Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 80/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 80/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-01-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 80/2014

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Judecător A. I. P.

Judecător S. T.

Grefier A. B.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror A. P.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A.-I. și inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.427 din 29 octombrie 2013 pronunțată de J. A.-I. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent C. M. aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Aiud asistat de avocat Tescar D. apărător desemnat din oficiu și inculpatul intimat B. R. asistat de avocat P. C. apărător ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocat P. C. apărător ales la inculpatului intimat B. R. depune la dosar în circumstanțiere contract individual de muncă al inculpatului și certificate de naștere ale copiilor acestuia și împuternicire avocațială.

Avocat P. C. solicită în baza art.344 C.p.p. schimbarea încadrării juridice din art.192 alin.2 în art.192 alin.1 C.p. pentru inculpatul B. R., celălalt inculpat nefiind condamnat pentru astfel de fapte, arătând că nu este îndeplinită agravanta referitoare la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane prevăzută de alin.2 al art.192din Codul penal.

Instanța acordă cuvântul pe cererea formulată de apărătorul inculpatului intimat B. R..

Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită respingerea cererii formulate de apărătorul ales al inculpatului intimat de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina acestuia, încadrarea juridică dată de instanța de fond este cea corectă respectiv art.192 alin.2 C.p. reținându-se că fapta a fost săvârșită pe timp de noapte și este o formă mai gravă.

Avocat Tescar D. apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent C. M. susține că acesta nu a pătruns în domiciliul părții vătămate și lasă la aprecierea instanței cererea formulată în cauză.

Curtea precizează că prin hotărâre se va pronunța și asupra cererii formulate în cauză.

Întrebați fiind de către președintele completului de judecată dacă doresc să dea declarație în cauză inculpații C. M. și B. R. având pe rând cuvântul susțin că nu doresc să dea declarații în cauză și își mențin declarațiile date.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. A.-I., casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi soluții în cauză având în vedere motivele invocate în scris și cel pe care-l susține suplimentar.

Pentru primul motiv de recurs invocat în scris de către parchet și care se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a revocat o suspendare condiționată pentru inculpatul C. M. solicită instanței să se pronunțe pe acest motiv de recurs dar personal susține că în cauză suspendarea nu s-a dispus în baza atr.305 alin.4 C.p. ci în baza disp. art.81 C.p.

Pentru cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet și care-l privește pe inculpatul B. R. susține că pedeapsa rezultantă aplicată acestuia este netemeinică. Pedeapsa rezultantă este de 2 ani la fel și pentru inculpatul C. M. și în ce-l privește pe inculpatul B. trebuia aplicat și un spor de pedeapsă cu menținerea modalității de executare cu suspendare condiționată.

Pentru motivul suplimentar de recurs susține că hotărârea instanței de fond este nelegală în ce privește nereținerea art.118/1 C.p. privind confiscarea sumei de bani care a profitat inculpaților respectiv suma de 20 lei și care a fost împărțită de inculpați.

Avocat Tescar D. apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent C. M. având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de inculpat așa cum a fost formulat, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza reducerea pedepsei aplicate acestuia prin înlăturarea dispozițiilor privind revocarea. Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru complicitate și în baza disp. art.83 C.p a fost revocat beneficiul suspendării condiționate dar raportat la atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, s-a prevalat de disp. art.320/1 C.p.p. și a solicitat judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prejudiciul a fost recuperat și inculpatul a fost doar complice deoarece nu a pătruns în locuința părții vătămate, solicită reducerea pedepsei.

Referitor la dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate disp. art.305 alin.4 C.p sunt clare și nesusceptibile de interpretare suspendarea condiționată a executării pedepsei are caracter excepțional și în mod nelegal instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.83 C.p. solicită respingerea acestor motive dacă se mai susțin și aplicarea disp. art.81 C.p.

În ce privește recursul declarat de parchet solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Avocat P. C. apărător ales al inculpatului intimat B. R. având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de parchet în ce privește confiscarea specială pentru celelalte motive solicită respingerea recursului. În mod corect instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare fără spor. Infracțiunea de furt este în concurs cu infracțiunea de violare de domiciliu și nu se impune aplicarea unui spor. Pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată raportat la lipsa antecedentelor penale, atitudinea corespunzătoare a inculpatului, acesta are doi copii minori în întreținere, s-a integrat în societate fiind angajat la o societate de salubrizare în A.-I. sens în care a depus și contractul individual de muncă la dosar și a restituit și butelia părții vătămate.

În ce privește recursul declarat de inculpatul C. M. solicită admiterea acesteia și extinderea efectelor și asupra inculpatului B. R..

Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpatul C. M. ca nefondat, în cauză nu erau aplicabile disp. art.305 alin.5 C.p. revocare care nu are loc decât în situația în care în cursul termenului de încercare inculpatul săvârșește tot o infracțiune de abandon de familie dar aici se referă la alin.4 al art.305 C.p. pedeapsa este bine individualizată, cuantumul este minim și nu poate fi aplicată suspendarea deoarece inculpatul are reținut art.37 C.p iar art 81 C.p nu se poate aplica.

Avocat Tescar D. apărător din oficiu al inculpatului recurent C. M. având cuvântul pe recursul declarat de parchet solicită respingerea acestuia.

Inculpatul recurent C. M. în ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul intimat B. R. în ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor declarate în cauză.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursurilor penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr.472/2013 pronunțată la 29.10.2013 de către J. A.-I. în dosarul nr._ în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a, g și i C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin.7 C.pr. pen., a fost condamnat inculpatul B. R., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 192 alin.2 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin.7 C.pr. pen., a fost condamnat inculpatul B. R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 81 alin.2 și art.71 alin.5 din Codul penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii aplicate, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 al.1 din Codul penal.

În baza art. 359 din Codul de procedură penală, a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a, g și i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și a art. 320¹ alin.7 C.pr. pen., a fost condamnat inculpatul C. M., în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 83 alin.1 C.pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului C. M. prin sentința pen. nr. 204/2011 pronunțată de J. A.-I. în dosar nr._/176/2011, rămasă definitivă la data de 18.04.2011 prin nerecurare, pedeapsă care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenție.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

S-a constat că partea vătămată C. E. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar prejudiciul a fost recuperat integral, prin restituirea bunului sustras.

În baza art. 191 al.1 și 2 din Codul de procedură penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză după curm urmează: C. M. suma de 650 lei, iar B. R. suma de 450 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 24.03.2012, inculpații aflându-se la adresa din localitatea Ighiu, nr. 145, unde domiciliază inculpatul B. R., după ce au consumat băuturi alcoolice, au hotărât să se deplaseze la domiciliul părții vătămate C. E., din aceeași localitate pentru a sustrage bunuri. Astfel, în jurul orelor 23:00, inculpații s-au deplasat prin spatele grădinii persoanei vătămate, iar inculpatul B. R. a escaladat gardul locuinței și a pătruns într-o anexă a acesteia, de unde a sustras o butelie plină cu gaz, pe care a trecut-o peste gard dându-i-o inculpatului C. M..

Ulterior cei doi inculpați s-au deplasat la domiciliul martorului C. R., din localitatea Ighiu, nr. 145B, jud. A., căruia i-au oferit spre vânzare butelia sustrasă. Acesta din urmă a cumpărat butelia de la cei doi inculpați fără a se interesa de proveniența acesteia, plătindu-le suma de 20 lei.

Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv, declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale, când aceștia fiind audiați au recunoscut săvârșirea faptelor, coroborate cu declarațiile părții vătămate, care arată faptul că în urmă cu o zi de la săvârșirea faptelor a achiziționat o butelie de gaz, care i-a fost montată la aragaz într-o anexă din spatele locuinței. Aceste declarații sunt în concordanță cu cele ale martorului C. R., care a arătat că în noaptea de 24/25.03.2012, în jurul orei 01:30 a fost contactat la domiciliu de cei doi inculpați, care i-au oferit spre vânzare o butelie plină cu gaz de culoare închisă. Din procesul verbal de confruntare a inculpaților aflat la filele 21-22 ale dosarului, rezultă faptul că doar inculpatul B. R. a escaladat gardul împrejmuitor al locuinței părții vătămate pătrunzând în anexă de unde a sustras butelia.

S-a arătat că, în urma analizei coroborate a mijloacelor probatorii, prezumția de nevinovăție este răsturnată, făcându-se astfel dovada existenței infracțiunii de furt calificat, complicitate la furt calificat, precum și a infracțiunii de violare de domiciliu, și săvârșirea acestora cu vinovăție de către cei doi inculpați.

I.În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. R., constând în aceea că la data de 24.03.2012, prin escaladare, pe timp de noapte și cu ajutorul complicelui concomitent C. M. a pătruns în curtea părții vătămate C. E., iar dintr-o anexă a locuinței a sustras o butelie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 – art 209 alin 1 lit a), g), i) Cod penal, precum și a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin 2 din Codul penal, ambele fapte fiind săvârșite în forma concursului real de infracțiuni, fiind așadar aplicabile dispozițiile art. 33 litera a) din Codul penal.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat, s-a arătat că elementul material constă în acțiunea de luare a unei butelii pline cu gaz de culoare albastră din posesia părții vătămate C. E., fără consimțământul acesteia. Prin acțiunea inculpatului au fost realizate cele două acte specifice acțiunii de luare respectiv deposedarea părții vătămate, urmată de împosedarea inculpatului.

