Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 764/A/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător O. M. P.
Grefier D. M. H.
Prezentul complet a fost constituit potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor penale formulate de P. DE PE L. J. A. I., și I.P.J. _ S. POLIȚIEI R. ARGEȘ împotriva sentinței penale nr. 121/18.03.2015 pronunțată de J. A. I. în dosar nr. _ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 121/18 martie 2015 pronunțată de J. A. I., s-au dispus următoarele:
A fost admisă excepția de nelegalitate a Dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier-din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, invocată de către revizuentul-condamnat C. D. P., și în consecință:
S-a constatat nelegalitatea actului constând în Dispoziția nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier- din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș.
În baza art. 462 alin. 1 C.pr.pen. a fost anulată sentința Penală nr. 183/16.04.2013 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._, modificată și rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1101/05.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar penal, și în consecință:
În baza art. 462 alin. 1 teza finală raportat la art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) C.pr.pen., a fost achitat inculpatul C. D. P., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 (fapta din 3.10.2011).
În baza art. 462 alin. 3 C.pr.pen. a fost anulat mandatul de executare nr. 231/06.11.2013 emis în baza Sentinței penale nr. 183/16.04.2013 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._, modificată și rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1101/05.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar penal.
În baza art. 462 alin. 3 C.pr.pen. s-a dispus restituirea către revizuentul condamnat a sumelor achitate de către acesta către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, precum și comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive către I. A.- S. Poliției R., în vederea luării măsurilor necesare pentru restabilirea situației anterioare privind anularea permisului de conducere a revizuentului, astfel cum s-a dispus prin Sentința penală nr. 183/16.04.2013 pronunțată de J. A. I., modificată și rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1101/05.11.2013.
Au fost menținute obligațiile impuse revizuentului condamnat prin Decizia Penală nr. 878/A/2014 din data de 14.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca urmare a suspendării executării hotărârii împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.05.2014 sub dosar nr._, revizuentul - condamnat C. D. P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 183/2013 pronunțată de J. A. I. în dosar penal nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1101/2013 a Curții de Apel A. I..
Revizuentul a solicitat ca până la rămânerea definitivă a cererii de revizuire, în temeiul art.460 Cod pr. penală, să se dispună suspendarea executării pedepsei la care a fost condamnat prin sentința penală nr.183/16.04.2013 și să se dispună respectarea de către el a obligațiilor prevăzute de art.215 alin.1 și 2 Cod pr. penală, iar după admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanța să procedeze la rejudecarea cauzei, să anuleze hotărârea a cărei revizuire o solicită și, pe cale de consecință, să dispună achitarea sa, încetarea de drept a măsurilor preventive și punerea lui de îndată în libertate, luându-se măsuri pentru restabilirea situației anterioare.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că solicită revizuirea sentinței penale nr.183/16.04.2013 prin prisma situației în care, referitor la infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care a fost condamnat și care ar fi fost săvârșită la data de 03.10.2011, s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțată în cauză.
S-a făcut o prezentare a soluțiilor dispuse în dosarul sus-menționat atât cu ocazia judecării cauzei pe fond, cât și în calea de atac, după care se precizează că în mod greșit instanțele judecătorești au reținut că prin s. civ. nr. 4697/13.05.2012 s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulată de către contravenient, câtă vreme J. Pitești a dat o soluție de perimare. S-a mai arătat că la dosar nu s-a depus sentința civilă nr. 4697/2012 despre care se face vorbire în motivare, apreciind că în baza principiului rolului activ al organelor de cercetare penală și a instanțelor de judecată, pentru a se asigura corect cu privire la aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, ar fi fost absolut obligatorie atașarea dosarului Judecătoriei Pitești sau măcar depunerea sentinței civile pronunțate.
Revizuentul a arătat că dosarul Judecătoriei P. a fost soluționat printr-o soluție de perimare și nu se respingere a plângerii așa cum în mod greșit s-a reținut, iar hotărârea de perimare a rămas definitivă la data de 20.05.2011. În continuare au fost invocate disp. art. 118 al. 4 și 5 din OUG 195/2002, precizând că, conform dispozițiilor art. 118 al 2 din OUG 195/2002, plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești, ori în aceste condiții, calculând acest termen de 120 de zile începând cu data de 20.05.2011 se constată că perioada de suspendare a dreptului de a conduce a revizuentului a luat sfârșit la data de 16.09.2011, astfel că la data de 03.10.2011 acesta avea dreptul de conduce autovehicule pe drumurile publice.
Revizuentul a susținut de asemenea că organul care a dispus suspendarea dreptului de a conduce, respectiv I. Argeș S. rutier avea obligația să verifice la condica arhivei Judecătoriei P. cu privire la dosarul cauzei, dacă J. P. a îndeplinit procedura comunicării atât cu privire la suspendarea cauzei la data de 04.12.2009, cât și cu privire la posibilitatea dreptului de recurs pe toată durata suspendării cât și cu privire la faptul că la data de 13.05. 2011 urma să se constate perimarea plângerii, pentru a avea în vedere data reală la care suspendarea dreptului de a conduce începe sa-și producă efectele, adică data la care sentința de perimare a rămas definitivă, în vedere emiterii și comunicări imediate a Dispoziției de suspendare a dreptului de a conduce. Întrucât reprezentanții I. Argeș nu au făcut aceste verificări și nici nu au comunicat imediat după rămânerea definitivă a sentinței, dispoziția de suspendare a dreptului de a conduce, pentru a-și acoperi neglijenta cu privire la acest dosar, au emis tardiv, după aproximativ 4 luni de la rămânerea definitivă a sentinței de perimare dispoziția nr._/06.09.2011 de suspendare a dreptului de a conduce, în loc de a dispune ștergerea datelor potrivit cărora revizuentul avea dreptul de a conduce suspendat din baza de date privind evidenta posesorilor de permise de conducere.
