Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 77/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 77/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror I. N..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 10.02.2014 pronunțată de Tribunalul A.-Secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat C. C., în prezent deținut în P. A., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. L. în substituirea doamnei avocat M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță, condamnatul contestator C. C., arată că prin prezenta cale de atac solicită reducerea pedepsei, învederând că a rămas la maximul pedepsei și nu a beneficiat de recunoașterea prev. de art. 3201 din codul de procedură penală.
C. constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat C. C., avocat D. L., solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei aplicate condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că aspectele invocate de contestator ar viza o rejudecare a fondului, nepermisă, apreciind că legea a fost aplicată în mod judicios și că prezenta contestație este nefondată.
Contestatorul condamnat C. C., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C. DE A.
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 53 din data de 10.02.2014, Tribunalul A.-Secția penală a hotărât următoarele:
A admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituite în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A. și a constatat că prin sentința penală nr. 53/2011 a Tribunalului A., s-a aplicat condamnatului C. C., CNP_, aflat în P. A., pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cp. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1,3 Cp.
A constatat că în NCP infracțiunea pentru care a fost condamnat susnumitul este incriminată la art. 218 alin. 3 lit. c și în baza art. 6 din NCP a redus pedeapsa principală aplicată condamnatului C. C. de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare.
A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni pe M.E.P.Î. nr. 59/2011 din 21.04.2011 emis în baza sentinței susmenționate și a menținut celelalte dispoziții ale acesteia.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Tribunalul A.-Secția penală că prin sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituite în temeiul H.G. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A., înregistrată la Tribunalul A. sub dosar nr._ s-a solicitat analizarea situației condamnatului C. C. în raport de prevederile Noului Cod Penal.
Examinând sesizarea, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 53/2011 a Tribunalului A. s-a aplicat condamnatului C. C. pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal.
Sentința a rămas definitivă la 15.04.2011 prin decizia penală nr. 9/A/2011 a Curții de A. A. I. și s-a emis M.E.P.Î. nr. 59/2011 din 21.04.2011 de către Tribunalul A..
În Noul Cod penal intrat în vigoare la 1.02.2014, infracțiunea de viol pentru care a fost condamnat susmenționatul este prevăzută la art. 218 alin. 3 lit. c și este pedepsită cu închisoarea până la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
În ceea ce privește pedepsele complementare, Noul Cod penal prevede că durata maximă a acestora este de 5 ani.
În consecință, prin prisma noilor prevederi legale și având în vedere dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei a apreciat Trinbunalul A.-Secția penală că se impune reducerea doar a pedepsei principale pe care o execută condamnatul C. C. de la 15 ani la 12 ani închisoare și efectuarea cuvenitelor mențiuni în M.E.P.Î. nr. 59/2011 din 21.04.2011 emis de Tribunalul A., menținându-se în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 53/2011.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a contestației condamnatul C. C. criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.
În motivarea contestației sale a susținut contestatorul că este nemulțumit de sentința primei instanțe întrucât se impunea ca, după aplicarea art. 6 din NPC, să se dispună reducerea pedepsei sub minimul încadrării sau cu o treime din maximul de 12 ani. Încheie contestatorul prin a solicita reducerea pedepsei spre jumătatea maximului din cei 12 ani de închisoare aplicați.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, C. de A. A. I. constată că prezenta contestație exercitată de condamnatul C. C. este nefondată pentru considerentele ce urmează.
Din actele existente la dosar, C. de A. A. I. a ajuns la concluzia că în mod corect prima instanță, Tribunalul A.-Secția penală, a apreciat că este întemeiată sesizarea formulată de Comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului A. cu privire la condamnatul C. C..
În mod temeinic și legal a apreciat prima instanță că se impune ca în cazul actualului condamnat să fie aplicate dispozițiile art. 6 din Codul penal și să se constate că infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal din 1969 pentru care actualul contestator a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani și 5 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, este pedepsită și de Codul penal prin dispozițiile art. 218 alin. 3 lit. c cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. În continuarea, în mod temeinic și legal, prima instanță a redus pedeapsa principală aplicată condamnatului de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare. Argumentele aduse de prima instanță în susținerea punctului său de vedere sunt concise dar lămuritoare.
Criticile contestatorului prin care acesta vizează reducerea pedepsei sub maximul special prevăzut de Codul penal sunt nefondate.
Este foarte adevărat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul penal, având denumirea marginală „aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Rezultă de aici că pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal referitoare la legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, este necesar ca în primul rând să se verifice dacă a apărut o lege nou și, imediat după primirea unui răspuns afirmativ, dacă legea nouă prevede o pedeapsă mai ușoară decât legea veche. Apoi, după constatarea îndeplinirii acestei duble condiții(apariția unei noi legi ce prevede o pedeapsă mai ușoară decât legea veche)trebuie să se verifice dacă sancțiunea aplicată definitiv depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită. Abia după momentul constatării ca îndeplinită și a acestei condiții se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de legea nouă.
Pe de altă parte în determinarea „maximului special prevăzut de legea nouă” considerăm noi că trebuie să pornim de la dispozițiile art. 187 din Codul penal potrivit cărora prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Revenind la cauza de față, constatăm noi că actualul contestator a fost condamnat definitiv la data de 15.04.2011 la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal din 1969.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Codul penal sancționează infracțiunea de viol în modalitatea săvârșită de actualul contestator prin dispozițiile art. 218 alin. 3 lit. c, cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Rezultă de aici că sancțiunea aplicată în temeiul vechii legi actualului contestator(15 ani închisoare) depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită(12 ani închisoare).
În fine, urmare a acestei din urmă constatări și, dând relevanță dispozițiilor art. 6 din Codul penal, se ajunge la concluzia că sancțiunea aplicată de 15 ani închisoare trebuia redusă la maximul special prevăzut de legea nouă, adică la 12 ani închisoare.
Solicitările contestatorului de aplicare a unei pedepse situată sub maximul special prevăzut de legea nouă sau chiar sub jumătatea acestui maxim, nu au nici un fundament legal.
Pentru a concluziona, C. de A. A. I. va respinge ca nefondată contestația exercitată de contestator și, reținând culpa procesuală a acestuia, îl va obliga, în baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondată contestația exercitată de contestatorul C. C. fiul lui T. și M., născut la data de 30.06.1976 în Cugir, jud. A., CNP_, deținut în P. A. împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 10.02.2014 pronunțată de Tribunalul A.-Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2014.
Președinte,Grefier,
G. L. OdagiuCornelia M. N.
Red. / Tehnored. G.L.O.
2 ex./ 19.03.2014
Jud. fond G. I.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
