Contestarea măsurii asigurătorii. Art.250 NCPP. Decizia nr. 196/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-12-2015 în dosarul nr. 196/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 196/2015
Sedința publică de la 28 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
Grefier: T. C.
D.- Serviciul Teritorial A. I. a fost reprezentat prin procuror
I. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de contestatoarea Cupețiu M. împotriva încheierii din data de 03.12.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa contestatoarei Cupețiu M.. Se prezintă avocat I. I. A., apărătorul ales al contestatoarei Cupețiu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul ales al contestatoarei Cupețiu M. depune la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.250 alin.4 Cod procedură penală care prevăd că soluționarea contestației se face în camera de consiliu, cu citarea părților, prin încheiere motivată, care este definitivă.
Apărătorul ales al contestatoarei Cupețiu M. înmânează reprezentantului D. ST A. I., un exemplar al excepției de neconstituționalitate invocate.
Instanța solicită participanților să precizeze dacă au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al contestatoarei și reprezentantul D. ST A. I. învederează că nu au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri, urmând a se pune concluzii și cu referire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin.4 Cod procedură penală. Totodată, pune în vedere apărătorului ales al contestatoarei să precizeze dacă apreciază că se poate dezbate cauza în ședință publică.
Apărătorul ales al contestatoarei Cupețiu M., sub un prim aspect, învederează că nu se opune ca dezbaterile să aibă loc în ședință publică, apreciind că nu sunt vătămate interesele petentei.
Solicită admiterea cererii și a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin.4 Cod procedură penală.
În susținerea acestei cereri, relevă următoarele:
Textul de lege invocat, respectiv art. 250 alin.4 Cod procedură penală contravine dispozițiilor art.20 alin.1,2, art.21 alin.3, art.124 alin.2 din Constituție, precum și art. 6 pct. 1,13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.2 din Protocolul adițional nr. 7 al CEDO.
Arată că încheierea atacată a fost dată definitivă, iar lipsa unei căi de atac, încalcă dispozițiile din Constituție, respectiv articolele menționate anterior, raportat și la situația de față. Precizează că în speță, ne aflăm în contestația declarată împotriva unei încheieri care este atât nelegală cât și nemotivată. Judecătorul fondului s-a mărginit la a arăta în încheiere că asupra cererii instanța s-a mai pronunțat anterior și fără a se analiza vreun text de lege invocat și, inclusiv actele din care reieșea faptul că petenta Cupețiu M. deținea o garanție reală asupra acelei aeronave pe care s-a pus ulterior sechestru.
Susține că în cauză era vorba despre o ipotecă perfectă, raportat la dispozițiile art.2409 alin.3 cod civil și apreciază că aceasta reprezenta o prioritate față de prezentul dosar. Relevă că ipoteca era perfectă întrucât aceasta era înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare înainte de a se aplica sechestrul.
Ca atare, învederează că se încalcă textele de lege invocate și inclusiv imparțialitatea judecătorului întrucât, acesta, pronunțându-se asupra celorlalte cereri formulate în dosar, a respins, fără a motiva contestația, deși potrivit art.250 alin.4 Cod procedură penală, soluția era definitivă. Apreciază că în situații de acest gen trebuie să existe o cale de atac întrucât consecințele sunt dramatice pentru dreptul de proprietate al persoanelor implicate.
Raportat la cererea de sesizare a Curții Constituționale, relevă că sunt îndeplinite cele trei condiții prevăzute de art.29 din Legea nr. 47/1992, respectiv textele de lege indicate au legătură cu soluționarea cauzei, excepția este invocată în cadrul unui dosar penal și în ceea ce privește dispozițiile art. 250 alin.4 Cod procedură penală nu există o decizie prin care să se fi pronunțat Curtea Constituționale, astfel că solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul D. Serviciul Teritorial A. I. solicită respingerea prezentei contestații ca inadmisibilă întrucât Codul de procedură penală nu prevede o cale de atac împotriva încheierii judecătorului de fond.
Cu referire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.250 alin.4 Cod procedură penală solicită a fi respinsă ca inadmisibilă prin prisma inadmisibilității căii de atac a contestației.
Instanța solicită apărătorului ales al contestatoarei să pună concluzii și cu referire la admisibilitatea prezentei contestații.
Apărătorul ales al contestatoarei Cupețiu M. învederează că este admisibilă contestația și arată că cererea de sesizare a Curții Constituționale are legătură cu soluționarea acesteia.
Susține că soluția este clară, având în vedere că art. 250 alin.4 Cod procedură penală prevede că soluționarea contestației se face prin încheiere motivată, definitivă.
