Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 142/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-02-2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DOSAR NR.3000/2012
DECIZIA PENALĂ NR.142/2013
Sedința publică din 4 februarie 2013
Președinte: E. B. -judecător
A. B. -judecător
A. I. P. - judecător
T. C. -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr.238/13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent C. N., în stare de arest din Penitenciarul Aiud,asistat de avocat G. I., apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul recurent C. N. învederează instanței că nu dorește să dea declarație în cauză.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. N. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând:
- a se reduce cuantumul pedepsei,
- a se face aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal referitor la modalitatea de executare a pedepsei.
În susținerea recursului învederează că instanța de fond a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză însă nu a indicat rațiunile pentru care nu se poate dispune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate în prezenta cauză.
Precizează că nu există hotărâre definitivă de condamnare a inculpatului într-o altă cauză iar din situația juridică ce reiese din fișa de cazier judiciar aflată la dosar și care datează din 15.05.2012 nu rezultă imposibilitatea aplicării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a pedepsei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată întrucât atât pedeapsa cât și modalitatea de executare a acesteia au fost corect individualizate de către instanța de fond.
Inculpatul C. N., având ultimul cuvânt învederează că recunoaște și regretă fapta.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr.238/13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._ s-a dispus în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 Cod penal și a art. 320 ind. 1 Cod pr. penală, condamnarea inculpatului C. N., zis B., fiul lui P. și M., născut la data de 12.05.1991 în Mediaș, posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Copșa M., ., jud. Sibiu, în prezent deținut în penitenciarul Aiud,la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 217 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 Cod penal și a art. 320 ind. 1 Cod pr. penală, condamnă același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în formă continuată.
În baza art. 208 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod pr. penală condamnă același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal cu art. 34 lit. b) Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul C. N. este arestat în altă cauză.
În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 Cod penal și a art. 74 și 76 alin. 1 lit. c) Cod penal a fost condamnat inculpatul C. N., fiul lui D. și I., născut la 28.05.1978 în Loamneș, jud. Sibiu, posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Copșa M., ., jud. Sibiu,la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 217 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 Cod penal și a art. 74 și 76 alin. 1 lit. d) Cod penal,a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal cu art. 34 lit. b) Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81, 82 și 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare și a pedepselor accesorii, aplicate inculpatului C. N., pe o durată de 3 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 359 Cod pr. penală s-a atras atenția inculpatului C. N. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul în care pe durata termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.
În baza art. 14 și 346 Cod pr. penală, cu aplicarea art. 1357 Noul Cod Civil,au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile S.C. TELECOMUNICAȚII C. S.A. – S. R. de Telecomunicații B. suma de 2.940,65 lei despăgubiri.
S-a constatat că partea vătămată U. R. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) Cod penal s-a confiscat de la inculpați un topor și o chei auto, corpuri delicte.
În baza art. 189 și 191 Cod pr. penală a fost obligat pe inculpatul C. N. să plătească statului suma de 550 lei, iar pe inculpatul C. N. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt căîn ziua de 23.04.2012 inculpatul C. N. i-a propus inculpatului C. N. să sustragă împreună piese metalice din apropierea căii ferate, situate între stațiile C. Copșa M. și Tîrnava, pe care apoi să le valorifice la un centru de colectare fier vechi. Inculpatul C. N. a fost de acord și, împreună, cei doi s-au deplasat în zona căii ferate, la km 345+350 CF al magistralei C. 300, transportați fiind de numitul G. A., cu un atelaj hipo proprietatea sa. Cei doi inculpați au forțat o coloană telefonică până când elementele de prindere ale acesteia au cedat, după care au tăiat cu un topor firele de legătură, iar apoi au pus-o în căruță și s-au deplasat în localitatea Copșa M. la centrul de colectare aparținând numitului M. V.. Au lăsat piesa la centru, urmând ca banii să-i primească mai târziu, după care s-ai deplasat tot în zona căii ferate, de această dată la Km 343+650 CF, de unde, în același mod, au sustras o altă coloană telefonică, pe care au pus-o în căruță și s-au deplasat din nou la centul de colectare.
Pe timpul cât inculpații au mers după un al doilea transport, deținătorul centrului de colectare a observat că pe piesa lăsată de aceștia apare inscripția C. și a anunțat organele de poliție. Când inculpații au venit cu cel de-al doilea transport, au fost așteptați de organele de poliție și identificați.
Prejudiciul cauzat părții civile S.C. TELECOMUNICAȚII C. S.A. – S. R. de Telecomunicații B. a fost stabilit la suma de 2.940,65 lei.
Instanța de fond reține că deși inculpatul C. N. nu a recunoscut că ar fi participat la ambele fapte, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că acesta l-a însoțit pe celălalt inculpat la centrul de colectare de fiecare dată,împrejurarea confirmată atât de martorul G. A. cât și de martora M. E. (filele 36 și 55 dosar).
2. În ziua de 29.04.2012 inculpatul C. N. s-a deplasat în curtea imobilului aparținând părții vătămate U. R., situat în Copșa M., ., jud. Sibiu, de unde a sustras mai multe deșeuri metalice, dar după comiterea faptei a fost observat de partea vătămată, care l-a urmărit împreună cu nepotul său. Inculpatul a fugit și a trecut râul Tîrnava abandonând bunurile sustrase, iar când a ieșit a fost așteptat de organele de poliție.
Inculpatul a recunoscut fapta, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
3. În drept, faptele celor doi inculpați de a disloca cele două coloane telefonice și de a le face inutilizabile, precum și sustragerea lor de la locul unde au fost prinse întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere și furt calificat în formă continuată.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă cuprinse între 2 ani și 8 luni și 12 ani pentru infracțiunea de furt calificat, între 8 luni și 6 ani și 8 luni pentru infracțiunea de distrugere și între 8 luni și 8 ani pentru infracțiunea de furt, prin aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod pr. penală.
La individualizarea pedepselor și stabilirea cuantumului acestora instanța a avut în vedere faptul că inculpatul C. N. a fost cel care a fost inițiatorul săvârșirii faptelor, atrăgându-l și pe celălalt inculpat, precum și pericolul social al faptelor consecințele acesteia care au afectat liniile telefonice.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs inculpatul C. N. solicitând casarea sentinței penale atacate și rejudecând să se reducă cuantumul pedepsei,precum și să se facă aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal referitor la modalitatea de executare a pedepsei.
În susținerea recursului învederează că instanța de fond a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză însă nu a indicat rațiunile pentru care nu se poate dispune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate în prezenta cauză.
Curtea analizând sentința atacată potrivit criticilor invocate de recurentul inculpat C. N. precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.385/6 alin.3,385/9 Cod proc.pen. constată că recursul este nefundat.
Curtea analizând, prealabil criticilor recurentului, sentința în ansamblul său constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt,potrivit căreia inculpații s-au deplasat în zona căii ferate, la km 345+350 CF al magistralei C. 300, transportați fiind de numitul G. A., cu un atelaj hipo proprietatea sa.
Cei doi inculpați au forțat o coloană telefonică până când elementele de prindere ale acesteia au cedat, după care au tăiat cu un topor firele de legătură, iar apoi au pus-o în căruță și s-au deplasat în localitatea Copșa M. la centrul de colectare aparținând numitului M. V.. Au lăsat piesa la centru, urmând ca banii să-i primească mai târziu, după care s-ai deplasat tot în zona căii ferate, de această dată la Km 343+650 CF, de unde, în același mod, au sustras o altă coloană telefonică, pe care au pus-o în căruță și s-au deplasat din nou la centul de colectare.
Inculpații au fost surprinși de organele de poliție în timp ce se aflau la centrul de colectare pentru predarea coloanei telefonice sustrase.
De asemenea încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților este legală ,în drept faptele acestora întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și distrugere prev. de art. . 208 alin. (1) - art. 209 alin (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 Cod penal și art. 217 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 Cod penal.
Inculpatul recurent C. N. a recunoscut faptele și și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale solicitând aplicarea disp. art.320/1 Cod proc.pen. Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei, Curtea retine ca potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
În speță, s-a probat că inculpatul a comis fapte care fac parte din categoria infracțiunilor de rezultat ce ocrotesc relațiile sociale care asigură dreptul de proprietate. De asemenea, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpații au comis faptele în scopul obținerii de venituri ilicite ,precum și caracterul continuat al infracțiunilor ,ceea ce imprimă faptelor prin perseverența activității infracționale pericolul social sporit al faptele reținute în sarcina inculpaților.
Așa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că instanța de fond a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite, dar si poziției procesuale sincere a inculpatului ,însă în cauză contrar apărării inculpatului nu s-au dovedit anumite împrejurări care să poată fi calificate drept circumstanțe personale atenuante care să determine reducerea pedepsei și suspendarea executării acesteia.
Solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante legale nu poate fi primit întrucât nu a fost dovedit,iar coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege într-o măsură mai mare ar conduce la stabilirea unei sancțiuni în vădită disproporție cu gradul concret de pericol social al faptelor, cu consecința lipsirii de eficiență juridică a pedepsei.
Pentru toate aceste motive in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. N. iar sentința atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr.238/13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. B. A. B. A. I. P.
GREFIER
T. C.
Red. EB
Tehnored. CT 2 ex/
J.F. O. H.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 386/2013. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 146/2013. Curtea de... → |
|---|
