Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-03-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 154/A/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător A. B.
Grefier A. B.
Prezentul complet a fost constituit potrivit art.98 alin.6 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 180/27.01.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. M. C. apărător ales al inculpatului apelant M. G., lipsă fiind acesta și partea civilă intimată D.G.R.F.P prin AJFP Hunedoara – D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al inculpatului apelant depune la dosar motive de apel și o . înscrisuri de care înțelege să se folosească în susținerea apelului declarat în ce privește individualizarea pedepsei și aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului. Comunică un exemplar din înscrisurile depuse la dosar și cu reprezentanta parchetului.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat S. M. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat în cauză pe care-l susține așa cum a fost formulat în scris în motivele depuse la dosar, iar în baza disp. art.421 alin.2 lit.a din NCPP, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei sentințe de renunțare la aplicarea pedepsei în baza disp. art.80 alin.1 din Noul Cod penal.
În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei și aplicare unei pedepse cu amendă penală având în vedere data la care s-a săvârșit fapta, respectiv 2010-2011, când textul de lege permitea aplicare unei asemenea pedepse .
În ce privește sechestrul asigurător solicită înlăturarea din hotărâre a acestor dispoziții, organul fiscal având deja instituite 4 sechestre asiguratorii pe bunurile societății, suma reprezentând prejudiciu din prezentul dosar regăsindu-se în creanța pentru care s-a instituit sechestrul astfel că în cauză nu mai sunt aplicabile dispozițiile privitoare la sechestrul judiciar. A depus la dosar eșalonările debitelor încheiate cu organele fiscale și dovada că au fost achitate toate eșalonările la zi.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită, în baza disp. art.421 pct.2 lit.a C.p.p., admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza pe latură penală, aplicarea pedepsii amenzii penale având în vedere momentul la care s-a comis fapta și raportat la art.6 din Legea nr.241/2005 care prevede alternativ pedeapsa amenzii, ținând cont și de vârsta înaintată a inculpatului și lipsa antecedentelor penale.
În ce privește înlăturarea dispozițiilor privind sechestrul asigurator susține că această soluție nu se impune în cauză, sechestrul asigurator trebuind menținut, deoarece în cauză nu a fost introdusă societatea comercială ca și parte responsabilă civilmente, doar inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
P. sentința penală nr. 180/27.01.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul M. G. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 74, 76 lit. e C.p., art. 13 C.p. și art. 320/1 C.p.p.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a Teza II, lit. b C.p. în condițiile art. 71 C.p.
În baza art. 81, 82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
I s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C.p.
În baza art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Statul Român prin ANAF – reprezentată prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Hunedoara, cu sediul în D., .. H3, parter, jud. Hunedoara suma de 21.463 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 163 și urm. C.p.p. a fost menținut sechestru asigurator aplicat asupra imobilului aparținând inculpatului, situat în D. și înscris în CF nr._ – C1 – U1 D., cu nr. topo 3184/x/10/9/XII (provenită din CF de pe hârtie cu nr. 6360/12) UAT D. solicitat prin ordonanța nr. 1495/P/20.11.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D., până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 7 și art. 21 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiului Registrului Comerțului al jud. Hunedoara și la Cazierul Fiscal după rămânerea definitivă a acesteia.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care s-a stabilit în sarcina MJ și în favoarea Baroului de Avocați D. plata sumei de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriu nr. 1495/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D. și înregistrat la prima instanță sub nr._ /19.11.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. G., fiul lui A. și M., născut la 23.09.1939 în Hărțăgani, jud. Hunedoara, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, administrator la . L., domiciliat în D., ., ., . și cu reședința în com. Băița, ., jud. Hunedoara, fără antecedente penale, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada august 2009 – martie 2012, în calitate de administrator la . L., jud. Hunedoara, cu intenție a reținut de la angajați impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, fără a achita la scadență aceste obligații către bugetul de stat, deși în contul societății au intrat sume de bani, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 21.943 lei.
Analizând materialul probatoriu al dosarului, anume procesul verbal de sesizare din oficiu (f.4), cazier (f.57), măsuri asiguratorii și anexe (f.40,49-55), constituirea de parte civilă și achitarea parțială a debitului și eșalonarea lui (f.10-30,69-73,76-81), declarațiile și recunoașterea inculpatului (f.43-45,67), precum și celelalte acte și lucrări ale dosarului prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul M. G. este asociat unic și administrator al . L., având în subordine angajați. Obiectul principal de activitate al firmei a fost „transport de mărfuri și închirieri auto”.
La data de 7.05.2012, organul de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al jud. Hunedoara/S.I.F. s-a sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul nu a virat către bugetul consolidat al statului contribuții și impozite cu reținere la sursă, aferente perioadei august 2009 – martie 2012, deși sumele erau reținute de la angajați.
În urma cercetărilor, organele de urmărire penală au stabilit pe baza adresei nr._/19.06.2012 emisă de DGFP Hunedoara, precum și a fișelor sintetice că . L. administrată de inculpatul M. G. a înregistrat datorii către bugetul de stat prin stopaj la sursă, respectiv: total = 21.943 lei, reprezentând: impozite venit salariu – 3.659 lei; CAS asigurați – 11.740 lei; sănătate asigurați – 5.979 lei și șomaj asigurați – 565 lei.
Partea vătămată Statul Român prin ANAF – reprezentată prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Hunedoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 21.463 lei.
Pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a achitat o parte din debit, iar pentru restul partea civilă a fost de acord cu reeșalonarea sa.
Inculpatul a recunoscut integral fapta pentru care a fost trimis în judecată, precizând că regretă foarte mult săvârșirea ei, motivând că a ajuns în această situație datorită crizei și blocajelor financiare cu care s-au confruntat și alte firme.
Ansamblul probelor de la dosar au dovedit indubitabil vinovăția acestuia, a mai reținut prima instanță.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C.p.
În baza acestui text de lege, inculpatul a fost condamnat astfel cum mai sus s-a arătat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cp referitoare la: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările în care au fost comise infracțiunile, cele care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și de disp. art. 320/1 C.p.p.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, prima instanță, în baza art. 81, 82 C.p., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care se va adăuga cuantumul pedepsei stabilit mai sus.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii înlăuntrul termenului de încercare a unei noi infracțiuni intenționate.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. prima instanță a dispus și suspendarea condiționată a pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 14, 346 Cpp și art. 998 și urm. C.Civ. prima instanță a obligat pe inculpat să plătească părții civile Statul Român prin ANAF – reprezentată prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Hunedoara suma de 21.463 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Conform art. 163 și urm. C.p.p. prima instanță a menținut sechestru asigurator aplicat asupra imobilului aparținând inculpatului, situat în D. și înscris în CF nr._ – C1 – U1 D., cu nr. topo 3184/x/10/9/XII (provenită din CF de pe hârtie cu nr. 6360/12) UAT D. solicitat prin ordonanța nr. 1495/P/20.11.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D., până la achitarea integrală a debitului.
Prima instanță a făcut, în final, aplicarea art. 7, 21 din Legea nr. 26/1990 și art. 191 Cpp.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune, în principal, o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei în temeiul art. 80 din noul Cod penal și, în subsidiar, o soluție de condamnare la pedeapsa amenzii în loc de pedeapsa închisorii. A mai solicitat și ridicarea sechestrului asigurător. Motivarea apelului este consemnată în partea introductivă a prezentei.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului și aplicării unei pedepse cu amenda penală, cu motivarea consemnată, de asemenea, în partea introductivă a prezentei decizii.
Partea civilă, legal citată, nu și-a desemnat reprezentant în instanță și nu a depus înscrisuri la dosar.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate de inculpat dar și în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, C. reține următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, astfel cum aceasta rezultă din ansamblul materialului probatoriu al dosarului, fiind și recunoscută de inculpatul care a uzat de procedura simplificată prev. de art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968.
Și încadrarea juridică dată faptelor de către prima instanță este corectă, acestea întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C.p.
. data de 01.02.2014, a noului Cod penal și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal nu au produs modificări cu privire la limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În procesul de individualizare a aplicării pedepsei prima instanță, deși a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, chiar fără a preciza despre ce fel de circumstanțe este vorba, a aplicat pedeapsa cu închisoarea pe care C. o apreciază a nu fi cea mai potrivită în raport de toate aspectele ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatului, precum atitudinea sinceră constantă, vârsta destul de înaintată (75 de ani) și eforturile continue de reparare a prejudiciului.
În raport de aspectele mai sus indicate, C. apreciază că cea mai potrivită pedeapsă pentru asigurarea scopurilor de prevenție generală și specială este cea a amenzii în cuantum de 1.000 lei, pedeapsă prevăzută la data epuizării faptei (martie 2012) de art. 6 din Lg. 241/2005 în vigoare la acea dată.
Apreciind astfel, C. consideră că nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul renunțării la aplicarea pedepsei, instituție prev. de art. 80 din noul Cod penal, deoarece urmările de rezultat ale infracțiunii au fost destul de însemnate, prejudiciul de 21.463 lei nefiind integral recuperat nici în prezent, iar urmările de pericol, expunerea angajaților la riscul neasigurării sociale, fiind și ele destul de însemnate.
C. nu poate primi nici apărarea referitoare la ridicarea sechestrului asigurător atâta timp cât prejudiciul pentru garantarea căruia sechestrul a fost instituit nu a fost integral acoperit.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 alin. 7 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, C. va admite apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 180/27.01.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, pe care o va desființa numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și, rejudecând în aceste limite:
Va aplica inculpatului M. G. pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 74, art. 76 lit. e teza I, art. 13 din C.pen. din 1969 și a art. 5 alin. 1 din noul C.pen.
Va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a și lit. b din C.pen. din 1969.
Va menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 din C.pen. din 1969, lege mai favorabilă sub acest aspect și, în baza art. 82 alin. 2 din același cod, va reduce termenul de încercare la 1 an.
Va menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 180/27.01.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, pe care o desființează numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și, rejudecând în aceste limite:
Aplică inculpatului M. G. pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 74, art. 76 lit. e teza I, art. 13 din C.pen. din 1969 și a art. 5 alin. 1 din noul C.pen.
Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a și lit. b din C.pen. din 1969.
Menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 din C.pen. din 1969 și, în baza art. 82 alin. 2 din același cod, reduce termenul de încercare la 1 an.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
Președinte, Judecător,
A. I. P. A. B.
Grefier,
A. B.
AB/AB
11.04.2014, 4 ex.
Jud. de primă instanță: P. D.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 146/2014. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
