Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 247/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 247/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-02-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 247/2013

Ședința publică de la 27 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător M. F. F.

Judecător M. A. M.

Grefier A. B.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de

procuror A. P.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații B. R. I., B. T. F. și H. O. C. împotriva sentinței penale nr.86/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de 19.02.2013 care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de față constată următoarele;

Prin sentința penală nr.86/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar penal nr._ s-a dispus:

1. În baza art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 ,209 alin. 1 lit. a,g și i C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.pen.(două fapte) condamnarea inculpatului B. R. I. ( cu d.p. la dosar) la două pedepse de câte 1(un)an și 8(opt)luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tentativă la furt calificat.

În baza art. 33 lit. a, 34 C.pen. s-au contopit cele două pedepse în pedeapsă de 1(un)an și 8(opt)luni închisoare .

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cpen. pe durata executării pedepsei .

În baza art. 85 C.pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. R. I. prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 735/R/2011 a Curții de Apel B. .

În baza art. 85 C.pen. coroborat cu art. 33 lit. a C.pen., 34 C.pen.s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. R. I. prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 735/R/2011 a Curții de Apel B. cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute o singură pedeapsă ,cea mai grea ,aceea de 2 ani închisoare .

În baza art. 88 C.pen. s-a constatat că inculpatul B. R. I. a fost reținut pentru 24 ore în data de 06.03.2007 și arestat preventiv de la data de 07.03.2007 până la data de 09.03.2007 și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive .

2. În baza art. 20 rap.la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g și i C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.(două fapte) condamnarea inculpatului B. T. F. la două pedepse de câte 1(un)an și 8(opt)luni închisoare ,pentru săvârșirea a două infracțiuni de tentativă la furt calificat .

În baza art. 33 lit. a, 34 C.pen. s-a contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului o singură pedeapsă ,aceea de 1(un)an și 8(opt)luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit a teza a doua și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei .

În baza art. 85 Cpen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. R. I. prin sentința penală nr.1235/2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 735/R/2011 a Curții de Apel B. .

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 735/R/2011 a Curții de Apel B. în pedepse componente, respectiv două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat prev. de art. 208 alin .1, 209 alin .1 lit. a,g și i C.pen. fiecare cu aplicarea art. 99 C.pen. și urm. și 8 luni închisoare pentru efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin 1 legea 365/2002 cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen .

În baza art. 85 coroborat cu art. 33lit a, 34 C.pen. s-a contopit pedepsele componente aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr.736/R/2011 a Curții de Apel B. cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentința de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute o singură pedeapsă cea mai grea ,aceea de 2 ani închisoare .

În baza art. 88 C.pen. s-a constatat că inculpatul B. T. F. fost reținut pentru 24 ore în data de 06.03.2007 și 11.04.2007 și arestat preventiv de la data de 07.03.2007 până la data de 09.03.2007 și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

3. Condamnarea inculpatului H. O. C. la două pedepse de câte 1(un)an și 8(opt)luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tentativă la furt calificat.

În baza art.33 lit. a, 34 C.pen. s-a contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului o singură pedeapsă, aceea de 1(un)an și 8(opt)luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 Cpen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit a teza a doua și lit. b Cpen. pe durata executării pedepsei .

În baza art. 85 C.pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului H. O. C. prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr.735/R/2011 a Curții de Apel B. și în baza art. 86 ind. 5 Cpen. s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 686/2012 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare .

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 735/R/2011 a Curții de Apel B. în pedepse componente, respectiv două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. fiecare cu aplicarea art. 75 lit. C ,74 lit. a C.pen și 76 alin. 1 lit.c C.pen și 8 luni închisoare pentru efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev de art. 27 alin 1 legea 365/2002 cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. ,74 lit. a ,76 alin. 1 lit. d, C.pen .

S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 686/2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare în pedepse componente, respectiv 1an și 6 luni închisoare pentru uz de fals conform art. 291 teza 1 C.pen .,1 an închisoare pentru uz de fals prevăzută de art. 291 C.pen. teza a doua, 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3 C.pen .

