Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 156/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 156/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 156/2012
Ședința publică de la 02 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Judecător A. L.
Grefier O. D. D.
P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul P. M. I. împotriva sentinței penale nr. 403/2011 pronunțată de J. A. I. în dosar penal nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul recurent P. M. I., asistat de apărător ales, avocat A. M., partea civilă intimată Feneșar A. și martorul încuviințat părții civile C. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 12 ianuarie 2012.
Se constată că asiguratorul . comunicat la dosar cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată, întrucât consilierul juridic este în imposibilitate de a se prezenta.
Instanța pune în discuția părților cererea de amânare formulată de asigurator.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat Mândoc A. lasă la aprecierea instanței cererea formulată de asigurator.
Reprezentanta parchetului lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de asiguratorul .>
Deliberând asupra cererii de amânare formulată de asiguratorul . cererea neîntemeiată raportat la împrejurarea că asiguratorul nu a exercitat calea de atac în prezenta cauzei, motiv pentru care nu este obligatorie prezența acestuia.
Instanța, după aplicarea prevederilor art. 85 C.pr.pen., instanța procedează la audierea martorului C. M., depoziția acesteia fiind consemnată conform art. 327/1 C.pr.pen.
Reprezentanta parchetului, apărătorul ales al inculpatului și partea civilă-intimată arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. A. I., hotărârea instanței de fond fiind nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului. Din probatoriul administrat și din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că inculpatul a încălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002, acesta avea obligația să-și adapteze regimul de viteză la condițiile atmosferice. Prin raportul de expertiză nu s-a putut stabili viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat în momentul impactului, întrucât nu au existat urme de frânare și nici avarii ale autoturismului, funcție de care se putea stabili științific viteza. În cauză sunt probe suficiente pentru condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 al.2 C.pen..
Sentința instanței de fond este nelegală și sub aspectul achitării inculpatului în baza art. 10 lit.d și art. 10 lit.e C.pr.pen, or aceste două texte se exclud reciproc, nu pot fi reținute în cauză. De asemenea instanța, la data rămânerii definitive a hotărârii, trebuia să comunice hotărârea la I.P.J. în vederea anulării permisului de conducere.
În ce privește daunele civile, solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, comunicarea hotărârii la I.P.J. A. Serviciul Poliției Rutiere.
În ce privește recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, în cauză fiind dovedită infracțiunea de ucidere din culpă.
Apărătorul ales al inculpatului P., avocat M. A. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în parte a hotărârii, solicitând achitarea inculpatului și pentru infracțiunea de părăsire de la locul accidentului. Instanța corect a reținut prevederile art. 72 din OUG nr. 195/2002, culpa pietonului în producerea unui eveniment rutier, starea de fapt fiind corect reținută. Inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, pornindu-se de la definiția prevăzută de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002. Cu privire la daunele materiale solicită obligarea asiguratorului la despăgubirea acestora, în măsura dovedirii lor.
În ce privește recursul parchetului solicită respingerea acestuia.
Partea civilă-intimată Feneșar A. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor declarate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales, regretând cele întâmplate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 403/27 iunie 2011, pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ inculpatul P. M. I. a fost condamnat la: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea politiei care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzută la art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În baza art. 88 C.pen s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a reținerii inculpatului din data de 02.01.2010
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 81 - 82 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. d C.p.pen. și art. 10 alin. 1 lit. e C.p.pen. raportat la art. 47 C.pen. s-a achitat inculpatul P. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 1 și 2 C.pen.
S-a respins acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă F. A..