Față de aspectele invocate, revizuentul a considerat că nu a avut parte de un proces echitabil așa cum este el descris de art. 6 pct.1 a CEDO. De asemenea făcând referire la dispozițiile art. 1,2,3,4 ale Codului de procedură penală din 1968 incident la momentul judecării cauzei – privind scopul procesului penal, legalitatea și oficialitatea procesului penal precum și rolul activ al organelor de cercetare penală și a instanțelor de judecată pentru aflarea adevărului, revizuentul a considerat că în timpul desfășurării procesului penale nu s-au respectat aceste principii și nici nu s-a depus suficientă diligentă pentru constatarea la timp și mai ales în mod complet a faptei pentru care a fost incriminat și condamnat.
Față de considerentele expuse petentul a apreciat că cererea de revizuire este întemeiată și a solicitat să fie admisă astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.456,457 pct.1 teza I, rap. la prevederile art.453 pct.1 lit.a și pct.4, art.458, teza I, art.459,460,461-462 cu aplicarea disp.art.395-399 Cod pr. penală.
În probațiune au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: copii legalizate ale actelor din dosarul nr._ a Judecătoriei Pitești, extras de pe portalul instanțelor de judecată.
De asemenea, a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Alba Iulia.
Prin sentința penală nr. 222/2014 pronunțată de J. A. I. în dosar penal nr._ a fost respinsă excepția de nelegalitate a Dispoziției Șefului Serviciului Rutier Argeș nr._ din data de 06.09.2011 și a actelor subsecvente, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C. D. P., ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 183/2013 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ .
Revizuentul a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 222/2014.
Prin decizia penală nr. 878/A/2014 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul formulat de revizuent, a desființat integral sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei în rejudecare aceleeași instanței de fond, respectiv J. A. I..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 02.12.2014 sub dosar nr._ .
La termenul de judecată din data de 03.12.2014 a fost admisă declarația de abținere a judecătorului care a soluționat inițial dosarul.
La termenul de judecată din data de 03.03.2015, instanța a încuviințat pentru revizuentul condamnat proba cu înscrisurile depuse la dosar și i s-a luat declarație ce s-a consemnat pe filă separat atașată la dosar.
La același termen de judecată, instanța a pus în discuție excepția de nelegalitate a Dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier –din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș invocată de revizuentul-condamnat C. D. P., urmând a se pronunța prin hotărâre.
Analizând materialul probator admnistrat în cauză, actele și lucrările dosarului penal nr._ atașat la prezentul, instanța a reținut următoarele:
I. Asupra excepției de nelegalitate a Dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier –din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș invocată de revizuentul-condamnat C. D. P.:
Având în vedere dispozițiile art. 4 din Legea 554/2004, care sub denumirea marginală “Excepția de nelegalitate”, prevede expres că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar (alin. 2) instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, instanța a apreciat că se impune examinarea cu prioritate în cuprinsul prezentei, a excepției de nelegalitate a Dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier –din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, invocată de revizuentul-condamnat C. D. P., excepție care se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ din data de 07.04.2009 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș- S. Rutier revizuentul C. D. P. a fost sancționat cu amendă și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 zile-pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002.
Împotriva procesului verbal de contravenție sus-menționat, revizuentul a formulat plângere contravențională înregistrată sub dosar nr._ pe rolul Judecătoriei Pitești- Secția Civilă. Prin încheierea din data de 04.12.2009 pronunțată de J. Pitești în dosarul antemenționat s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza disp. art. 155/1 Vechiul C. pr. civ până la îndeplinirea de către petent a obligațiilor stabilite prin încheierea de ședință din data de 23.10.2009, încheiere nerecurată de niciuna din părți, iar la data de 13.05.2011, prin Sentința civilă nr. 4697 din data de 13.05. 2011 pronunțată în același dosar, s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată acțiunea formulată de revizuent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/07.04.2009 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, S. Poliției R., soluție ce echivalează cu una de respingere a plângerii contravenționale. Sentința civilă antemenționată a fost pronunțată în contradictoriu cu I. Argeș- S. Poliției R. în calitate de intimat, rămânând definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011 potrivit mențiunilor de pe copia comunicată la dosar la solicitarea instanței (f. 24 ds, inst.).
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (în vigoare și la data întocmirii actelor procedurale în dosarul civil anemenționat), ca urmare a formulării plângerii contravenționale, executarea măsurilor dispuse prin procesul verbal de contravenție atacat s-au suspendat. În același sens sunt și dispozițiile art. 118 al. 2 din OUG 195/2002 conform cărora -plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la pronunțarea hotărârii judecătorești. Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că la prezentarea dovezii înregistrării plângerii la judecătorie în termenul prevăzut de lege la unitatea de poliție din care face agentul constatator conduce la restituirea permisului de conducere.
