traficul rutier.
În drept: având în vedere că de la comiterea faptei (19.01.2014) și până la pronunțarea prezentei hotărâri a intervenit o succesiune de legi penale, Codul penal preluând în prevederile sale - art. 336 alin. 1, sub denumirea marginală de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe - infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 modif. prin OUG nr. 63/2006 rep., instanța de fond a analizat fapta reținută în sarcina inculpatului sub aspectul legii penale mai favorabile.
1. Deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, prevăzute de textele legale care o incriminează sunt aceleași, atât în ceea ce privește minimul cât și cu privire la maximul care ar putea fi aplicat, Codul penal prevede posibilitatea aplicării pedepsei amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. Totuși, aprecierea legii penale mai favorabile sub acest aspect se face în concret, în funcție de pedeapsa spre care s-ar orienta instanța, iar față de toate circumstanțele cauzei deduse judecății, instanța de fond apreciază că o pedeapsă cu amenda penală nu oferă garanții suficiente de îndreptare a inculpatului. Din acest punct de vedere, nu poate fi identificată legea care să fie mai favorabilă inculpatului, astfel că se impune aplicarea principiului activității legii penale.
2. Sub aspectul pedepselor accesorii, care potrivit art. 71 C. pen. din 1969, când inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, impune aplicarea interzicerii unor drepturi ca pedeapsă accesorie, instanța de fond apreciază că legea mai favorabilă este C. pen. care permite instanței să aprecieze dacă se impune aplicarea de pedepse complementare și, implicit, de pedepse accesorii, iar în concret, în cauza de față, apreciem că nu se impune aplicarea de pedepse complementare. Sub acest aspect, legea nouă fiind mai favorabilă, instanța va face aplicarea art. 5 alin. 1 C. pen.
3. De asemenea, instanța de fond având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, persoana infractorului,conduita anterioară a acestuia, posibilitățile sale de îndreptare, poate, potrivit C. pen. în vigoare, să aplice o pedeapsă a cărei executare să fie amânată pe un termen de încercare, această soluție neconstituind o condamnare potrivit legii penale.
4. Potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal "Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau amenda".
La data de 12.05.2014, prin Decizia nr. 3 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că " În aplicarea art.336 alin. 1 Cod penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare".
Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 732 din 16.12.2014 s-a constat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională, din considerentele deciziei rezultând că prezintă relevanță penală alcoolemia la momentul comiterii infracțiunii și nu cea din momentul prelevării primei probe biologice de sânge.
Analizând fapta comisă de inculpat din perspectiva prevederilor art. 5 alin. 2 C. pen., potrivit cărora aplicarea legii mai favorabile se face și în cazul prevederilor legale declarate neconstituționale, dacă în perioada în care s-au aflat în vigoare au conținut dispoziții mai favorabile, instanța de fond a constatat că, în concret, prima probă biologică recoltată inculpatului a avut loc la 16 minute de la momentul opririi acestuia în trafic, rezultând o alcoolemie de 1,50 g/litru alcool pur în sânge astfel că alcoolemia de la momentul conducerii a fost sensibil apropiată de cea de la momentul prelevării. Din aceste considerente, instanța apreciază că durata de timp scursă de la momentul opririi inculpatului în trafic și cel al recoltării primei probe biologice de sânge nu permite o modificare a alcoolemiei de la cea sub limita prevăzută de textul de incriminare până la cea de 1,50 g/l alcool pur în sânge. Aceasta mai ales luând în considerare declarațiile martorilor audiați în cauză potrivit cărora inculpatul a consumat băuturi alcoolice pe parcursul întregii nopți de 18/19.01.2014 și nu, așa cum a susținut acesta prin apărătorul ales, doar cu puțin timp înainte de a se urca la volanul autoturismului.