Instanța a reținut că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată prejudicierea patrimoniului pății vătămate, prin crearea unei pagube în valoare de 200 lei.

S-a arătat că legătura de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpatul B. R. și urmarea imediată este evidentă. Deși prejudiciul a fost recuperat în totalitate prin restituirea bunului mobil sustras, acest aspect nu are nicio influență asupra unei urmări imediate periculoase, generate de săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă calificată prin scop, în acord cu dispozițiile art 19 alin. 1, lit. a) Cod penal, deoarece, din maniera concretă de comitere a faptei (pătrunderea în anexa din curtea persoanei vătămate cu scopul de a sustrage bunuri) și din declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultă că acesta nu doar a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei, dar a și urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

În cazul infracțiunii de furt, latura subiectivă include și cerința unui scop special prevăzut de lege, concretizat în speță prin aceea că inculpatul a urmărit sustragerea bunurilor mobile pentru a și le însuși pe nedrept.

Instanța a arătat că circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, respectiv cu concursul complicelui concomitent C. M., pe timp de noapte, în jurul orei 23:00, și prin escaladarea gardului împrejmuitor al locuinței părții vătămate, determină încadrarea juridică în forma calificată a infracțiunii de furt, prevazută de art. 209 alin. 1, lit. a), g), i) Cod penal.

În același timp instanța a reținut că fapta inculpatului de a pătrunde fără drept și fără consimțământul persoanei care o folosește, prin escaladarea gardului împrejmuitor, în locul împrejmuit respectiv curtea părții vătămate și ulterior într-o anexă a locuinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost exercitat prin acțiunea de pătrundere a inculpatului în spațiul împrejmuit, respectiv în anexa locuinței părții vătămate, acțiune care a fost realizată fără drept, neexistând acordul proprietarului.

Urmarea imediată a faptei comise de inculpatul B. Romert a fost cauzarea unei stări de pericol ca urmare a încălcării de către acesta a dreptului de inviolabilitate a domiciliului părții vătămate, și totodată a dreptului acesteia de a-și desfășura viața privată fără amestecul altor persoane.

Legătura de cauzalitate dintre fapta comisă și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei incriminate de norma penală, infracțiunea de violare de domiciliu fiind o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, în acord cu dispozițiile art. 19 alin. 1, lit. b) Cod penal, deoarece, din maniera concretă de comitere a faptei (pătrunderea în anexa din curtea persoanei vătămate prin escaladarea gardului împrejmuitor și fără consimțământul acesteia) și din declarația de recunoaștere a inculpatului, precum și din declarația părții vătămate, rezultă că acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei și a acceptat producerea acestuia, chiar dacă nu l-a urmărit în mod direct.

Instanța a mai reținut că raportat la faptul că la data comiterii faptei a existat concursul unui complice concomitent, respectiv inculpatul C. M., care a fost prezent pe tot parcursul săvârșirii faptei, chiar dacă numai în exteriorul imobilului, devin incidente dispozițiile alin. 2 al art. 192 din Codul penal, referitor la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

S-a arătat că faptele de furt calificat și de violare de domiciliu au fost săvârșite de același inculpat, la intervale foarte scurte de timp, prin acțiuni distincte, și mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Astfel devin incidente dispozițiile art. 33 litera a) din Codul penal, inculpatul săvârșind o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real eterogen.

Potrivit certificatului de cazier judiciar depus la dosarul cauzei, inculpatul B. R. nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta aflându-se la prima incidență cu legea penală.

Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și totodată o modalitate de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În acest scop instanța va proceda la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, luând în considerare criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă prevăzute in partea specială a Codului penal, pentru infracțiunea de furt calificat, săvârșit de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții, și prin escaladare sunt între 3 și 15 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu săvârșită de două sau mai multe persoane împreună sunt între 3 și 10 ani.

Instanța a constatat că nu sunt incidente cauzele de agravare a răspunderii penale.

