Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-01-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ SI PENTRU

CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA NR. 15/A/2013

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: E. B.

Judecător: A. B.

Grefier: L. A.

D.- S. T. A. I. reprezentat prin:

M. B. - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE– S. T. A. I. împotriva sentinței penale nr.163/22.05.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 14 ianuarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelului penal de față constată:

Prin sentința penală nr. 163/22.05.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul F. G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, a fost achitat același inculpat F. G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul D. F. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Din Codul de procedură penală, a fost achitat același inculpat D. F. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul V. R. G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, a fost achitat același inculpat V. R. G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpata P. F. M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 Cod penal.

S-a constatat că partea vătămată M. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost revocată măsura asiguratorie a instituirii sechestrului dispusă prin Ordonanța nr. 177/P/2006 din 12.06.2007 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție asupra următoarelor bunuri:

- casă și teren în suprafață de 234 mp situate în A., ., nr. 30, înscrise în C.F. nr. 9472 A., nr. top. 702/a2 aparținând inculpatului F. G.;

- casă și teren în suprafață de 933 mp situată în A., .. 73, înscrise în C.F. nr. 1960 A., nr. top 2454 aparținând inculpatului D. F.;

- apartament cu două camere situat în A., ., corp A, . C.F._ A., nr. top 895/12 aparținând inculpatului V. R. G.;

- apartament cu trei camere situat în A., Calea A. V., nr. 52, ., ., înscris în C.F._ A., nr. top 3128/4/4-7/5/III aparținând inculpatei P. F. M.;

- casă și teren în suprafață de 500 mp situate în A., ./A, înscris în C.F. nr._ A., nr. top 3979/a.1.a.2.a.1.b.5.b.91/2 aparținând inculpatei P. F. M.;

- autoturism marca Lada Vaz/Niva cu nr. de înmatriculare_, . XTA_62 aparținând inculpatei P. F. M..

În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție emis la data de 25.10.2007 în dosar nr. 177/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

1. F. G., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 254 alin.1 din C.pen., cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000; art.132 din Legea nr.78/2000, rap. la art.248, 2481 din C.pen.; cu aplicarea art.33 lit.d C.pen.

2. D. F., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.255 din C.pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000; art. 26 rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 – 2481 C.pen.; cu aplicarea art.33 lit.a din C.pen.

3. V. R. G., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art.255 din C.pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000; art. 26 rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 – 2481 C.pen.; cu aplicarea art.33 lit.a din C.pen.

4. P. F. M., sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.132 din Legea nr.78/2000, raportat la art. 248, 2481 din C.pen.

La data de 29.10.2007 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A. sub nr._ .

Ulterior, prin hotărârea nr. 318/24.02.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de petiționarul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul A. la Tribunalul A..

La data de 09.03.2011, dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A..

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea stare de fapt:

La data de 01.10.2002, Consiliul de Administrație al ., societate comercială cu capital de stat, a hotărât convocarea Adunării Generale a Acționarilor, care a avut pe ordinea de zi de la acea dată înstrăinarea activelor societății, care se aflau într-o stare avansată de degradare. Între activele aflate în proprietatea societății s-a aflat și terenul pe care se aflau clădirile fabricii, teren situat în centrul municipiului A., ., aflat în proprietatea statului român.

Astfel, la data de 01.10.2002 cu unanimitate de voturi Adunarea Generală a Acționarilor a hotărât înstrăinarea activelor, respectiv a clădirilor, active care erau în proprietatea ..

Între inculpații F. G. (primar al municipiului A.), D. F. și V. R. existau relații de prietenie și colaborare.

Inculpații D. F. și V. R. G., în calitate de administratori ai . și-au manifestat intenția de a deveni proprietari asupra acestor active, pentru ca ulterior să achiziționeze și terenul aferent acestor clădiri.

La data de 07.12.2004, între . calitate de promitent-vânzător și . în calitate de promitent-cumpărător se încheie antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect activele, respectiv clădirile societății.

La data de 22.02.2005 între . și . se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, având ca obiect prima tranșă din ansamblul de active. Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 200.000 euro.

La data de 03.03.2005, între inculpatul F. G., soția acestuia F. E., pe de o parte, și inculpații D. F. și V. R. G., pe de altă parte, se încheie contractul de schimb prin care soții F. își cedează apartamentul în schimbul unui imobil casă.

La data de 09.05.2005 între . și . se încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru o altă parte din clădiri contra sumei de 100.000 euro.

Ulterior, la data de 21.06.2005 se încheie un nou contract de vânzare-cumpărare între . și ., pentru o altă parte de clădiri, prețul vânzării fiind de 100.000 euro.

