Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 268/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-02-2012 în dosarul nr. 268/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.268/2012
Ședința publică de la 20 februarie 2012
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. I. P.
Judecător M. A. M.
Grefier T. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de:
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul P. Ș. împotriva sentinței penale nr.508/2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, personal, asistat de apărător desemnat din oficiu, d-na av. B. N., lipsă fiind reprezentantul părții civile R. SA București. Se prezintă martorul B. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța procedează la audierea martorului B. N., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent prezintă spre vedere certificatele de naștere ale celor doi minori ai inculpatului recurent.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. N., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. Ș. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea acestuia în baza art.10 lit.c Cod procedură penală.
În subsidiar solicită reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, iar sub aspectul modalității de executare solicită a se dispune suspendarea sub supraveghere.
În susținerea recursului învederează că sub un prim aspect că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului. Atestă că martorii audiați nu au confirmat vinovăția inculpatului iar procesul verbal de cercetare la fața locului nu constituie mijloc de probă. Mai arată că declarația martorului R. G. se coroborează cu declarația inculpatului, iar contrar celor consemnate în procesul verbal de constatare a faptei inculpatul nu avea bunuri asupra sa. Solicită a se avea în vedere și declarația martorului audiat în fața instanței de recurs.
Sub un ultim aspect susține că în cauză există dubiu cu privire la vinovăția inculpatului și arată că nu s-au efectuat suficiente cercetări întrucât organele judiciare au făcut referire că fapta a fost săvârșită de mai multe persoane.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Învederează că din probațiunea administrată rezultă vinovăția inculpatului. Sub aspectul stării de fapt atestă că numitul S. F. a anunțat organele de poliție cu privire la fapta de furt de cabluri telefonice. Organele de poliție și de jandarmerie au observat 3 persoane făcând săpături însă două dintre acestea au fugit. Inculpatul avea asupra sa o lopată și era murdar, ceea ce denotă că săpase pentru a sustrage cablu. Mai arată că din procesul verbal de cercetare la fața locului și din declarațiile jandarmilor a reieșit cu certitudine vinovăția inculpatului. Precizează că inculpatul a refuzat să dea detalii cu privire la împrejurările comiterii faptei.
Sub un ultim aspect susține că în mod corect a procedat instanța de fond la individualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante și a stării de recidivă.
Inculpatul P. Ș., având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr. 508 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului P. Ș., zis”G.”, fiul lui T. și A., născut la 27.02.1980 în Bîrlad, jud. V., cetățean român, CNP_, studii 4 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, are 2 copii minori, recidivist, domic. în P., ..57,ap21 și f.f.l. în Petroșani, .,.,la pedeapsa 1(un) an închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.20 rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g,i și alin.3 lit.h c.pen. cu aplic. art. 74 și 76 lit.c c.penal și 37 lit.b c.pen.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a și lit.b c.pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 c.pen.
În baza art.14 lit.b și 346 c.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.212,42 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă R. SA – C. de Telecomunicații Hunedoara, sumă reprezentând valoarea de înlocuire a cablului și pretinsă de partea civilă.
În baza art. 191 c.pr.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va plăti anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, ca stare de fapt, că în seara de 4.08.2010, după ora 22, martorul S. F., maistru la ., punct de lucru Petroșani, a ieșit afară din baraca în care se afla, pentru a fuma o țigară și a auzit în apropiere zgomote puternice de tăiere; știind că în zona respectivă sunt cabluri telefonice, și-a dat seama că cineva le taie și a anunțat organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului. Când s-au apropiat de locul respectiv, au văzut 3 persoane care săpau și care atunci când au sesizat prezența lucrătorilor de poliție au fugit în direcții diferite, reușindu-se doar prinderea inculpatului, care a refuzat să dea relații despre prezența sa în acel loc și despre celelalte două persoane. Inculpatul era murdar pe mâini, pe haine și pe încălțăminte de pământ.
La fața locului s-au găsit 2 bucăți de cablu din cupru multifilar de 2 și respectiv 3 metri, care erau tăiate, un târnăcop și o lopată.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că în seara respectivă se întorcea din oraș, unde consumase bere.
