Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 24/2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție în Penitenciarul B. M. asistat de apărătorul de semnat din oficiu, avocat B. L. A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebat fiind, condamnatul M. P. solicită reducerea pedepsei care a fost aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie la limita de 7 ani închisoare. Arată că a fost încadrat în mod greșit la omor și că nu a fost citat la Tribunalul Hunedoara cu ocazia judecării contestației.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. L. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul M. P., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată oral în fața instanței de către condamnat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și arată că prima instanță a reținut în mod corect că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul prev. de art. 192 alin.1 C.pen. 1969 și art.219 alin.1, alin2 ind.1 lit. c C.pen. se regăsesc în actualul Cod penal în textul de incriminare prev de art.234 alin1 lit.f. Arată că pedeapsa aplicată de instanță nu depășește maximul special din noua lege.
Având ultimul cuvânt, condamnatul M. P., solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei.
C. DE A.
Constată că prin sentința penală nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ s-a dispus în baza art. 23 din Legea nr.255/2013, admiterea sesizării Comisiei constituită la nivelul Penitenciarului B. M. în temeiul HG nr. 836/2013, cu privire la condamnatul M. P., fiul lui C. și D., n. la 10.07.1970 în G., jud. B., CNP_ și, în consecință:
S-a constat că infracțiunile de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. a), c) VCP și violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 1, 2 VCP, pentru care condamnatului M. P. i s-au aplicat pedepsele de 10 și respectiv 5 ani închisoare, se regăsesc ca și infracțiune unică în conținutul constitutiv infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f) NCP.
S-a constatat că inculpatul va executa o singură pedeapsă pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f) NCP respectiv 10 ani închisoare care nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea ei.
S-a constat că persoana condamnată execută pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.pen..
S-a dispus reducerea de la 7 ani la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b), aplicată prin sentința penală nr. 461/2004 a Tribunalului Gorj, constatând că pedeapsa complementară are corespondent în disp. art. 66 lit. a), b), d) NCP..
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni pe MEPI nr. 542/2004 al Tribunalului Gorj și la locul de deținere.
S-a stabilit că în baza art.275 al.3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Analizând sentința penală nr. 461/2004 a Tribunalului Gorj în a cărei executare se află condamnatul M. P., instanța a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) VCP pe o durată de 7 ani depășește limita de 5 ani stabilită prin NCP în cuprinsul disp. art. 66 alin. 1.
Potrivit disp. art. 6 alin. 6 NCP, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare (…) acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. Constatând că pedeapsa complementară aplicată în cuantum de 6 ani depășește limita maximă stabilită prin legea nouă, instanța a apreciat că se impune reducerea la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b), aplicată prin sentința penală nr. 461/2004 a Tribunalului Gorj, constatând, totodată, că aceasta are corespondent în disp. art. 66 lit. a), b), d) NCP..
Cu privire la pedeapsa principală rezultantă aplicată condamnatului, în cuantum de 23 ani închisoare, Tribunalul a constat că infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele componente se regăsesc, sub aspectul conținutului constitutiv, și în noua reglementare penală iar pedepsele aplicate pentru acestea nu depășesc limita maximă prevăzută în NCP.
Astfel, infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 21 de ani închisoare, raportat la starea de fapt reținută, se regăsește în conținutul infracțiunii prev. de art. 118, 189 lit. d) NCP, pedeapsa prevăzută fiind detențiunea pe viață sau închisoarea între 15 și 25 de ani, alături de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu pentru care i s-au aplicat condamnatului pedepsele de 10 ani și, respectiv 5 ani închisoare, raportat la starea de fapt reținută, se regăsesc în conținutul infracțiunii complexe de tâlhărie, prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. f) NCP care este prevăzută cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi urmând ca persoana condamnată să execute o singură pedeapsă, respectiv cea de 10 ani închisoare, care nu depășește maximul special prevăzut de legea penală nouă.
Aplicarea legii penale mai favorabile nu trebuie realizată în abstract, doar în raport de limita maximă a pedepsei prevăzută în prezent de legea penală ci trebuie stabilită pedeapsa maximă pe care, raportat la noile reglementări în materie penală, condamnatul ar putea să o primească în prezent pentru o infracțiune comisă în aceleași condiții ca fapta pentru care s-a dispus condamnarea. Or, în speță, infracțiunile au fost săvârșite în condițiile circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. e) NCP (victima fiind bolnavă locomotor cu diagnostic AVC hipertensiv urmat de hemipareză stg.) precum și în stare de concurs acestea reprezentând cauze legale de agravare a răspunderii penale și care trebuie avute în vedere, influențând maximul legal al pedepsei pentru o anumită infracțiune.
