Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 177/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-02-2012 în dosarul nr. 177/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR. 177/2012
Ședința publică de la 6 februarie 2012
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. P.
Judecător S. T.
Grefier T. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de procuror – A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă J. A. I. și inculpații Z. A. și C. I. împotriva sentinței penale nr. 555/10.10.2011 pronunțate de către J. A. I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent Z. A. asistat de avocat G. I., apărător ales și inculpatul C. I., asistat de avocat R. M., apărător ales, lipsă fiind reprezentantul părții vătămate intimate . S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul inculpatului Zgaiba A. depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul inculpatului recurent C. I. depune la dosar anchetă socială.
Instanța constată încetat mandatul avocatului M. R. privind asistența juridică obligatorie a inculpaților Z. A. și C. I., având în vedere prezența apărătorilor aleși ai acestora.
Inculpatul Zgaiba A. învederează instanței că își retrage recursul, declarația acestuia fiind consemnată la dosar.
Inculpatul recurent C. I. învederează că nu înțelege să uzeze de dreptul de a da declarație în fața instanței de recurs, precizând că își menține declarațiile date anterior.
Reprezentantul parchetului și apărătorii inculpaților învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acorda cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai susține punctul I al motivelor de recurs în sensul că nu mai solicită schimbarea încadrării juridice a faptei.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând:
- a se dispune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului Zgaiba A. urmare înlăturării circumstanțelor atenuante reținute și a se menține modalitatea de executare a pedepsei.
- obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile, în favoarea părții civile . S., astfel cum s-a solicitat în constituirea de parte civilă.
Susține motivele II și III de recurs astfel cum au fost formulate în scris precizând că raportat la împrejurările comiterii faptei nu se impune reținerea în favoarea inculpatului Z. A. a circumstanțelor atenuante. Mai arată că nu se impune aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală.
Mai arată că se impune obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile potrivit constituiri de parte civilă a părții vătămate . S..
Avocat R. M., apărătorul ales al inculpatului C. I. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se reduce cuantumul pedepsei aplicate acestuia.
În susținerea recursului învederează că se impunea a se da o eficiență mai mare dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală raportat la circumstanțele atenuante reținute deși i s-a reținut acestuia și starea de recidivă.
În circumstanțiere precizează că inculpatul are o familie formată din 6 membrii iar unul dintre copii este cu handicap. Sub aspectul stării de fapt arată că inculpatul C. I. doar l-a ajutat pe inculpatul Z. A..
Raportat la împrejurările comiterii faptei precum și la situația familială a inculpatului solicită reducerea pedepsei. Mai atestă că în cauză nu s-a aplicat un tratament egal inculpaților.
Referitor la recursul parchetului solicită a fi respins acesta ca nefondat.
Avocat G. I., apărătorul ales al inculpatului Z. A. solicită a se lua act de retragerea recursului.
Referitor la recursul parchetului solicită a fi respins acesta ca nefondat întrucât instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, urmare aplicării dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală.
Susține că în mod corect prima instanță a reținut circumstanțele atenuante prev. de art.74, 76 Cod penal întrucât acesta se află la prima tangență cu legea penală și a avut o bună comportare. Precizează că a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere care atestă că inculpatul are soție, 3 copii și 2 persoane în vârstă în întreținere.
Sub aspectul laturii civile a cauzei atestă că în mod corect instanța de fond a respins pretențiile părții civile raportat la starea utilajului care nu funcționa la momentul săvârșirii faptei și la împrejurarea că bunurile sustrase au fost restituite. Mai arată că utilajul nu avea cutie de viteze.
Cu privire la recursului inculpatului C. I. solicită a fi admis.
Reprezentantul parchetului referitor la recursul inculpatului Zgaiba A. solicită a se lua act de retragerea acestuia iar cu privire la recursul inculpatului C. I. a se respinge acesta ca nefondat.
Inculpatul Zgaiba A., având ultimul cuvânt solicită a se lua act de retragerea recursului.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt învederează că achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 555/ 10.10.2011 pronunțate de către J. A. I. în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 320/1 alin. 6 C.p.pen. raportat la art. 334 C.p.pen. schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei săvârșite de inculpați din infracțiunea de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i în infracțiunea de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen. și a fost condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen. cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.pen. în condițiile art. 37 lit. b C.pen., cu pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.