La data de 24.08.2005 . cumpără ultima parte din clădirile aparținând .’’ SA A..

În total, pentru activele aparținând .’’ SA A., . a plătit suma de 600.000 euro plus taxa pe valoarea adăugată.

Devenind, astfel, proprietara clădirilor, ., demarează procedura în vederea achiziționării terenului de sub aceste clădiri, teren aflat în proprietatea statului român.

Astfel, la data de 30.06.2005 ., prin cererea nr. 24.705/2005, îl înștiințează pe inculpatul F. G. (primarul municipiului A.) despre faptul că a achiziționat o . clădiri de la .’’ SA, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 32/1 din OUG 88/1997, solicită cumpărarea terenului aferent acestor construcții, respectiv suprafața de 6.185 m.p.

Ulterior, după ce a devenit proprietară asupra tuturor clădirilor aparținând .’’ SA, la data de 30.11.2005, . solicită cumpărarea terenului în suprafață de 52.434 m.p., aferentă construcției fabricii de zahăr.

La data de 05.12.2005, inculpatul F. G. întocmește expunerea de motive nr. 26.094, prin care propune vânzarea terenului către ..

La data de 05.12.2005, inculpatul F. G. prin dispoziția nr. 2099, îl deleagă pe viceprimarul D. T. să exercite funcția de președinte al comisiei de negociere.

În aceeași zi, respectiv 05.12.2005, între Consiliul Local A. și . se încheie procesul verbal de negociere nr. 3 pentru vânzarea suprafeței de 52.434 m.p. situat în A., ..N., în baza HG 577/2002. Procesul verbal de negociere prevedea încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent clădirilor, în termen de maxim 60 zile de la data negocierii, respectiv 05.02.2006.

Comisia de Buget Finanțe a Consiliului Local A. avizează favorabil vânzarea terenului, la data de 16.01.2006, iar la data de 17.01.2006 Comisia de Urbanism, Comisia Juridică și Comisia pentru Sănătate, Familie, Protecție Socială, Cultură, Culte, Învățământ și Relații Externe avizează nefavorabil proiectul de vânzare a terenului.

Prin hotărârea nr. 29/19.01.2006 a Consiliului Local A. se aprobă procesul verbal de negociere nr. 3 și implicit vânzarea terenului în suprafață de 52.434 m.p. în favoarea ..

La data de 23.01.2006, între comisia de negociere din cadrul Consiliului Local A. și . se încheie actul intitulat Protocol în care se stipulau următoarele: ,,actul de vânzare-cumpărare se va încheia în maxim 15 zile din momentul avizării de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară a lucrării cadastrale de identificare și parcelare a terenului care face obiectul prezentului proces verbal’’.

Ulterior, la data de 01.06.2006, . demarează formalitățile de înstrăinare a terenului către Timișoara Plaza Center, stabilind prețul de vânzare al terenului în suprafață de 52.434 m.p. la suma de 2.936.304 euro plus TVA.

La data de 13.06.2006, între . și . se încheie promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul în suprafață de 52.434 m.p.

La data de 14.06.2006, se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică între Primăria Municipiului A. și ..

Tot la acea dată, . achita avansul în sumă de 1.596.795 euro, din care . plătește în favoarea Consiliului Local A. suma de 838.944 euro reprezentând prețul terenului.

La data de 04.07.2006, între . și . se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect terenurile și construcțiile. Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 2.936.304 euro plus TVA.

Starea de fapt mai sus reținută a reieșit din coroborarea întregului material administrat în cursul urmăririi penale, cuprins în XVII volume de urmărire penală.

Analizând vastul material probatoriu administrat în cauză, cuprins în cele XVII volume de urmărire penală, precum și în cele 4 volume constituite în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la infracțiunea de luare de mită, prev. de art 254 al. 1 C.pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatului F. G., respectiv la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 C.pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpaților D. F. și V. R. G., Tribunalul reține următoarele:

Inculpații V. R. G. și D. F. au fost coproprietarii imobilului casă de locuit situat în A., ., nr. 30, jud. A., iar inculpatul F. G. împreună cu martora F. E. dețineau în coproprietate imobilul apartament situat în A., . ., jud. A..

La data de 03.03.2005 între inculpatul F. G., pe de o parte, și inculpații V. R. și D. F., pe de altă parte, se încheie contractul de schimb, contract prin care inculpatul F. G. cedează în favoarea inculpaților D. și V. apartamentul, iar inculpații D. și V. cedează la rândul lor casa pe care erau coproprietari. Concomitent schimbului a fost achitată și suma de 20.000 euro cu titlu sultă, sumă ce reprezenta diferența valorică dintre cele două imobile (100.000 euro reprezentând valoarea casei de locuit, iar 75.000 euro valoarea apartamentului).