În baza art. 85 coroborat cu art. 33 lit.a, 34 C.pen. s-a contopit pedepsele componente aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr.736/R/2011 a Curții de Apel B. cu pedepsele componente aplicate inculpatului prin sentința penală nr.686/2012 a Judecătoriei B., cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentința de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute o singură pedeapsă cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare .

În baza art. 88 C.pen. s-a constatat că inculpatul H. O. C. fost reținut pentru 24 ore în data de 06.03.2007 și 11.04.2007 și arestat preventiv de la data de 07.03.2007 până la data de 09.03.2007 și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive.

În baza art. 346 C.pr. pen .rap. la art.14 C.pr.pen. s-au admis pretențiile civile formulate de partea civilă R. B. S.A. și au fost obligați inculpații în solidar iar inculpatul B. T. F. în solidar și cu părțile responsabile civilmente B. I. E. și B. T. I. să plătească părții civile suma de 3600 lei, respectiv câte 1.800 lei pentru fiecare bancomat .

În baza art. 191 C.pr. P.. a fost obligă inculpatul B. R. I. să plătească către stat suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 3000 lei cheltuieli în faza de urmărire penală .

În baza art. 191 C.pr pen. a fost obligat inculpatul H. O. C. să plătească către stat suma de 3800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ,din care suma de 3000 lei cheltuieli în faza de urmărire penală, 300 lei onorariul avocatului din oficiu G. M. în faza de judecată.

În baza art. 191 C.pr. P.. a fost obligat inculpatul B. T. F. în solidar cu părțile responsabile civilmente B. I. E. și B. T. I. să plătească către stat suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ,din care 3000 lei cheltuieli în faza de urmărire penală.

Este de precizat că prin încheierea camerei de consiliu din 21.11.2012, Judecătoria Săliște în ds. nr._ a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 86/2012 pronunțată de Judecătoria Săliște în sensul că după ce se reține contopirea pedepselor aplicate inculpatului H. O. C., la alineatul unde se dispune „ în baza art. 88 C.pen. constată că inculpatul B. T. F. a fost reținut pentru 24 ore în data de 06.03.2007 și 11.04.2007 și arestat preventiv de la data de 07.03.2007 până la data de 09.03.2007 și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive” ,va fi trecut „în baza art. 88 C.pen. constată că inculpatul H. O. C. a fost reținut pentru 24 ore în data de 06.03.2007 și 11.04.2007 și arestat preventiv de la data de 07.03.2007 până la data de 09.03.2007 și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive”

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. Sibiu înregistrat la această instanță ,sub numărul_, în urma declinării competenței de către Judecătoria Sibiu prin sentința penală numărul 212/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. R. I. și H. O. C. ambii pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin 1, 209 alin. 1 lit. a,g și i C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 lit. a și c C.pen, și a inculpatului B. T. F. tot pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin 1, 209 alin. 1 lit. a,g și i C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 și urm. C.pen., constând în aceea că în perioada 25.01._07, au încercat să spargă ATM-ul aparținând băncii R. B. din localitățile Miercurea Sibiului, respectiv Arpașu de Jos, în scopul sustragerii de bani, fără a reușii acest lucru.

Cei trei inculpați s-au sustras urmăririi penale.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține că judecata s-a efectuat în lipsa inculpaților, care s-au sustras judecății, doar inculpatul B. R. I. a comunicat la dosar o cererea în care solicită să fie audiat prin comisie rogatorie, întrucât recunoaște doar fapta reținută în sarcina sa cu privire la bancomatul de la Miercurea Sibiului, iar pe cea de la Arpașu de Jos nu o recunoaște .

În fapt, se reține, în esență, că în noaptea de 25/26.01.2007 cei trei inculpați s-au deplasat în orașul Miercurea Sibiului, respectiv la magazinul universal aparținând S.C. ,,Marion . .. 210, unde se află montat un bancomat al băncii R. B. și aici inculpații au tăiat o bucată din gratia care asigura o fereastră a magazinului, au spart geamul ferestrei ,după care au pătruns în magazin .Inculpații au încercat să taie balamalele ușii de alimentare a bancomatului cu ajutorul unui polizor unghiular cu disc abraziv, însă văzând că nu reușesc să taie balamalele, au renunțat și au părăsit magazinul pe unde intraseră .

S-a mai reținut că în noaptea de 06/07.02.2007, inculpații s-au deplasat în . la farmacia ce aparține S.C. ,,Sibmedica’’ SRL, situată în imobilul cu nr. 217, unitate în care se află instalat un bancomat ce aparține aceleiași bănci Raiffeissen B., cu intenția de a sustrage bani din bancomat. Pentru a ajunge la ușa de alimentare a bancomatului ,inculpații au tăiat lacătul care asigura ușa de acces în farmacie cu ajutorul unei foarfeci tip „fier beton”.După aceasta ,inculpații au forțat ușa de acces în farmacie cu ajutorul unei șurubelnițe și au pătruns în interior .Procedând în același mod ca și în cazul tentativei de la Miercurea Sibiului ,inculpații au încercat să taie balamalele ușii de alimentare a bancomatului ,fără a reuși acest lucru .După un timp inculpații au plecat prin același loc prin care intraseră în farmacie .

Inculpații nu s-au prezentat în fața instanței pentru a da declarații, însă în cauză nu există dubiu cu privire la vinovăția acestora, care rezultă fără echivoc din actele și lucrările dosarului.

În drept s-a reținut că faptele inculpaților B. R. I., B. T. F. și H. O. C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,g și i C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. precum și a art. 75 lit. a și c C.pen. în cazul inculpaților B. R. I. și H. O. C., iar în cazul inculpatului B. T. F. ,care a săvârșit faptele în timpul minorității, urmează se i se aplice și prevederile art. 99 și urm. C.pen. fără aplicarea agravantelor prevăzută de art. 75 lit. a și c C.pen .

În baza acestor texte de lege inculpații au fost condamnați.

La aplicarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 și 72 C.p.

Față de împrejurarea că inculpații B. R. I. și B. R. I., ulterior săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa în prezentul dosar, dar înainte de a se pronunța prezenta hotărâre au mai fost condamnați la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 735/R/2011 a Curții de Apel B., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 C.pen.

Față de împrejurarea că inculpatul H. O. C. ulterior săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa în prezentul dosar, dar înainte de a se pronunța prezenta hotărâre a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 1235/2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 735/R/2011 a Curții de Apel B., precum și la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea pedepsei sub supraveghere prin sentința penală nr. 686/2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 C.pen.

Întrucât inculpații au fost arestați preventiv instanța a făcut aplicarea art. 88 C.pen.

Cât privește latura civilă s-a făcut aplicarea art. 14 și 346 C.P.P., cu aplicarea art. 998 și urm. C.civ., apreciind că prin fapta inculpaților s-a produs părții vătămate R. B. un prejudiciu în cuantum de 1600 lei pentru fiecare bancomat, astfel că instanța a admis pretențiile civile formulate de partea civilă R. B. SA

În privința cheltuielilor judiciare s-a făcut aplicarea art. 191 C.pr. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat recurs în termenul prevăzut de lege inculpații B. R. I., B. T. F. și H. O. C..

În motivele scrise de recurs, precum și oral, prin apărătorul ales, inculpații B. T. F. și B. R. I., critică sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei privind fapta de tentativă furt calificat reținută în sarcina lor comisă la Arpașu de Jos, susținând, în esență, că la dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpaților.

Solicită achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pentru cei doi inculpați pentru fapta de la Arpașu de Jos.

În ce-l privește pe inculpatul B. R. I. solicită admiterea recursului declarat împotriva hotărârii atacate pentru faptul că inculpatul deși a solicitat aplicarea disp. art.320/1 Cod procedură penală instanța a omis aplicarea acestora considerând că inculpatul nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor ci doar parțial, însă în cauză nu există probe nici directe și nici indirecte că inculpatul B. R. I. a participat la săvârșirea faptei de la Arpașu de Jos și solicită aplicarea disp. art.320/1 Cod procedură penală.

In subsidiar se solicită reindividualizarea judiciară a pedepselor și aplicarea disp. art.81 Cod penal, iar în ce-l privește pe inculpatul B. T. F. instanța de fond a aplicat inculpatului minor o pedeapsă la fel ca la inculpații majori fără a face aplicarea disp. art.109 Cod penal.