A fost condamnat inculpatul Z. A. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit.d C.pen. și art. 32/1 alin. 7 C.p.pen., cu pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada de 24 de ore a reținerii, începând cu data de 29.05.2011, ora 20,00.
S-a făcut aplicarea art. 81 - 82 C.pen. în ce-l privește pe inculpatul Z. A. și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni. și i s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale în ce-l privește pe inculpatul Z. A. .
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă . S..
În baza art. 191 C.p.pen. obligă pe inculpatul C. I. la plata către stat a sumei de 990 lei și pe inculpatul Z. A. la plata către stat a sumei de 765 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu fiind avansate de către Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această sentință penală s-a reținut de către instanța de fond, în fapt, că în seara zilei de 28.05.2011, inculpații Z. A. și C. I., fiind colegi de muncă la acea dată, s-au deplasat cu autoutilitara marca Mercedez Benz cu nr. de înmatriculare_ înspre orașul Zlatna, în mașină cu aceștia fiind și minorul Z. R. în vârstă de 10 ani, fiul inculpatului Z. A.. Pe drum, inculpatul Z. A. i-a spus inculpatului C. I. că pe raza satului Izvorul Ampoiului se vor opri lângă o pădure unde se află de mai mult timp un buldozer abandonat.
Astfel în jurul orei 20,00 cei doi inculpați au ajuns în localitatea Izvorul Ampoiului, unde, lângă pădure, au coborât din mașină apropiindu-se de buldozerul aflat în zonă pentru a constata starea acestuia. Constatând că vehiculul avea cabina demontată au luat hotărârea de a demonta și a sustrage subansamble din partea superioară a buldozerului pe care să le vândă la centru de colectare a fierului vechi, sens în care au folosit trusa de scule avută în mașina condusă de inculpatul Z. A..
Astfel cei doi au demontat două pompe aflate pe cutia de viteză și capacul acesteia pe care le-au rostogolit până în drum unde le-au încărcat în autovehicul, la fel procedând și cu cutia de viteză și cabina buldozerului. Totodată cei doi inculpați au mai sustras și piese mai mici ca dimensiuni pe care le-au introdus în doi saci de rafie și i-au urcat în mașină.
În drum spre domiciliu lor situat în . au fost depistați de organele de politie, fiind opriți pentru control, ocazie cu care au fost descoperite bunurile sustrase.
În fața instanței de fond inculpați au solicitat a beneficia de prevederile art. 320/1 Cod pr.penală privind recunoașterea de vinovăție.
În drept s-a reținut că fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen., astfel că în baza art. 320/1 alin. 6 C.p.pen. raportat la art. 334 C.p.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i în infracțiunea de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen.,texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați.
La stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod pr.penală, precum și dispozițiile art. 37 lit. b) Cod penal în ce-l privește pe inculpatul C. I..
În ce-l privește pe inculpatul Z. A. s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate astfel că s-a făcut aplicare dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal.
În ce privește latura civilă instanța a respins acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S.C. C. A. S.A. S., motivându-se, în esență, că dacă prin fapta lor inculpații au adus în stare de neîntrebuințare utilajul de la care au sustras o . componente, acțiunea acestora și rezultatul produs nu intră în sfera elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, astfel că restabilirea situației anterioare, prin readucerea utilajului în stare de funcționare nu este în legătură de cauzalitate cu fapta ce face obiectul prezentului dosar.
Referitor la cheltuielile judiciare avansate de stat s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 189 și urm. Cod pr.penală.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă J. A. I. și inculpații Z. A. și C. I..
În motivarea cererii de recurs parchetul critică sentința penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, privind greșita schimbare a încadrării juridice ( pct. 1), aplicarea unor pedepse prea mici în raport de datele concrete ale faptei ( pct. 2) și greșita respingere a acțiunii civile formulată de partea vătămată S.C. C. A. S.A. S. ( pct. 3) . Se arată în motivele de recurs că judecătorul de fond în mod nelegal a înlăturat agravanta prevăzută la litera i) a art. 209 Cod penal, în contextul în care s-a dovedit că inculpații au demontat componente și subansamble de pe utilaj, pe care apoi le-au sustras prin desprinderea șuruburilor, cât și prin tăiere sau rupere, că pedepsele aplicate, chiar în condițiile reținerii dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cod pr.penală sunt prea mici în raport de datele ce caracterizează persoana inculpaților și circumstanțele concrete ale comiterii faptei. Cât privește latura civilă se arată că greșit a fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză fiind dovedit că inculpații au sustras și distrus utilajul.