În cauză nu are relevanță dacă la stabilirea inițială a pedepsei s-a dat sau nu eficiență acestor cauze de agravare (prin sporirea pedepsei) deoarece la acest moment nu se cere o reindividualizare corespunzătoare a pedepsei aplicate condamnatului. Ceea ce este de esența instituției reglementate de art. 6 din NCP este ca pedeapsa concretă pe care o execută condamnatul să nu depășească maximul legal la care s-ar putea ajunge prin aplicarea dispozițiilor din noua lege penală. Prin urmare, stabilirea legii penale mai favorabile are în vedere legalitatea pedepsei în executarea căreia se află condamnatul, în așa fel încât acesta să nu execute mai mult decât maximul pedepsei care ar putea fi aplicată în baza noii legi.
În condițiile în care, în speța de față, potrivit disp. art. 79 alin. 2 NCP, la pedeapsa maximă prevăzută de lege se aplică un spor de 2 ani închisoare, potrivit disp. art. 78 alin. 1 NCP, iar apoi urmare a aplicării disp. art. 39 alin. 1 lit. b) NCP, un spor de 3 ani și 4 luni închisoare, condamnatului i s-ar putea aplica, pe legea nouă, o pedeapsă de 30 de ani și 4 luni închisoare, pedeapsă care este evident mai mare decât pedeapsa pe care o execută în prezent astfel că față de condamnat nu sunt incidente disp. art. 6 alin. 1 NCP.
Împotriva sentinței, condamnatul a declarat calea de atac a contestației fără o motivare scrisă. A solicitat oral reducerea pedepsei care a fost aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie la limita de 7 ani închisoare. A arătat că a fost încadrat în mod greșit la omor. A mai arătat că nu a fost citat la Tribunalul Hunedoara cu ocazia judecării contestației.
Contestație este nefondată.
Cu privire la argumentul legat de necitarea petentului cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță, C. reține că sesizarea din prezenta cauză se judecă potrivit procedurii speciale reglementată de art.23 din Legea nr. 255/2013, iar potrivit alin.8 al acestui articol nu se impunea citarea procurorului sau a condamnatului.
Cu privire la solicitarea legată de reducerea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie, prima instanță a reținut în mod corect că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul prev. de art. 192 alin.1 C.pen. 1969 și art.219 alin.1, alin2 ind.1 lit. c C.pen. se regăsesc în actualul Cod penal în textul de incriminare prev de art.234 alin1 lit.f. Este fără relevanță faptul că anumite forme agravate ale infracțiunii nu se mai regăsesc în noua reglementare. Nu exista nicio altă modalitate de echivalare a celor două infracțiuni prev. de C.pen 1969 decât cu infracțiunea prev.de art.234 alin.1 lit.f. care se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Pedeapsa aplicată de instanță nu depășește maximul special din noua lege.
Cu privire la greșita încadrare cu privire la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.174, 175 lit.d și 176 lit. d C.pen. 1969 C. reține că obiectul unei sesizări formulate în temeiul art. 6 C.pen. se limitează la analiza pedepselor mai ușoare prevăzute în noua reglementare pentru a se constata dacă pedeapsa aplicată depășește maximul special prevăzut de către aceasta. Încadrarea juridică este stabilită cu autoritate de lucru judecat și nu se impune a fi analizată sau dezbătută în cadrul prezentei proceduri.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 23 alin.10 din Legea nr. 255/2013 se va respinge contestația ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin.2 C.pr.pen. va obliga contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 272 alin.1 și 2 C.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu al contestatorului în sumă de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Obligă contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu al contestatorului în sumă de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2014
Președinte, Grefier,
A. G. M. D. M.
Red. AM/03.03.2014
Tehn. DM/2ex/03.03.2014
J.fond. C. B.
R O M ÂN I A
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Loc. A. I., ., nr.1,
Tel.0258/_, fax. 0258/_
.
Nr.notificare 3943
A. I., 03.03 2014
Dosar nr._
CĂTRE,
Penitenciarul B. M.
Cu referire la persoana privată de libertate M. P., fiul lui C. și D., născut la data de 10.07.1970, CNP_.
Având în vedere disp. art. 407 alin.1 teza ultimă C.pr.penală, alăturat vă comunicăm, în extenso, copia sentinței penale nr. 24/ februarie 2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._ .
Grefier,
D. M.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 63/2014. Curtea de Apel ALBA... | Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
