Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 386/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-04-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 386/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. L.
Judecător M. E. C.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror -A. F.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul N. R. V. împotriva sentinței penale nr. 41/05.02.2013 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent N. R. V. asistat de avocat ales B. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind, inculpatul N. R. V. a învederat instanței că își menține declarațiile date și nu dorește să facă precizări suplimentare.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului a susținut recursul declarat de P. de pe lângă J. A. I. și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie suspendată condiționat în temeiul art. 81 cod penal. A .susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică raportat la atitudinea procesuală a inculpatului, la împrejurările concrete ale comiterii faptei și la faptul că prejudiciul este considerabil.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art . 6 din Legea nr. 241/2005.
Avocatul inculpatului a solicitata respingerea recursului declarat de P. de pe lângă J. A. I., admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se adopta o soluție de achitare în temeiul art. 10 lit.c C.pr.penală având în vedere că la dosar există înscrisurile întocmite la ORC prin care inculpatul a predat firma, există și actul adițional prin care numitul Alberto se obligă să achite datoriile astfel că infracțiunea nu a fost săvârșită de către inculpatul N..
Reprezentanta parchetului având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul N. R. V. ca fiind nefondat susținând că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor uzând de prevederile art .320/1 C.pr.penală și r4cunoscând fapta a recunoscut și vinovăția.
Inculpatul N. R. V. având ultimul cuvânt a susținut că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 41/05.02.2013 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._, inculpatul N. R. V. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 1000 (una mie) lei pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rap. la art.320 ind.1 Cod de pr. penală cu aplicarea la art.63 alin.3 ultima teză din Codul penal,
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631 Cod penal, potrivit cărora, dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fosta achitată.
În baza art.14 și 346 din Codul de procedură penală, rap. la art.998 și 999 Cod Civil, s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de M. Finanțelor P., ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A. și pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de_ lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.357 alin.2 lit.c) din Codul de pr. penală, raportat la art.163 alin.2 Cod pr. penala, s-a menținut Ordonanța de aplicare a sechestrului asigurator instituit de procuror (fila 171-172 d.u.p).
În temeiul art.191, alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.13 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus comunicarea hotărârii la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În baza art.4 și art.6 din OG nr.75/2001 rep., s-a dispus comunicarea hotărâri, la data rămânerii sale definitive, către DGFP A., în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul nr. 995/P/2010 emis la data de 23.12.2011, P. de pe lângă Tribunalul A. a trimis în judecată pe inculpatul N. R. V., pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În actul de sesizare, se arată că inculpatul N. R. V., în calitate de administrator la . SRL Teiuș, în perioada anului 2008, a reținut și nu a virat către bugetul consolidat al statului, în termenele stabilite prin lege, contribuțiile salariaților la asigurările de sănătate, CAS, șomaj și impozite pe salarii, în valoare de 10.275 lei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv: rezoluția de începere și confirmare a urmăririi penale (f.3-4), ordonanța de disjungere și continuarea cercetărilor (f.5-6), proces verbal de sesizare din oficiu întocmit inițial (f.8), adresa de solicitare a cuantumului prejudiciului și răspunsul comunicat de DGFP A. care s-a constituit parte civilă în cauză și cuantumul prejudiciului (f.9-14), proces verbal de aducere la cunoștința inculpatului a învinuirii, a obligațiilor și a drepturilor procesuale (f.15), declarațiile martorei G. L. Simida (f.20-21), adresa de solicitare a unei verificări fiscale și proces verbal de control întocmit de Garda Financiară – Secția A. (f.22-28), nota unilaterală . nr._ din 10.03.2009 încheiată de către comisarii Gărzii Financiare – Secția A. (f.29-34), sentințele pronunțate de