În actul de sesizare a instanței se reține că, în cursul lunii martie a anului 2005, inculpatul F. G. a primit un imobil de la mituitorii V. R. G. și D. F., imobil mai valoros cu 115.550 euro decât apartamentul dat la schimb, faptă comisă pentru ca inculpatul F. G. să-și exercite în mod defectuos atribuțiile de serviciu și, de asemenea, să întârzie efectuarea unui act, respectiv înstrăinarea unui imobil.

În sarcina inculpaților D. F. și V. R. G. s-a reținut, în esență, că au transferat printr-un contract de schimb un imobil de o valoare net superioară inculpatului F. G. în scopul ca acesta din urmă să-i favorizeze în cursul procedurilor de achiziție directă și fără licitație a unui teren aparținând Consiliului Local A..

În rechizitoriu, se rețin ca fiind relevante sub aspectul vinovăției inculpaților F. G., D. F. și V. R. G. în comiterea infracțiunilor susamintite: depozițiile martorilor F. E., S. G..

Astfel, în cursul urmăririi penale, martora F. E., soția inculpatului F. G. a arătat că s-a implicat în renovarea locuinței situată în I.L.C., după care l-a convins pe F. G. să accepte schimbul, deși acesta nu a fost de acord inițial cu schimbul, întrucât ,,nu voia scandal’’.

Aceeași martoră arată că până la urmă l-a convins pe inculpatul F. G. să accepte schimbul, schimb care a avut loc numai după ce locuința a fost amenajată în mod corespunzător și după gusturile martorei. (vol. III, f. 18-19).

Martorul S. G. confirmă cele arătate de fiica sa, martora F. E. (vol. III, f. 20-21).

Audiată fiind în cursul cercetării judecătorești, la prima instanță, martora F. E., soția inculpatului F. G., a învederat instanței că în virtutea relațiilor de prietenie existente între familiile F. și familiile D. și V., a fost solicitată de către aceștia din urmă să se implice în amenajarea imobilului din A., . asemenea, că fiind prima lucrare de amenajare a unui imobil după terminarea facultății de arhitectură, și-a dorit să locuiască în acel imobil, spunându-i acest lucru soțului, care, inițial, nu a fost de acord decât cu efectuarea unui schimb, întrucât nu aveau disponibilități bănești. Referitor la suma de 20.000 euro stabilită cu titlu de sultă, martora declară că inculpatul V. R. G. i-a prezentat o situație a costurilor efectuate la imobil cu materialele și manopera până la acel moment, reprezentând o valoare de 100.000 euro, suma de 20.000 euro reprezentând diferența de valoare dintre apartament, pe care l-a apreciat la 80.000 euro.

Depoziția martorei F. E., dată în cursul cercetării judecătorești, este confirmată de declarația inculpatului D. F. (vol. I inst.f. 298), care arată că a apelat la F. E. în calitatea acesteia de arhitect. Inculpatul arată că făcând un calcul cu privire la valoarea imobilului a apreciat-o la suma de 100.000 euro.

Și din declarația martorului S. G. (vol. I inst f.369) rezidă că imobilul aparținând inculpaților D. F. și V. R. G. a fost evaluat la suma de 100.000 euro.

Totodată, inculpatul V. R. G. arată în declarația dată de inculpat (vol. I inst f.296) că tranzacția privitoare la imobilele în cauză a fost inițiativa soției inculpatului F. G., care s-a și ocupat de lucrările de amenajare ale imobilului în calitatea sa de arhitect.

Prin urmare, coroborând depozițiile martorilor cu declarațiile inculpaților mai sus amintiți, rezidă că, contractul de schimb din data de 03.03.2005 a fost încheiat la inițiativa soției inculpatului F. G. și nu în considerarea calității acestuia de primar sau în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, așa cum se reține în rechizitoriu.

Se reține, de asemenea, în rechizitoriu, împrejurarea că respectivul contract de schimb a avantajat în mod cert pe inculpatul F. G., suprapunerea valorilor din rapoartele experților conducând la diferența de 115.550 euro acesta fiind beneficiul patrimonial obținut de inculpat în urma schimbului efectuat. Astfel, suma de 115.550 euro este rezultatul diferenței între valoarea imobilului din . și suma la care a fost evaluat apartamentul din . la aceasta din urmă și suma de 20.000 euro, plătită cu titlu de sultă.

