Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 790/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 790/A/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Grefier D. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpații F. A. M. și F. C. D. împotriva sentinței penale nr. 151/30.03.2015 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2015, care fac parte din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 151/30.03.2015 pronunțată de J. A. I., în aplicarea disp. art. 5 N C penal, a stabilit că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului F. R. dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 228 Cp cu aplic art. 113 și urm și art. 5 N Cod penal și s-a stabilit că Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului F. R.
În baza art. 396 alin. (5) C.p.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C.p.pen. a fost achitat inculpatul F. R., fiul lui C. D. și L. T. M., născut la data de 07.05.1997 în Cugir, jud. A., domiciliat în com Șibot, . E, jud. A., CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt prev. și ped. de art. 228 Cp cu aplic art. 113 și urm și art. 5 N Cod penal
În baza art. 275 alin. (3) C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În aplicarea disp. art. 5 N C penal s-a stabilit că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei F. A. M. dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 228 Cp cu aplic art. 113 și urm și art. 5 N Cod penal și s-a stabilit că Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei F. A. M.
În baza art. 124, art. 129 alin. 1 și art. 123 alin. 3 lit. c Noul cod penal pentru săvârșirea de către inculpata F. A. M., fiica lui C. D. și L. M. T., născută la data de 03.09.1995 în Cugir, jud. A., domiciliată în . E, jud. A., CNP_,cetățean român, studii 6 clase, necăsătorită, fără profesie, fără ocupație, fără loc de muncă a infracțiunii de furt s-a dispus înlocuirea, începând cu data rămânerii definitive a prezentei, a măsurii educative neprivative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni luată față de inculpată prin Sentința penală nr. 69/13.02.2015 definitivă prin neapelare la data de 03.03.2015, cu internarea în centru educativ pe o perioadă de 1 an, aceasta fiind singura măsură educativă pe care o va executa în final inculpata.
S-a luat act că persoana vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.
În baza art. 272, art. 274 C.pr.pen. a fost obligată inculpata F. A. M. la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariile cuvenite avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați în faza de cameră preliminată și de judecată, în cuantum de câte 300 lei fiecare se vor avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 240/P/2013 emis la data de 24.01.2014 P. de pe lângă J. A. I. a trimis în judecată pe inculpații F. A. M. și F. R. pentru săvârșirea infracțiunii de de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a C.pen., în condițiile art. 99 C.pen.,
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 30.01.2014 sub nr._ .
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu încheiat de către organele de cercetare penală; declarațiile inculpatei F. A. M.; declarațiile inculpatului F. R.; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 911/IV/80 din 12.04.2013 emis de către S. Județean de Medicină Legală A.; dovezile de ridicare-predare a bunurilor; adresa nr. 18/17.04.2013 emisă de către S.C. E. A. SRL; alte înscrisuri s-a reținut, prin rechizitoriu, următoarea situație de fapt:
La data de 09.01.2013, în jurul orelor 12.00, inculpatii F. A. M. și F. R. au pătruns în incinta S.C. E. A. SRL, cu punctul de lucru în localitatea Balomiru de Cîmp, . a sustras un grup conic, un cardan și un cuplaj, piese care au fost demontate de către angajații societății de pe un încărcător frontal D 55 tip Volă.
Cuplajul și cardanul le-au transportat la domiciliul lor, iar grupul conic l-au ascuns pe marginea râului M., într-o zonă cu trestie. La data de 11.01.2013, cei doi inculpați s-au deplasat cu un cărucior de mână pe marginea râului M., în zona unde au ascuns grupul conic, l-au pus în cărucior și s-au deplasat spre domiciliul lor, moment în care pe . Șibot au fost surprinși de către organele de poliție.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata F. A. M. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând că, în data de 09.01.2013 s-a deplasat împreună cu fratele său F. R. în localitatea Balomiru de Cîmp, au ajuns la societatea S.C. E. A. SRL, au pătruns în incinta acesteia de unde au sustras mai multe piese metalice, respectiv un grup conic, un cardan, și un cuplaj. Dintre acestea, cardanul și cuplajul le-au transportat în acea zi la domiciliul lor, iar grupul conic l-au ascuns în apropierea râului M., într-un loc cu trestie, iar în data de 11.01.2013 când au mers cu un cărucior de mână să ducă la domiciliul lor și această piesă metalică au fost surprinși de către organele de poliție.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul F. R. a relatat același mod de săvârșire a infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina lor.