Totodată instanța a ținut cont de dispozițiile art. 320¹ alin. (7) din Codul de procedură penală, conform cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, acesta a fost apreciat, în baza art 18¹alin. 2 Cod penal, urmând ca instanța să țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, acela de a procura bunuri și de a le însuși în vederea valorificării ulterioare, precum și de a pătrunde în domiciliul persoanei vătămate.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului faptul că acesta a sustras un bun de o valoare relativ redusă, valoarea acestuia fiind de 200 lei, fiind de asemenea recuperat în cursul urmăririi penale și restituit părții vătămate în conformitate cu dispozițiile legale, pe baza procesului verbal de predare-primire (fila 23).

S-a arătat că împrejurările comiterii faptei creează o perspectivă nefavorabilă inculpatului, acesta săvârșind faptele cu concursul unui complice concomitent, în timpul nopții, și prin escaladarea gardului împrejmuitor al imobilului, dovedind o atitudine ignorantă cu privire la normele de conduită socială, morală și legală.

În același timp instanța a ținut cont de persoana inculpatului, acesta având o vârstă de 24 de ani la data săvârșirii faptei, fără ocupație, fără surse de venit, necunoscut cu antecedente penale.

Având în vedere aspectele menționate anterior, instanța a considerat că în privința inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuante, acesta neavând un comportament care să ducă la reținerea acestora, simplul fapt al recunoașterii nefiind apt să ducă la o atenuare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal.

În consecință, ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și de dispozițiile art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă orientată spre minimul special și anume 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g), i) din Codul penal și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin 2 din Codul penal, pedepse pe care le-a apreciat ca fiind proporționale cu gravitatea faptelor deduse judecății și suficiente pentru a se atinge triplul scop stabilit de legiuitor, preventiv, educativ și coercitiv, prin articolul 52 Cod penal.

Având în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs real, potrivit dispozițiilor art. 33 litera a) raportat la art. 34 litera b) din Codul penal, instanța a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului B. R., într-o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

Având de statuat asupra pedepselor accesorii, instanța a reținut existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 litera a) teza II și litera b) Cod penal și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Pentru aceste motive, văzând dispozițiile art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a) teza II și litera b) Cod penal, pe toată perioada executării pedepsei principale.

Privitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat în contextul considerentelor mai sus menționate că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, urmând să suspende condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 82 din Codul penal.

Având în vedere faptul că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal a suspendat executarea pedepselor accesorii stabilite în sarcina inculpatului.

Totodată în baza art. 359 din Codul de procedură penală, a atras atenția inculpatului B. R. cu privire la dispozițiile art. 83 din Codul penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

II.În drept, fapta inculpatului C. M., constând în aceea că la data de 24.03.2012, pe timp de noapte, în timpul comiterii infracțiunii de furt calificat de către inculpatul B. R., a rămas în afara domiciliului părții vătămate, sprijinindu-l pe autor la săvârșirea faptei, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal.

Deși inițial din declarația inculpatului B. R. reieșea faptul că și inculpatul C. M. a escaladat gardul împrejmuitor al locuinței și a pătruns în anexa acesteia, ulterior a revenit asupra declarației, susținând că nu își mai amintea modalitatea concretă de săvârșire fiind sub influența băuturilor alcoolice, a relatat faptul că doar el personal a escaladat gardul, nefiind însoțit de celălalt inculpat. În acest sens au fost descrise faptele și în procesul verbal de confruntare a celor doi inculpați.

Față de modalitățile de săvârșire a faptei prevăzute de art. 26 din Codul penal, elementul material al laturii obiective constă în ajutorul dat inculpatului B. R. la săvârșirea faptei, respectiv primirea buteliei după ce aceasta a fost sustrasă și de asemenea complicitatea morală caracterizată prin aceea că, deplasându-se cu autorul faptei, a întărit și a întreținut intenția acestuia de a săvârși fapta prevăzută de legea penală. În cauză deși nu s-au reținut în sarcina inculpatului acte materiale specifice infracțiunii de furt, acesta a fost prezent la luarea rezoluției infracționale de către autor, și mai mult decât atât s-a deplasat împreună cu acesta la domiciliul persoanei vătămate.

În ceea ce privește momentul în care a avut loc înțelegerea dintre inculpați, instanța a reținut că acesta a avut loc înainte de săvârșirea faptei, respectiv la domiciliul inculpatului B. R., inculpatul C. M. fiind prezent la însușirea rezoluției infracționale.

Complicitatea fiind o formă secundară a participației penale, urmarea imediată și raportul de cauzalitate sunt aceleași ca în cazul infracțiunii săvârșite de autor. Așadar urmarea imediată constă în crearea unei pagube, în valoare de 200 de lei în patrimoniul părții vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, complicitatea a fost comisă cu intenție directă, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 lit. a) din Codul penal, inculpatul prevăzând în mod direct rezultatul acțiunii autorului faptei, urmărind totodată producerea rezultatului păgubitor.

Potrivit cazierului judiciar al inculpatului, depus la dosar, instanța a reținut starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia potrivit art. 37 alin 1, litera a) Cod penal, în raport cu pedeapsa de 1 an închisoare suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 204/29.03.2011 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin nerecurare.

Instanța a procedat la stabilirea pedepsei pentru complicitatea la infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului C. M., luând în considerare criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și dispozițiile art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală.

Limitele de pedeapsă prevăzute in partea specială a Codului penal, pentru infracțiunea de furt calificat, săvârșit în loc public sunt între 3 și 15 ani închisoare. Totodată instanța va lua în considerare faptul că legislația penală sancționează participația penală în forma complicității potrivit sistemului parificării pedepselor, pedeapsa fiind aceea stabilită de lege pentru autor dar luându-se în considerare și contribuția efectivă la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

Instanța a constat că este incidentă cauza de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal (recidivă postcondamnatorie), care va genera noi limite de pedeapsă.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, acesta a fost apreciat, în baza art. 18¹alin. 2 Cod penal, urmând ca instanța să țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, în sensul că, inculpatul nu a participat cu acte materiale la săvârșirea faptei, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a ajuta în orice mod la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul B. R..

Instanța a reținut în favoarea inculpatului faptul că bunul care a fost sustras este de o valoare redusă, respectiv 200 lei, acesta fiind restituit părții vătămate de către organele judiciare, în cursul urmăririi penale, potrivit dispozițiilor legale.

În același timp instanța a ținut cont de persoana inculpatului, acesta având o vârstă de 39 de ani la data săvârșirii faptei, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în trecut, acesta dând dovadă de perseverență infracțională, rezultând că măsurile luate anterior pentru sancționarea acestuia nu au fost eficiente și suficiente pentru îndreptarea lui.

În consecință, ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege precum și de dispozițiile art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, instanța a condamnat inculpat la o pedeapsă orientată spre minimul special și anume 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal, pe care a apreciat-o ca fiind proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge triplul scop stabilit de legiuitor, preventiv, educativ și coercitiv, prin articolul 52 Cod penal.

Instanța a reținut că, față de condamnarea inculpatului, la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit c) Cod penal, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani, prin sentința penală nr. 204/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă la data de 18.04.2011 prin nerecurare, inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentei cauze în termenul de încercare al suspendării condiționate.

Deși inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în acest caz se impune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei întrucât suspendarea a fost dispusă de instanță în temeiul dispozițiilor art. 81 și 82 din Codul penal, respectiv potrivit regulii generale, iar nu în temeiul art. 305 alin. 4 din Codul penal. Din considerentele sentinței penale nr. 204/2011 a Judecătoriei Alba Iulia rezultă că inculpatul nu și-a îndeplinit în cursul judecății obligația de plată a pensiei de întreținere, nefiind îndeplinite condițiile de acordare a suspendării condiționate în temeiul prevederilor speciale ale art. 305 alin. 4 din Codul penal. Suspendarea condiționată a executării pedepsei fiind dispusă în temeiul condițiilor generale ale Codului penal, respectiv art. 81, nu sunt incidente în cauză dispozițiile speciale ale art. 305 alin. 5 din Codul penal cu privire la revocare doar în situația săvârșirii unei noi infracțiuni de abandon de familie, ci cele ale art. 83 din același cod și anume săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

Față de cele arătate mai sus și văzând dispozițiile art. 83 Cod penal, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și să dispună executarea acesteia în regim de detenție.

Datorită faptului că instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, s-a impus a face aplicarea art. 83 alin 1 teza finală Cod penal și a cumula pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în cauză, cu pedeapsa de 1 închisoare stabilită prin sentința penală nr. 204/2011 a Judecătoriei Alba Iulia urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța a dispus executarea acesteia în regim privativ de libertate, executarea în această manieră fiind necesară pentru a se îndeplini dezideratul reeducării condamnatului, luând în considerare perseverența infracțională a acestuia și faptul nesocotirii clemenței ce i-a fost arătată în trecut prin aplicarea beneficiului suspendării condiționate.

Instanța a reținut că natura faptelor săvârșite de inculpatul C. M., precum și ansamblul circumstanțelor personale ale acestuia și anume aceea că este recidivist, a săvârșit fapta care face obiectul prezentei acțiuni în termenul suspendării condiționate a executării pedepsei, a determinat concluzia că se impune a se aplica față de acesta funcția de eliminare specifică pedepsei privative de libertate și îndepărtarea inculpatului din societate pentru perioada executării pedepsei. Aceste aspecte invocate duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 litera a) teza II și litera b) Cod penal și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Pentru aceste motive, văzând dispozițiile art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a) teza II și litera b) Cod penal, pe toată perioada executării pedepsei principale.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că prejudiciul a fost acoperit integral prin restituirea bunului către partea vătămată încă din faza urmăririi penale, în conformitate cu prevederile legale, pe baza de proces-verbal.

Totodată, instanța a reținut că partea vătămată C. E. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, așadar a luat act de poziția acesteia.

În baza art. 191 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta cauză după cum urmează: inculpatul C. M. la plata sumei de 650 lei, iar inculpatul B. R. la plata sumei de 450 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen P. de pe lângă J. A. –I. și inculpatul C. M. .

Prin recursul formulat, P. de pe lângă J. A. –I. a solicitat casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi soluții în cauză având în vedere faptul că în mod greșit instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C. M..

S-a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 305 alin. 5 C.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate numai în cazul în care, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârșește din nou infracțiunea de abandon de familie, în sensul aplicării acestei norme speciale numai atunci când executarea pedepsei a fost suspendată condiționat în temeiul art. 305 alin. 4 C.pen.

Dispozițiile art. 305 alin. 4 C.pen sunt edictate în favoarea inculpatului, condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în sensul posibilității de a suspenda condiționat executarea pedepsei chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen. și nu pot fi interpretate, per a contrario, în sensul interzicerii aplicării textului general. Așadar, legiuitorul a extins prin această normă specială sfera situațiilor când poate fi suspendată condiționat executarea unei pedepse.

Modalitatea specială de revocare a suspendării condiționate, numai în cazul în care condamnatul a săvârșit din nou infracțiune de abandon de familie, reglementată de art. 305 alin. 5 C.pen., nu distinge între diferitele modalități în care a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pentru abandon de familie, respectiv art. 81 C.pen. sau art. 305 alin. 4 C.pen. Astfel, ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus deoarece legiuitorul a urmărit ca persoana condamnată să asigure în continuare obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit, având în vedere interesul superior al acestuia din urmă.

S-a mai invocat faptul că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. R. este netemeinică, în condițiile în care este aceeași cu pedeapsa aplicată inculpatului C. M., care a fost condamnat pentru o singură infracțiune, astfel că pentru inculpatul B. trebuia aplicat și un spor de pedeapsă cu menținerea modalității de executare cu suspendare condiționată. În fața instanței de recurs, reprezentanta Ministerului Public a arătat, suplimentar față de motivele scrise de recurs, faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală în ce privește nereținerea art.118/1 C.p. privind confiscarea sumei de bani care a profitat inculpaților respectiv suma de 20 lei și care a fost împărțită de inculpați.

Inculpatul C. M., prin recursul formulat a solicitat, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza reducerea pedepsei aplicate acestuia prin înlăturarea dispozițiilor privind revocarea. Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru complicitate și în baza disp. art.83 C.p a fost revocat beneficiul suspendării condiționate dar raportat la atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, s-a prevalat de disp. art.320/1 C.p.p. și a solicitat judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prejudiciul a fost recuperat și inculpatul a fost doar complice deoarece nu a pătruns în locuința părții vătămate, solicită reducerea pedepsei.

Referitor la dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate, s-a arătat că dispozițiile art.305 alin.4 C.p sunt clare și nesusceptibile de interpretare, suspendarea condiționată a executării pedepsei are caracter excepțional și în mod nelegal instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.83 C.p. solicită respingerea acestor motive dacă se mai susțin și aplicarea disp. art.81 C.p.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, probatoriul fiind bine coroborat și interpretat.

În acord cu prima instanță, Curtea reține că din probele administrate în cursul urmăririi penale - respectiv declarațiile inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptelor, declarația a părții vătămate C. E., declarațiile martorului C. R., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice anexate, procesul-verbal de confruntare a inculpaților B. R. și C. M., procesele-verbale de predare-primire a buteliei sustrase - rezultă că la data de 24.03.2012, în jurul orelor 23:00 după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații B. R. și C. M., s-au deplasat în spatele grădinii părții vătămate C. E., cu intenția de a sustrage bunuri din locuința acesteia. Cu această ocazia, inculpatul B. R. a escaladat gardul locuinței, a pătruns în curte, a intrat într-o anexă de unde a sustras o butelie plină de gaz, pe care a trecut-o peste gard și i-a dat-o inculpatului C. M.. Cei doi s-au deplasat ulterior la locuința martorului C. R., vânzându-i butelia sustrasă contra sumei de 20 de lei.

În fața primei instanțe, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații B. R. și C. M. au declarat că recunosc în totalitate săvârșirea faptelor, solicitând ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.320 ind.1 Cod procedură penală.

Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, Curtea de apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpaților și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.320 ind.1 Cod procedură penală, încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpați fiind de asemenea corectă.

Inculpatul B. R., prin apărător ales, a solicitat în fața instanței de recurs schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.192 alin.1 din Codul penal, arătând că celălalt inculpat nefiind condamnat pentru această faptă, nu este îndeplinită agravanta referitoare la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane prevăzută de alin.2 al art.192din Codul penal.

Curtea urmează să respingă cerea formulată de inculpat, având în vedere faptul că încadrarea juridică dată de prima instanță este cea corectă, respectiv art.192 alin.2 din Codul penal, fapta de violare de domiciliu fiind săvârșită pe timp de noapte, agravantă prevăzută de alin.2 al art.192.

Referitor la motivul de recurs invocat de P. de pe lângă J. A. I. și de inculpatul C. M. privind greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, Curtea consideră că este nefondat, având în vedere următoarele:

Din actele dosarului rezultă că inculpatul C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit c) Cod penal, pedepasă suspendată condiționat în temeiul dispozițiilor art.81, art.82 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 204/29.03.2011 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin nerecurare.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că ”inculpatul s-a angajat că va plăti în mod eșalonat pensia de întreținere, însă nu și-a respectat angajamentul, deși nu are alți copii în întreținere și obține venituri în continuare1 și că inculpatul ”nu a dat dovadă de disponibilitate în a-și executa obligațiile față de minori, cu toate că instanța i-a acordat termen în acest sens” .

Potrivit dispozițiilor art.305 alin.4 și 5 din Codul penal :”dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul când stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81.

Revocarea suspendării condiționate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârșește din nou infracțiunea de abandon de familie”.

Curtea de apel constată că aceste dispoziții sunt speciale și derogatorii de la condițiile prevăzute cumulativ în art.81 din Codul penal.

Prin urmare, odată îndeplinită cerința ca inculpatul să își fi îndeplinit obligațiile de întreținere în cursul judecății, instanța este obligată să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendare care poate fi revocată numai în cazul în care condamnatul săvârșește din nou infracțiunea de abandon de familie.

Per a contrario, în situația în care se pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile prevăzute de art.81 din Codul penal (dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condițiile ca pedeapsa aplicată să fie închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă, ca infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 și dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia) vor fi incidente dispozițiile generale privind revocarea suspendării condiționate prevăzute de art.83 din Codul penal.

A interpreta în sensul arătat de recurenți ar însemna o adăugare la dispozițiile legale, nepermisă și care nu a fost avută în vedere de legiuitor. Astfel, dând eficiență interesului primordial al minorului sau al persoanei față de care făptuitorul are o obligație de întreținere, legiuitorul a avut în vedere o ipoteză specială, pentru a da posibilitatea persoanei condamnate de a-și achita în continuare obligațiile de întreținere, însă numai în măsura în care în cursul procesului inculpatul a dat dovadă de diligență și și-a îndeplinit aceste obligații.

În cauza de față, inculpatul C. M. a fost condamnat pentru săvârșirea, cu intenție, a infracțiunii de abandon de familie și, chiar dacă nu și-a îndeplinit obligațiile în cursul judecății, instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă nu în baza art.305 alin.4 din Codul penal.

Săvârșind o nouă infracțiune, cu intenție, în termenul de încercare, evident că este obligatorie revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior, dispozițiile art.83 din Codul penal fiind imperative în acest sens.

Curtea nu poate împărtăși opinia procurorului în sensul că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 305 alin. 5 din Codul penal, (chiar în motivele scrise de recurs menționându-se că aceste dispoziții C.pen reprezintă o modalitate specială de revocare a suspendării condiționate) deoarece aceste prevederi ale alin.5 se referă la situația specială în care s-a dispus suspendarea, respectiv cea prevăzută de alin.4 al aceluiași articol.

Aceste din urmă dispoziții nu sunt edictate ”în favoarea” inculpatului, condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, ci, așa cum se afirmă și în motivele scrise de recurs, legiuitorul a urmărit ca persoana condamnată să asigure în continuare obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit, având în vedere interesul superior al acestuia din urmă, cu condiția ca, în cursul primei judecăți să-și fi îndeplinit această obligație, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, reținând că această suspendare a fost dispusă în temeiul condițiilor generale ale Codului penal, respectiv art. 81 din Codul penal, nefiind incidente dispozaițiile art.305 alin.5 din Codul penal, cu privire la revocare doar în situația săvârșirii unei noi infracțiuni de abandon de familie, ci cele ale art. 83 din același cod și anume săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat de P. de pe lângă J. A. I. privind faptul că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. R. este netemeinică, în comparație cu cea aplicată inculpatului C. M., impunându-se aplicarea unui spor de pedeapsă, Curtea consideră că pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și menite a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art.52 Cod penal.