Tribunalul A. în dosarul de insolvență al . SRL Teiuș (f.35-41), hotărârea de cesionare a societății și încheierea de înregistrare la Registrul Comerțului, împreună cu o copie a cărții de identitate a noului administrator și certificatul de înregistrare a noului asociat persoană juridică (f.42-48), acte contabile – balanțele de verificare, ș.a ale . SRL Teiuș (f.49-95), verificarea la biroul pentru imigrări și citația returnată din Italia pe numele șui Niccolai Alberto cu fiind necunoscută (f.96-100), adresă către ITM și răspunsul acestei instituții împreună cu listele salariaților . SRL Teiuș și statele de plată (f.101-128), extras din la ORC privind istoricul . SRL> Teiuș (f.129-135), documente contabile întocmite la data de 30.06.2008 pentru . SRL Teiuș (f.136-143), declarații informative și decont de TVA din luna septembrie 2008 (f.144-148), fișa sintetică totală comunicată de organul fiscal (f.149-169), extras de la ORC din care rezultă radierea (f.170), ordonanța de instituire a sechestrului și proces verbal de punere în aplicare, împreună cu verificările de identificare a bunurilor deținute de inculpat (f.171-178), fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 179 și 185), cererea de constituire de parte civilă (f.201), declarațiile inculpatului (f. 15 bis – 19 și 210), prin care acesta recunoaște și regretă fapta săvârșită și solicită a fi judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 04.11.2010 s-a înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul A. cauza penală cu numărul de mai sus, urmare a ordonanței nr.154/P/02.11.2010, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul N. R. V. – administrator la . SRL Teiuș, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere de bancrută simplă prev. de art. 143 alin.1 din Legea nr. 85/2006, respectiv disjungerea, formarea unui nou dosar penal și continuarea cercetărilor față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de reținere ș nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, întrucât din comunicările DGFP A. – AFP Teiuș, rezultă că societatea administrată de acesta înregistrează obligații fiscale cu reținere la sursă neachitate.
În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:
. SRL Teiuș a fost înregistrată la ORC A. sub nr. J_, cod fiscal_, având sediul social declarat în Teiuș, ..54, jud. A.. Societatea a fost reprezentat de numitul N. R. V., în calitate de asociat unic și administrator.
La data de 20.08.2008, conform Hotărârii nr.1 a asociatului unic, s-a dispus retragerea din calitatea de asociat și administrator al numitului N. R. V. și primirea în calitate de asociat și administrator a numitului Niccolai Alberto, cetățean italian și în calitate de asociat a . Oradea. Această hotărâre de cesionare capital social, de retragere respectiv primire asociat și administrator, a făcut obiectul cererii de înregistrare depusă la ORC sub nr._/29.09.2008, fiind înscrisă în Registrul Comerțului la data de 30.09.2008, în baza Încheierii nr. 4564/30.09.2008.
Conform istoricului societății furnizat de către ORC A. la data de 20.01.2010 s-a înregistrat mențiunea de deschidere a procedurii generale a insolvenței (sentința civilă nr. 8/F/05.01.2010 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Comercială și C. Administrativ în dosarul nr. 6254/2009) cu administrator judiciar Logica Insolv IPURL, reprezentat de J. I. D., iar la data de 24.06.2010 s-a înregistrat începerea procedurii falimentului cu lichidator judiciar aceeași societate, numită prin sentința civilă nr. 309/F/25.
Prin sentința comercială nr. 638/F/2010 din 23.11.2010 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul de insolvență nr. 6254/2009 – s-a depus închiderea procedurii insolvenței deschisă la cererea creditoarei DGFP A. și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Ulterior, prin sentința comercială nr. 283/F/2011 din 19.04.2011 pronunțată de judecătorul sindic în același dosar, s-a admis cererea creditoarei DGFP A. formulată în contradictoriu cu pârâtul N. R. V. și s-a dispus atragerea răspunderii materiale a acestuia pentru pasivul debitoarei . SRL până la concurența sumei de 68.878 lei.
Prin adresa nr. 3526 din 15.03.2010, AFP Teiuș comunică faptul că . SRL, înregistra la data de 12.03.2010, debite restante reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă după cum urmează:
- impozit pe venitul din salarii – 855 lei
- CAS asigurați – 5.941 lei
- Șomaj asigurați – 248 lei
- Sănătate asigurați – 3.231 lei
Astfel, la data de 12.03.2010, societatea sus menționată înregistrează obligații restante față de bugetul general consolidat al statului în sumă de 10.275 lei, reprezentând taxe și impozite cu reținere la sursă, sumă la care se adaugă majorări și penalități de întârziere, debitul rămânând însă neschimbat.