S-a mai reținut că starea de fapt descrisă reiese și din procesul verbal de sesizare din oficiu, potrivit căruia cei doi inculpați au fost surprinși de către organele de cercetare penală în data de 11.01.2013 în timp ce transportau cu un cărucior mai multe piese din metal, fără a putea justifica proveniența acestora, precum și cu dovada de ridicare a bunurilor de la inculpați de către organele de cercetare penală.
Potrivit declarațiilor celor doi inculpați, bunurile pe care le-au sustras au fost ridicate pe bază de dovadă de către organele de cercetare penală și predate părții vătămate ., afirmații care sunt susținute de dovezile de ridicare și predare a bunurilor aflate la dosarul cauzei.
Fiind audiată de către procuror la data de 19.12.2013, inculpata F. A. M. a declarat că își menține declarațiile date anterior în fața organelor de urmărire penală, precizând faptul că incinta S.C. E. A. SRL nu era prevăzută cu poartă de acces și nici nu era îngrădită în nici un mod.
Întrucât inculpatul F. R. nu avea vârsta de 16 ani la data săvârșirii infracțiunii de furt calificat care face obiectul prezentului dosar, în cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, întocmindu-se de către S. Județean de Medicină Legală A., Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 911/IV/80 din 12.04.2013 ale cărui concluzii sunt în sensul că inculpatul F. R., în momentul comiterii infracțiunii prezenta discernământul prezent.
ÎN D.:
Fapta inculpatei F. A. M., constând în aceea că, în data de 09.01.2013, în jurul 12.00, a pătruns, împreună cu fratele său, inculpatul F. R. în incinta societății S.C. E. A. SRL, cu punctul de lucru în satul Balomiru de Cîmp, care nu era prevăzută cu poartă de acces și nici nu era îngrădită în nici un mod, de unde a sustras mai multe piese din fier, respectiv un grup conic, un cardan și un cuplaj, în valoare de 1.000 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a C.pen., în condițiile art. 99 C.pen.
Referitor la inculpatul F. R., instanța a reținut faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a C.pen., în condițiile art. 99 C.pen. constând în aceea că, în data de 09.01.2013, în jurul 12.00, a pătruns, împreună cu sora sa, inculpata F. A. M. în incinta societății S.C. E. A. SRL, cu punctul de lucru în satul Balomiru de Cîmp, care nu era prevăzută cu poartă de acces și nici nu era îngrădită în nici un mod, de unde au sustras mai multe piese din fier, respectiv un grup conic, un cardan și un cuplaj, în valoare de 1.000 euro .
Instanța, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului a constatat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în stare de minoritate, iar de la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului și până în prezent a survenit o succesiune de legi, astfel că revine instanței sarcina de a stabili legea penală mai favorabilă. La alegerea acesteia, instanța a plecat în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului, reținând că faptele reținute în sarcina sa au fost comise înainte de a împlini vârsta de 18 ani, deci în minoritate.
În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că regimul sancționator aplicabil inculpaților minori așa cum este reglementat de Noul Cod penal este mai favorabil inculpatului, fiind mai blând comparativ cu cel prevăzut de vechiul cod penal prin prisma faptului că, conform noului cod, infractorilor minori nu li se pot aplica pedepse, ci doar măsuri educative, cu toate consecințele pe care le implică luarea unei astfel de măsuri, astfel că, legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului o constituie legea nouă, astfel că, în aplicarea disp. art. 5 N C penal a stabilit că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului F. R. dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 228 Cp cu aplic art. 113 și urm și art. 5 N Cod penal și va stabili că Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului F. R..