Or, având în vedere că pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive printr-o soluție de perimare a cauzei având ca obiect plângere contravențională echivalează cu una de respingere a acțiunii formulate de contravenient, instanța a reținut că următoarele texte incidente în speță sunt cele prevăzute de art. 118 alin. 4 din OUG 195/2002 conform cărora, în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul, iar în conformitate cu aliniatul 5 al aceluiași articol, sancțiunea care intervine pentru neprezentarea contravenientului în termenul prev. de alin. 4, în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
S-a constatat că într-adevăr revizuentul nu a procedat în consens cu dispozițiile art. 118 alin. 4 din OUG 295/2002, așa cum de altfel arată și prin înscrisurile depuse la dosar, dar și în declarația dată în fața instanței, motiv penntru care durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce s-a majorat cu încă 30 zile, respectiv de la 90 de zile la 120 zile.
Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule însă, potrivit art. 210 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare prin procesul verbal de constatare a contravenției, când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație. Instanța a reținut că în cazul de față măsurile dispuse prin procesul verbal de contravenție ., nr._ din data de 07.04.2009, au fost suspendate până la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 4697 din data de 13.05. 2011 pronunțată de J. Pitești, respectiv până la data de 23.05.2011 (data rămânerii definitive a acesteia, așa cum rezultă din mențiunile precizate în copia hotărârii judecătorești înaintată instanței f. 24 ds. inst.). Începând cu data imediat următoare potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate a operat suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule în ceea ce îl privește pe revizuent, pe o perioadă de 90 zile, perioadă care conform legii a fost majorată cu 30 zile întrucât petentul nu a înțeles să se prezinte la sediul poliției- S. Rutier pentru predarea permisul de conducere, așa cum impunea prevederile art. 118 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 120 din OUG nr. 195/2002 prevede expres că procesul verbal neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, precum și după, caz, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate de executare.
Ca atare, fără vreo altă formalitate de executare, sancțiunea complementară fiind dispusă de agentul constatator, termenul de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule aplicată revizuentului prin procesul verbal de contravenție . nr._/07.04.2009 pe o perioadă de 90 zile, majorată ca urmare a neprezentării acestuia la sediul poliției cu încă 30 de zile, a început să curgă de la data de 24.05.2011, perioada de 120 zile urmând să expire la data de 20.09.2011.
Așa cum rezultă din cuprinsul Dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier –din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, depusă în copie la dosar (f. 9 ds. inst.) revizuentului i s-a aplicat sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 zile începând cu data de 22.09.2011 până la data de 21.12.2011, indicându-se ca temeiuri legale în baza cărora s-a emis actul administrativ antemenționat art. 111 alin. 1 lit. c), art. 97 alin. 1 lit. a) coroborat cu art. 118 alin. 4 și alin. 5 din OUG nr. 195/2002. Or dispozițiile legale menționate în cuprinsul dispoziției nu reglementează vreo situație în care șeful Serviciului Rutier emite dispoziție de suspendare a exercitării dreptului de a conduce aplicat printr-un proces verbal de contravenție, sancțiune care așa cum s-a arătat mai sus operează în baza dispoziției de aplicare a sancțiuni dispusă de agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție fie la expirarea celor 15 zile de la data comunicării acestuia, fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea în cazul în care actul a fost atacat.
Instanța nu a reținut apărările reprezentantului Ministerului Public, cu ocazia acordării cuvântului pe fond în sensul că Dispoziția nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier se bucură de prezumția de legalitate și că un astfel de act era necesar pentru punerea în aplicare a sentinței civile de perimare, în sensul introducerii în baza de date a Poliției R. a acestei sancțiuni. Aceasta deoarece, așa cum s-a arătat în paragrafele precedente, potrivit art. 120 din OUG nr. 195/2002 fie procesul verbal de contravenție neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, fie hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate de executare, neexistând nicio prevedere legală care să stea la baza emiterii dispoziției emisă de șeful Serviciului Rutier pentru punerea în executare a măsurii complementere aplicată pentru săvârșirea unei contravenții prin procesul verbal de contravenție. Chiar considerat ca legal întocmit actul administrativ antemenționat, la data emiterii lui, respectiv 6.09.2011, perioada suspendării dreptului de a conduce aplicată prin procesul verbal de contravenție ar fi trebuit consemnată conform prevederile legale, fiind obligația organelor de poliție să verifice dacă aceasta nu expirase deja.
Față de cele ce preced, instanța a admis excepția de nelegalitate a Dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier-din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, invocată de către revizuentul-condamnat C. D. P., și în consecință va constata nelegalitatea actului constând în Dispoziția nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier- din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș.
II.Asupra cererii de revizuire:
Asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul condamnat C. D. P., instanța a constatat că acesta a fost condamnat prin S.p. nr. 183/2013 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._, modificată și rămasă definitivă prin D.p. nr. 1101/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar penal la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 în condițiile art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 3.10.2011 a condus autoturismul marca Land Rover Range Rover cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 704 direcția Șibot- Cugir, având permisul de conducere suspendat. Pedeapsa de 1 an închisoare aplicată, ca urmare a revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse de 3 ani închisoare, a fost adăugată la aceasta din urmă, urmând ca în final revizuentul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenție.