J. a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradului de pericol social concret al faptei, împrejurărilor concrete în care s-a comis infracțiunile dar și persoanei inculpaților, reținând starea de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpatului recurent C. M., aspect care justifică stabilirea unei pedepse în cuantum identic cu cea rezultantă aplicată inculpatului B. R..

La rândul său, instanța de recurs, în baza propriei aprecieri asupra individualizării pedepselor stabilite consideră că în contextul cauzei nu se justifică reducerea acestora, raportat la criteriile prevăzute în art. 72 Cod penal, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, ca urmare a reducerii acestora cu o treime, conform art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală ( pedeapsa închisorii de la 2 ani la 10 ani pentru furt calificat și de la 2 ani la 6 ani și 8 luni pentru infracțiunea de violare de domiciliu), la gradul de pericol social ridicat al acestora, grad dat de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv după o prealabilă înțelegere a inculpaților cu privire la sustragerea de bunuri, precum și de faptul că inculpatul C. M. nu se află la prima confruntare cu legea penală, fapta acestuia fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, iar inculpatul B. R. nu are antecedente penale.

În aceste împrejurări, este nefondată și solicitarea inculpatului C. M. de reducere a pedepsei aplicate, care ar presupune în mod obligatoriu reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia,reținere care nu se justifică având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada unei conduite anterioare pozitive a acestuia, prejudiciul cauzat părții vătămate nu a fost recuperat exclusiv ca urmare a comportamentului inculpatului, iar atitudinea de recunoaștere a faptei de către acesta a fost valorificată prin aplicarea procedurii prevăzute de art.320 ind.1 Cod procedură penală.

În opinia Curții, nu se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă față de inculpatul B. R., în raport cu natura faptelor săvârșite și cu persoana acestuia fiind suficientă aplicarea pentru întreg concursul a pedepsei de bază, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare fiind de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art.52 Cp și aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Chiar dacă pedeapsa aplicată inculpatului C. M., în calitate complice concomitent doar la infracțiunea de furt calificat este identică, de 2 ani închisoare, trebuie avut în vedere faptul că inculpatul B. R. nu are antecedente penale și că, împreună cu inculpatul C. au hotărât să sustragă bunuri din locuința părții vătămate, or, chiar dacă inculpatul B. a fost cel care a pătruns fără drept în anexa imobilului, aceștia au stabilit împreună împrejurările de comitere a faptei.

Referitor la motivul de recurs invocat suplimentar de reprezentanta Ministerului Public privind aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, Curtea reține că din actele dosarului rezultă că inculpații au sustras o butelie plină de gaz, pe care a trecut-o peste gard și i-a dat-o inculpatului C. M., iar ulterior au vândut butelia numitului C. R., contra sumei de 20 de lei.

Acesta din urmă nu a fost citat pe parcursul procesului penal pentru a fi întrebat dacă solicită restituirea sumei de bani achitate inculpaților.

Pe de altă parte, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. M., Curtea constată că recursul procurorului este unul declarat ”in favorem ”, motiv pentru care nu se poate solicita, suplimentar luarea unei măsuri de siguranță împotriva acestuia, aspect care ar determina agravarea situației inculpatului, situație nepermisă de legiuitor nici în calea de atac a procurorului care a urmărit inițial exclusiv crearea unei situații mai favorebile acestuia.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată că și celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal, la stabilirea pedepselor accesorii, la constatarea faptului că prejudiciul a fost acoperit integral prin restituirea bunului către partea vătămată și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.

Față de toate considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art.385 ind.15pct.1 lit.b. Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. A.-I. și inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.427 din 29 octombrie 2013 pronunțată de J. A.-I. în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpatul C. M. să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

În baza art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea inculpatului B. R., prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.192 alin.1 din Codul penal.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. A.-I. și inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.427 din 29 octombrie 2013 pronunțată de J. A.-I. în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul C. M. să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

În baza art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C. M. în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător

L. G. O. A. I. P. S. T.

Grefier,

A. B.

Red. / Tehnored. A.I.P.

2 ex./24.02.2014

Jud. fond S. A. D.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 978/2013. Curtea de...		Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 80/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 80/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA