Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 146/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-02-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 146/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. G.
Judecător D. Tițian
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C.- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 1685/26.11.2012 pronunțată de J. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat R. C. V., aflat în stare de arest în PNT Aiud, asistat de apărător desemnat din oficiu G. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrebat fiind inculpatul intimat R. C. V. arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să dea declarații în cauza.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, iar în rejudecare condamnarea inculpatului R. C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege cu aplicarea dispozițiilor art. 37 al. 1 lit. b Cod penal.
Apărătorul desemnat din oficiu G. C. pentru inculpatul intimat R. C. V. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică arătând că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului.
Având ultimul cuvânt inculpatul R. C. V. arată că nu are nimic de declarat și solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă J. D..
Curtea de Apel
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1685/26.11.2012 pronunțată de J. D., a fost condamnat inculpatul R. C. V., fiul lui C. și V., născut la 6.01.1973 în Tg. Ocna, jud. Bacău, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, divorțat, 2 copii minori, fără ocupație, domiciliat în com. Răcăciuni, . și f.f.l. în A., ., jud. A., arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul Aiud, recidivist, CNP_, la:
-1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. și art. 320/1 C.p.p.
A fost privat inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II lit. b C.p. în condițiile art. 71 C.p.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile . B. prin administrator judiciar C. G. M. M., cu sediul în D., .. H1, parter, jud. Hunedoara suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 116 C.p. s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în localitatea D. timp de 1 an.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile 200 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare, din care stabilește în sarcina MJ și în favoarea Baroului de Avocați D. plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu.
În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 3530/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. D. și înregistrat la instanță sub nr._ /2.08.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. C. V., fiul lui C. și V., născut la 6.01.1973 în Tg. Ocna, jud. Bacău, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, divorțat, 2 copii minori, fără ocupație, domiciliat în com. Răcăciuni, . și f.f.l. în A., ., jud. A., arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul Aiud, recidivist, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 17.11.2010, a indus în eroare pe numita P. E. A. – angajata părții vătămate . B. – punct de lucru Magazinul nr. 6 D., prin folosirea unei calități mincinoase, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, cauzând astfel un prejudiciu de 2.500 lei.
Din plângerile penale, actele și declarațiile părții vătămate (f.14-16,52-53), proces verbal de recunoaștere după fotografie și planșe foto (f.5-13), cazier (f.60-63), declarații martori (f.17-18,19-20,21-22,23-24,25), declarațiile și recunoașterea inculpatului (f.27-28,29,54), precum și celelalte acte și lucrări ale dosarului instanța a reținut următoarele:
Inculpatul R. C. V. este arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul Aiud, unde execută o pedeapsă pentru o faptă similară.
El are un cazier bogat, fiind recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cp raportat la condamnarea de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sp. nr. 79/2008 a Judecătoriei Bacău; fiind arestat la data de 22.06.2008 și liberat la termen în data de 21.12.2009.
Așadar, la data de 17.11.2010, inculpatul a luat de pe un pliant numărul de telefon al . B., dându-se drept om de afaceri. Secretarei societății i-a explicat că dorește să inițieze relații de colaborare, iar aceasta i-a indicat ca persoană de contact pe numitul F. R. N. – directorul economic al firmei.
Peste 15 minute, inculpatul a revenit cu un telefon la secretariatul unității și a susținut că dorește să comande o cantitate mai mare de produse alimentare, motiv pentru care a primit numărul de telefon al Magazinului nr. 6 D. și numele angajatelor.
Inculpatul a sunat la punctul de lucru din D. și aflându-se în imediata apropiere a acestuia, a ținut sub observație tot ceea ce se petrecea în magazin, pentru a fi convins că nu sunt alertate organele de poliție sau directorul economic al firmei.
El a purtat mai multe convorbiri cu martora P. E. A. – angajata părții vătămate, căreia i s-a prezentat ca fiind șeful său - F. R. N. și apoi cerându-i acesteia să-i remită suma de 2.500 lei persoanei care va sosi în vederea efectuării reviziilor frigorifice ale magazinului.
Inculpatul a invocat diverse pretexte pentru a nu se întâlni cu martora. În cele din urmă, inculpatul i-a cerut martorei să-i aducă banii dând ca punct de întâlnire un loc situat în spatele catedralei de pe . D..
După ce i-a predat banii, martora a început să aibă suspiciuni și atunci și-a contactat șeful telefonic, aflând că acesta nu a sunat-o și nici nu a trimis vreo persoană să o caute pentru a-i preda suma de 2.500 lei.
Partea vătămată . B., prin administrator judiciar C. G. M. M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma prejudiciată.
Inculpatul a recunoscut fapta, pe care o regretă, prevalându-se de dispozițiile art. 320/1 Cpp. El a fost de acord cu recuperarea integrală a prejudiciului.
Așadar, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
În baza acestui text de lege, inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cp referitoare la: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, precum și cele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de cele arătate, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cp instanța l-a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a Teza II și lit. b Cp.
Potrivit art. 14, 346 Cpp și art. 998 C. civ., instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile . B. prin administrator judiciar C. G. M. M., suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Ținând cont că inculpatul nu-și are domiciliul pe raza localității D. (locul săvârșirii faptei), nu are loc de muncă, nu-și justifică prezența în oraș și s-a „specializat” în comiterea infracțiunilor de acest gen, instanța apreciază că prezența sa în localitatea aceasta constituie un pericol grav pentru societate, motiv pentru care în baza art. 116 C.p. s-a aplicat acestuia măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în localitatea D. timp de 1 an.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. D..
P. recursul declarat P. a solicitat în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., admiterea acestuia, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând, aplicarea unei pedepse legale inculpatului R. C. V..
În motivarea recursului s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2 C.p. săvârșită de inculpat este prev. de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.
Întrucât inculpatul s-a prevalat de disp. art. 320/1 C.p.p. limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, limita minimă legală fiind de 2 ani închisoare.
P. condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Curtea de Apel examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul declarat de P. de pe lângă J. D. este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a reținut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută și însușită de inculpat, care a solicitat a fi judecat conform disp. art. 320/1 C.p.p.
Astfel, s-a reținut că la data de17.11.2010, inculpatul a luat de pe un pliant numărul de telefon al . B., dându-se drept om de afaceri. Secretarei societății i-a explicat că dorește să inițieze relații de colaborare, iar aceasta i-a indicat ca persoană de contact pe numitul F. R. N. – directorul economic al firmei.
Peste 15 minute, inculpatul a revenit cu un telefon la secretariatul unității și a susținut că dorește să comande o cantitate mai mare de produse alimentare, motiv pentru care a primit numărul de telefon al Magazinului nr. 6 D. și numele angajatelor.
Inculpatul a sunat la punctul de lucru din D. și aflându-se în imediata apropiere a acestuia, a ținut sub observație tot ceea ce se petrecea în magazin, pentru a fi convins că nu sunt alertate organele de poliție sau directorul economic al firmei.
El a purtat mai multe convorbiri cu martora P. E. A. – angajata părții vătămate, căreia i s-a prezentat ca fiind șeful său - F. R. N. și apoi cerându-i acesteia să-i remită suma de 2.500 lei persoanei care va sosi în vederea efectuării reviziilor frigorifice ale magazinului.
Inculpatul a invocat diverse pretexte pentru a nu se întâlni cu martora. În cele din urmă, inculpatul i-a cerut martorei să-i aducă banii dând ca punct de întâlnire un loc situat în spatele catedralei de pe . D..
După ce i-a predat banii, martora a început să aibă suspiciuni și atunci și-a contactat șeful telefonic, aflând că acesta nu a sunat-o și nici nu a trimis vreo persoană să o caute pentru a-i preda suma de 2.500 lei.
Partea vătămată . B., prin administrator judiciar C. G. M. M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma prejudiciată.
Încadrarea juridică dată faptelor este legală.
Recursul Parchetului este însă fondat sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2 C.p. săvârșită de inculpat este prev. de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani. P. aplicarea disp. art. 320/1 C.p.p. limitele de pedeapsă se reduc cu o treime iar instanța de fond nu putea reduce pedeapsa sub limita minimă de 2 ani închisoare, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare fiind nelegală.
Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p. va admite ca fondat recursul declarat de P. de pe lângă J. D. și va aplica inculpatului R. C. V. o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 1685 din 26.11.2012 sub aspectul soluționării laturii penale, casează sentința penală în aceste limite și rejudecând:
În baza dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal și prin reținerea disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 C. pr. pen. condamnă inculpatul R. C. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. D. G. D. Tițian
C.O Semnează Președintele Curții de
Apel A. I. A. P.
Grefier,
L. B.
Red/Tehn DG/ 11.02.2013/ 2 ex
Jud fond P. D.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 142/2013. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 164/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