În baza hotărârii judecătorești rămase definitive a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.231/2013 din data de 06.11.2013, pus în executare la data de 12.02.2014.
Totodată a fost obligat revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 lei, iar potrivit art.357 alin.2 lit.f) Cod de procedură penală, raportat la art.203 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, s-a dispus comunicarea hotărârii la data rămânerii definitive, către S. Poliției R. din cadrul I. A. în vederea anulării permisului de conducere a inculpatului cf. art.114 din OUG 195/2002.
Instanța a reținut că din actele și lucrările dosarului, precum și din considerentele hotărârilor judecătorești de condamnare, rezultă că Dispoziția nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier- din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce a revizuentului începând cu data de 22.09.2011 până în data de 21.12.2011, a constat într-o probă relevantă în pronunțarea soluției de condamnare a revizuentului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 (fapta din data de 3.10.2011).
Or, având în vedere nu numai soluția pronunțată prin prezenta în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier- din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, în sensul constatării nelegalității actului administrativ, dar și cele arătate în paragrafele precedente în sensul că măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce este executorie fără vreo altă formalitate conform dispozițiilor legale (în vigoare la data emiterii, a punerii în executare a actelor în cazul de față) de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea contravențională a revizuentului, respectiv Sentința civilă nr. 4697 / 13.05. 2011 pronunțată de J. Pitești, prin care s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată acțiunea, instanța a reținut că perioada suspendării exercitării dreptului de a conduce de 90 zile aplicată prin procesul verbal de contravenție, dar și cea de 120 zile ca urmare a majorării cu încă 30 de zile pentru motivul că acesta nu s-a prezentat la sediul poliției pentru predarea permisului de conducere în termen de 15 zile de la data soluționării plângerii contravenționale, era cu mult depășit la data de 3.10.2011, când revizuentul a fost oprit în trafic și s-a reținut în sarcina sa infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Ca atare, perioada de 120 zile în care revizuentul condamnat avea suspendat dreptul de a conduce, sancțiune aplicată prin procesul verbal de contraveție . nr. nr._/07.04.2009 și majorată cu 30 zile tot ca efect a prevederilor legale (art. 118 alin. 4 din OUG nr. 195/2002) era expirată la data de 3.10.2011 acesta având dreptul legal de a conduce autovehicule pe drumurile publice, existând prezumția de executare a sancțiunii complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, de vreme ce acesta nu a fost surprins în trafic pe perioada de 120 zile de la data în care a început să curgă termenul, respectiv -24.05.2011 până la data de 20.09.2011.
Față de cele ce preced, în baza art. 462 alin. 1 C.pr.pen. instanța a anulat Sentința Penală nr. 183/16.04.2013 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._, modificată și rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1101/05.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar penal.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate în paragrafele precedente s-a apreciat că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare și exercitare a acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. a) C.pr.pen.- fapta nu există, revizuentul condamnat având la data de 3.10.2011 dreptul legal de a conduce, impunându-se o soluție de achitare potrivit art. 396 alin. 5 raportat la art. 462 alin. 1 teza finală pentru inculpatul C. D. P. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 (fapta din 3.10.2011).
În continuare văzând prevederile art. 462 alin. 3 C.pr.pen. conform cărora instanța ia măsuri pentru restabilirea situației anteriore, dispunând dacă este cazul restituirea amenzii plătite și a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era ținut să le suporte sau alte asemenea măsuri, instanța a dispus anularea mandatului de executare nr. 231/06.11.2013 emis în baza Sentinței penale nr. 183/16.04.2013 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._, modificată și rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1101/05.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar penal, restituirea către revizuentul condamnat a sumelor achitate de către acesta către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, precum și comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive către I. A.- S. Poliției R., în vederea luării măsurilor necesare pentru restabilirea situației anterioare privind anularea permisului de conducere a revizuentului.
Totodată, au fost menținute obligațiile impuse revizuentului condamnat prin Decizia Penală nr. 878/A/2014 din data de 14.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca urmare a suspendării executării hotărârii împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă J. A. I. și Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș.
P. de pe lângă J. A. I. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și, în urma rejudecării să se dispună respingerea excepției de nelegalitate a dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului rutier din cadrul I. Argeș și respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire formulată de condamnatul C. D. P..
În susținerea acestor solicitări, s-a arătat că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 7 aprilie 2009, întocmit de I. Argeș - S. rutier, inculpatul C. D. D. a fost sancționat cu amendă și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Împotriva acestui proces verbal inculpatul a formulat plângere contravențională, judecarea acesteia fiind suspendată în baza art. 155/1 Cod procedură civilă prin încheierea din data de 4.12.2009 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Pitești. S-a menționat că prin sentința civilă nr. 4697/13.05.2011 pronunțată de J. Pitești s-a constatat perimată acțiunea formulată de petentul C. D. P. împotriva procesului verbal de contravenție, soluție care echivalează cu respingerea plângerii contravenționale. Această soluție a rămas definitivă prin nerecurare la data de 23 mai 2011.
