Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 69/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-03-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 69/2014
Ședința publică din 17 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Grefier: T. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petenta P. A. împotriva rezoluției dispuse de P. de pe lângă C. de A. A. I. în dosarul nr. 502/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, prin nota telefonică întocmită de grefierul de ședință cu petenta P. A. (fila 17).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură s-a înregistrat o cerere de amânare formulată de petenta P. A. pentru motive medicale. S-a solicitat acordarea unui termen de judecată după data de 31.05.2014, având în vedere că și în alte dosare privind persoane publice importante cauzele au fost amânate mai mulți ani.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de petenta P. A. pentru motive medicale.
Reprezentantul Parchetului învederează că se opune amânării cauzei.
Instanța, deliberând având în vedere că petentei P. A. i s-a mai încuviințat anterior în cauză o cerere de amânare și raportat la împrejurarea că acesta nu invocă motive clare de amânare și nu s-au atașat acte medicale în susținerea prezentei cereri, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare.
Instanța pune în vedere reprezentantului Parchetului să precizeze dacă mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului învederează că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată și a se menține ca legale și temeinice rezoluțiile atacate.
C. DE A.
Asupra plângerii de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de A. A. I. în data de 24 ianuarie 2014, petenta P. A. a contestat rezoluția procurorului adoptată în dosar nr. 502/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. și rezoluția procurorului general adoptată în dosar nr. 995/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I..
În cuprinsul plângerii petenta a arătat că în mod neîntemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal și a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
S-a menționat de către petentă că executorul judecătoresc a procedat la evacuarea proprietarei imobilului situat în Aiud, .. 17, jud. A., fără a exista vreo hotărâre definitivă a instanței de judecată. Petenta a susținut că din imobilul respectiv au fost luate mai multe bunuri cu ocazia executării silite, deși acestea nu aparțineau doar proprietarei T. R., ci altor două persoane care locuiau acolo. Petenta a apreciat ca nelegală soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de executorul judecătoresc A. M., precum și soluția de respingere a plângerii pe care a formulat-o la procurorul general.
În vederea soluționării plângerii s-au depus la dosarul cauzei: dosarul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. nr. 502/P/2013, cuprinzând actele premergătoare desfășurate în cauză, rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. adoptată în dosar nr.995/II/ 2/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. de A. reține următoarele:
În data de 22.08.2013 petenta P. A. a formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc A. M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 Cod penal și a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, reclamând în esență că acesta a procedat în mod nelegal la efectuarea unei proceduri de evacuare a părții vătămate din imobilul situat în Aiud, .. 17, . și a sustras mai multe bunuri, procedând și la poprirea nelegală a pensiei părții vătămate.
Cu ocazia efectuării actelor premergătoare a fost audiat făptuitorul A. M. și au fost depuse la dosar înscrisurile referitoare la procedura de executare silită.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că în data de 08 mai 2009 la Biroul Executorului Judecătoresc A. M. a fost înregistrată cererea creditorilor T. P. și I. G. prin care s-a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 308/08 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria A. I., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 55/A/17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul A. (filele 17-18).
Prin această hotărâre a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții T. P. și I. G. și s-a dispus evacuarea debitoarelor T. R., P. S. și S. I. din imobilul situat în Aiud, .. 17 .. A fost respinsă cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă P. A..
Executorul judecătoresc a solicitat instanței încuviințarea executării silite, iar prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ a fost încuviințată cererea de executare silită (fila 21).
Ulterior, în data de 01 iunie 2009, în baza dispozițiilor art. 387 și art. 578 Cod procedură civilă a fost emisă somația către debitoarele T. R., P. A. și S. I. în care li s-a pus în vedere ca în termen de 5 zile de la primirea sau afișarea somației să evacueze imobilul și să achite suma de 3.262,74 lei reprezentând cheltuieli de executare (fila 22).
S-a stabilit de către executorul judecătoresc data de 19 iunie 2009 pentru efectuarea evacuării, sens în care s-a solicitat sprijinul organelor de poliție, prin adresa din data de 18.09.2009.
În data de 19 iunie 2009 executorul judecătoresc a fost înștiințat că prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosar nr._ – fila 27 a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare înregistrată sub dosar nr._ a Judecătoriei Aiud.