S-a luat act că S. Județean de Urgență A. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C.p.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În considerentele hotărârii prima instanță a reținut următoarele aspecte factuale:
În data de 01.01.2010, în jurul orei 17,45, inculpatul circula cu autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 704 A deplasându-se din localitatea V. de Jos spre satul Vurpăr pentru a vizita împreună cu prietena sa Galbin N. M. (actuala soție), aflată pe scaunul din dreapta față, niște cunoștințe. Legătura dintre cele două localități se face pe un pod peste râul M., construit din beton, cu partea carosabilă asfaltată, cu o lungime de 300 metri, iluminat electric, cu lămpi fixate pe stâlpi, iar în lateral, pe ambele părți, există trotuar cu o lățime de un metru. La acel moment carosabilul era umed și ploua. Inculpatul s-a angajat în traversarea podului și după aproximativ 200 metri a sesizat târziu că pe carosabil, pe sensul său de mers era căzută o persoană (identificată ulterior ca fiind F. I.) trecând cu autoturismul peste acesta fără a face vreo manevră de evitare sau de frânare. La impactul autovehiculului cu acea persoană s-a produs un zgomot puternic auzit de inculpat și prietena sa, inculpatul chiar s-a exprimat atunci față de Galbin M. N. a călcat un om pe care l-a văzut târziu. Galbin M. N. i-a propus să se întoarcă să vadă ce s-a întâmplat, dar acesta a refuzat.
Deși a realizat producerea evenimentului rutier, inculpatul și-a continuat deplasarea și nu a anunțat organele de politie.
După accident, la locul acestuia au ajuns două autovehicule care circulau în același sens, conduse de numiții M. A. și C. I. T. care au observat victima căzută. Au fost anunțate organele de politie și ambulanta care a sosit la fata locului. Victima a fost transportată la S. Județean A., unde a decedat la ora 19,30.
În același timp, inculpatul s-a deplasat la casa sa din satul Valea Vințului iar după circa 10 minute s-a urcat din nou în autoturism cu prietena sa plecând la locuința acesteia din V. de Jos. Pentru a evita să treacă pe la locul accidentului, de teama consecințelor acestuia, inculpatul a urmat un traseu mai lung, prin A. I..
A fost identificat de către organele de poliție în jurul orei 2000 la imobilul susmenționat, inițial, atât verbal, cât și în scris negând că ar fi condus în aceea seară vreun autovehicul peste podul dintre Vintu de Jos și Vurpăr. Ulterior a recunoscut că a fost implicat în accidentul soldat cu moartea victimei F. I..
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator administrat în cauză: procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de verificare a autoturismului condus de inculpat, actele medico-legale privind victima F. I., declarațiile martorei Galbin(P.) M. N. (filele 59-61 d.u.p.), declarația martorului C. I. T. ( filele 62-63 d.u.p.), declarația numitului M. A. M. (fila 64 d.u.p.), raportul de expertiză tehnică judiciară ( filele 65-80 d.u.p.) raportul de inspecție tehnică privind autoturismul condus de inculpat ( filele 86-87 d.u.p.), declarațiile martorei P. M. N. (fila 137 dosar fond), declarațiile martorului C. I. T. ( fila 138 dosar fond), procesul verbal din 01.01.2010, procesul verbal din 02.01.2010, raportul de constatare medico-legală nr. 1/III/1 din 18.01.2010, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul M. P., toate coroborate cu declarațiile inculpatului.
Cu privire la dreptul intern aplicabil instanța de fond a făcut următoarele precizări:
Constituie infracțiunea prevăzută la art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autoritarii competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
Constituie infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități.
Privind părăsirea locului accidentului, s-a constatat că fapta există, constituie infracțiunea prevăzută la art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și a fost săvârșită de inculpat, motiv pentru care îl va condamna pe acesta la pedeapsa de 2 ani închisoare. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a reținut că inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea unei persoane și a părăsit locul accidentului fără a avea încuviințarea poliției.
În baza art. 88 C.pen s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a reținerii inculpatului din data de 02.01.2010
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
La individualizarea pedepsei, s-a considerat că procesul penal căruia inculpatul a fost nevoit să-i facă față, pronunțarea sentinței și condamnarea sunt suficiente pentru îndreptarea acestuia. De aceea, s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia și, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 C.pen.
S-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 83 C.pen. dacă în termenul de încercare va săvârși o nouă infracțiune, suspendarea condiționată va fi revocată iar pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre se va executa în întregime.
Privind uciderea din culpă, s-a constatat că fapta există și a fost săvârșită de inculpat (respectiv inculpatul a trecut cu mașina peste victimă, producându-i acesteia leziuni care i-au cauzat moartea).