Susținerile inculpatului privind dezincriminarea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 C. pen ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16.12.2014 au fost înlăturate de instanța de fond, cu motivarea că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune continuă care debutează în momentul în care acesta urcă la volanul autoturismului și are ca punct final momentul opririi în trafic. Instanța de fond reține că dacă s-ar lua în considerare susținerile inculpatului prin apărătorul ales, ar însemna ca variația scalei alcoolemiei acestuia să fie luată în considerare încă de la debutul comiterii infracțiunii care poate fi mult anterior depistării acestuia de către organele de poliție și recoltării probelor biologice. Or acest lucru nu este posibil decât teoretic printr-o expertiză de calcul retroactiv a alcoolemiei, expertiză care nu a fost cerută în prezenta cauză.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute la art. 74 C. pen: - de împrejurările comiterii faptei, respectiv faptul că inculpatul, fără a avea un motiv întemeiat, a hotărât să nu respecte dispozițiile imperative ale legii penale și a condus autoturismul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege; - starea de pericol creată - valoarea ridicată a alcoolemiei inculpatului care ar fi putut provoca un accident de circulație, stare de pericol diminuată de ziua și ora comiterii faptei – respectiv într-o zi de duminică la ora 07:44 când, în mod normal, valorile de trafic auto și pietonal pe drumurile publice sunt mult diminuate față de o zi lucrătoare;- natura și gravitarea rezultatului care s-ar fi putut produce - în concret, conducerea cu o alcoolemie sensibil mai mare decât valoarea admisă de lege (valoarea alcoolemiei în momentul opririi în trafic a fost apropiată de 1,50 g/l alcool pur în sânge) influența băuturilor alcoolice scăzând puterea de concentrare, atenția și reflexele, inculpatul putând în aceste condiții provoca un accident de circulație; - antecedentele penale ale inculpatului care nu a mai avut anterior contact cu legea penală; - conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal - pe parcursul urmăririi penale a recunoscut săvârșirea faptei, iar în faza cercetării judecătorești, a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și aplicarea prevederilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală; - nivelul de educație, vârsta – faptul că este o persoană tânără și situația socială a inculpatului - în prezent acesta deține un loc de muncă stabil.
Făcând aplicarea art. 74 alin. 2 C. pen. - ținând seama de criteriile sus enunțate, instanța de fond apreciază că prin aplicarea pedepsei amenzii nu s-ar atinge scopul pedepsei, respectiv prevenția generală și nici scopul punitiv al pedepsei nu ar fi atins prin aplicare amenzii penale, în special față de comportamentul inculpatului în trafic (acestuia i-a mai fost reținut anterior în cursul anului 2012, respectiv 2013 permisul de conducere pentru contravenții la regimul rutier).
La individualizarea pedepsei instanța a ținut totuși seama de atitudinea sinceră a inculpatului manifestată pe întreaga durată a procesului penal, lipsa antecedentelor penale, și, prevederile art. 396 alin. 10 C. pr. pen.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel P. de pe lângă J. A.,și inculpatul M. A. I..
1.P. de pe lângă J. A. solicită admiterea apelului desființarea sentinței atacate în ce privește cuantumul pedepsei aplicate,în sensul aplicării pedepsei peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art.336 alin.1 Cod penal .
În motivele scrise ,însă care nu au mai fost susținute oral de apelant s-a solicitat stabilirea în sarcina inculpatului a obligației prev. de art. 85 alin. 2) lit. g) C.pen față de inculpat.
În dezvoltarea motivelor de apel că raportat la circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta s-a reținut ca relevante sub aspectul gravității infracțiunii faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice pe parcursul întregii nopți între orele 21-07 ,ceea ce s-a concretizat într-o valoare mare a alcoolemiei de1,50g%0, că pe parcursul nopții a condus pe drumurile publice în mod repetat inițial din localul Transilvania din municipiul A. până la localul F. din aceeași localitate și apoi de la acest bar până în momentul opririi în trafic de către organele de poliție.
S-au invocat și circumstanțele personale ale inculpatului,respectiv atitudinea nesinceră de care a dat dovadă în cursul urmăririi penale,atitudinea inculpatului de minimalizare a faptei,că și anterior săvârșirii prezentei fapte a dat dovadă de indisciplină rutieră fiind sancționat contravențional pentru săvârșirea de contravenții la regimul rutier.
2.Inculpatul M. A. prin apelul declarat solicită ca în temeiul disp. art 421 alin. 2 lit a C.pr.pen. să se dispună admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri penale prin care să se dispună în temeiul disp. art. 396 alin. 5 achitarea rap. la disp. art. 16 alin. 1 lit b pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen.
Să se dispună obligarea Ministerului Public la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de apel.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul apelant critică sentința atacată arătând că nu cuprinde analiza motivelor de achitare formulate în fața primei instanțe,că nu se analizează temeiul de drept invocat în sprijinul și în susținerea cererii le achitare.
În privința cererii de achitare se invocă modificările legislative de incriminare respectiv dezincriminare care au intervenit de la momentul 19.01.2014,data săvârșirii infracțiuniii și până în prezent,respectiv pronunțarea Deciziei Curții Constituționale a României nr.732 din 16.12.2014 prin care s-a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională.