Analizând însă materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile inculpaților, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 911/IV/80 din 12.04.2013 emis de către S. Județean de Medicină Legală A.; dovezile de ridicare-predare a bunurilor; adresa nr. 18/17.04.2013 emisă de către S.C. E. A. SRL instanța a constatat că probatoriul administrat în prezenta cauză nu este suficient pentru a se constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este acuzat.
În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că singurele probe administrate în cauză constau în declarațiile celor doi inculpați, dovezile de ridicare-predare a bunurilor; adresa nr. 18/17.04.2013 emisă de către S.C. E. A. SRL, procesul verbal de sesizare din oficiu de la fila 12 în care se consemnează faptul că în data de 11.01.2013, orele 14,30, lucrătorii Postului de Poliție Șibot au oprit două persoane care transportau cu un cărucior de mână mai multe piese din metal, fără a putea justifica proveniența acestora.
De asemenea, instanța a reținut faptul că în cursul urmăririi penale, fiind audiați, ambii inculpați au recunoscut faptele reținute în sarcina lor. Cu toate acestea, prezenți în fața instanței de judecată la termenul din data de 16.02.2015, după ce s-a dat citire actului de sesizare al instanței și li s-a explicat inculpaților în ce constă învinuirea, inculpatul F. R. nu a mai menținut această poziție, declarând că nu a participat la comiterea faptei de furt împreună cu sora sa care l-a sunat cerându-i să meargă să o ajute pentru a găsit niște fier vechi. A mai arătat faptul că la urmărirea penală a declarat că a recunoscut fapta întrucât polițiștii i-au spus că dacă nu recunoaște o să fie băgat în arest.
În condițiile în care trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut pe baza declarației inculpatului care a recunoscut fapta, care prezent în fața instanței nu a menținut această poziție, a declarației inculpatei F. A. M. care, audiată fiind la termenul de judecată din data de 16.02.2015 a declarat că nu menține declarația dată în cursul urmăririi penale, dar și faptul că referitor la împrejurarea că la urmărire penală s-a consemnat că a acționat împreună cu fratele său, a menționat că nu știe ce au scris în declarație polițiștii pentru că nu știe să scrie și să citească, în condițiile în care în procesul verbal de sesizare din oficiu de la fila 12 se consemnează faptul că în data de 11.01.2013, orele 14,30, lucrătorii Postului de Poliție Șibot au oprit două persoane care transportau cu un cărucior de mână mai multe piese din metal, fără a putea justifica proveniența acestora, fără însă ca aceștia să fie surprinși în flagrant delict, la dosarul de urmărire penală existând și declarația persoanei vătămate care recunoaște bunurile sustrase ca fiind ale acesteia și îi sunt restituite, coroborat cu împrejurarea că există o vădită contradicție între declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale și starea de fapt reținută pe baza acestor declarații în rechizitoriu și mijloacele de probă administrate plecând de la faptul că s-a consemnat că, inițial, inculpații au transportat la domiciliu cuplajul și cardanul sustrase, iar la data depistării de către organele de poliție au transportat grupul conic, câtă vreme în procesul verbal de sesizare din oficiu de la fila 12 se consemnează faptul că în data de 11.01.2013, orele 14,30, lucrătorii Postului de Poliție Șibot au oprit două persoane care transportau cu un cărucior de mână mai multe piese din metal, nu doar una, motiv pentru care, plecând de la disp. art. 396 al. 2 Cpp, instanța a constatat că acuzația adusă inculpatului nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel că, în baza art. 396 alin. (5) C.p.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C.p.pen. instanța a dispus achitarea inculpatului F. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt prev. și ped. de art. 228 Cp cu aplic art. 113 și urm și art. 5 N Cod penal.
Referitor la inculpata F. A. M., instanța, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că infracțiunea reținută în sarcina sa a fost comisă în stare de minoritate, iar de la data comiterii faptelor reținute în sarcina sa și până în prezent a survenit o succesiune de legi, instanța a avut în vedere faptul că regimul sancționator aplicabil inculpaților minori este mai favorabil inculpatei conform disp. Noului Cod Penal deoarece infractorilor minori nu li se pot aplica pedepse, ci doar măsuri educative, cu toate consecințele pe care le implică luarea unei astfel de măsuri, astfel că, legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei o constituie legea penală nouă, motiv pentru care, în aplicarea disp. art. 5 N C penal, a stabilit că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei F. A. M. dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 228 Cp cu aplic art. 113 și urm și art. 5 N Cod penal și va stabili că Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei F. A. M.
Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt și au fost săvârșite de inculpată, cu intenție directă, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.396 alin. 2 C.pr.pen., urmând a aplica inculpatei o măsură educativă instanța reținând disp. art. 134 Cpp conform cărora dispozițiile prezentului titlu (Titlu V) se aplică și majorilor care, la data săvârșirii infracțiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani.
La stabilirea și individualizarea măsurii educative, instanța a plecat de la disp. art. 129 din Codul penal actual conform cărora, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității, se stabilește și se ia o singură măsură educativă, pentru toate faptele, în condițiile art. 114 și potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 din Codul penal, astfel că va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 N.C.P., raportate asupra cauzei penale de față, respectiv gravitatea infracțiunilor și periculozitatea inculpatului, prin aplicarea următoarelor criterii: imprejurarile si modul de comitere a infracțiunilor, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valorile sociale ocrotite, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunilor, motivul savarsirii infractiunilor si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal respectiv nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
Din examinarea referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Alba Iulia - fila 156 a reieșit că față de inculpată s-a luat măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni prin Sentința penală nr. 69/13.02.2015 pronunțată în dosar nr._ rămasă definitivă la data de 03.03.2015 prin neapelare și care a fost pusă în executare la data de 10.03.2015.
În acest context, instanța a reținut disp. art. 129 alin.1 din Codul penal conform cărora pentru toate infracțiunile săvârșite de inculpații minori urmează a fi luată o singură măsură preventivă, dar și disp. art. 123 NC penal.
Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului reiese că inculpata minoră se află în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate, respectiv asistarea zilnică pe o perioadă de 6 luni luată față de acesta prin Sentința penală nr. 69/13.02.2015 pronunțată în dosar nr._ rămasă definitivă la data de 03.03.2015 prin neapelare și care a fost pusă în executare la data de 10.03.2015 - fila 156, fiindu-i aplicată cea mai grea dintre măsurile educative neprivative de libertate pe durata maximă - asistare zilnică pe o perioadă de 6 luni.
Raportat la aceste elemente, a dispus înlocuirea, începând cu data rămânerii definitive a prezentei, a măsurii educative neprivative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni luată față de inculpată prin Sentința penală nr. 69/13.02.2015 definitivă prin neapelare la data de 03.03.2015 cu internarea în centru educativ pe o perioadă de 1 an, aceasta fiind singura măsură educativă pe care o va executa în final inculpata.
S-a luat act că persoana vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. A. I., inculpata F. A. M. și partea responsabilă civilmente F. C. D..
P. apelul declarat P. a solicitat admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței penale atacate în ce privește soluția de achitare dispusă față de inculpatul apelant F. R. și cu privire la netemeinicie față de inculpata apelantă F. A. M., așa cum se arată la pct. 2 din motivele de apel formulate în scris, respectiv majorarea perioadei de internare într-un centru educativ a minorei.
În motivarea apelului, cu privire la inculpatul F. R., se arată că din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că acesta a fost împreună cu sora sa, F. A. M. și au sustras acele bunuri aparținând societății comerciale din localitatea B., jud. A., fiind surprinși la data de 11.01.2013 de către organele de poliție, dată la care, în urma cercetărilor, a fost întocmit procesul verbal de sesizare.
În cuprinsul procesului verbal s-a arătat că amândoi inculpații au sustras bunurile urmând ca ulterior să le valorifice. Arată că în dosarul de urmărire penală există o declarație scrisă olograf, prin care inculpatul recunoaște comiterea faptelor, declarație pe care probabil nu a scris-o inculpatul personal, însă a semnat-o, relevantă în cauză fiind declarația dată în luna octombrie 2013, când în prezența apărătorului desemnat din oficiu, fiind minor la acea dată, inculpatul a recunoscut în întregime comiterea faptelor.
Această declarație se coroborează cu înscrisurile care există la dosar precum și cu declarațiile inculpatei F. A. M., însă în cursul judecății în fața instanței de fond, aceștia și-au schimbat declarațiile în sensul că inculpata ar fi comis singură acea infracțiune de furt, inculpatul ajutând-o doar să transporte bunurile furate. Se apreciază că această revenire asupra declarațiilor este împotriva probelor administrate, nu se coroborează cu alte probe. Mai arată că atitudinea inculpatului manifestată în fața instanței de fond nu este convingătoare raportat la actele de urmărire penală și declarațiile acestuia și având în vedere că cei doi inculpați au fost și sunt cercetați și în alte cauze pentru fapte asemănătoare.
În ceea ce o privește pe inculpata F. A. M., se arată că aceasta a fost cercetată pentru fapte similare, luându-se față de aceasta măsuri educative, măsuri care nu și-au atins scopul, astfel că se impune majorarea perioadei de internare a acesteia într-un centru educativ.
P. apărătorul desemnat din oficiu inculpata apelantă F. A. M., a solicitat admiterea apelului său în măsura în care acesta este admisibil, fără a preciza care sunt concret motivele pentru care a apelat sentința atacată.
La fel, partea responsabilă civilmente apelantă F. C. D. – tatăl minorilor inculpați, nu a motivat apelul declarat la termenele la care a fost prezent
C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. este fondat și va fi admis, iar apelurile declarate de inculpata F. A. M. și partea responsabilă civilmente F. C. D. sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt modificată față de cea reținută prin actul de sesizare, în sensul că a valorificat declarația singulară și nesusținută de alte probe, a inculpatei minore F. A. M. că a sustras bunurile singură, nu împreună cu fratele său – inculpatul minor F. R..
Astfel, instanța de fond a reținut că la data de 11.01.2013, orele 14,30, lucrătorii Postului de Poliție Șibot au oprit inculpații minori care transportau cu un cărucior de mână mai multe piese din metal, fără a putea justifica proveniența acestora, fără însă ca aceștia să fie surprinși în flagrant delict.
Inițial ambii inculpați au declarat că au sustras împreună din incinta S.C. E. A. SRL, cu punctul de lucru în localitatea Balomiru de Cîmp, . conic, un cardan și un cuplaj, piese care au fost demontate de către angajații societății de pe un încărcător frontal D 55 tip Volă.
Cuplajul și cardanul le-au transportat la domiciliul lor, iar grupul conic l-au ascuns pe marginea râului M., într-o zonă cu trestie. La data de 11.01.2013, cei doi inculpați s-au deplasat cu un cărucior de mână pe marginea râului M., în zona unde au ascuns grupul conic, l-au pus în cărucior și s-au deplasat spre domiciliul lor, moment în care pe . Șibot au fost surprinși de către organele de poliție.
Ulterior, în faza cercetării judecătorești inculpata F. A. M. a revenit asupra declarațiilor afirmând că a sustras singură bunurile menționate, fiind ajutată doar la transport de către fratele ei, inculpatul F. R., căreia i-a spus că a găsit acele bunuri.
Fără a face alte verificări instanța de fond a dat valoare probatorie acestei unice declarații și a hotărât că aceasta corespunde adevărului pronunțând o soluție de achitare a inculpatului minor F. R..
Examinând actele de la dosar C. constată că apelul Parchetului este fondat sub aspectul solicitării de a pronunța o măsură educativă inculpatului minor F. R..
Se constată că încă de la depistarea lor de către organele de poliție inculpații minori au declarat constant și cu amănunte modul în care au săvârșit fapta. Au susținut aceste declarații atât în fața organelor de poliție, cât și în fața procurorului, fiind asistați de către apărător.
Tocmai de aceea susținerile inculpatului minor că ar fi fost obligat să recunoască fapta, în caz contrar fiind amenințat cu arestul de către poliție, nu se susține și declarația lui este evident nesinceră.
Mai mult, inculpata minoră a fost supusă unei evaluări de către S. de Probațiune. Și cu ocazia solicitării de informații de către consilierul de probațiune inculpata minoră a afirmat că a săvârșit fapta împreună cu fratele său inculpatul F. R., chiar în prezența acestuia și a mamei lor, fără a fi fost obligată în vreun fel dă către vreo persoană ( raportul de evaluarenr. 157/10.03.2014 f. 49 d. fond ).