S-a făcut referire la dispozițiile art.118 alin.4 din OUG nr. 195/2002 care prevăd că în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea contravențională, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul și la dispozițiile aliniatului 5 al aceluiași articol care prevede că neprezentarea contravenientului atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare. Apelantul a menționat că inculpatul nu s-a conformat acestor dispoziții legale, iar durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce s-a majorat la 120 zile, aspect reținut prin dispoziția nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului rutier din cadrul I. Argeș, în care s-a consemnat că revizuentului i s-a aplicat sancțiunea suspendării începând cu data de 22.09.2011 până în data de 21.12.2011. S-a apreciat că în aceste condiții la data reținută în sentința de condamnare, 3.10.2011, revizuentul avea dreptul de a conduce suspendat.
Apelantul a apreciat ca legală dispoziția menționată anterior întrucât potrivit art.120 alin.1 din OUG nr. 195/2002 hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea contravențională constituie titlu executoriu, dar nu este executorie de drept, dispoziția considerată nelegală de către instanța de fond constituind un act administrativ necesar pentru punerea în aplicare a hotărârii și pentru introducerea în baza de date a poliției rutiere a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. S-a menționat că dispoziția în cauză se bucură de o prezumție de legalitate, iar inculpatul nu a contestat-o, deși a fost comunicată în mod legal în data de 19.09.2011 și a avut cunoștință de faptul că dreptul de a conduce i-a fost suspendat.
Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și în urma rejudecării să se dispună respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În susținerea solicitării de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, s-a arătat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute în mod expres și limitativ de art.453 Cod procedură penală. S-a apreciat că nu se aflăm în prezența unor fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, atâta timp cât dosarul nr._ al Judecătoriei Pitești a fost soluționat în data de 13 mai 2011, constatându-se perimarea plângerii contravenționale. S-a arătat că la data judecării și condamnării penale a revizuentului, hotărârea pronunțată de J. Pitești era definitivă și a fost avută în vedere la hotărârea de condamnare.
Apelantul a menționat că nu este îndeplinită nici condiția referitoare la necesitatea ca împrejurarea nouă să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. S-a menționat că, deși hotărârea nr. 4697/13.05.2011 pronunțată de J. Pitești nu a fost depusă la dosarul penal, în mod sigur a fost verificată soluția pronunțată, astfel că anexarea acestui document la dosar nu are nici un fel de relevanță cu privire la hotărârea de condamnare și nu poate conduce la constatarea netemeiniciei acestei hotărâri întrucât sentința civilă a fost avută în vedere la pronunțarea soluției, iar conținutul ei nu a suferit ulterior modificări. S-a apreciat că nici dispoziția șefului SPR Argeș nr._ din data de 6.09.2011 nu poate constitui un document nou de natură să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare deoarece și acest înscris a fost avut în vedere în fiecare etapă procesuală atât cu ocazia efectuării urmăririi penale, cât și cu ocazia soluționării cauzei de către instanțele judecătorești, nefiind un document emis ulterior. S-a menționat că dispoziția șefului SPR Argeș a fost analizată de judecătorii care au soluționat dosarul penal, nicio instanță nu a considerat că există vreun motiv de nelegalitate, astfel că nu s-a invocat excepția nelegalității, deși această posibilitate exista efectiv.
Apelantul a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a dispoziției șefului SPR Argeș, făcând referire la dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părților.
S-a arătat că această excepție a fost invocată în cererea de revizuire formulată de inculpatul C. D. și s-a apreciat că nu îndeplinește condițiile prevăzute mai sus în senul că nu constituie o excepție ca mijloc procedural prin care se urmărește respingerea unei cereri, inculpatul urmărind în fapt admiterea cererii de revizuire. Apelantul a considerat inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate și din perspectiva momentului la care această solicitare este formulată, respectiv că nu este invocată în fondul litigiului astfel cum prevede art. 4 alin.2 din Legea nr. 554/2004, ci într-o cale extraordinară de atac exercitată de însuși inculpatul care, deși a avut la îndemână această posibilitate cu ocazia judecării fondului cauzei, nu a înțeles să o exercite. S-a arătat că revizuentul avea posibilitatea contestării dispoziției și pe calea contenciosului administrativ, pe calea acțiunii în anulare încă din momentul începerii urmăririi penale când a luat cunoștință de existența acesteia.
Apelantul a arătat că invocarea nelegalității actului administrativ în orice cerere pornind de la inițiativa persoanei în cauză se opune regulilor și termenelor instituite de Legea nr. 554/2004, dând posibilitatea atacării actului oricând chiar dacă nu se mai află în termenul de 6 luni – maxim 1 an prevăzut de lege și fără îndeplinirea procedurii prealabile impusă de actul normativ menționat.
Pe fondul cauzei, s-a învederat că dispoziția șefului SPR Argeș a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale. S-a menționat că potrivit art. 118 alin.4 din OUG nr. 195/2002 revizuentul avea obligația de a se prezenta la sediul poliției rutiere pentru a preda permisul de conducere în termen de 15 zile de la data soluționării definitive a dosarului având ca obiect plângere contravențională. Din cauză că revizuentul nu a respectat această obligație legală a fost întocmită dispoziția contestată prin care a fost aplicată și majorarea de 30 de zile de suspendare conform art.118 alin.5 din OUG nr. 195/2002. S-a apreciat că această majorare nu putea fi executată decât în baza unei dispoziții, dispoziție care potrivit precizărilor Direcției R. din cadrul IGPR se emite doar în cazul în care conducătorul auto nu se prezintă în termen de 15 zile pentru a preda permisul de conducere.