Apelantul susține că potrivit deciziei Curții Constituționale se dă relevanță de natură penală unui moment ulterior săvârșirii și chiar consumării infracțiunii,iar autorii noului Cod nu au motivat pe larg variantă aleasă, limitându-se la a preciza că determinarea concentrației de alcool în sânge, relevantă pentru reținerea infracțiunii prevăzute la art. 336 alin.1 se face la momentul prelevării probelor biologice,fără posibilitatea unei recalculări ulterioare. Se susține că se poate deduce de aici că intenția legiuitorului a fost aceea de a înlătura inconvenientele unei recalculări, frecvent solicitată de conducătorii auto. Prin urmare, situația persoanelor depistate în trafic și cărora li s-a stabilit alcoolemia la momentul prelevării probelor biologice, este una în care fapta lor nu mai întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1Cod penal.
C. de apel examinând apelurile formulate, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417,420 Cod procedură penală constată că apelul declarat de P. de pe lângă J. A. este fondat în parte,iar apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește fondul cauzei, din probele administrate în faza de urmărire penală,probe pe care inculpatul le-a recunoscut și le-a însușit, rezultă că la data de 19.01.2014, în jurul orei 07.44, după ce a consumat băuturi alcoolice la localul „Transilvania „ din mun. A. cu ocazia balului arbitrilor în intervalul 21.30- 05.00, inculpatul a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare BV 112 HE în care se aflau și martorii C. R. și C. P. B., cu intenția de a-i transporta pe aceștia la domiciliu . Pe . mun A., autoturismul condus de inculpat a fost oprit de organele de poliție, iar inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0, 81 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul mun. A. unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge .
Conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 205/IX/151 și 206/IX/151 din 23.01.2014 ale SML A. inculpatul prezenta la ora 08.00 o valoare a alcoolemiei de 1, 50 g ‰ și de 1, 35 g ‰ la cea de a doua probă recoltată o oră mai târziu.
În ce privește cererea inculpatului de achitare cu motivarea că dispoziția legală de incriminare a infracțiunii a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 732/2014 (publicată în M.Of.nr.69 din 27 ianuarie 2015) ,C. de apel reține că prin decizia menționată C. Constituțională a constatat că numai sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În consecință contrar apărării inculpatului instanța de apel reține că nu a fost declarat neconstituțional în integralitatea sa textul art.336 Cod penal alin. (1) din Codul penal care dispune "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă".
Sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art.336 alin.1 Cod penal,s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin decizia nr.3 /12 05 2014 pronunțată în Dosar nr._ /HP/P privind dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.
Astfel în considerentele deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „în această nouă formă de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe s-au schimbat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sângele conducătorului auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, față de reglementarea anterioară, prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002”.
Se reține că în această nouă formă de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe s-au schimbat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sângele conducătorului auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, față de reglementarea anterioară, prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Conform reglementării anterioare se desprindea concluzia că îmbibația alcoolică peste limita prevăzută de lege trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, în timp ce noua reglementare prevede că îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul prelevării mostrelor biologice.
Prin art. 336 alin. (1) din Codul penal se fixează un unic moment al determinării îmbibației de alcool în sânge, respectiv momentul prelevării primei mostre biologice, aspect care însă nu este în contradicție cu dispozițiile din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau a produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 (art. 1 și 10), potrivit cărora pentru determinarea alcoolemiei se impunea recoltarea a două probe de sânge la un interval de o oră una față de cealaltă.
Recoltarea a două probe de sânge, în vederea determinării alcoolemiei, a făcut parte din metodologia de stabilire a intoxicației etilice și a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicației (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, în cazul soluției legislative adoptate în vechile dispoziții ale art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Or, prin modificarea conținutului infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, legiuitorul a urmărit, așa cum rezultă și din expunerea de motive a noului Cod penal, eliminarea posibilității unei recalculări ulterioare a îmbibației de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create de această recalculare.
În noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanță penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul. În acest sens sunt și dispozițiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, care, referindu-se la recoltarea de probe biologice, în cazul infracțiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din Codul penal, utilizează sintagma: "în cel mai scurt timp".
Dacă rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este dat de momentul prelevării primei mostre biologice, dispozițiile art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice mențin în continuare relevant pentru atragerea răspunderii contravenționale momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto care are o îmbibație alcoolică de cel mult 0,80 gr./l alcool pur în sânge, aspect ce impune prelevarea a două mostre biologice în vederea efectuării unui eventual calcul retroactiv al alcoolemiei.
În consecință, față de considerentele anterior expuse,incriminarea infracțiunii se regăsește în continuare în dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, cu mențiunea că are relevanță penală rezultatul alcoolemiei stabilit din prima prelevare.