Însă, pentru ca fapta să constituie infracțiune, acesta trebuie să întrunească toate elementele constitutive ale acesteia. Astfel, s-a precizat că la infracțiunea de ucidere din culpă moartea victimei trebuie să aibă loc în condițiile în care făptuitorul nu a respectat dispozițiile legale ori măsurile de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități.
Așa cum s-a menționat deja, expertul judiciar a apreciat în raportul întocmit că inculpatul a încălcat art. 7 din OUG nr. 195/2002 care prevede că orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și utilizarea conform destinației. Cu toate că prin raportul de inspecție tehnică din 06.01.2010 s-au constatat anumite defecțiuni la autoturismul condus de inculpat, expertul a menționat în raportul său că acestea „nu au influențat producerea accidentului” (pct. 3 din raport). În consecință, instanța apreciază că nu a existat o încălcare a art. 7 din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, expertul a apreciat că inculpatul a încălcat art. 48 din OUG nr. 195/2002 care prevede că un conducător de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Cu toate acestea expertul a arătat (la pct. 2 din raport) că „probele de la dosar nu oferă suficiente elemente pentru calculul cu exactitate pe cale analitică a vitezei de deplasare a autoturismului condus de P. M. I.” iar inculpatul și martorul P. M. N. au declarat că viteza de deplasare era de aproximativ 40 km/h. În consecință, s-a apreciat că nu a existat o încălcare a art. 48 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut încălcarea de către inculpat a prevederilor art. 77 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 care este însă ulterioară faptei reținute în sarcina inculpatului, fiind în legătură cu infracțiunea de părăsire a locului accidentului.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 132 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, s-a considerat că situația de fapt nu se încadrează în norma juridică menționată, deoarece prezența unei persoane culcată pe carosabil creează participanților la trafic cu totul alte obligații decât acelea de a reduce viteza sau, eventual, de a opri pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus.
Față de cele reținute, s-a apreciat că nu a existat din partea inculpatului nicio încălcare a dispozițiilor legale privind circulație pe drumurile publice, așa încât faptei reținute în sarcina inculpatului îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv condiția ca fapta să se fi săvârșit ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, fiind astfel incidentă situația prevăzută la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.pen.
Totodată, s-a arătat că, potrivit prevederilor art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, pietonii surprinși și accidentați ca urmare a nerespectării obligațiilor stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector. Or, s-a stabilit deja că inculpatul nu a încălcat, anterior comiterii faptei și accidentării victimei, regulile privind circulația pe drumurile publice. Astfel, s-a arătat că, deși locul producerii accidentului era prevăzut cu trotuare cu lățimea de 1 m, delimitate de glisiere metalice și parapeți din metal, victima s-a deplasat pe carosabil și, din cauza stării de ebrietate în care se afla, a căzut pe acesta, încălcând prevederile art. 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și poartă întreaga răspundere pentru accidentarea sa.
Potrivit art. 47 C.pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Potrivit doctrinei juridice de specialitate, sursă a împrejurărilor fortuite poate fi și conduita imprudentă a unei persoane, situație pe deplin aplicabilă în cazul victimei care, așa cum s-a arătat, avea condițiile de a se deplasa în deplină siguranță pe podul respectiv. Această stare de lucruri, la care se adaugă și faptul că iluminatul public nu funcționa deși la ora accidentului deși era deja întuneric, duc la concluzia că nicio persoană normală și atentă din categoria inculpatului nu avea, în momentul săvârșirii faptei, posibilitatea să prevadă rezultatul, fiind întrunite condițiile cazului fortuit, intervenind astfel situația prevăzută la art. 10 alin. 1 lit. e C.p.pen.
Față de cele menționate, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 1 și 2 C.pen.
Vizând latura civilă a cauzei, judecătoria a reținut următoarele:
Partea vătămată F. A. s-a constituit parte civilă contra inculpatului, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2.000 lei.
S-a arătat că dinte cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, doar uciderea din culpă este susceptibilă să producă prejudicii. După cum s-a precizat deja, fapta inculpatului nu constituie însă infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia și fiind săvârșită și în condițiile cazului fortuit bazat pe conduita imprudentă a victimei care poartă, potrivit legii, întreaga răspundere pentru accidentarea sa.