În drept se invocă dispozițiile art. 385/15 pct. 2, lit. d Cod pr.p.
Oral, reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței de recurs că nu mai înțelege să susțină punctul 1 din motivele de recurs, ci doar punctele 2 și 3, respectiv cele privind greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați și respingerea greșită a acțiunii civile formulată de partea vătămată S.C. C. A. S.A. S..
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat C. I., personal și prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se reduce cuantumul pedepsei aplicate acestuia, dându-se o mai mare eficiență efectelor dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală și a se reține în favoarea acestuia și circumstanțele atenuante judiciare, precum și a se avea în vedere că inculpatul are o familie formată din 6 membrii iar unul dintre copii este cu handicap.
Recurentul inculpat Zgaiba A. personal a învederat instanței că își retrage recursul declarat în cauză, solicitând a se lua act de manifestarea sa de voință.
Curtea, prealabil analizării pe fond a recursurilor Ministerului Public și al inculpatului C. I., față de manifestarea de voință a inculpatului Zgaiba A. și raportat la dispozițiile art. 385/4 alin. 2, rap. la art. 3369 Cod procedură penală, va lua act de retragerea recursului formulat de către inculpatul Zgaiba A., cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către sta, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma criticilor invocate de parchet și de inculpatul C. I., care vizează cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17/2 și pct. 14 Cod pr.p., precum și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. 3 și 385/9 alin. 3 Cod pr.p., Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
I. În ce privește recursul P. de pe lângă J. A. I.:
1.Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei comisă de inculpații, urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, g, i Cod penal, în furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal .
Curtea consideră că în cauză prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 Cod penal referitor la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpaților C. I. și Zgaiba A. care în data care în data de 28.05.2011, pe timp de noapte, au sustras mai multe componente ale buldozerului aparținând S.C. ,, C. TCM’’ S. - S.C. C. A. S.A S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal.
Curtea constată că criticile invocate de parchet sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei, caz de casare prevăzută de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a analizat și evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat prin reținerea și a dispozițiilor art. 320/1 alin. 7 Cod pr.penală și modalitate de executare sunt apte să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 Cod penal.
Este adevărat că inculpatul C. I. este recidivist în condițiile prevăzute de art. 37 lit. b) Cod penal, că inculpatul Zgaiba A. a avut inițiativa comiterii faptei, iar fapta a fost comisă în prezența fiului său minor de doar 10 ani, împrejurări ce conferă faptei o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, însă se apreciază că aceste circumstanțe au fost reflectate în cuantumul pedepsei aplicate; în condițiile concrete, aplicare unei pedepse într-un cuantum mai ridicat ar însemna o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 Cod penal comb. cu art. 320/1 alin. 7 Cod pr.p. și art. 52 Cod penal, ignorându-se din acest complex proces al individualizări pedepsei natura bunurilor sustrase, persoana inculpatului Zgaiba A. și datele care caracterizează existența acestuia, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului C. I..
Stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată fiecărui inculpat nu poate eluda circumstanțele concrete ale comiterii faptei, îndeosebi natura pieselor și subansambelor sustrase pe de utilaj, astfel cum rezultă din fotografiile judiciare existente la dosar, atitudinea acestora de recunoaștere a faptei încă din primele declarații date în cauză, după cum nu se poate omite faptul că aceștia s-au prezentat în fața organelor judiciare, iar inculpatul Zgaiba A. nu are antecedente penal.
Curtea nu neagă împrejurarea că inculpatul C. I. este recidivist iar inculpatul Zgaiba A. a avut inițiativa comiterii faptei, iar fapta a fost comisă în prezența fiului său minor de doar 10 ani, însă atitudinea avută de cei doi inculpați în tot cursul procesului penale de recunoaștere a faptei, duc la concluzia că aceștia prezintă un grad redus de pericol social.
Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și față de celelalte date care caracterizează persoana inculpaților, astfel cum au fost relevate anterior, apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de fond pentru fiecare inculpat răspunde imperativelor înscrise în art. 52 Cod penal.
Așa fiind, Curtea constată că nu se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților, context în care urmează să se respingă criticile invocate de Ministerul Public sub acest aspect ca nefondate.
2. Nefondate se privesc și criticile parchetului sub aspectul laturii civile a cauzei, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17/2 Cod pr.penală.
Potrivit art. 14 și urm. Cod pr.penală coroborat cu art. 998 și 999 din Vechiul Cod civil, pentru a fi admisă, acțiunea civilă alăturată procesului penal trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și aceea ca prejudiciul să fie cert și să fie dovedit .
În aceeași ordine de idei, pentru a fi obligat inculpatul sau inculpații la plata de despăgubiri civile este necesar ca întinderea acestora să fie dovedită cu probe certe.
În cauza dedusă judecății, bunurile sustrase au fost restituire părții civile, așa cum ea se precizează în adresa de constituire de parte civilă, iar paguba invocată constă în sumele necesare pentru repunerea în stare de funcțiune a utilajului.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea civilă, în contextul în care nu s-a dovedit cauzei întinderea prejudiciului. Mai mult decât atât, dacă prin fapta lor inculpații au adus în stare de neîntrebuințare utilajul de la care au sustras o . componente, acțiunea acestora și rezultatul produs nu intră în sfera elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, astfel că restabilirea situației anterioare, prin readucerea utilajului în stare de funcționare nu este în legătură de cauzalitate cu fapta ce face obiectul prezentului dosar.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1, lit. b Cod pr.p.. va respinge recursul P. de pe lângă J. A. I. ca nefondat
II. În ce privește recursul inculpatului C. I.:
În primul rând este de observat că motivele de recurs invocate de inculpatul recurent privesc aceleași motive ca cele invocată de parchet, respectiv individualizarea greșită a pedepsei - art. 385/9 pct. 14 Cod pr.penală, context în care, pentru considerentele expuse cu ocazia analizării recursul Ministerului Public se va respinge și recursul formulat de inculpatul C. I..
În plus Curtea mai are a preciza următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art. 72 Cod penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Reducerea pedepsei aplicate inculpatului recurent nu se justifică a se face în cauză în raport de gradul destul de ridicat de pericol social al faptei comise, de împrejurarea că acesta este recidivist în condițiile recidivei postexecutorii. inculpatul având condamnări pentru același gen de fapte.
Curtea, în baza propriului examen, apreciază că în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, întrucât, pe de o parte împrejurările invocate de inculpat au fost avute în vedere de judecătorul de fond în procesul complex al individualizării pedepsei iar, pe de altă parte, nu se poate face abstracție de persoana inculpatului, care a dat dovadă de persistența infracțională, inculpatul suferind mai multe condamnări pentru fapte similare sau alte fapte, dar și prin modul concret de comitere a faptei, care denotă o atitudine de sfidare de către inculpat a valorilor sociale încălcate.
Curtea apreciază că prin cuantumul pedepsei aplicate, pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție, s-a asigurat realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i acestuia posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive ( art. 52 Cod penal).
În raport de cele menționate, nu poate fi primită critica recurentului inculpat, în sensul reducerii pedepselor aplicate sau reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural criteriile specifice individualizării judiciare, în stabilirea pedepsei aplicate, așa încât nu este aplicabil cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod pr.p.
În consecință, critica formulată de recurentul inculpat nu poate fi primită, sens în care recursul acestuia va fi respins, ca nefondate, conform art. 385/15 pct. 1, lit. b Cod procedură penală.
În baza dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod pr.p. va fi obligat fiecare inculpat recurent să plătească statului 175 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 555/10 octombrie 2011 pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ .
În baza art. 385 ind. 4 alin. 2 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului formulat de către inculpatul Z. A. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat să plătească suma de 175 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, în cuantum de câte 75 lei pentru fiecare, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 6.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. B. A. I. P. S. T.
GREFIER
T. C.
Tehnored. ST
CT 2 ex/24.02.2012
J.F. T. O.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 215/2012. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 189/2012. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