În consecință mod corect, instanța de fond a apreciat că pentru existența infracțiunii prevăzută de art.336 alin. (1) din Codul penal este necesară și suficientă recoltarea unei singure probe de sânge pe baza căreia se stabilește valoarea alcoolemiei avută de conducătorul auto la momentul recoltării, moment care nu poate fi îndepărtat ca și timp față de momentul surprinderii inculpatului sub influența băuturilor alcoolice, respectiv momentul săvârșirii infracțiunii.
În concret în cauza de față inculpatul nu a contestat nici consumul de alcool nici momentul prelevării probei biologice.
Astfel inculpatul în declarațiile date în data de 19 01 2014 precum și prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești, a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și-a însușit probele administrate în cauză.
În concret inculpatul a declarat că în cursul nopții de 18/19 01 2014 a consumat băuturi alcoolice, respectiv între orele 21,00-23,00 a consumat 2 pahare de vin cu aport alimentar iar între orele 5,00-7,00 a consumat 50 ml whiski.
Potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante inculpatul a fost oprit în trafic și testat cu aparatul etilotest în data de 19 01 2014 la ora 7,40 iar potrivit buletinului de examinare clinică prelevarea primei probe biologice a avu loc la ora 8,00 .
Raport la această situație de fapt, este dincolo de orice dubiu, împrejurarea că testarea inculpatului cu aparatul etilotest a fost efectuată imediat după oprirea în trafic precum și că, între acest moment(momentul opririi în trafic) și momentul recoltării probelor de sânge inculpatul nu a mai consumat băuturi alcoolice de natură a influența pozitiv sau negativ rezultatul final.
Aflându-ne în prezența unor probe științifice și în lipsa unor elemente pertinente de natură a înfrânge concluziile acestora, C. reține că exprimă adevărul și ca atare principiul in dubio pro reo nu poate fi reținut.
Din perspectiva circumstanțelor reale în care s-a comis fapta, aceasta a prezentat un grad relativ ridicat de pericol social determinat de gradul ridicat de alcoolemie de 1,50 g/l alcool pur în sânge la prima prelevare, de împrejurarea că inculpatul a circulat pe o arteră de circulație importantă, cu un trafic ridicat, aspect ce a amplificat riscul producerii unor evenimente rutiere și, totodată, distanța parcursă până la depistarea sa de către organele de poliție.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului s-a reținut că inculpatul a mai dat dovadă de indisciplină rutieră,astfel cum rezultă din cazierul auto al inculpatului, fiind sancționat de 8 ori contravențional,ceea ce dovedește lipsa oricărei responsabilități a inculpatului în calitate de șofer pentru siguranța traficului rutier.
S-a evidențiat deci că inculpatul după repetate sancțiuni legale nu numai că nu a înțeles să-și corijeze comportamentul dar a persistat prin săvârșirea unei infracțiuni,la a cărei individualizare instanța de apel apreciază că nu se justifică aplicarea unei pedepse situate la minimul special prevăzut de lege, ci se impune aplicarea unei pedepse mai severe care să asigure atât prevenția cât și reeducarea inculpatului.
C. de apel reține ca nefondată critica inculpatului privind lipsa considerentelor instanței de fond privind cererea inculpatului de achitare,întrucât în cuprinsul sentinței atacate sunt expuse în mod complet considerentele pentru care instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului prin care solicita achitarea pe temeiul dezincriminării infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată,considerente e au fost dezvoltate și în prezenta decizie.
Pentru considerentele expuse în baza art.421alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. se va desființa în parte sentința penală atacată numai în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M. A. I. și se va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 9 luni închisoare la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.1 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod proc.penală.
Se vor menține dispozițiile privind aplicarea disp.art. 83 și următoarele Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei.
În baza art. 421 alin1 litb Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. A. împotriva aceleiași sentințe penale.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.2 C.pr.penală va obliga inculpatul apelant la plata parțială a cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 165 lei, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 65 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr.911/19 06 2015 pronunțată de Judecătoriei A. în dosar penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată numai în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M. A. I. și judecând în aceste limite:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 9 luni închisoare la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.1 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod proc.penală.
Menține dispozițiile privind aplicarea disp.art. 83 și următoarele Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. A. împotriva aceleiași sentințe penale.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.2 C.pr.penală obligă inculpatul apelant la plata parțială a cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 165 lei, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 65 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2015.
Președinte, Judecător,
S. T. E. B.
Grefier,
D. F.
Red. EB
Tehnored. DF/2ex/19.11.2015
Jud fond MR
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1029/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
