Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 642/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-06-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 642/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Judecător A. L.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror -A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul URZICAȘ A. B. împotriva sentinței penale nr. 320/15 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Aiud.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat inculpatul recurent Urzicaș A. B. aflat în stare de arest și asistat de avocat oficiu T. D..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care în motivarea orală a recursului inculpatul Urzicaș A. B. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului având cuvântul a susținut recursul declarat în cauză și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se proceda la reducerea pedepsei aplicate.
Reprezentanta parchetului având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate apreciind că raportat la faptul că fapta a fost comisă împreună cu un minor și la cuantumul prejudiciului, pedeapsa aplicată este sub minimul prevăzut de lege astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Inculpatul Urzicaș A. B. având ultimul cuvânt a solicitat contopirea pedepselor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare constată că prin sentința penală nr.320/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i, art. 209 alin.3, lit. h C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. și art. 320¹ alin.7 C. pr.pen. inculpatul URZICAȘ A. B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 C.pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 118 alin.4 C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 4 lei, reprezentând contravaloarea fierăstrăului folosit la săvârșirea faptei.
În baza art. 14, 16¹ alin. 3 Cod proc. pen. rap. la art. 346 Cod proc. pen. coroborat cu art.998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R. S.A. D. T. D. Operațiuni Sibiu-A., cu sediul în Sibiu, calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu și obligă inculpatul la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 1601,01 lei.
În baza art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească suma de 370 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 300 lei, reprezentând onorariul av. P. F. desemnat din oficiu în cursul judecății, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 20.02.2011, după lăsarea întunericului, în timp ce inculpatul Urzicaș A. B. însoțit de numiții U. I., T. A. Traianși D. A. se deplasau pe străzile orașului Ocna M., au observat pe pereții exteriori ai unui imobil un cablu telefonic, pe care ulterior s-au hotărât să îl sustragă în vederea valorificării.
În acest scop, cei patru s-au dus la locuința numitului D. A. de unde au luat un ferăstrău, pentru ca mai apoi să se deplaseze la locul unde au observat cablul telefonic. Aici, D. A., sprijinindu-se pe umerii inculpatului Urzicaș A. B., a procedat la secționarea cablului cu ajutorul ferăstrăului, iar numiții U. I. și T. A. au tras de cablu pentru a-l desprinde de pe perete.
După ce au reușit să sustragă aproximativ 25 m de cablu, s-au deplasat sub podul de peste râul M., unde au ars învelișului protector, iar inculpatul Urzicaș A. B. însoțit de D. A. și T. A. T. s-au deplasat la un centru de colectare, unde au vândut cuprul obținut contra sumei de 30 de lei fiecare.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: procesul verbal de consemnare a plângerii (fila 6 dos. u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto (filele 7-12 dos. u.p.); proces verbal de reconstituire însoțit de planșa foto (filele 13-21 dos. u.p.); declarația martorilor D. A., D. C. O. (filele 47, 48 dos. u.p.), care au relatat că l-au văzut pe inculpat împreună cu ceilalți trei sub podul de peste râul M., unde au ars învelișul protector al cablului; declarația martorilor N. C. și B. D. (fila 49, 50 dos. u.p.), angajați ai R., care au efectuat reparațiile și au participat ca martori asistenți la cercetarea la fața locului; coroborate potrivit art. 69 C.pr. pen. cu declarațiile inculpatului Urzicaș A. B. de recunoaștere a faptei, declarații date atât în fața procurorului cât și în fața instanței ( fila 32-36 dup și fila 67 dosar fond), acesta înțelegând să se prevaleze de disp. art. 320/1 C.pr.penală vizând procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăție (f. 281, 282 dosar fond).
În drept, fapta inculpatului Urzicaș A. B. săvârșită în împrejurările descrise mai sus a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i, art. 209 alin.3, lit. h C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. în condițiile art. 320¹ alin.7 C. pr.pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, astfel încât luându-se în considerare poziția inculpatului de recunoaștere în totalitate a pretențiilor civile formulate în cauză de către R. S.A. D. T. D. Operațiuni Sibiu-A., consemnată în declarația de la fila 67 a dosarului, în baza art. 14, 16¹ alin. 3 Cod proc. pen. rap. la art. 346 Cod proc. pen. coroborat cu art.998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R. S.A. D. T. D. Operațiuni Sibiu-A., cu sediul în Sibiu, calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 1601,01 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 C.pr.penală inculpatul Urzicaș A. B. aducându-i critici pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei pe care o consideră prea severă raportat la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, la valoarea modică a prejudiciului produs și la elementele circumstanțiale ce definesc persoana inculpatului cu referire specială la conduita sa procesuală sinceră, adecvată.