Față de aceste precizări, s-a constatat că acțiunea civilă formulată este nefondată fiind respinsă.
Totodată, s-a luat act că S. Județean de Urgență A. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței penale au declarat recurs, în termenul legal instituit de art. 385/3 C.pr.pen. P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul P. M. I., aducându-i critici pentru nelegalitate și neteminicie sub următoare aspecte:
I. P. de pe lângă J. A. I. ( f. 4-5 dosar recurs):
- în mod greșit instanța a depus achitarea inculpatului de sub acuzația săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 al.1 și 2 C.pen. întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 47 C.penal privind cazul fortuit astfel încât să justifice înlăturarea caracterului penal al faptei;
- în mod greșit instanța a reținut ca temeiuri ale achitări două texte de lege ce reglementează situații juridice diferite și anume: lipsa unui element constitutiv al infracțiunii (art. 10 lit.d C.pr.prn.) și respectiv, cazul fortuit ( art. 10 lit. e C.pr.pen.), întrucât cele două se exclud reciproc;
- instanța se impunea să dispună conform art. 114 al.1 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 203 al.1 lit.a din Regulament, comunicarea hotărârii de condamnare la I.P.J. A. în vederea anulării permisului de conducere.
II. Inculpatul P. M. I. (f. 24-27 dosar recurs):
- soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 (1) din OUG nr. 195/2002 este greșită atâta timp cât inculpatul a fost absolvit de orice răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 alin.1, 2 C.penal;
- pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată se impune întrunirea cumulativă a două condiții:
a) săvârșirea unei infracțiuni de către conducătorul auto;
b) conducătorul să fi părăsit locul accidentului imediat după aceasta, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea.
În speță, în lipsa reținerii săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, infracțiunea de părăsire a locului accidentului rămâne fără obiect.
Curtea a pus în vedere inculpatului că are posibilitatea de a fi ascultat în fața sa, raportat la motivele de recurs invocate de P., în conformitate cu dispozițiile art. 385/14 al.1/1 C.pr.pen., însă acesta nu a dorit să facă precizări suplimentare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectul criticilor expuse, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385/6 C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești COPIEZ MIJLOACELE DE PROBĂ
2. Curtea arată însă că prima instanță nu a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigențele art. 63(2) C.pr.penală ci a circumscris conduita în trafic a inculpatului unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, mai presus de orice comportament diligent necesar în atare circumstanțe, aspecte ce contravin probatoriului administrat pe parcursul procesului penal.
3. Curtea constată că probatoriul administrat în cauză contravine argumentelor expuse de jurisdicția inferioară în considerentele hotărârii.
4. Relevante în acest sens sunt depozițiile martorilor ascultați în cauză și care atestă o altă stare de lucruri decât cea expusă de către instanța fondului.
Astfel, martora Galbin M. N., actualmente soția inculpatului, a fost constantă în a declara că imediat după momentul impactului, fiind nedumerită de ce s-a întâmplat, acesta i-a spus că a trecut peste un om.
Este logic, din punct de vedere al raționamentului juridic a accepta, în aceste circumstanțe, că inculpatul nu a observat, chiar și în ultimul moment victima întinsă pe carosabil, atâta timp cât după impact, fără a opri pentru a face constată, acesta a recunoscut că a trecut cu autoturismul peste un om.
5. În circumstanțele factuale desprinse din probatoriul administrat în cauză: procesul verbal de cercetare la fața locului, depozițiile martorilor C. I. T. și M. A. M., coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnico judiciară ( filele 69-80 d.u.p.) nu există motive pertinente și raționale de a accepta, așa cum argumentează instanța de fond, că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în trafic, fără a încălca nici o normă de circulație, culpa integrală a evenimentului rutier revenind victimei.
6. F. a nega sau minimaliza încălcările flagrante, de către victimă a obligațiilor ce-i reveneau în calitate de pieton, Curtea precizează că în cauză inculpatul a ignorat dispozițiile art. 48 din OUG 195/2002, conform căreia „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.