S-a apreciat că vinovăția inculpatului este dovedită în cauză. Din procesul verbal de cercetare la fața locului(f.4) a rezultat că, lucrătorii de poliție anunțați prin dispecerat să se deplaseze la fața locului, au efectuat o pândă, moment în care cele 3 persoane care săpau după cablu, i-au observat și au fugit, reușindu-se doar prinderea inculpatului; că după prinderea sa, fiind întrebat despre prezența lui în zona respectivă, acesta a declarat verbal „ refuz să dau relații despre cele două persoane cât și despre prezența mea în acest loc”. Or dacă se întorcea din oraș, așa cum pretinde inculpatul, ar fi fost normal să spună acest lucru în acel moment.
Inculpatul a recunoscut că într-adevăr atunci când a fost oprit de lucrătorii de poliție era murdar pe mâini și pe haine (f.25-27), motivând acest fapt prin aceea că, înainte de a pleca în oraș, să bea bere, a fost la adunat de cărbuni și la săpat pentru a găsi fier vechi. Or, este puțin probabil să fi plecat de acasă să bea bere în oraș, fiind murdar atât pe mâni, cât și pe haine.
În Raportul întocmit de către ag.pr.B. G., aflat la f.5 din dosar, acesta arată că: l-a văzut pe inculpat în momentul în care a fugit împreună cu două persoane, că era murdar de pământ pe haine, pe ambele mâini și încălțăminte, că la fața locului au abandonat o lopată, un târnăcop și 2 bucăți de cablu, bunuri care au și fost ridicate.
Importante sunt și concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr._/12.01.2011 asupra comportamentului simulat al inculpatului, aflat la f.13-17 din dosar.
Având în vedere cele de mai sus instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este dovedită cu certitudine în cauză, fapta sa constituind tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,g,i și al.3 lit.h c.pen.
Având în vedere că inculpatul nu a mai comis fapte de acest gen, condamnarea sa anterioară fiindu-i aplicată pentru fapte de altă natură, instanța a dat eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 c.pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de incriminare potrivit art.76 lit.d c.pen.
Cu privire la starea de recidivă, s-a reținut că inculpatul este recidivist în condițiile art.37 lit.b c.pen. față de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sent.pen.nr.444/1999, din care a fost liberat condiționat la data de 18.11.2203 cu un rest neexecutat de 410 zile închisoare(f.28). A comis fapta din prezenta cauză după împlinirea termenului liberării condiționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul P. Ș., recurs care nu a fost motivat în scris, însă prezent în fața instanței, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, acesta a solicitat casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea sa în baza art.10 lit.c Cod procedură penală. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, iar sub aspectul modalității de executare solicită a se dispune suspendarea sub supraveghere.
În susținerea recursului s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, martorii audiați nu au confirmat vinovăția inculpatului iar procesul verbal de cercetare la fața locului nu constituie mijloc de probă. S-a mai arătat că declarația martorului R. G. se coroborează cu declarația inculpatului, iar contrar celor consemnate în procesul verbal de constatare a faptei inculpatul nu avea bunuri asupra sa. S-a arătat astfel că în cauză există dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea de apel constată că recursul declarat de inculpat este fondat, pentru următoarele motive:
Din probele administrate în cauză rezultă că în seara de 4.08.2010, după ora 22, martorul S. F., maistru la ., punct de lucru Petroșani, a ieșit afară din baraca în care se afla, pentru a fuma o țigară și a auzit în apropiere zgomote puternice de tăiere, Știind că în zona respectivă sunt cabluri telefonice, și-a dat seama că cineva le taie și a anunțat organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului. Când s-au apropiat de locul respectiv, au văzut 3 persoane care săpau și care atunci când au sesizat prezența lucrătorilor de poliție au fugit în direcții diferite.
Ulterior, la scurt timp, a fost oprit de către organele de poliție inculpatul Progfir Ș., constatându-se că era murdar de pământ pe mâini, pe haine și pe încălțăminte.
Inculpatul a negat săvârșirea faptei, susținând prin toate declarațiile sale - inclusiv cu ocazia audierii sale de către instanța de recurs - faptul că în seara respectivă se întorcea din oraș, unde consumase bere și că era murdar pe mâini și pe haine deoarece, înainte de a pleca în oraș, să bea bere, a fost la adunat de cărbuni și la săpat pentru a găsi fier vechi.
La solicitarea inculpatului, instanța de recurs a procedat la audierea martorului B. N., care a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul în ziua incidentului, după-amiaza, acesta avea îmbrăcămintea murdară și i-a spus că a fost la săpat de fier vechi. Martorul a mai precizat că inculpatul se ocupă cu valorificarea de fie vechi și că este de părere că inculpatul a plecat în seara respectivă la Petroșani pentru a continua să bea, deoarece în cartierul unde acesta locuiește magazinele sunt deschise numai până la orele 18,00.
Curtea de Apel constată că, raportat la starea de fapt reținută și la ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului P. Ș. pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, comițând o gravă eroare de fapt în sensul prevăzut de dispozițiile art.385 ind.9 pct.18 C.proc.pen. .
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și pe parcursul judecării cauzei de către prima instanță și de instanța de recurs, Curtea de apel constată că nu există probe care să dovedească dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul P. Ș. este una dintre cele trei persoane pe care organele de poliție le-au observat ca urmare a deplasării la fața locului în urma sesizării martorului S. F..
Varianta avansată de inculpat nu a fost infirmată de nici un mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, este adevărat că în Raportul întocmit de către ag.pr.B. G., acesta arată că l-a văzut pe inculpat în momentul în care a fugit împreună cu două persoane, însă martorii R. G. și D. C. C. - din cadrul Detașamentului de Jandarmi Petroșani- care au semnat procesul de cercetare la fața locului, alături de agentul principal B. G. și care s-au aflat de asemenea la locul incidentului, confirmă doar faptul că l-au văzut pe inculpat în apropierea locului faptei, mergând în susul străzii și având în mână o doză de bere și că inculpatul le-a spus că vine din oraș unde a fost să bea bere.
Prin urmare, nu este justificată reținerea în hotărârea recurată a faptului că „dacă se întorcea din oraș, așa cum pretinde inculpatul, ar fi fost normal să spună acest lucru în acel moment” și că „ este puțin probabil să fi plecat de acasă să bea bere în oraș, fiind murdar atât pe mâni, cât și pe haine”, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., „inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția”.
În Codul de procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.”
Ca atare vinovăția unei persoane se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției, iar sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului.
O hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Inculpatul nu au recunoscut niciodată că ar fi săvârșit infracțiunea de furt calificat, iar materialul probatoriu administrat în cauză confirmă doar faptul că inculpatul se deplasa pe drum cu o doză de bere în mână și că avea hainele și mâinile murdare, fără a rezulta însă că inculpatul este unul dintre cele trei persoane care au tăiat cabluri telefonice, iar concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr._/12.01.2011 asupra comportamentului simulat al inculpatului nu poate constitui o probă certă care să formeze instanței convingerea că inculpatul a săvârșit fapta, în condițiile în care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur și simplu nu există și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este echivalentă cu proba pozitivă de nevinovăție și deci inculpatul trebuie achitat.
Pentru aceste considerente, având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, urmează a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo), motiv pentru care, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d și art.385 ind.9pct.18 C.proc.pen., se va admite recursul declarat de inculpatul P. Ș. împotriva sentinței penale nr. 508/4.10.2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._, se va casa sentința penală atacată și, în rejudecare:
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.proc.pen., va fi achitat achită pe inculpatul P. Ș. în privința săvârșirii infracțiunii de furt calificat sub forma tentativei prevăzută de art.20 C.penal rap.la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i, alin.3 lit.h C.penal.
În baza art.346 alin.3 C.proc.pen. se va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. S.A. București – C. Telecomunicații Hunedoara.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la fond și în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul P. Ș. împotriva sentinței penale nr. 508/4.10.2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată și, în rejudecare:
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.proc.pen., achită pe inculpatul P. Ș. în privința săvârșirii infracțiunii de furt calificat sub forma tentativei prevăzută de art.20 C.penal rap.la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i, alin.3 lit.h C.penal.
În baza art.346 alin.3 C.proc.pen. respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. S.A. București – C. Telecomunicații Hunedoara.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la fond și în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei pentru fiecare, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. B. A. I. P. M. A. M.
GREFIER
T. C.
Tehnored.PA
CT 2 ex/9.03.2012
J.F. J. M.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 33/2012. Curtea de... → |
|---|