Din adresa nr. 5732 emisă de AFP Teiuș, la data de 15.05.2009, rezultă că . SRL reprezentată de N. R. V. până la data de 29.09.2008, înregistra la data de cesionării debite restante față de bugetul consolidat al statului, reprezentate de impozite și contribuții reținute pe statele de plată ale angajaților, în sumă totală de 10.275 lei.
De asemenea, cu ocazia audierii inculpatul N. R. V. a recunoscut că noul administrator nu a mai desfășurat nici un fel de activitate după ce a preluat societatea, dimpotrivă tot el a fost cel care a mai derulat activitate aproximativ încă de o lună de zile, timp în care susține că s-a împrumutate împreună cu soția sa de la B. Post și BRD cu suma de 30.000 lei, în scopul achitării salariilor muncitorilor. Totodată, inculpatul N. R. V. a declarat faptul că, la momentul cesionării, societatea avea restanțe față de bugetul de stat pe care nu le-a achitat din lipsă de disponibilități, însă noul asociat și administrator a preluat societatea cu datorii cu tot.
De menționat în ce privește pe noul administrator care nu a putut fi găsit nici de către organele fiscale și nici de către organele de urmărire penală, este faptul că la P. de pe lângă Tribunalul A., s-a înregistrat în data de 01.11.2011 dosarul penal nr. 1996/P/2011 urmare a sesizării făcute de către DIICOT – Serviciul Teritorial Pitești, conform căreia un număr de șase societăți din județul A., printre care și cea a inculpatului N. R. V., au fost cesionate fictiv către cetățeni străini (identificat și cercetat în dosarul DIICOT pentru fals privind identitatea, ș. a) care a folosit un act de identitate fals pe numele „ Niccolai Alberto”. Faptul că mai multe societăți din județul A. au fost cesionate către „ Niccolai Alberto” (persoană care nu a putut fi contactată de organele fiscale) rezultă și din nota unilaterală . nr._ din 10.03.2009 încheiat de către comisarii Gărzii Financiare – Secția A., care atestă conform notei explicative luate lui N. R. V. că societatea . SRL Teiuș a fost cesionată în schimbul unui comision de 3.000 lei plătit către noul administrator „ Niccolai Alberto”.
Conform balanței de verificare aferentă lunii iunie 2008, după care s-a realizat cesionarea părților sociale către noul administrator Niccolai Alberto, rezultă că în casieria societății exista un sold în valoare de 33.406 lei, sumă care ar fi putut acoperi contribuțiile cu stopaj la sursă restante la bugetul de stat.
Totodată, din declarația martorei G. L. Simida, persoana care s-a ocupat de evidența contabilă a . SRL Teiuș, după analizarea balanțelor de verificare aferente perioadei ianuarie 2008 – august 2008, reiese faptul că societatea a avut un rulaj care putea să permită contribuțiilor cu stopaj la sursă.
Din procesul verbal de verificare fiscală nr._/19.09.2011 întocmit de reprezentanții Gărzii Financiare, rezultă că în perioada ianuarie 2008 – august 2008, societatea a avut un rulaj prin casă care ar fi putut acoperii datoriile cu stopaj la sursă.
Prin adresa nr._/09.08.2011 DGFP A. – AFP A. I. se constituie parte civilă cu suma de 10.275 lei.
În baza ordonanței nr. 995/P/2011 din 02.11.2011 s-a aplicat sechestru asigurător asupra a două autovehicule marca Volkswagen proprietatea inculpatului N. R. V., până la concurența sumei de 10.275 lei, bunurile fiind evaluate la aproximativ 2500 euro.
În drept: fapta inculpatului N. R. V., în calitate de administrator la . SRL Teiuș, în perioada anului 2008, a reținut și nu a virat către bugetul consolidat al statului, în termenele stabilite prin lege, contribuțiile salariaților la asigurările de sănătate, CAS, șomaj și impozite pe salarii, în valoare de 10.275 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Pentru individualizarea pedepsei ce o va aplica, instanța a avut în vedere criteriile furnizate de art. 72 C.pen. ținând astfel cont, de pe lângă dispozițiile părții generale și limitele de pedeapsă din Legea 241/2005, art.6 și de gradul de pericol social al faptei săvârșite raportat și la cuantumul prejudiciului care nu este de neglijat, dar care nu este nici foarte mare, de persoana făptuitorului– care a recunoscut comiterea faptei și care, nu este cunoscut cu antecedente penale.
De asemenea, instanța va avea în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3201 Cod proc. penală, față de atitudinea de recunoaștere a faptelor de către inculpat până la citirea actului de sesizare, limitele de pedeapsă reducându-se cu o treime.
Instanța a considerat că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 18/1 cod penal deoarece prin fapta săvârșită de inculpat nu s-a adus atingere minimă valorilor apărate de lege, fapta prezentând în concret gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar aplicarea unei amenzi administrative nu este suficientă pentru reeducarea acestuia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere poziția inculpatului care a declarat că este de acord cu achitarea prejudiciului (f.210), instanța a admis acțiunea civilă formulată în cauză de M. Finanțelor P., ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A. și pe cale de consecință, a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de_ lei cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs în termenul prev. de art.385/3 C.pr.penală P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul R. N. V..
În dezvoltarea motivelor de recurs P. a solicitat casarea sentinței recurate și în rejudecare aplicarea unei pedepse cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei având în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul cercetărilor penale în faza de urmărire și cuantumul ridicat la prejudiciului.
În recursul său, inculpatul a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare pronunțarea unei soluții de achitare raportat la faptul că obligația de plată a sumelor către bugetul de stat nu-i mai aparținea din momentul cesionării societății comerciale.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele statuate de art.385/6 alin.3 Cod procedură penală Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit în baza probațiunii administrate în faza de urmărire penală o stare de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică legală. Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada anului 2008 inculpatul în calitate de administrator la . Teiuș a reținut și nu a virat către bugetul consolidat al statului, în termenele stabilite prin lege, contribuțiile salariaților la asigurările de sănătate, CAS, șomaj și impozite pe salarii, în valoare de 10.275 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În fața instanței de fond inculpatul a uzat de procedura prev. de art. 320/1 C.pr.penală recunoscând în întregime acuzațiile care i-au fost aduse și arătând că este de acord cu judecarea sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și achitarea în întregime a prejudiciului –f.210 dosar fond.
În consecință, în recurs inculpatul nu poate formula critici având ca obiect reținerea vinovăției sale.
În ceea ce privește individualizarea juridică a pedepsei Curtea reține că sunt fondate criticile formulate de P. de pe lângă J. A. I..
În raport de valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, de faptul că societatea administrată de inculpat a dispus de disponibilități bănești pentru achitarea debitelor către acest buget și nu a făcut-o, că nici pe parcursul procedurilor inculpatul nu a depus nicio diligență pentru recuperarea prejudiciului deși și l-a asumat, Curtea reține că stabilirea unei pedepse cu amenda este neîndestulătoare pentru realizarea scopului educativ și preventiv al acesteia astfel cum rezultă din dispozițiile art. 52 cod penal.
Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special redus ca urmare a reținerii incidenței disp. art. 320/1 C.pr.penală, este justă și proporțională în raport de gravitatea faptei și conduita inculpatului.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 2 lit.d C.pr.penală va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A.-I. împotriva sentinței penale nr.41/05.02.2013 pronunțată de J. A.-I. în dosar penal nr._, va casa sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului N. R. V., pe care o va stabili la 8 luni închisoare.
Apreciind că scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea acesteia, în baza art. 81 C.pen. va suspenda condiționat pedeapsa de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Va priva pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 C.pen.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare și va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b C.pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs conform art. 192 alin.2 C.pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A.-I. împotriva sentinței penale nr.41/05.02.2013 pronunțată de J. A.-I. în dosar penal nr._ .
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului N. R. V., pe care o stabilește la 8 luni închisoare.
În baza art. 81 C.pen. suspendă condiționat pedeapsa de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Privează pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 C.pen.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. R. V. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.04.2013.
Președinte Judecător Judecător,
L. C. A. L. M. E. C.
Grefier,
V. C. V.
Red/tehnored. AL
2 ex/17.04.2013
j.f. IC S. P.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 50/2013. Curtea de... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 142/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