Față de acest aspect, executorul judecătoresc nu a procedat la efectuarea evacuării în data de 19 iunie 2009, reluând procedura de executare silită după ce a fost pronunțată sentința civilă nr.933/30 iunie 2009 de către Judecătoria Aiud, prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarele T. R. și P. S., precum și cererea de suspendare a executării silite.
În data de 12 august 2009 executorul judecătoresc însoțit de organele de poliție s-a deplasat la sediul imobilului și față de refuzul debitoarelor P. A. și T. R. de a deschide ușa, s-a procedat la forțarea acesteia și la inventarierea bunurilor care se aflau în hol și cămară, fiind întocmită o listă de inventar în vederea încredințării spre păstrare custodelui D. C.. În procesul verbal întocmit cu acea ocazie s-a consemnat faptul că la imobil a sosit fiul debitoarei T. R., care a solicitat creditorilor să acorde un termen de 18 zile pentru a evacua imobilul, raportat la faptul că T. R. este bolnavă și dorește să o interneze într-un azil. Creditorii au fost de acord cu această solicitare, motiv pentru care procedura de evacuare nu s-a finalizat la data respectivă. A fost întocmită lista de inventar cu bunurile date spre păstrare custodelui D. C. (fila 36-37).
În data de 14 septembrie 2009 executorul judecătoresc împreună cu creditorii s-au deplasat la imobilul respectiv și au constatat că debitoarele T. R. și P. A. au părăsit imobilul, fiind încheiat în acest sens un proces verbal (fila 42). Față de neplata cheltuielilor de executare și a cheltuielilor de judecată, procedura de executare a fost continuată prin poprirea veniturilor realizate de petentă.
Astfel, instanța constată ca nefondată acuzația formulată de petentă în plângerea penală și în plângerea împotriva rezoluției procurorului, în sensul că executorul judecătoresc a comis infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 Cod penal, în momentul în care a demarat și a efectuat procedura de evacuare, atâta timp cât la baza executării silite a stat o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus evacuarea petentei și a celorlalte debitoare, fiind respectată și hotărârea instanței prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, procedura de evacuare fiind amânată din acest motiv până la soluționarea contestației la executare formulată de către debitoare. Instanța de judecată a analizat motivele invocate de debitoare în contestația la executare formulată și a constatat că nu există nici un impediment de continuare a executării silite.
Astfel cum prevăd dispozițiile art. 60-61 din Legea nr. 188/2000 actele executorilor judecătorești sunt supuse în condițiile legii controlului instanțelor judecătorești competente; activitatea executorilor este supusă controlului profesional în condițiile legii speciale, iar cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare în condițiile prevăzute de codul de procedură civilă.
În privința infracțiunii de furt calificat nu au rezultat indicii în sensul că executorul judecătoresc și-ar fi însușit bunuri cu ocazia deplasării la imobilul respectiv în data de 12 august 2009, dimpotrivă s-a dovedit faptul că bunurile au fost inventariate și predate custodelui.
Concluzionând, instanța constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de făptuitorul A. M. prin rezoluția contestată de petentă în prezenta cauză este legală și temeinică, neexistând indiciile săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal sau a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Față de cele de mai sus, În temeiul art. 278 ind. 1 al.8 lit. a Cod procedură penală anterior (aplicabil potrivit art. 15 alin.1 din Legea nr.255/2013), instanța va respinge plângerea formulata de petenta P. A. împotriva rezoluției procurorului adoptată în dosar nr.502/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. și împotriva rezoluției procurorului general adoptată în dosar nr.995/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I., și va menține soluțiile din rezoluțiile atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen., instanța va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 60 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII.
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 278 ind. 1 al.8 lit.a Cod procedură penală anterior (aplicabil potrivit art. 15 alin.1 din Legea nr.255/2013) respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta P. A., împotriva rezoluției procurorului adoptată în dosar nr.502/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. și împotriva rezoluției procurorului general adoptată în dosar nr.995/II/2/2013 AL Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. și menține soluțiile din rezoluțiile atacate.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală anterior obligă petenta la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 2 ex/3 aprilie 2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 154/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