Apelantul a apreciat că instanța de fond s-a aflat în eroare reținând că în cauză se aplică prevederile art. 210 alin.2 din OUG nr. 195/2002, deoarece pentru contravenția săvârșită de către revizuent, respectiv depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h, legea prevedea faptul că se eliberează dovadă înlocuitoare cu drept de circulație. S-a arătat că aceste dispoziții se aplică în cazul în care contravenientul nu formulează plângere contravențională întrucât doar în această situație titlul executoriu îl constituie procesul verbal, în rest acesta fiind hotărârea judecătorească.
S-a menționat că, deși potrivit art.120 din OUG nr. 195/2002 procesul verbal sau hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea contravențională constituie titlu executoriu fără altă formalitate, acest lucru nu înseamnă că măsura suspendării se aplică chiar din data pronunțării hotărârii definitivă, respectiv va fi executorie de drept, ci doar că pentru punerea sa în executare nu trebuie efectuate alte formalități. Apelantul a arătat că nu se poate considera ca nelegal faptul că măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce s-a aplicat la o dată ulterioară datei de 23 mai 2011, atâta timp cât dispoziția prin care a fost aplicată a fost emisă în termenul de prescripție prevăzut de lege.
S-a apreciat că prin instituirea obligației în sarcina contravenientului de a se prezenta în termen de 15 zile la organul de poliție pentru predarea permisului, legiuitorul a înțeles să stabilească o legătură foarte strânsă între dreptul de a circula și permisul de conducere care pe perioada suspendării nu trebuie să stea la posesor. A considera altfel înseamnă că o persoană poate să circule cu autoturismul dacă are permisul asupra sa și apoi să se prevaleze de faptul că măsura suspendării a expirat. S-a făcut referire la faptul că revizuentul C. D. a avut nenumărate abateri contravenționale la regimul circulației rutiere și în niciunul dintre cazuri nu a predat permisul de conducere, declarându-l pierdut în repetate rânduri.
Apelantul a invocat și faptul că măsura suspendării nu poate fi dispusă de la data rămânerii definitive a plângerii contravenționale, astfel cum a susținut instanța de fond, deoarece ar însemna ca până la comunicarea măsurii conducătorul auto să nu aibă cunoștință de măsura dispusă și să fie acuzat pe nedrept de săvârșirea unor infracțiuni. S-a arătat că instanțele judecătorești nu aveau obligația transmiterii hotărârilor definitive către instituția apelantă și nici nu exista un sistem informatic care să permită descărcarea soluțiilor pronunțate de instanțe în plângerile contravenționale pentru ca organele de poliție să poată lua măsura suspendării din aceeași dată. S-a apreciat că nu este posibilă nici implementarea retroactivă în baza de date de la data pronunțării hotărârii judecătorești a măsurii suspendării deoarece dacă în această perioadă conductorul ar fi depistat în trafic i s-ar putea constitui dosar pentru conducerea cu permisul suspendat, deși la momentul conducerii efective, măsura suspendării nu era dispusă.
S-a apreciat că singura modalitate prin care se pot respecta prevederile legale dar și drepturile contravențiilor este aceea a emiterii dispoziției de suspendare cu o dată ulterioară pronunțării instanței care să permită încunoștințarea prealabilă a persoanei în cauză cu privire la măsura luată pentru ca aceasta să aibă efectiv reprezentarea corectă a acțiunilor pe care le săvârșește și a consecințelor acelora. Referitor la reținerea instanței potrivit căreia nu există nicio prevedere legală cu privire la dreptul șefului SPR de a emite dispoziții, s-a apreciat că în executarea legii se pot emite astfel de acte administrative care se supun controlului judecătoresc în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
S-a arătat că nici OUG nr. 195/2002 și nici HG 1391/2006 nu prevăd vreo procedură specifică prin care să se reglementeze modalitatea de aplicare a majorării suspendării în situația de față, astfel încât să se rețină că prin emiterea dispoziției contestate au fost nesocotite prevederile legale în materie, ci dimpotrivă, modalitatea de lucru este similară cu aceeași prevăzută de art. 209 din HG nr. 1391/2006 referitoare la aplicarea măsurii suspendării dreptului de a circula în situația cumulului celor 15 puncte de penalizare.
S-a apreciat ca neîntemeiată reținerea instanței de fond în sensul că există prezumția de executare a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce de vreme ce în perioada 24.05._11 revizuentul nu a fost surprins în trafic, deoarece intenția legiuitorului a fost ca măsura complementară să se execute în mod efectiv, nefiind suficientă o prezumție în acest sens. S-a arătat că nu există nicio certitudine că revizuentul nu a condus în această perioadă mai ales că nu a depus la organele de poliție permisul de conducere pe care putea să-l prezinte la eventuale controale în trafic.
Analizând apelurile formulate în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Soluția instanței de fond a fost criticată de ambii apelanți în ceea ce privește admiterea excepției de nelegalitate a dispoziției nr._ din data de 6.09.2011 emisă de șeful Serviciului Rutier din cadrul I. Argeș, care a avut drept consecință anularea sentinței penale nr. 183/16.04.2013 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._, definitivă prin Decizia Penală nr. 1101/05.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și pronunțarea soluției de achitare în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală a inculpatului C. D. P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 (fapta din 3.10.2011).