În ce privește latura civilă a cauzei se solicită casarea acestei în funcție de soluționarea laturii penale, respectiv admiterea recursurilor celor doi inculpați și pe latură civilă obligarea către partea civilă Reiffeisen B. doar la suma de 1800 lei cu care aceasta s-a constituit parte civilă pentru bancomatul distrus de la Miercurea Sibiului .

Recurentul inculpat H. O. C., prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat în baza disp. art.10 lit.c Cod procedură penală achitarea pentru fapta săvârșită la Arpașu de Jos, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate cu orientarea acesteia spre minimul special față de vârsta inculpatului și obligarea acestuia doar parțial la repararea pagubei.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de actele și lucrările dosarului, a criticilor invocate în recurs, precum și din oficiu, potrivit art. 385/6 și art. 385/9 alin. 3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate în limitele și pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților B. R. I., B. T. F. și H. O. C., recurenții din prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, criticile recurenților inculpați fiind fondate doar sub aspectul laturii penale privind reținerea dispozițiilor art. 75 lit. a Cod penal la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, așa cum se va dezvolta în cele ce urmează.

I.În ce privește criticilor invocate de inculpați vizând nevinovăția lor și încadrarea juridică:

1.Curtea constată în principal că prin recursurile formulate în cauză recurenții inculpați nu au contestat starea de fapt și nici soluția de condamnare sub aspectul infracțiunii de tentativă la furt calificat comisă în loc. Miercurea Sibiului, jud. Sibiu. Mai mult decât atât, inculpatul B. R. I. a solicitat cu privire la această faptă aplicarea prevederilor art. 320/1 Cod pr.pen. privind procedura în cazul recunoașterii vinovăției.

Astfel, Curtea consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la aprecierea probelor, constatându-se că fapta inculpaților B. R. I., B. T. F. și H. O. C., care noaptea de 25/26.01.2007, în baza unei înțelegeri prealabile, au încercat să spargă ATM-ul aparținând băncii R. B. din incinta magazinului aparținând S.C. ,,Marion . Miercurea Sibiului, în scopul sustragerii de bani, fără a reușii acest lucru, întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. în cazul inculpaților B. R. I. și H. O. C., și, respectiv, a prevederile art. 99 și urm. C.pen., în cazul inculpatului B. T. F., care a săvârșit faptele în timpul minorității.

Relevante la stabilirea vinovăției inculpaților sunt concluziile expertizei biocriminalistică ADN pentru determinarea profilului genetic al persoanelor efectuată de specialiști din cadrul Institutului de Criminalistică al I.G.P.R., în care se arată că două din țigările ale căror resturi au fost ridicate din apropierea magazinului S.C. ,,MARION ., au fost fumate de inculpatul B. R. I., iar una a fost fumată de inculpatul H. O. C.. De asemenea, expertiza a stabilit că inculpatul B. R. I. nu poate fi exclus ca posibil contribuitor la crearea urmelor biologice ridicate de pe pistolul de lipit și cablul acestuia, ridicate de la fața locului ( f. 59- 68 ds. u.p.) .

Tot astfel, concludente sub aspectul vinovăției inculpaților sunt concluziile constatării tehnico-științifică traseologică efectuat de S. Criminalistic din cadrul I.P.J. Sibiu, în care arată că urmele de încălțăminte ridicate cu ocazia cercetării la fața locului din apropierea locului comiterii faptei au fost create de același gen de încălțăminte cu cea ridicată de la inculpatul B. T. F. ( f. 73- 105 ds. u.p.) .

Totodată, au fost avute în vedere la stabilirea vinovăției inculpaților și concluziile constatării tehnico –științifică traseologică efectuată de Institutul de Criminalistică al I.G.P.R., conform cărora gratia ce asigura fereastra magazinului S.C. ,,Marion . Sibiului a fost tăiată cu foarfeca articulată pentru tăiat metale ridicată din autoturismul BMW, cu nr. EBE –AT-293 condus de inculpatul H. O. C. ( f. 108-111 ds. u.p.) .

Prin urmare, față de cele arătate, prin coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate cu declarația inculpatului B. R. I., care a recunoscut comiterea faptei în condițiile reținute în actul de sesizare al instanței ( f. 952 ds. jud.), rezultă că vinovăția celor trei inculpați recurenți cu privire la această faptă este pe deplin dovedită, context în care în cauză nu se poate adopta o soluție de achitare .