Precizează că nu poate pune concluzii cu referire la excepția de inadmisibilitate a contestației, invocate de instanță, tocmai raportat la împrejurarea că în cauză s-a formulat excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin.4 Cod procedură penală.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față
La termenul de judecată din data de 22.10.2015, petenta Cupețiu M. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care înțelege să conteste sechestrul asigurător dispus la data de 01.11.2012 asupra aeronavei marca CESSNA 182t, seria_ nr. H1288P, cod clasificare PIF5.12/2010, aparținând societății C. SRL solicitând în principal ridicare sechestrului, iar în subsidiar valorificarea aeronavei prin intermediul administratorului judiciar în procedura insolvenței.(f. 138 vol. VIII instanță).
În motivarea cererii petenta susține că are un drept de gaj asupra aeronavei pentru un împrumut în valoare de 2.400.000 lei acordat ., aspect care nu a fost avut în vedere la momentul când s-a dispus măsura asiguratorie, că la momentul aplicării sechestrului era perfectată ipoteca mobiliară care producea efectele prevăzute de art. 2387 C.civ., astfel că drepturile sale sunt lezate deși au fost recunoscute și de judecătorul sindic în procedura insolvenței. Mai invocă petenta că are o creanță certă și lichidă care intră în concurs cu o prezumtivă creanță în favoarea bugetului de stat care, însă, nu a fost stabilită în mod cert și nici măcar declarată la masa credală de persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal.
Petenta contestă și valorificarea bunului într-o altă procedură decât cea a insolvenței, solicitând în subsidiar valorificarea în cadrul acestei proceduri.
În susținerea cererii a depus la dosarul cauzei un set de acte (f. 239-264).
Analizând cererea formulată de petenta, Tribunalul a constatat că aceasta nu este prima cerere cu privire la ridicarea sechestrului sau restituirea aeronavei.
P. ordonanța procurorului din data de 30.10.2012, dată în dosarul nr. 71D/P/2011 al D. – ST A. I., s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător în vederea reparării pagubei produse prin infracțiunile de evaziune fiscală și delapidare, asupra aeronavei CESNA 182t seria_, nr. H12889, cod clasificare PIF-05.12.2010, dar și a altor două bunuri (autotractor Mercedes) (f. 279 vol. 9 u.p.). În motivarea ordonanței s-a reținut că inculpații B. D., U. C. și Șionei D., ajutați de I. D. și I. A., au achiziționat prin cesiune mai multe societăți comerciale ( exemplificate în ordonanță) pe care le-au folosit pentru a efectuat achiziții intracomunitare, prin interpunerea lor în relațiile comerciale derulate între partenerii externi din Uniunea Europeană, de la care achiziționau diverse produse, în special laminate, și beneficiarul real al acestor achiziții, respectiv . și . SA, societăți conduse și administrate de Cupețiu D. și Cupețiu M.. S-a mai reținut de către procuror că scopul interpunerii unor societăți comerciale intermediare (numite „bidon”), în relațiile comerciale dintre . și . SA cu partenerii externi, a fost acela ca aceste societăți să factureze mărfurile achiziționate din UE către societățile administrate de Cupețiu D., fără calculul legal al TVA datorat bugetului statului (…). S-a reținut, în ordonanța menționată, un prejudiciu cauzat statului de aproximativ 3.100.000 lei.
P. procesul verbal din 01.11.2012, s-a pus în aplicare măsura asiguratorie, s-a aplicat sechestru asupra bunului menționat și a fost lăsat în custodia numitului Ț. G., consemnându-se și că soția inculpatului a refuzat preluarea în custodie pe motiv că nu a fost anunțată anterior. (f. 282, vol. 9 u.p.)
Măsura asiguratorie dispusă în cauză are rolul de a preveni înstrăinarea bunului supus sechestrului în vederea atingerii scopului pentru care a fost instituită măsura, acela de a fi recuperat prejudiciul creat în cauză, așa cum rezultă din interpretarea disp. art. 249 C.proc.pen., bunul rămânând în patrimoniul societății or, în cazul ridicării sechestrului, măsura nu și-ar mai putea atinge scopul.
Cu privire la calitatea de creditor pe care o are față de . și dreptul de gaj pe care îl are asupra bunului mobil, instanța de fond reține că aceste calități și drepturi nu-i sunt contestate, însă aceste drepturi nu pot fi valorificate la acest moment, procedura penală fiind în curs de derulare iar măsura sechestrului a fost dispusă nu doar în vederea reparării eventualului prejudiciu, cum s-a reținut prin ordonanța procurorului din data de 30.10.2012, ci și în vederea confiscării speciale, așa cum rezultă din ordonanța procurorului din data de 25.03.2013.
Împotriva încheierii pronunțate de judecătorul fondului a declarat contestație Cupețiu M. solicitând desființarea și în rejudecare admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea contestației se critică încheierea atacată susținându-se că judecătorul fondului nu a motivat încheierea atacată limitându-se a reține că instanța s-a mai pronunțat anterior asupra mai multor cereri de ridicare a sechestrului,de restituire sau de valorificare a aeronavei.