7. Inculpatul a invocat și dispozițiile art. 35(1) din OUG nr. 195/2002, conform căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
8. Ansamblul circumstanțelor evidențiate de jurisdicția inferioară în adoptarea soluției de achitare, circumstanțe care în opinia sa, au contribuit decisiv la imposibilitatea prevederii de către a inculpatului de rezultatul faptei sale (poziția victimei pe șosea, condițiile vitrege de trafic, lipsa iluminatului public) nu se circumscriu, în condițiile date, exigențelor art. 47 C.penal și nu justifică soluția de achitare.
9. Față de cele ce preced, Curtea apreciază că soluția judecătoriei este supusă cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 17/1 și 18 C.p.p.
10. Văzând criticile aduse de către inculpat, Curtea apreciază ca vădit nefondate, soluția primei instanțe fiind conformă cu ansamblul probatoriului administrat în cauză, și care atestă, fără putință de tăgadă că fapta inculpatului de a părăsi locul accidentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 89(1) din OUG nr. 195/2002.
11. De altfel, Curtea precizează că inculpatul a fost constant în declarațiile sale, în care a recunoscut părăsirea locului accidentului, având ca argument puternica stare de tulburare în care se afla la acel moment.
12. Este indiscutabil, în raport cu soluția ce se impune a fi adoptată și anume condamnarea inculpatului P. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 (1), (2) C.penal, că în cauză condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 89(1) din OUG nr. 195/2002 este corectă și se sprijină pe ansamblul probator de la dosar.
13. În condițiile în care inculpatul se face culpabil de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178(2) C.penal, Curtea arată că rezolvarea acțiunii civile prevăzute în cursul procesului penal de către partea civilă F. A. este imperios necesară, circumscriindu-se dispozițiilor art. 14 C.pr.penală raportat la art. 998 C.civil.
14. Partea vătămată F. A. a înțeles să participe în calitate de parte civilă, în procesul penal formulând pretenții în cuantum de 2000 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor funerare organizate victimei ( f. 126 dosar fond).
15. Pretențiile părții civile au fost preluate în recurs, depoziția martorei C. M. relevând că eforturile financiare suportate de aceasta cu ocazia organizării funeraliilor victimei se ridică la 2.000 lei RON (f.31).
16. Curtea constată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, însă apreciază că despăgubirile materiale se impun a fi reduse conform gradului major de culpă a victimei și care în opinia sa, este de 80%.
În acest sens inculpatul urmează a fi obligat la despăgubiri materiale în cuantum de 400 de lei.
17. Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct.2 lit. d C.pr.pen. va admite recursul Parchetului de pe lângă J. A. I., casând sentința penală atacată numai sub aspectul achitării pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2 din codul penal și va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă F. A. și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va condamna inculpatul P. M. I. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal.
La individualizarea sancțiunii penale, Curtea va lua în considerare atât gradul de pericol social concret al faptei și care prin prisma modului și mijloacelor de săvârșire, a urmărilor produse este unul semnificativ, cât și elementele ce conturează pozitiv profilul socio-moral al inculpatului cu referire specială la statutul său de infractor primar.
Curtea consideră că în cauză sunt întrunite cumulativ exigențele art. 81 C. penal, aplicarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei corespunzând posibilităților reale de reeducare ale inculpatului.
Se precizează că în raport cu conduita sa socială adecvată, atingerea scopului măsurii punitive se poate realiza și fără executarea efectivă a acesteia.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b din codul penal va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 cu pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. A. și obligă pe inculpat să plătească acesteia suma de 400 lei cu titlu de daune materiale.
Va Menține în rest dispozițiile sentinței.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M. I. împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen. va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 403/2011 pronunțată de J. A. I. în dosar_ .
Casează sentința recurată în parte, în ce privește soluția de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2 din codul penal și respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă F. A. și procedând la rejudecare în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul P. M. I. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b din codul penal contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 cu pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. A. și obligă pe inculpat să plătească acesteia suma de 400 lei cu titlu de daune materiale.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M. I. împotriva aceleași sentințe.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 02 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. E. C. L. C. A. L.
Grefier,
O. D. D.
Red.MEC
D./ex.2
Jud.fond.T. O.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr. 26/1996. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 167/2012. Curtea... → |
|---|