2. Referitor la critica recurentului inculpat B. R. I. privind omisiunea instanței de fond de a face aplicarea dispozițiilor art. 320/1 din Codul de procedură penală, față de declarația acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei de tentativă la furt calificat din noaptea de 25/26.01.2007 de pe raza loc. Miercurea Sibiului reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitării acestuia ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond nu a aplicat inculpatului această procedură.

Astfel, potrivit art. 320/1 C. proc. pen. - text marginal judecata în cazul recunoașterii vinovăției - prevedea ca până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. A.. (2) prevede că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Beneficiul judecății în cazul recunoașterii vinovăției este prevăzut în alin. (7) al textului, respectiv instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

În cauza, cu ocazia audierii prin comisie rogatorie inculpatul B. R. I. a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală . Inculpatul, în declarația dată cu această ocazie, a susținut că dorește aplicarea dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, dezvoltând însă ascultarea sa, inculpatul a menționat că nu recunoaște implicarea sa în fapta comisă pe raza localității Arpașu de Jos, jud. Sibiu ( f. 952 verso ds. trib.).

Ca atare, corect și legal instanța de fond a considerat că inculpatul recurent B. R. I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței.

Față de aceste considerente, criticile recurentului inculpat sub acest aspect sunt nefondate.

2. Recurenții inculpați prin recursurile formulate în cauză au solicitat achitarea lor cu privire la fapta de tentativă la furt calificat comisă în noaptea de 06/07.02.2007 pe raza loc. Arpașu de Jos, jud. Sibiu în dauna părții civile Reiffeisen B., susținând că nu au comis această faptă și că la dosar nu sunt probe care să confirme vinovăția acestora.

Din analiza probelor dispuse și administrate în cauză rezultă că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea faptei de tentativă la furt calificat comisă în noaptea de 06/07.02.2007 pe raza loc. Arpașu de Jos, jud. Sibiu în dauna părții civile Reiffeisen B..

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din mijloacele de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond.

Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpaților pentru faptele deduse judecății.

Spre deosebire de intenția pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raționament. De aceea instanța este obligată să verifice fiecare probă în conținutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să înlăture orice îndoială.

În cauza supusă analizei, Curtea reține că instanța de fond a realizat o analiză temeinică a probelor administrate.

Sub aspect criminalistic, lucrătorii poliției judiciare, pornind de la urmele lăsate la fața locului și obiectele găsite asupra inculpatului B. R. I. și în autoturismul inculpatului H. O. –C., cu ocazia depistării lor în noaptea de 09/10.02.2007 pe raza localității Târgu S. au fost solicitați să stabilească dacă urmele de deformare plastică ridicate cu ocazia cercetării la fața locului prezente pe lacătul ce asigura gratia de la ușa de acces și pe ușa de acces în farmacie au fost create de obiectele ridicate de la inculpați.

Toate indiciile temeinice și probele i-au indicat pe inculpați ca autori ai tentativei de furt calificat din noaptea de 06/07.02.2007 pe raza loc. Arpașu de Jos, jud. Sibiu în dauna părții civile Reiffeisen B. .

Astfel, din analiza probelor administrate cauzei, rezultă că în noaptea de 06/07.02.2007, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații s-au deplasat în ., jud. Sibiu, la farmacia ce aparține S.C. ,,Sibmedica’’ SRL, situată în imobilul cu nr. 217, unitate în care se afla instalat un bancomat ce aparține băncii Raiffeissen B., cu scopul de a sustrage bani din bancomat. Aici, inculpații au tăiat lacătul care asigura ușa de acces în farmacie cu ajutorul unei foarfeci tip „fier beton”, după care au forțat ușa de acces în farmacie cu ajutorul unei șurubelnițe și au pătruns în interior, apoi au încercat să taie balamalele ușii de alimentare a bancomatului și pentru că nu au reușit inculpații au renunțat.

Instanța de fond a analizat, individual, fiecare probă din care rezultă elemente de fapt care, apoi examinate în ansamblul lor, a condus la identificarea recurenților inculpați ca autori ai infracțiunii.