Aceleași aspecte rezultă și din raportul de evaluare întocmit inculpatului minor F. R. ( f. 53 d. fond ), cu ocazia evaluării inculpatul “recunoaște rolul activ asumat în comiterea faptei “. În ce-l privește pe inculpat, fără a cunoaște motivele, s-a mai solicitat de către instanța de fond un raport de evaluare, raport care a fost întocmit de ătre S. de Probațiun e de pe lângă T. M., inculpatul minor aflându-se în Centrul de Detenție Tg. M. pentru fapte similare ( f. 129 d. fond ).
Cu referire la aceeași faptă inculpatul a afirmat că nu-și mai amintește nimic, pentru ca ulterior în fața instanței de judecată să afirme că nu a participat la sustragere și relatând amănunțit cum a fost chemat telefonic de către sora lui să o ajute la transportarea unor bunuri găsite.
Rezultă astfel că inculpații au dat dovadă de nesinceritate iar apelul Parchetului este fondat sub acest aspect.
Nefondat este însă apreciat a fi apelul Parchetului referitoar la majorarea perioadei de aplicare a măsurii educative pentru inculpata minoră, precum și apelurile inculpatei F. A. M. și partea responsabilă civilmente F. C. D..
Raportat la evaluarea întocmită inculpatei minore precum și la împrejurările săvârșirii faptei se apreciază că nu se impune majorarea perioadei de internare într-un centru educativ a acesteia.
Apelurile inculpatei F. A. M. și ale părții responsabile civilmente F. C. D. sunt nefondate, ambii nemotivându-le iar C., la analizarea din oficiu a hotărârii atacate, apreciind că aceasta este legală și temeinică, cu excepția celor arătate în ce-l privește pe inculpatul minor.
Față de cele expuse, C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite ca fondat apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 151/30.03.2015 pronunțată de J. A. I. și în consecință:
Va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul greșitei achitări a inculpatului F. R. și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
În baza art. 125 al. 3 C.p.p. va prelungi cu 1 an măsura educativă a internării într-un centru de detenție a inculpatului minor F. R., pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 C.p., cu aplic. art. 113 și urm. C.p. și art. 5 C.p.
Din durata măsurii educative se vor scădea perioadele executate de inculpat, respectiv perioada executată în arest preventiv din 16.04.2014 și până la data de 3.10.2014 și perioada executată începând cu data de 11.12.2014 și până la data de 16.09.2015.
Va fi obligat pe inculpatul F. R. să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpata F. A. M. și partea responsabilă civilmente F. C. D. împotriva aceleiași sentințe penale.
Va fi obligată inculpata F. A. M. să plătească statului suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, iar partea responsabilă civilmente F. C. D. să plătească cu același titlu suma de 450 lei.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații F. A. M. și F. R., în sumă totală de 600 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 151/30.03.2015 pronunțată de J. A. I. și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul greșitei achitări a inculpatului F. R. și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
În baza art. 125 al. 3 C.p.p. prelungește cu 1 an măsura educativă a internării într-un centru de detenție a inculpatului minor F. R., pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 C.p., cu aplic. art. 113 și urm. C.p. și art. 5 C.p.
Din durata măsurii educative se scad perioadele executate de inculpat, respectiv perioada executată în arest preventiv din 16.04.2014 și până la data de 3.10.2014 și perioada executată începând cu data de 11.12.2014 și până la data de 16.09.2015.
Obligă pe inculpatul F. R. să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpata F. A. M. și partea responsabilă civilmente F. C. D. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe inculpata F. A. M. să plătească statului suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, iar pe partea responsabilă civilmente F. C. D. să plătească cu același titlu suma de 450 lei.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații F. A. M. și F. R., în sumă totală de 600 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. A. G. M.
Grefier,
D. M.
Red./tehn./DG
2ex./08.10.2015
Jud.fond P. D. E.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 786/2015. Curtea... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