Oral, inculpatul Urzicaș A. B. a solicitat ca instanța să dispună contopirea pedepsei aplicate prin sentința recurată cu celelalte pedepse pronunțate împotriva sa.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele statuate de art.385/6 alin.3 Cod procedură penală Curtea constată următoarele:
1.Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale: procesul verbal de consemnare a plângerii (fila 6 dos. u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto (filele 7-12 dos. u.p.); proces verbal de reconstituire însoțit de planșa foto (filele 13-21 dos. u.p.); declarația martorilor D. A., D. C. O. (filele 47, 48 dos. u.p.), care au relatat că l-au văzut pe inculpat împreună cu ceilalți trei sub podul de peste râul M., unde au ars învelișul protector al cablului; declarația martorilor N. C. și B. D. (fila 49, 50 dos. u.p.), angajați ai R., care au efectuat reparațiile și au participat ca martori asistenți la cercetarea la fața locului; coroborate potrivit art. 69 C.pr. pen. cu declarațiile inculpatului Urzicaș A. B. de recunoaștere a faptei, declarații date atât în fața procurorului cât și în fața instanței (fila 32-36 dup și fila 67 dosar fond), acesta înțelegând să se prevaleze de disp. art. 320/1 C.pr.penală vizând procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăție (f. 281, 282 dosar fond).
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosar, în conformitate cu cerințele impuse de art.63 al.2 Cod procedură penală, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare.
3. Curtea va reține la rândul său sub raportul bazei factuale că în seara zilei de 20.02.2011 inculpatul Urzicaș A. B. împreună cu alte trei persoane, dintre care doi minori, a sustras prin escaladare de pe zidul exterior al unei clădiri 25 metri cablu telefonic integrat într-o rețea aflată în funcțiune.
4. Curtea precizează că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corectă faptei săvârșite de către inculpat și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i, art. 209 alin.3, lit. h C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. și art. 320¹ alin.7 C. pr.pen.
5. Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile formulate de către inculpatul Urzicaș A. B., Curtea constată că acestea sunt nefondate, în cauză neexistând motive pertinente și relevante care să justifice o atenuare a răspunderii penale a inculpatului Urzicaș A. B..
6.Curtea arată că pedeapsa aplicată de către prima instanță corespunde criteriilor generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, aceasta reflectând atât gradul de pericol social semnificativ al faptei - imprimat de modul și mijloacele concrete în care a fost săvârșită (împreună cu trei persoane dintre care doua minore, prin escaladare), cât și de elementele circumstanțiale ce definesc persoana inculpatului cu referire specială la faptul că în acest moment, acesta este judecat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.
7. Curtea reține că apărările inculpatului vizând conduita sa procesuală adecvată și necesitatea acordării unei eficiențe sporite acestei conduite sunt nefondate, prima instanță stabilind o pedeapsă conform cerințelor art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, redusă sub limita minimului special prevăzut de lege.
8. Curtea apreciază că o atenuare mai accentuată a răspunderii penale a inculpatului nu ar corespunde necesităților și posibilităților reale de reeducare ale acestuia, astfel încât, în speță ar fi adus atingere principiului proporționalității dintre sancțiune și comportament.
9.Luând în considerare aspectele ce califică fapta și urmările produse, Curtea consideră că pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare este în măsură să asigure atingerea scopului preventiv și educativ prev. de art.52 Cod penal și realizarea funcției de fermitate, intransigență și exemplaritate a măsurii coercitive.
10. Având în vedere cererea formulată oral de către inculpat, Curtea consideră că în această fază procesuală nu este posibilă contopirea pedepselor aplicate în baza altor sentințe penale cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, aspect ce l-ar priva pe inculpat de un grad de jurisdicție.
De altfel, imposibilitatea contopirii pedepselor în căile de atac a fost tranșată prin decizia nr.LXX/2007 pronunțată în recursul în interesul legii, conform căreia „instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanță”.
11. Față de cele ce preced Curtea, constatând că hotărârea atacată nu se circumscrie cazului de casare prev. de: art. 385/9 pct.14 C.pr.penală și nici unui alt caz de casare examinat din oficiu, va respinge în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Urzicaș A. împotriva sentinței penale nr.320/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr._ .
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.192 al.2 C.pr.pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 de lei reprezentând onorarul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. E. C. L. C. A. L.
Grefier,
V. C. V.
Red. MEC
Tehnored. VV 2 ex/17.06.2013
j.f. AD S.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 60/2014.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 63/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