Astfel, relevante sub aspectul vinovăției inculpatului H. O. C. sunt concluziile constatării tehnico-științifică efectuată de S. Criminalistic din cadrul I.P.J. Sibiu, în care că stabilește că veriga lacătului care asigura ușa de acces în farmacia S.C. ,,Sibmedica’’ SRL din loc. Arpașu de Jos ridicată cu ocazia cercetării la fața locului faptei în data de 7 februarie 2007 a fost secționată cu foarfeca tip ,, fierar betonist’’ articulată pentru tăiat metale ridicată din autoturismul BMV cu nr. EBE –AT-293 condus de inculpatul H. O. C. ( f. 178 ds. u.p.).

Rezultă de asemenea din concluziile constatării tehnico-științifică efectuată de S. Criminalistic din cadrul I.P.J. Sibiu, că urmele de deformare plastică prezentate pe ușa de acces în farmacie, ridicate cu ocazia cercetării la fața locului faptei în data de 7 februarie 2007, au fost create de șurubelnița găsită asupra inculpatului B. R. I. și ridicată cu ocazia depistării acestuia în noaptea de 09/10.02.2007 pe raza localității Târgu S..

Este imperios necesar a se preciza că dintr-o eroare materială s-a reținut că șurubelnița cu mâner de culoare neagră cu lungimea de 38 cm, din care 11,5 cm reprezintă mânerul, având lățimea părții active de 14 mm, a fost ridicată din autoturismul condus de inculpatul H. O. C., în mod corect acest bun a fost ridicat de la inculpatul B. R. I..

Astfel, cu ocazia depistării celor doi numiți inculpați în noaptea de 09/10.02.2007 pe raza localității Târgu S. în rucsacul inculpatului B. R. I. au fost descoperite mai multe bunuri, printre care o șurubelniță cu vârful striat, având lungimea de 35 cm cu mâner de plastic de culoare neagră, iar în autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare EBE –AT-293 condus de inculpatul H. O. C. au fost descoperite mai multe bunuri, printre care și două șurubelnițe în cruce, cu mâner roșu și, respectiv portocaliu, astfel cum procesul-verbal de depistare încheiat de organele de poliție din cadrul Poliției mun. Tg. S. ( f. 43-46, 47, 48, 50 ds. u.p.) .

Conform procesului-verbal încheiat la data de 11 februarie 2007 de către organele de poliție cu ocazia predării, respectiv, primirii bunurilor ridicate în data de 10.02.2007 cu ocazia percheziției autoturismului condus de inculpatul H. O. C., respectiv găsite asupra inculpatului B. R. I., șurubelnița cu vârful striat, având lungimea de 35 cm cu mâner de plastic de culoare neagră găsită asupra inculpatul B. R. I. și ridicată ulterior, a fost pusă la dispoziția criminaliștilor pentru efectuarea constatării tehnico-științifice traseologice ( f. 49 ds. u.p.).

De menționat că la încheierea proceselor –verbale de către organele de poliție inculpații B. R. I. și H. O. C., precum și martorul asistent nu au avut de făcut obiecțiuni.

Apoi, urmează a se constata că depistat în noaptea de 09/10.02.2007 de polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Târgu S., inculpatul B. R. I. și-a justificat prezența prin aceea că este cu un prieten, care îl așteaptă în mașină, indicându-l pe inculpatul H. O. C., care se aflat la volanul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare EBE –AT-293, pentru ca acesta din urmă să nege față de organele de poliție că îl cunoaște pe inculpatul B. R. I., deși este de necontestat că cei doi inculpați se cunoșteau și au comis împreună fapta de tentativă de furt calificat din noaptea de 06/07.02.2007 pe raza loc. Miercurea Sibiului, jud. Sibiu în dauna părții civile Reiffeisen B., așa cum corect și legal s-a constatat prin hotărârea de condamnare pronunțată de instanța de fond.

Rezultă de asemenea din declarațiile martorei V. D. că în data de 06.02.2007 aflată în zona farmaciei S.C. ,,Sibmedica’’ SRL din loc. Arpașu de Jos, a observat trei tineri care stăteau în fața bancomatului montat în incinta farmaciei ( f. 191 ds. u.p. ) . Cu ocazia recunoașterii după fotografie martora V. D. l-a indicat fără nicio reținere pe inculpatul B. T. F. ca fiind persoana care în data de 06.02.2007 a fost prezentă alături de alte două persoane în zona farmaciei ( f. 187-190 ds. u.p. ).

Este adevărat că audiată nemijlocit de instanța de fond martora V. D. ( f. 669 ds. jud. ) a arătat că nu ar mai putea să descrie semnalmentele celor trei tineri pe care i-a văzut la acea dată în jurul bancomatului și de asemenea că nici în fața poliției aceasta nu a fost sigură cu privire la identitatea acestora. Însă, această declarație nu este de natură a concluziona că cele declarate în cursul anchetei penale nu corespund realității, în contextul în care audierea martorei de către organele de anchetă penală s-a făcut cu respectarea normelor de procedură penală, iar martora a precizat instanței, încă de la început, că își menține declarațiile date organelor de anchetă penală. Mai mult decât atât, este de observat că martora a fost audiată de instanță după aproximativ 4 ani de la data audierii în fața poliției. Ori, la acel moment aceste evenimente erau recente, imaginea celor trei inculpați era proaspăt fixată în memoria acesteia, atunci a putut oferi date cu privire la semnalmentele persoanelor văzute, îmbrăcămintea acestora, și chiar a făcut recunoașterea cu privire la inculpatul B. T. F..

Curtea constată că inculpații B. T. F. și B. R. I., deși au fost reprezentați de apărător ales nu au contestat rezultatul expertizelor biocriminalistice al constatării tehnico –științifice traseologice, rezumându-se doar a nega comiterea faptelor. Nici inculpatul H. O. C. reprezentat de apărător legal nu a contestat rezultatul celor două probe științifice, susținând că nu se face vinovat de comiterea faptelor.

Împrejurarea că atât fapta comisă pe raza loc. Arpașu de Jos, cât și cea comisă pe raza loc. Miercurea Sibiului a avut același mod de operare, examinată izolat, nu ar fi un element de fapt care să-i indice pe inculpați ca autori ai faptei de pe raza loc. Arpașu de Jos, dar, coroborată cu celelalte mijloace de probă, se integrează în ansamblul probelor și dovedește vinovăția acestora.

Coroborând astfel declarațiile martorei V. D., cu procesele-verbale de depistare și ridicare de obiecte și cu concluziile probelor științifice efectuate în cauză, astfel cum au fost analizate anterior, rezultă fără dubiu vinovăția inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina acestora.

Față de toate ce preced, criticile recurenților inculpați sub acest aspect urmează să fie respinse ca nefondate.

3. Critica referitoare la greșita reținerea a dispozițiilor art. 75 lit. a Cod penal la încadrarea juridică a faptelor este fondată.

În cauză, faptele de tentativă de furt calificat au fost comise de cei trei inculpați împreună, context în care circumstanța agravantă specială prevăzută de art. 209 lit. a Cod penal, întră în concurs cu circumstanța agravantă generală prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal. Într-o asemenea situație, întrucât specialul primează față de general, se aplică numai circumstanța agravantă specială. Dacă nu s-ar proceda astfel, s-ar da o dublă relevanță penală aceleiași împrejurări, ceea ce ar fi nelegal și ar duce la o sporire nejustificată a pedepsei, așa cum greșit a procedat instanța de fond.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiile art. 385/15 pct. 2, lit. d Cod proc.penală, comb. cu art. 385/9 pct. 17 Cod proc.penală, va admite recursurile formulate de inculpații B. R. I., B. T. F. și H. O. C., va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind reținerea dispozițiilor art. 75 lit. a Cod penal la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților și se va înlătura de la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților dispozițiile art. 75 lit. a Cod penal.

II. În ce privește criticile inculpaților vizând individualizarea judiciară a pedepselor:

Potrivit art. 385/9 pct. 14 C.proc.pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de fond a analizat și evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat și modalitate de executare sunt apte să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 Cod penal.

1. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților H. O. C. și B. R. I., Curtea de Apel constată că instanța a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 72 Cod penal .

Din interpretarea dispozițiilor art. 72 Cod penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În consecință, la dozarea pedepsei, potrivit art. 72 Cod penal, nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptelor și de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, după cum nu poate face abstracție de persoana inculpaților, care s-au sustras urmăririi penale, inculpatul H. O. C. s-a sustras și judecății și nu a recunoscut faptele, iar inculpatul B. R. I. a recunoscut parțial faptele .

Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, care denotă o activitate organizată a inculpaților, pe timp de noapte, împreună cu un minor, precum și față de datele care caracterizează persoana inculpaților H. O. C. și B. R. I., apreciază că aplicare unor pedepse de câte 1 an și 8 luni închisoare, pentru fiecare infracțiune răspunde imperativelor înscrise în art. 52 Cod penal.

În baza propriului examen critic, Curtea nu poate face abstracție de faptul că inculpații au dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind alte fapte penale după comiterea faptelor deduse prezentei judecăți la date relativ apropiate pentru care au fost condamnați, iar inculpatul B. R. I. este cercetat și în Spania pentru infracțiuni săvârșite ulterior plecării acestuia din România, date care denotă în persona inculpaților un grad ridicat de pericol social.

Curtea constată că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic și schimbarea modalității de executare a pedepsei, nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 Cod penal și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Inculpații recurenți trebuiau să știe că pe lângă drepturi au și o . obligații, datorii și răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în fața societății.

Faptele inculpaților sunt relativ grave, astfel încât resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 din Codul penal care prevăd că ,, legea penală apără …persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordinea de drept’’.

Așa fiind, Curtea constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaților H. O. C. și B. R. I. și nici schimbarea modalității de executare, circumstanțele cauzei impunând executarea pedepselor în regim de detenție, context în care urmează să se respingă recursul inculpaților sub acest aspect.

2.În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B. T. F., minor la data comiterii faptei, și a modalității de executare, Curtea de Apel constată că instanța a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 99 și urm. Cod penal și art. 72 Cod penal .

Din interpretarea dispozițiilor art. 100 Cod penal și art. 72 Cod penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea sancțiunii penale nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit.

Curtea reține că raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și la datele ce caracterizează persoana inculpatului minor, debut infracțional precoce luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestora.

Potrivit acestor date, precum și în raport de prevederile art. 72 Cod penal, pedepsele aplicate minorului, respectiv, pedeapsa de câte 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de furt calificat este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările săvârșirii lor, dar și de persoana minorului, respectiv, faptul că a comis faptele la aproape 18 ani, nu a recunoscut faptele comise și, deci, nu le regretă.

Contrar susținerilor recurentului inculpat instanța a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor dispozițiile art. 99 și urm C.pen. privind minoritatea. Însă, instanța a avut în vedere și faptul că acesta la data săvârșirii faptelor avea aproape 18 ani, că imediat după săvârșirea celor două fapte deduse prezentei judecăți a mai săvârșit și alte infracțiuni pentru care a fost condamnat, precum și faptul că inculpatul după ce au fost pus în libertate a părăsit țara, sustrăgând-se atât urmăririi penale, cât și judecății.

Ca atare, nu se justifică nici reducerea cuantumului pedepsei și cu atât mai puțin schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Așa fiind, se vor respinge criticile recurentului inculpat sub acest aspect.

Față de soluția pronunțată în cauză, în baza disp. art. 192 alin. 3 Cod proc.penală cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul H. O. C. în cuantum de 300 lei, precum și onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B. R. I., B. T. F. în sumă de câte 75 lei pentru fiecare se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

Decide:

Admite recursurile formulate de inculpații B. R. I., B. T. F. și H. O. C. împotriva sentinței penale nr. 86/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Săliște și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind reținerea dispozițiilor art. 75 lit. a Cod penal la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților și procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite,

Înlătură de la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților dispozițiile art. 75 lit. a Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod proc.penală cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 27.02. 2013

Președinte, Judecător, Judecător,

S. T. M. F. F. M. A. M.

Grefier,

A. B.

Red./tehnored.S.T

2ex/29.03.2013

J.F.E. S. V. S.

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr....		Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 37/2013. Curtea de Apel ALBA... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 247/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 247/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA