Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 786/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 786/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 786/A/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. M. M.
Grefier L. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de partea civilă S. R. – Direcția G. R. a Finanțelor Publice B. – PT AFP Sibiu împotriva sentinței penale nr. 200/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebată fiind reprezentanta parchetului arată că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de partea civilă S. R. – Direcția G. R. a Finanțelor Publice B. – PT AFP Sibiu ca nefondat.
C. DE A.
Constată că prin sentința penală nr. 200/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ s-a dispus condamnarea inculpatei Ș. M., la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 5 NCp.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, face a dispozițiilor art. 71 Cp 1969 s-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969.
În temeiul art. 81 alin. 1 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de încercare de 3 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp,s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cp 1969 privind revocarea suspendării pedepsei.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, prin raportare la art. 998, 999 Cod civil,s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. român, prin Agenția națională de administrare fiscală, prin Direcția generală regională a finanțelor publice B., prin mandatar administrația județeană a finanțelor publice Sibiu, și a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 215.038 lei reprezentând debit și accesorii, precum și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.
S-a luat act că partea responsabilă civilmente . a fost radiată.
În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că inculpata Ș. M. a fost asociată la ., societate înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr J_, având ca obiect principal de activitate “Activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea. “
Începând cu data de 13.04.2010, societatea și-a schimbat denumirea în ., mutându-și sediu în Sibiu, . 62, iar ulterior și-a mutat sediul în București, în prezent societatea fiind radiată.
- Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, prin adresa nr._/11.06.2013(f.15 di), a comunicat instanței formularul 100 – declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat, formularul 102 – declarație privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurile speciale și a transmis un centralizator al sumelor restante reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru perioada noiembrie 2009-decembrie 2010, din care rezultă că societatea a adus un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 448.739 lei.
În cursul procesului penal, din analiza documentelor de evidență contabilă depuse de societate la organele fiscale și a documentelor de evidență contabilă puse la dispoziția organului de cercetare penală de către inculpat, s-a reținut faptul că, în perioada martie 2010-aprilie 2011, S.C. S. C. SRL a desfășurat activitate comercială constantă, a reținut contribuțiile cu reținere la sursă, a realizat venituri prin efectuarea de încasări zilnice, având la dispoziție sumele necesare pentru plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate către bugetul de stat, fără a achita sumele respective în termenul de 30 de zile de la scadența acestora, prevăzut de art. 6 din Legea 241/2005.
D. declarația martorei Ochină F. L., instanța reține că aceasta a deținut funcția de contabil în cadrul societății . în perioada mai 2007-decembrie 2008 când firma s-a mutat în Sibiu, ea rămânând la punctul de lucru din Mediaș. În luna mai 2010 a venit la Sibiu tot în calitate de contabil, societatea având ca obiect de activitate consultanță tehnică. Funcția de administrator al acestei societăți era deținută de inculpata Ș. M., iar director tehnic era doamna P. E..
Activitatea societății a mers bine până în luna noiembrie 2009, când numărul contractelor a scăzut foarte mult, societatea având în acel moment un număr de 52 de angajați. Semele de bani pe care societatea le obținea din prestarea diferitelor contracte erau folosite pentru achitarea salariilor sau mergeau în contul trezoreriei, banii fiind popriți.
Faptul că inculpata nu a achitat datoriile către bugetul de stat este confirmat și de martora P. E. D., care fiind audiată a declarat că a deținut funcția de director general în cadrul societății Asa Group SRL având ca atribuții de serviciu recrutarea, formarea personalului. Martora arată că modul în care se făceau plățile era atributul exclusiv al administratorului societății, Ș. M., iar din anul 2009 societatea a întâmpinat dificultăți financiare datorită crizei financiare scăzând numărul comenzilor.
Instanța de fond în cursul cercetării judecătorești a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză contabilă prin care s-a stabilit că suma datorată bugetului de stat cu titlu de impozit pe venitul din salarii este de 109.258 lei, contribuții individuale la asigurările sociale este de 92.751 lei,contribuții individuale la asigurările de șomaj este de 4.373 lei,contribuții individuale la asigurările d sănătate este de 48.570 lei,în total sumă datorată bugetului de stat fiind de 254.952 lei.
Verificând balanțele, declarațiile, ștatele de plată, fișele de cont, extrasele de cont, fișa rol expertul a constat că prejudiciu total reținut în sarcina inculpatei este de 161.374 lei din care s-a achitat 14.326 lei și are următoare componență: prejudiciu aferent perioadei martie 2010- aprilie 2011 pentru impozitul pe venitul din salarii este de 109.258 lei din care s-a achitat suma de 11.752 lei; datoria societății pentru impozitul pe venitul din salarii provine dintr-o perioadă anterioară celei supuse expertizei. Se poate observa că există concordanță între sumele calculate și declarate de . și debitele din fișa de rol, excepție făcând luna februarie 2010, lună în care societatea a declarat în fișa rol pentru impozitul pe venitul din salarii suma de 594lei, deși pe ștatul de plată suma corectă era de 11.599 lei, rezultând astfel o diferență de 11.005 lei(11.599 lei-594 lei=11.005 lei).
În ceea ce privește prejudiciu aferent perioadei martie 2010-aprilie 2011 pentru contribuția individuală la asigurările sociale s-a stabilit că acesta este în cuantum de 92.751 lei din care s-a achitat suma de 25.949 lei.
Referitor la prejudiciu aferent perioadei martie 2010-aprilie 2011 pentru contribuția individuală la asigurările de șomaj s-a stabilit că acesta este în cuantum de 4.373 lei din care s-a achitat suma de 2.213 lei.
Cu privire la contribuția individuală la asigurările de sănătate, în raportul de expertiză s-a stabilit că din cuantumul prejudiciului cauzat de 58.729 lei s-a achitat suma de 6.272 lei.
Inculpata fiind audiată a declarat că a fost administrator la ., această societate având ca obiect de activitate proiectarea și ingineria. În această societate până în anul 2009 au fost angajați circa 60 de persoane, dar o dată cu criza financiară au scăzut numărul proiectelor. Astfel, începând cu anul 2009 inculpata arată că încasările au scăzut foarte mult și cu acești bani achitau chiria, curentul și salariile.
Astfel, se poate observa că inculpata recunoaște că nu a achitat sumele datorate către bugetul de stat dar arată că nu a avut mijloacele financiare necesare în acest scop.
Cu toate acestea, deși în declarațiile date, inculpata a menționat că nu a acționat cu intenția de a prejudicia bugetul de stat, ceea ce ar presupune neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, instanța de fond aapreciat că nu poate fi reținută această susținere, având în vedere că din declarațiile inculpatei, coroborate cu declarațiile martorelor care s-au ocupat de întocmirea evidențelor contabile, cu situația plăților și încasărilor efectuate atât prin casă, cât și prin bancă, precum și cu conținutul raportului de expertiză contabilă că, în perioadele în care rezultă că a fost săvârșită infracțiunea, au existat disponibilități bănești care să permită virarea obligațiilor respective la bugetul de stat. Plata obligațiilor către bugetul de stat devenea scadentă la sfârșitul fiecărei luni, iar societatea și-a desfășurat activitate, a dispus de sume de bani în numerar, condiții în care, instanța reține că inculpata a săvârșit cu intenție infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Faptul că inculpata a ales să onoreze ale obligații financiare, înainte de a-și achita contribuțiile datorate bugetului de stat, nu poate duce la concluzia că nu a acționat cu intenție și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Cu privire la aplicarea legii penale în timp,potrivit art. 5 alin. 1 din NCp instanța de fond reține că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 – închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda - a fost modificată prin Legea nr. 40/2013, intrată în vigoare la 22.03.2013, în sensul că se prevede ca unică pedeapsă închisoarea de la 1 la 6 ani, astfel că instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege la data săvârșirii infracțiunii (și anume de la 1-3 ani alternativ cu amenda).
În ceea ce privește forma continuată a infracțiunii, instanța de fond a constatat că art. 35 alin. 1 NCp, prevede că în cazul infracțiunii continuate se poate aplica un spor doar de 3 ani, comparativ cu Cp 1969 care prevedea un spor facultativ de 5 ani.
În drept, fapta inculpatei Ș. M. care în calitate de administrator al ., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2010-aprilie 2011 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 215.038 lei, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic, art.41 alin 2 Cp.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.57 alin 1 C fiscal, beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri, iar în conformitate cu dispozițiile art 58 plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-1 vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
Persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate obligatoriu în sistemul public, prin efectul legii, angajatorul având obligația de a reține integral din veniturile care constituie bază de calcul și de a vira lunar aceste sume la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia. In acest sens, persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum și persoanele asimilate angajatorilor sunt obligate să depună declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, la termenele prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată Codul fiscal mai prevede că nereținerea și nevărsarea de către angajatori a contribuției individuale de asigurări sociale constituie stopaj la sursă și generează plata unor penalități, potrivit reglementărilor legale în vigoare.
În fine, trebuie precizat și faptul că potrivit dispozițiilor art 215 din Legea nr.95/2006 obligația virării acestor contribuții revene persoanei juridice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza altui statut special prevăzut de lege.
Acțiunea de „reținere” care face parte din latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu constă într-o acțiune de luare efectivă a sumelor datorate cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă din sumele plătite angajaților, ci ea are loc atunci când din salariul brut datorat angajatului, se scad automat aceste sume (el primind doar salariul net), însă sumele nu sunt virate la bugetul de stat sau la bugetul asigurărilor sociale.
Subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 este persoana obligată să efectueze plata sumelor reținute, în cadrul persoanelor juridice răspunderea pentru reținerea și nevărsarea sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă revenind de regulă administratorului. D. în cazul în care administratorul desemnează o anumită persoană care să se ocupe cu reținerea și plata sumelor respective, aceasta poate fi trasă la răspundere pentru comiterea infracțiunii, dacă acționează fără știința sau acceptul său, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Sub aspectul laturii subiective, elementul material constă în reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, iar urmarea imediată constă în prejudicierea bugetului general consolidat.
Instanța de fond a reținut că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpată cu intenție indirectă, întrucât în perioada reținută partea responsabilă civilmente a desfășurat o activitate comercială realizând venituri și având disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat, neplata acestora este imputabilă inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv:
- limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită (închisoare de la 1an la 3 ani sau amendă);
- gradul de pericol social concret al faptei caracterizat unul relativ ridicat având în vedere că inculpata în calitate de administrator la . nu a vărsat către stat sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă. De asemenea, s-a avut în vedere perioada îndelungată de neplată a contribuțiilor sociale și importanța achitării acestora către bugetul de stat, precum și cuantumul ridicat al prejudiciului creat statului prin neplata contribuțiilor către bugetul de stat.
- modul de săvârșire al acesteia: inculpata Ș. M. în calitate de administrator al ., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2010-aprilie 2011 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 215.038 lei
- atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei: inculpata a recunoscut faptul că nu a plătit contribuțiile către bugetul de stat dar a arătat că nu a avut mijloacele financiare necesar și a arătat că dorește să achite prejudiciu reținut în sarcina sa dar că nu are posibilități materiale în prezent;
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului: din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că potrivit disp art 12 din Legea 187/2012, în caz de succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de C. Europeană a Drepturilor Omului (S. și P. contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, față de gravitatea infracțiunii, instanța de fond a apreciat că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen. P. raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor condamnaților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța apreciază că, întrucât nu există o legătură între interzicerea dreptului de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a inculpatului, s-a apreciat că nu se impune aplicarea inculpatei a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen.
Instanța de fond, față de natura faptei și circumstanțele personale ale inculpatei -nu este cunoscută cu antecedente penale, că scopul pedepsei va putea fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, iar simpla pronunțare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru inculpat a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.
În ce privește acțiunea civilă s-a reținut în esență că în cauză prejudiciul constă în contravaloarea impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat și care nu au fost achitate de inculpată, respectiv suma de 215.038 lei.
La stabilirea acestui prejudiciu instanța de fond a reținut că din prejudiciu cauzat în perioada martie 2010-aprilie 2011 în cuantum de 254.952 lei astfel cum rezultă din obiectivul 1 și 2 al raportului de expertiză, inculpata a făcut plăți în cuantum de 39.914 lei. Scăzând din prejudiciu total de 254.952 lei suma achitată de 39.914 lei,s-a reținut un prejudiciu neachitat pentru perioada martie 2010-aprilie 2011 în cuantum de 215.038 lei.
Instanța de fond nu a avut în vedere plățile în cuantum de 6.272 lei reprezentând asigurările de sănătate deoarece acestea privesc contribuții la asigurările sociale de sănătate pentru o perioadă anterioară lunii martie 2010, așa cum rezultă din răspunsul de la obiectivul 3 și 4 din raportul de expertiză.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel partea civilă S. R. – Direcția G. R. a Finanțelor Publice B. – PT AFP Sibiu solicitând admiterea apelului desființarea în pare a sentinței in sensul obligării inculpatei la întregul prejudiciu in suma de 288.443 lei, reprezentând obligațiile fiscale cu reținere la sursa, cu care s-a constituit parte civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează că întrucât la data de 14.10.2010 a fost începută urmărirea penala fata de învinuita Stafanel M., in calitate de administrator social al . (fosta .) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Apelanta arată că prin adresa nr. 4518/03.02.2011 s-a constituit parte civila in cauză cu suma de 183.486 lei, reprezentând obligații fiscale principal si accesorii cu reținere la sursa,și-a precizat cererea de constituire de parte civila cu suma de 288.443 lei, inclusiv pentru punctul de lucru, reprezentând obligații fiscale cu reținere la sursa si accesoriile aferente acestora (impozit pe venit salarii, CAS asigurați, șomaj asigurați, sanatate asigurați), calculate si reținute de la angajații societății, care nu au fost virate la bugetul de stat in termen de 30 de zile de la scadenta.
Apelanta critică sentința atacată întrucât s-a dispus obligarea inculpatei doar pentru suma de 215.038 lei, desi prejudiciul adus bugetului de stat este in cuantum de 288.443 lei.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 408 din Codul de procedura penala; art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
C. de apel analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate precum și analizând sentința atacată sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.417,42 Cod procedură penală constată că apelul este neîntemeiat ,sentința atacată fiind legală și temeinică.
Analizând latura penală a cauzei instanța de apel reține că inculpata Ș. M. în calitate de administrator al ., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2010-aprilie 2011 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 215.038 lei.
Inculpata fiind audiată la instanța de fond a declarat că a fost administrator la ., această societate având ca obiect de activitate proiectarea și ingineria, că societatea până în anul 2009 a avut angajați circa 60 de persoane, dar o dată cu criza financiară au scăzut numărul proiectelor. Astfel, începând cu anul 2009 inculpata arată că încasările au scăzut foarte mult și cu acești bani achitau chiria, curentul și salariile.
În perioada martie 2010-aprilie 2011, societatea a achitat datorii reprezentând chirii, telefoane, utilități, produse de birotică și un credit bancar,astfel că toate sumele încasate în perioada martie 2010-aprilie 2011 au fost folosite exclusiv pentru desfășurarea activității și achitarea altor datorii, fără a fi virate sume de bani către bugetul de stat în contul debitelor restante.
În drept, fapta inculpatei Ș. M. care în calitate de administrator al ., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2010-aprilie 2011 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 215.038 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic, art.41 alin 2 Cp.
C. reține că la data soluționării prezentului apel, prin Decizia nr.363 din 07 mai 2015, publicată în M. Of. nr.495 din data de 06.07.2015, decizie definitivă și general obligatorie, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituția României, art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. a), d), art. 29 și art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, C. Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art 6 din Legea 241/2005 sunt neconstituționale.
În consecință temeiul de drept care definea infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 a dispărut astfel că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei nu mai este prevăzută de legea penal,temei al acestei aprecieri fiind considerentele deciziei de neconstituționalitate conform căreia textul supus controlului de constituționalitate nu respectă condițiile de calitate a legii, respectiv din modul de definire a infracțiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinată noțiunea de "impozit cu reținere la sursă", astfel că destinatarul normei nu poate să își ordoneze conduita, în funcție de ipoteza normativă a legii.
C. de apel constată că în cauză în lipsa apelului inculpatei,nu poate reforma hotărârea sub aspectul laturii penale,întrucât în cauză a declarat apel numai partea civilă care critică numai latura civilă a cauzei,și prin extinderea efectelor apelului și asupra laturii penale a cauzei s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac a apelantei parte civilă .
În consecință analizând latura civilă a cauzei prin prisma criticilor formulate de apelant ,instanța de apel reține ca și instanța de fond că cuantumul prejudiciului pentru perioada martie 2010-aprilie 2011,a fost corect reținut.
La stabilirea cuantumului prejudiciului reținut ca fiind produs prin săvârșirea infracțiunii ,în mod legal instanța de fond a avut în vedere perioada reținută prin actul de sesizare a instanței ca reprezentând perioada de desfășurare a activității infracționale,aceasta fiind stabilită pe baza ,declarațiilor, ștatelor de plată, fișelor de cont, extraselor de cont, fișa rol,de către expertul contabil desemnat în cauză care a constatat că prejudiciu total reținut în sarcina inculpatei este de 161.374 lei din care s-a achitat 14.326 lei.
Pentru diferența până la suma de 288.443 lei solicitată de partea civilă se constată că aceste sume nu vizează activitatea infracțională cu care instanța a fost sesizată, fiind vorba de sume calculate pentru perioada anterioară lunii martie 2010, perioadă care nu face parte din latura obiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei.
Față de considerentele expuse potrivit dispozițiilor art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod proc.pen.se va respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă S. R. – Direcția G. R. a Finanțelor Publice B. – PT AFP
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obligă apelantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel .
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă S. R. – Direcția G. R. a Finanțelor Publice B. – PT AFP Sibiu împotriva sentinței penale nr. 200/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2Cod procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. C. M. M.
Grefier
L. B.
Red/tehn EB/LB
12.10.2015/2 exp.
J. fond F. L. A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 764/2015.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 790/2015. Curtea de... → |
|---|