Contestatoare a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale cuprinse în art. 250 alin.4 Cod procedură penală, care prevăd că „soluționarea contestației e face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă. Participarea procurorului este obligatorie”.
În fapt, s-a susținut că la data de 22.10.2015, în calitate de creditor garantat al societății C. SRL, contestatoarea Cupețiu M. a formulat, în temeiul art.250 alin.1 Cod procedură penală, în dosarul penal nr._ 3 al Tribunalului Hunedoara, contestație împotriva măsurii sechestrului asigurator dispus prin ordonanța procurorului din 30.10.2012 asupra aeronavei CESSNA 182 t, seria_, nr. H 1288P, Cod clasificare PIF5.12/2010 aparținând societății C. SRL, solicitând, în principal, ridicarea sechestrului asigurator aplicat asupra aeronavei pentru valorificarea acesteia în procedura specială a insolvenței, iar în subsidiar, valorificarea acestei aeronave prin intermediul administratorului judiciar în procedura insolvenței.
P. încheierea din 3.12.2015, definitivă, Tribunalul Hunedoara a respins contestația petentei ca neîntemeiată, având în vedere și faptul că instanța s-a pronunțat anterior asupra mai multor cereri de ridicare a sechestrului, de restituire sau de valorificare a aeronavei, cereri care au fost, de asemenea, respinse.
Cu privire la prezenta excepție de neconstituționalitate, aceasta are în vedere dispozițiile art. 250 alin. 4 C.pr.pen. care prevăd că încheierea prin care se soluționează o contestație împotriva măsurii asigurătorii dispuse de procuror este definitivă.
Acest text legal contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. 1 și 2; art. 20 alin. 1 și 2; art. 21 alin. 3; art. 124 alin. 2 toate din Constituția României republicată, precum și în art. 6 § 1 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 al Convenției.
Dată fiind formularea textului legal cuprins în art. 250 alin. 4 C.pr.pen., mai exact soluționarea contestației formulate împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura asigurătorie a sechestrului printr-o încheiere definitivă, fără posibilitatea ca o instanță ierarhic superioară să verifice legalitatea și temeinicia unei astfel de hotărâri, i se încalcă în mod flagrant dreptul de a avea un acces liber la justiție, așa cum acesta este consacrat în art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României.
De asemenea, în lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea petentei de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra aeronavei CESSNA, pe motiv că instanța a analizat, în repetate rânduri, astfel de cereri pe care le-a respins fie ca neîntemeiate, fie ca inadmisibile, i se îngrădește dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 8 C.pr.pen. In acest sens, art. 250 alin. 4 C.pr.pen.este, în mod vădit, contrar dispozițiilor cuprinse în art. 11 și 20 din Constituție prin raportare la art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, în lipsa unei căi de atac împotriva încheierii instantei prin care a fost respinsă cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător, contestatoarea nu are nicio posibilitate de a mai contesta, în fața unei instanțe de judecată imparțiale și independente, caracterul excesiv și vădit disproporționat al unei astfel de măsuri asupra dreptului de gaj pe care îl are asupra bunului sechestrat. Mai mult decât atât, forma actuală a textului legal criticat îi încalcă,în mod nepermis, dreptul la un proces echitabil și raportat la faptul că subsemnata nu are nicio posibilitate de a contesta netemeinicia unei astfel de încheieri, precum și faptul că instanța de fond a respins complet nemotivat cererea sa, făcând referire doar la alte cereri analizate de-a lungul timpului de către instanță și care, la rândul lor, au fost respinse fără o motivare concretă.
Într-o astfel de situație, este de la sine înțeles că judecătorul sau instanța de judecată care s-a pronunțat deja cu privire Ia cereri asemănătoare nu va putea pronunța o soluție contrară celor dispuse inițial, motiv pentru care este imperios necesar, ca în vederea garantării dreptului la un proces echitabil și a unei căi efective de atac, hotărârea acestui judecător să fie supusă controlului judiciar exercitat de către instanța ierarhic superioară.
Totodată, o astfel de soluție legislativă nu oferă nicio garanție împotriva arbitrariului sau vreo garanție cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât este clar că acesta, în situația în care a respins în mod constant cereri asemănătoare, și-a format deja opinia cu privire la măsura asiguratorie și, cunoscând faptul că încheierea pe care o va pronunța este definitivă, neputând fi cenzurată în niciun fel de către o instanță ierarhic superioară, va putea pronunța chiar și o soluție nelegală, cu consecințe dramatice asupra drepturilor persoanei.
Astfel, textul legal criticat contravine și dispozițiilorart. 11 și 20 din Constituție prin raportare la art. 6 § 1 din Convenție, Curtea constatând, în cauza Porcola c. Luxemburg din 28 septembrie 1995, violarea prevederilor art. 6 § 1 din Convenție, pe motiv că „ simpla îndoială, oricât de puțin justificată ar fi ea, este suficientă pentru a altera imparțialitatea instanței".
Forma actuală a art. 250 alin. 4 C.pr.pen. încalcă, în mod flagrant,nu doar art. 124 alin. 2 din Constituția României, care garantează imparțialitatea judecătorilor, dar si principiul dublului grad de jurisdicție prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, precum si principiul accesului liber la justitie prevăzut de art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie. Mai mult, se încalcă în mod flagrant si dispozițiile art. 13 din Convenție care prevăd dreptul oricărei persoane la un recurs efectiv, adică dreptul de a beneficia de o cale de atac efectivă în fața unei instanțe naționale. Or, în condițiile în care printr-o astfel de soluție i se vatămă dreptul de gaj, înscris în registrul public privind garanțiile imobiliare, respectiv în arhiva electronică de garanții mobiliare sub nr. 881/14.03.2011, este absolut obligatoriu ca petenta să beneficieze de posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva acestei hotărâri, cale de atac care să fie soluționată de către o instantă de judecată superioară, cu respectarea principiului imparțialității și a dreptului la un proces echitabil.
Necesitarea instituirii unui control efectiv din partea instantei superioare, dar si necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție este cu atât mai evidentă cu cât măsura sechestrului asigurător, dispusă asupra aeronavei CESSNA în vederea recuperării prejudiciului creat prin infracțiuni, este o chestiune ce ține de fondul cauzei, întrucât pentru stabilirea certă a prejudiciului este absolut necesar a fi administrate probe în faza de cercetare judecătorească.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, potrivit căreia contestatoarea Cupețiu M. este nemulțumită de faptul că încheierea pronunțată în soluționarea contestației împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acesteia este definitivă, fără a fi prevăzută vreo cale de atac împotriva acesteia, Curtea de apel apreciază că excepția este neîntemeiată.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind, în art. 129, că acestea se exercită "în condițiile legii" (în acest sens este Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005).
Împrejurarea că împotriva încheierii instanței, prin care s-a soluționat contestația împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acesteia, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.
P. Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, Curtea Constituțională a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanță ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva. Or, din moment ce o astfel de procedură nu privește temeinicia unei acuzații penale în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu se poate susține că se impune existența unui dublu grad de jurisdicție.
P. decizia mai sus menționată, Curtea a reținut, astfel, că expresia "materie penală" folosită de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție corespunde cu noțiunea de "acuzație în materie penală" prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenție și definită de Curtea de la Strasbourg ca fiind o noțiune autonomă a Convenției, independentă de conotația pe care o are în sistemele naționale de drept ale statelor contractante (Hotărârea din 23 aprilie 2009, pronunțată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei, paragraful 22). Mai mult decât atât, chiar și în situația unei acuzații în materie penală, art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție stabilește că dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, consacrat de paragraful 1, poate face obiectul unor excepții fie în cazul infracțiunilor minore, fie când cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicție ori a fost declarat vinovat și condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.
În ce privește admisibilitatea prezentei contestații față de dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală care dispune că "Soluționarea contestației se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă.” constată că prezenta contestație este inadmisibilă.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În consecință, în cauză a fost exercitată o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive; or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de aceste considerente, va fi respinsă, ca inadmisibilă contestația declarată de contestatoarea Cupețiu M..
În baza disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Admite cererea contestatoarei Cupețiu M. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin.4 Cod procedură penală.
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea Cupețiu M. împotriva încheierii din data de 03 12 2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ /a14.
În baza disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. B. T. C.
Red. EB
Tehnored. CT 2 ex/
J.F. C. B.
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
Secția penală
Loc. A. I., ., nr.1,
Tel.0258/_, fax. 0258/_
e-mail:_
.
Dosar nr. _ A. I., 1.02.2015
Către
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Adresă înaintare
sesizare cf. art. 29 din Legea nr. 47/1992
Vă înaintăm alăturat, spre competentă soluționare, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.250 alin.4 Cod procedură penală
invocată de contestatoarea Cupețiu M., prin apărător ales, avocat I. I. A., în dosarul penal nr._ al Curții de Apel A. I..
Am atașat prezentei următoarele înscrisuri:
- decizia penală nr.196/2015 din 28.12.2015, pronunțată în dosar penal nr._ al Curții de Apel A. I., în copie certificată;
- citativul cuprinzând identitatea și domiciliile părților;
- încheierea penală din 03.12.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, în copie certificată,
ca înscrisuri relevante.
Cu deosebită considerație.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. B. T. C.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 18/2016. Curtea... → |
|---|
