Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 18/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 18/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 18/A/2016
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A. - I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul C. C. C. împotriva sentinței penale nr.1159/ din 19.10 2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. A. apărător ales al inculpatului apelant C. C. C., reprezentant legal al persoanei vătămate intimate minore C. A., numita M. S. asistată de avocat Vince N. în substituire avocat S. S. apărător desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al inculpatului apelant avocat M. A. depune la dosar factura nr._ în valoare de 1750 lei reprezentând dovada achitării restanței pensiei de întreținere și susține că dosarul este în faza de cameră preliminară.
Președintele completului de judecată întreabă dacă în cauză a fost acoperită restanța.
Reprezentanta minorului M. S. susține că s-a plătito parte și de atunci nu a mai plătit nimic și nu s-a acoperit prejudiciul, s-a achitat anterior dar nu s-a plătit tot.
Apărătorul ales al inculpatului apelant susține că la data judecării fondului și în sentință s-a reținut că exista o restanță de 2.250 lei din care s-au achitat 500 .
Reprezentantul persoanei vătămate minore M. S. susține că așa face mereu inculpatul plătește jumătate din sumă, plătește pe 3 luni spunând că așa este legal și tot rămâne cu restanțe, deoarece plătește la 1 an și jumătate, așa face de 14 ani și nici nu se prezintă la nici un termen .
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat M. A. având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza în principal în baza art.19 din Legea nr.255/2013 coroborat cu art.396 alin.5 rap. la art.16 C.p.p. aplicarea art.18/1 din Codul penal din 1968 și achitarea inculpatului.
În subsidiar solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu amenda penală conform disp. art.378 alin.1 lit.c Cod penal cu aplicarea pedepsei prev. de art.378 alin.5 Cod penal rap. la art.83 Cod penal.
Susține că a expus pe larg în scris motivele de apel și arată că faptei reținute în sarcina inculpatului îi lipsește pericolul social al unei infracțiuni, a făcut dovada plății sumei restante, inculpatul nu mai are antecedente penale și este la primul contact cu legea penală.
Avocat Vince N. în substituire avocat S. S. apărător desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră C. A. având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Susține că a fost criticată sentința pe latura penală pentru greșita condamnare a inculpatului și se solicită achitarea inculpatului iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu amenda penală, însă instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză a reținut vinovăția inculpatului care a recunoscut în declarația dată în fața organelor de urmărire penală săvârșirea faptei, s-a angajat să o plătească, a arătat că obișnuiește să fumeze foarte mult, că consumă alcool și și-a achiziționat un autoturism dar s-a obligat însă să plătească această obligație fiului său minor și prin urmare prima instanță în mod corect a aplicat pedeapsa în considerarea disp. art.52 și 72 din Codul penal vechi și a motivat temeinic aplicarea legii penale mai favorabile ca fiind vechiul cod penal și a aplicat o pedeapsă la minimul special prevăzut de vechiul cod și care este o pedeapsă echilibrată.
În concluzie solicită respingerea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță . În cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art.19 din Legea nr.255 deoarece fapta inculpatului nu poate fi considerată ca fiind lipsită de pericolul social al unei infracțiuni deoarece deși este o infracțiune de pericol, persoana vizată este fiul inculpatului, acesta nu a achitat pensia de întreținere din luna august 2012. Reiese și din probele de la dosar că în mod repetat și înainte au fost depuse plângeri penale față de inculpat și acesta doar în ultimul moment a înțeles să achite sumele de bani restante.
În ce privește solicitarea pentru aplicarea art.83 din NCP nu se poate reține deoarece instanța a reținut că vechiul cod penal este aplicabil în speță și mai mult decât atât pentru aplicarea art.83 din Codul penal trebuie să existe acordul inculpatului pentru prestarea unei munci nerenumerate în folosul comunității ori inculpatul nu și-a dat acest acord. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului aceasta este în cuantum minim iar o eventuală amendă raportat la atitudinea inculpatului nu este suficientă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2909/P/2013 din data de 25.06.2015 emis de P. de pe lângă Judecătoria D. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. C. - C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prev. de art.378 alin. 1 lit. c N.C.P. cu aplic. art.5 Cod procedură penală.
Se reține, în esență, în actul de sesizare în sarcina inculpatului, în fapt că în perioada august 2012 – decembrie 2013 nu a achitat, cu rea – credință, timp de 3 luni pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.3229/16.06.2009 pronunțată de Judecătoria D. în dos.nr._, în favoarea copilului său minor, persoana vătămată C. A..
În cursul urmăririi penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei, invocând dificultăți de ordin material.
După sesizarea instanței, judecătorul de cameră preliminară a procedat conform dispozițiilor art.344 C.p.p., și a Deciziei nr.641/11.11.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.887/05.12.2014.
De asemenea, s-a fixat termen pentru îndeplinirea procedurii de cameră preliminară la data de 20.07.2015, pentru când atât inculpatul (f.nr.63, 66, 67) cât și persoana vătămată minoră, prin reprezentant legal (f.nr.71) au fost legal citați. Inculpatul nu s-a prezentat în fața judecătorului de cameră preliminară și nici nu a depus vreo cerere la dosar iar apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră a solicitat constatarea legalității sesizării instanței (f.nr.75).
Totodată, având în vedere disp. art.93 alin.4 C.p.p., persoana vătămată minoră a fost asistată de apărător desemnat din oficiu (cu delegație aflată la f.nr.73).
Întrucât inculpatul nu a formulat cereri și nu a invocat excepții în termenul de 20 de zile stabilit de către judecătorul de cameră preliminară iar acesta din urmă, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, a constatat că nici nu se impun a fi invocate asemenea cereri sau excepții din oficiu, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 20.07.2015, în temeiul disp. art.346 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății (f.nr.75) iar potrivit prevederilor art.346 alin. 1 C.p.p. încheierea menționată a fost comunicată inculpatului și Ministerului Public.
în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
La data de 07.10.2013 reprezentantul legal al persoanei vătămate minore C. A., M. S. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la comiterea infracțiunii de abandon de familie de către inculpatul C. C. C., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia, plângerea penală fiind menținută și în fața acestei instanțe. sentinței penale nr.1159/ din 19.10 2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
În baza disp. art.305 alin.1 lit. c C.p. din 1969, cu aplic. art.5 N.C.P. condamnă pe inculpatul C. C. - C. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie.
Face aplicațiunea disp.art.71 C.p. din 1969, cu ref. la art.12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b din C.p. din 1969.
În baza disp. art.81 – art.82 C.p. din 1969, cu aplic. art.5 alin. 1 N.C.P. și cu ref. la art.15 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.p. din 1969, cu ref. la art.15 alin. 1 și 2 din Legea nr.187/2012 privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza disp. art.71 alin. 5 C.p. din 1969, cu ref. la art.12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta hotărâre, suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că la data de 07.10.2013 reprezentantul legal al persoanei vătămate minore C. A., M. S. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la comiterea infracțiunii de abandon de familie de către inculpatul C. C. C., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia, plângerea penală fiind menținută și în fața acestei instanțe. sentinței penale nr.1159/ din 19.10 2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține că prin sentința civilă nr.3229/16.06.2009 pronunțată de Judecătoria D. în dos.nr._, defintivă prin neapelare, inculpatul C. C. C. a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 lei lunar în favoarea persoanei vătămate minore C. A., născută la 19.08.2001, până la majoratul acestuia (f.nr.9, 10 d.u.p.).
În perioada august 2012 – decembrie 2013, inculpatul nu a achitat, cu rea – credință pensia de întreținere datorată minorului, acumulând astfel o restanță în cuantum de 2.250 lei.
Se mai reține că, ulterior începerii urmăririi penale, la data de 05.12.2013, inculpatul a achitat în favoarea minorului suma de 500 lei reprezentând o parte a pensiei de întreținere restante.
Instanța de fond a constatat reaua – credință a inculpatului la neplata pensiei de întreținere, aceasta rezultând din împrejurarea că, în perioada în care nu a achitat pensia de întreținere (august 2012 – decembrie 2013), acesta a realizat venituri, fiind încadrat în muncă din data de 07.11.2011 la S.C. Margran Quality S.R.L. S. în funcția de director comercial, realizând venituri în perioada 2012 – noiembrie 2013 în sumă totală de 12.845 lei, aspecte ce rezultă din relațiile comunicate de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Hunedoara (f.nr.26, 27 d.u.p.), de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara – Serviciul Fiscal Municipal Orăștie (f.nr.29, 30 d.u.p.) respectiv de Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara (f.nr.32, 33 d.u.p.).
Se reține că inculpatul, cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală, nu a contestat situația de fapt reținută în sarcina sa și a recunoscut că nu a plătit pensia de întreținere invocând totodată dificultăți de ordin material (f.nr.12 – 15, 47 d.u.p) .
Instanța de fond a înlăturat aceste apărări, reținând că din probele enumerate mai sus, inculpatul a realizat venituri, precum și că nu a invocat vreo imposibilitate obiectivă de plată.
Asupra încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, instanța de fond a reținut în esență că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie,reținând că în cauză legea penală mai favorabilă prin raportare la modalitățile de individualizare judiciară a executării pedepsei,este Codul penal din 1969 care permite suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În drept, fapta inculpatului C. C. - C. a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art.305 alin.1 lit. c C.p. din 1969, cu aplic. art.5 N.C.P.
La stabilirea și individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere, cu respectarea principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, dispozițiile art.52 C.p. din 1969 privind scopul pedepsei precum și criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.p. din 1969 raportate asupra cauzei penale de față, respectiv gradul de pericol al faptelor săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele reale și personale respectiv de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt incidente circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului astfel că ținând seama de modalitatea concretă de executare și de circumstanțele reale ale comiterii faptei, de circumstanțele personale ale inculpatului (persoană aflată la primul conflict cu legea penală, conform fișei de cazier judiciar aflată la fila nr.61), a aplicat acestuia o pedeapsă în cuantumul prevăzut de minimul special al normei incriminatoare, și anume, o pedeapsă de 1 an închisoare, considerând că aceasta este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării, îndeplinind și scopul preventiv.
Instanța a aplicat inculpatului și pedepse accesorii potrivit dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Penal, conform cărora „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, astfel încât aplicarea acestora a fost realizată atât în baza art.71 și art.64 C.p. din 1969, prin raportare la art.5 N.C.P., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cauza C. c. României -2008 și Hirst c.Marii Britanii - 2004) precum și a deciziei nr.74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului s-a realizat deasemenea potrivit legii vechi, aplicată global în cauză. Și s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind o persoană tânără, fără antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, este încadrat în muncă la S.C. Magran Quality S.R.L. S., în calitate de administrator, precum și prevederile art.52 C.p. din 1969 referitoare la scopul pedepsei, raportat și la gravitatea faptei, considerând că scopul pedepsei poate fi atins și în situația suspendării condiționate a executării acesteia, conform art.81 C.pen. din 1969, instituție juridică ale cărei condiții de aplicabilitate sunt întrunite în cauză iar pronunțarea unei hotărâri judecătorești de condamnare constituie un avertisment suficient pentru inculpat, instanța formându-și convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul C. C. C. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând cauza în baza art.19 din Legea nr.255/2013 corob. cu art.396 alin.5 rap.la art16 C.p.p.,aplicarea art.18/1 C.p.p. din 1969 achitarea, ir în subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza condamnarea la o pedeapsă cu amenda penală conf. disp. art.378 alin.1 lit.c C.p. și a dispune amânarea aplicării pedepsei în baza disp. art.378 alin.5 C.p. rap. la art.83 C.p.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul susține că la data pronunțării sentinței atacate restanța la plata pensiei de întreținere era achitată integral,respectiv a achitat suma de 500 lei în cursul urmăririi penale iar ulterior la data de 16 07 2015 a mai achitat suma de 1750 lei.
În acest context inculpatul apreciază că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă pericolul social al infracțiunii motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 19 din Legea 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală instanța de fond putea pronunța o soluție de achitare potrivit dispozițiilor art. 18/1 cod penal 1969.
În subsidiar se solicită aplicarea unei pedepse cu amenda în limitele prevăzute de noul cod penal cu amânarea executării pedepsei ,context în care solicită să se stabilească că legea penală mai favorabil este noul Cod penal.
Curtea de apel analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art.417 ,420 Cod procedură penală constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Curtea evaluând starea de fapt dovedită în cauză, constată că inculpatul în perioada august 2012 – decembrie 2013 nu a achitat, cu rea – credință, timp de 3 luni pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.3229/16.06.2009 pronunțată de Judecătoria D. în dos.nr._, în favoarea copilului său minor, persoana vătămată C. A..
La data sesizării instanței conform rechizitoriului inculpatul acumulase o restanță în cuantum de 2250 lei,sumă din care inculpatul a achitat 500 de lei în cursul urmării penale ,iar ulterior pe parcursul cercetării judecătorești a mai achitat suma de 1750 lei, debitul aferent perioadei august 2012 – decembrie 2013 fiind achitat.
Curtea de apel analizând criticile inculpatului privind lipsa pericolului social al faptei reținute în sarcina sa, reține că achitarea sumelor restante la plata pensiei de întreținere după începerea urmării penale nu este un motiv suficient de întemeiat pentru a considera incidența în cauză a dispozițiilor art.18/1 Cod penal 1969, această împrejurare poate fi valorificată în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Pe de altă parte, evaluarea gradului de pericol social al faptei impune nu numai examinarea conținutului concret al infracțiunii ci și examinarea tuturor celorlalte situații, stări, împrejurări care însoțesc săvârșirea faptei și care, deși exterioare conținutului infracțiunii sunt de natură să particularizeze fapta și să-i fixeze un anumit grad de pericol social.
În cauza de față instanța de apel are în vedere perioada relativ mare de timp-august 2012 – decembrie 2013-în care inculpatul cu încălcarea dispozițiilor sentinței civile nr.3229/16.06.2009 definitive, nu a înțeles să achite pensia de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorului C. A., născut la 19.08.2001 .
Pentru aceste argumente ce țin de gravitatea faptei comise și datele ce circumstanțiază persoana și comportamentul inculpatului, Curtea nu poate da curs solicitării apelantului de aplicare a dispozițiilor art. 83 – 90 C. pen. ce reglementează amânarea aplicării pedepsei, ca formă de individualizare judiciară a executării acesteia, legea penală identificată ca fiind, în ansamblul dispozițiilor sale, mai favorabilă pentru acuzat fiind, așa cum se va arăta în dezvoltările următoare, Codul penal anterior.
În ce privește legea penală mai favorabilă sub aspectul dispozițiilor art.18/1 Cod penal 1969 și art. 83 C. pen actual reține următoarele.
Astfel, ca o consecință a reglementării în art. 17 Cod pen. (1969) a pericolului social ca trăsătură esențială a infracțiunii, legiuitorul a prevăzut posibilitatea achitării inculpatului atunci când fapta comisă nu prezenta, în concret, un asemenea pericol [art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. (1968)], or, în noul Cod. pen., ca efect al renunțării la noțiunea de pericol social ca trăsătură caracteristică a conceptului de infracțiune (art. 15), acest caz de stingere a acțiunii penale nu a mai fost consacrat, fiind reglementată în art. 80 - 81 C. pen. instituția renunțării la aplicarea pedepsei, la care judecătorul poate apela în cazul îndeplinirii cumulative a condițiilor expres prevăzute de aceste texte de lege.
Realizând o comparație, în abstract, a celor două instituții, se constată că cea prevăzută de legea anterioară oferea o situație mai avantajoasă pentru inculpat a cărui faptă, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 18/1 C. pen. (1969), nu mai constituia infracțiune, urmând a se pronunța o soluție de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. (1968), spre deosebire de noul C. pen. potrivit căruia fapta constituie, în continuare, infracțiune, dar instanța apreciază, pe baza unor criterii prevăzute expres de lege, că se impune amânarea aplicării pedepsei, existând, totodată, și posibilitatea anulării măsurii de clemență conferită de judecător în situația în care se constată, pe parcursul termenului de supraveghere, că persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei săvârșise anterior o altă infracțiune pentru care i s-a stabilit o pedeapsă.
Ca urmare, și din această perspectivă, tot dispozițiile Codului penal anterior (art. 18/1) sunt mai favorabile, însă se constată, că acestea nu sunt incidente în speță.
Cu privire la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.
În cauză, se constată că legea nouă sancționează infracțiunea săvârșită cu pedeapsa închisorii în limita minimă mai redusă față de legea veche (art.305 alin. (1) lit.c C. pen. din 1969 prevedea închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda, iar N.C.P., în art. art.378 alin. 1 lit. c N.C.P., prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda) și, comparând cele două legi succesive, Curtea, constată că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege și modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei.
Din această perspectivă, comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei din reglementarea veche cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, se constată că legea veche este mai favorabilă, având în vedere condițiile de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, pe durata termenului de încercare sunt prevăzute obligații mai puține etc).
Singurul element în virtutea căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este durata termenului de încercare (denumit termen de supraveghere în actuala reglementare), element insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
De altfel, la această concluzie conduc și prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform cărora, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menține și după . C. pen.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. C..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 395 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru reprezentarea minorului C. A.,în sumă de 195 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de inculpatul C. C. C. împotriva sentinței penale nr.1159/ din 19.10 2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 395 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru reprezentarea minorului C. A.,în sumă de 195 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 13 01 2016.
Președinte, Judecător,
E. B. S. T.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.E.B.
2ex/10.02.2016
J.F.F. P.
.>
| ← Contestarea măsurii asigurătorii. Art.250 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