Anterior analizării soluției pronunțate asupra excepției de nelegalitate de către instanța de fond, Curtea apreciază necesar a se analiza solicitarea de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire menționată de apelantul I. Argeș.
Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire poate fi dispusă exclusiv cu ocazia analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, aspect care nu mai poate fi supus analizei, raportat la succesiunea actelor procesuale din prezenta cauză.
Revizuentul C. D. P. a fost condamnat prin sentința penală nr.183/16.04.2013, pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1101/05.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. Prin aceeași hotărâre s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 399/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 829/10.03.2009 pronunțată de ÎCCJ și executarea în întregime a acestei pedepse la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare, în final rezultând pedeapsa de 4 ani închisoare.
Sub aspectul stării de fapt, în esență, prin hotărârea de condamnare s-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 3 octombrie 2011 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Land Rover, cu număr de înmatriculare_, deși dreptul său de a conduce autovehicule era suspendat la acea dată.
Instanța care a procedat la judecarea cauzei a reținut împrejurarea că inculpatul avea dreptul de conducere suspendat în baza adresei nr._/13.12.2011 emisă de SPCRPCIV A., în care s-a consemnat perioada de suspendare cuprinsă între data de 22.09.2011 și 21.12.2011, în baza dispoziției șefului Serviciului Poliției R. nr._/06 septembrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire condamnatul C. D. P., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a Cod procedură penală, respectiv existența unor fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanța la pronunțarea hotărârii, cu referire în esență la nelegalitatea dispoziției șefului Serviciului Poliției R., care a stabilit în mod nelegal perioada în care se aplică perioada suspendării dreptului de a conduce, sancțiune aplicată acestuia prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 07 aprilie 2009. Revizuentul a invocat excepția de nelegalitate a acestei dispoziții în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că cererea de revizuire formulată de condamnatul C. D. P. a fost admisă în principiu de instanța de fond prin încheierea penală din data de 23 iunie 2014, care a apreciat că aspectele învederate de acesta în cererea de revizuire se circumscriu dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv reprezintă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și dovedesc netemeinicia cererii (încheiere filele 49-50). Instanța a dispus pe cale de consecință în baza art. 459 alin. 4 Cod procedură penală admiterea în principiu a cererii de revizuire, a procedat la rejudecarea cauzei și prin sentința penală nr. 222/15 septembrie 2014 a respins excepția de nelegalitate a dispoziției Șefului Serviciului Rutier Argeș nr._ din data de 06.09.2011 și a actelor subsecvente, iar în baza art. 462 al. 4 C.pr.pen. a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C. D. P..
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel doar condamnatul C. D. P., condiții în care admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nu mai poate fi supusă discuției. Acest aspect a fost constatat și relevat în mod expres în decizia penală nr. 878/A/14 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia prin care a fost admis apelul declarat de inculpat și s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Alba Iulia. În cuprinsul acestei decizii s-a arătat că se mențin actele de procedură îndeplinite până la termenul de judecată din data de 15 septembrie 2014, urmând ca în rejudecare să se procedeze potrivit art. 461 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță. S-a dispus în mod expres că instanța de fond nu va rediscuta admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, nefiind permisă pronunțarea unei alte soluții în această privință, având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Aspectele statuate prin decizia menționată anterior își păstrează pe deplin valabilitatea și la acest moment procesual, nefiind posibilă analizarea soluției de admitere în principiu a cererii de revizuire.
Un alt aspect invocat de apelantul I. Argeș, care se impune a fi analizat cu prioritate, este aprecierea că ar fi inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate în cererea de revizuire formulată de inculpat, fiind vorba de o cale extraordinară de atac. Curtea constată că excepția de nelegalitate a fost examinată de către instanța de fond cu ocazia rejudecării fondului cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire. Admiterea în principiu a cererii de revizuire are ca efect rejudecarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 461 Cod procedură penală, condiții în care este admisibilă invocarea și soluționarea excepției de nelegalitate în baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004. Referitor la faptul că prin excepția invocată revizuentul nu a urmărit să obțină respingerea unei cereri, Curtea reține că odată reluată judecarea cauzei pe fond prin invocarea excepției revizuentul a urmărit respingerea acuzației în materie penală care i s-a adus prin trimiterea în judecată, respectiv a faptului că a condus autoturismul pe drumurile publice având dreptul de conducere suspendat.
Curtea apreciază ca neîntemeiată și susținerea potrivit căreia revizuentul trebuia să conteste pe calea contenciosului administrativ dispoziția emisă de șeful SPR Argeș pe calea acțiunii în anulare și că în cazul în care nu a uzat de această cale nu ar mai avea dreptul să invoce nelegalitatea actului pe cale de excepție. Dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu impun o astfel de condiție, prevăzând în mod expres legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții.
În ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției de nelegalitate, Curtea de Apel constată neîntemeiate criticile ambilor apelanți pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul hotărârii apelate. În cauza de față măsurile luate prin procesul verbal de sancționare contravențională a inculpatului C. D. P. au fost suspendate în momentul înregistrării plângerii contravenționale pe rolul Judecătoriei Pitești sub dosar nr._, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 alin.3 din OG nr. 2/2001 coroborate cu art. 118 alin.2 din OUG nr. 195/2002. Suspendarea a operat până în momentul soluționării definitive a plângerii contravenționale, prin hotărârea de constatare a perimării plângerii dispusă prin sentința civilă nr.4697/13.05.2011 pronunțată de J. Pitești. Această hotărâre a rămas definitivă în 23 mai 2011, condiții în care ulterior acestei date a încetat suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare aplicate inculpatului prin procesul verbal de contravenție . nr._/7 aprilie 2009 întocmit de I. Argeș.
Având în vedere dispozițiile art. 120 din OUG nr. 195/2002 care prevăd expres că procesul verbal neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării precum și hotărârea prin care s-a soluționat plângerea constituie titluri executorii fără altă formalitate, este întemeiată aprecierea instanței de fond că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, în cauza de față majorată cu încă 30 de zile pentru nerespectarea obligației prev. de art.118 alin.4 din OUG nr.195/2002, a început să curgă din data de 24 mai 2011, urmând să expire în data de 20.09.2011.
Curtea constată că nu există dispoziții legale care să prevadă procedura emiterii dispoziției de către șeful serviciului rutier în situația în care sancțiunea complementară este aplicată prin procesul verbal de contravenție. Temeiurile legale invocate în cuprinsul dispoziției nr._ din data de 6 septembrie 2011, respectiv art. 111 alin.1 lit.c, art.97 alin.1 lit.a coroborat cu art. 118 alin.4 și alin.5 din OUG nr. 195/2002 nu se referă la parcurgerea unei astfel de proceduri.
Pe cale de consecință, în absența unei prevederi legale exprese care să impună emiterea unui alt act de către organul competent, în cauză SPR Argeș, orice persoană supusă sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce aplicată prin proces verbal de contravenție are reprezentarea faptului că această măsură începe să curgă după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării procesului verbal, respectiv după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a soluționat plângerea, astfel cum prevăd dispozițiile art.120 din OUG nr. 195/2002.
Nu se poate susține că momentul în care începe să curgă sancțiunea complementară poate fi lăsat la aprecierea șefilor serviciilor rutiere atâta timp cât din dispozițiile legale reiese în mod clar că procesul verbal neatacat sau hotărârea judecătorească de soluționare a plângerii constituie titluri executorii și că executarea amenzii și a sancțiunilor complementare este suspendată de la momentul depunerii plângerii și până la pronunțarea hotărârii judecătorești. Admițând că șeful serviciului rutier putea să emită o astfel de dispoziție, Curtea apreciază în acord cu instanța de fond că perioada suspendări dreptului de a conduce ar fi trebuit consemnată potrivit prevederilor legale, fiind obligația organelor de poliție să verifice dacă aceasta nu expirase deja. Nu există nicio justificare pentru care în cauza de față dispoziția a fost emisă la un interval de timp excesiv de lung de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de soluționare a plângerii, aspectele de ordin organizatoric și tehnic invocate de către apelantul I. Argeș (faptul că nu au acces la o baza de date informatizată cu privire la soluțiile instanței) nefiind de natură să confirme legalitatea actului administrativ întocmit.
Concluzionând asupra excepției de nelegalitate, Curtea de Apel reține că în mod întemeiat instanța de fond a dispus admiterea acesteia, soluție care a influențat în mod evident și aprecierea temeiniciei cererii de revizuire formulată în cauză de inculpatul C. D. P.. Constatarea nelegalității actului administrativ menționat anterior are ca efect validarea apărării formulate de către revizuent în sensul că la momentul conducerii autoturismului marca Land Rover cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv în data de 3.10.2011 avea reprezentarea faptului că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce fusese deja executată, expirând durata de 90 zile pentru care a fost dispusă la care s-au adăugat cele 30 de zile aplicabile potrivit dispozițiile art.118 alin.5 din OUG nr. 195/2002.
În aceste condiții, Curtea apreciază că este incident în cauză temeiul de achitare prev. de art.16 alin.1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, respectiv fapta nu a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția cerută de lege, hotărârea instanței de fond urmând a fi reformată doar în această privință în urma admiterii apelului declarat de Parchetului de pe lângă J. A. I..
Nu se poate susține că este incident temeiul de achitare prevăzut de art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală – fapta nu există, atâta timp cât a existat o faptă de conducere pe drumurile publice a autoturismului de către inculpat, acesta având însă reprezentarea în plan subiectiv că este îndreptățit să conducă autoturisme pe drumurile publice.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 alin. 2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 121/18 martie 2015 pronunțată de J. A. I., pe care o va desființa în parte doar sub aspectul temeiului în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului C. D. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și rejudecând în aceste limite:
Pentru motivele expuse anterior, se va reține ca temei al soluției de achitare dispuse în baza art. 462 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, în privința inculpatului C. D. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, în loc de art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală .
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat în prezenta procedură.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta procedură vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 121/18 martie 2015 pronunțată de J. A. I., pe care o desființează în parte doar sub aspectul temeiului în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului C. D. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și rejudecând în aceste limite:
Reține ca temei al soluției de achitare dispuse în baza art. 462 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, în privința inculpatului C. D. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, în loc de art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală .
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondat apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat în prezenta procedură.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta procedură rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. P. O. M. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. P.A.
Tehnored. D.M.H.
2 ex/2 octombrie 2015
J. Fond B. D. M.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 776/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 786/2015. Curtea... → |
|---|