Cu privire la diferența valorică dintre cele două imobile, se invocă două rapoarte de evaluare, întocmite de bănci, astfel:

- raportul de evaluare întocmit pentru beneficiarul ., în scopul garantării unui împrumut contractat la Banca Italo Romena, raport care a concluzionat valoarea reală a apartamentului la suma de 75.000 euro;

- raportul de evaluare întocmit de Bancpost pentru garantarea unui credit ipotecar care a fost contractat de soții F., suma în cauză constituind sulta. Valoarea stabilită de expert pentru imobilul situat în A., . se ridică la 206.550 euro echivalentul a 268.547 dolari S.U.A.

Privitor la această diferență de 115.550 euro, reținută ca fiind beneficiul patrimonial obținut de inculpatul F. G., tribunalul reține că aceasta este infirmată de rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză pe parcursul cercetării judecătorești în primă instanță.

Astfel, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert ing. A. C. și expert asistent ing. P. I. M., existent la dosarul cauzei (vol. II f. 244-266), rezidă că valoarea tehnică la data de 02.03.2005 a imobilului situat în A., ., nr. 30, înscris în CF nr. 9472 A., nr. top. 702/a/2 intravilan casă în suprafață de 234 m.p. este de 300.504 RON.

În anexa nr. 2 a aceluiași raport de expertiză tehnică privind calculul valorii de circulație a imobilului la data de 02.03.2005, se estimează valoarea la 99.000 euro la un curs valutar de 3.62 ron/euro.

Ulterior strămutării cauzei, la Tribunalul A., la data de 21.11.2011 a fost întocmit, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, un nou raport de expertiză tehnică judiciară de către expert tehnic ing. I. I. și expert tehnic asistent ing. P. I. M. (vol. IV, f. 70-90), care concluzionează valoarea de circulație a imobilului situat în A., ., nr. 30, la data de 02.03.2005, la suma de 352.300 lei echivalentul a 97.300 euro la un curs valutar de 3,62 lei/euro.

Ca atare, analizând concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciare mai sus reținute, tribunalul reține că valoarea de circulație a imobilului situat în A., ., nr. 30, la data de 02.03.2005 ,este de 99.000 Euro, argument pentru care va înlătura raportul de evaluare întocmit pentru garantarea unui credit ipotecar în favoarea Bancpost, raport care a stabilit valoarea imobilului la suma de 206.550 euro, ca fiind singular și contradictoriu cu restul materialului probator administrat în cauză.

Mai mult decât atât, acest raport de evaluare este un înscris cu caracter extrajudiciar, care nu reprezintă mijloc de probă în sensul dispozițiilor art. 89 C.pr.pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 1405 C.civ., schimbul este un contract translativ de proprietate, prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul. Când valoarea lucrurilor schimbate nu este egală, diferența se acoperă printr-o sumă de bani (sultă).

Prin urmare, concluzionând, Tribunalul reține că încheierea contractului de schimb din data de 03.03.2005 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor C.civ., iar diferența de valoare dintre cele două imobile a fost de 20.000 Euro (suma reieșind din coroborarea concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară cu depozițiile martorilor, precum și declarațiile inculpaților), fiind achitată cu titlu de sultă, conform actelor existente la dosar.

În conformitate cu dispozițiile art. 254 al. 1 C.pen. constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 255 al. 1 C.pen., promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în modurile și scopurile arătate în art. 254 C.pen., constituie infracțiunea de dare de mită.

Din economia dispozițiilor textelor legale susamintite rezidă că, pentru a fi în prezența infracțiunii de luare de mită, respectiv dare de mită, este necesar ca funcționarul public să pretindă sau să primească, direct sau indirect, bani sau alte foloase care nu i se cuvin, în scopul de a îndeplini, după cum s-a susținut în cazul de față, un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Or, în actul de sesizare a instanței nu se identifică actul care a fost îndeplinit cu întârziere de către inculpatul F. G..

Totodată, probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu confirmă primirea sau darea de bani sau alte bunuri în scopul exercitării în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu sau efectuării cu întârziere a unui act (așa cum se reține în rechizitoriu).

Având în vedere considerentele expuse, prima instanță constată că în sarcina inculpatului F. G. nu poate fi reținută infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, lipsind, în primul rând, latura obiectivă a acesteia, fiind incidente, pe cale de consecință, prevederile art. 10 lit. d C.pr.pen.

Pentru aceleași considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. (constatând lipsa laturii obiective), prima instanță a achitat pe inculpații D. F. și V. R. G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 al. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 C.pen. reținută în sarcina inculpaților F. G. și P. F., respectiv la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 C.pen. reținută în sarcina inculpaților D. F. și V. R. G..

La data de 24.11.2004, inculpatul F. G., în calitate de primar al Municipiului A., emite dispoziția nr. 3245/24.11.2004, dispoziție prin care dispune asupra componenței comisiei de negociere în vederea aplicării HG nr. 577/2002. Comisia de negociere era compusă din președinte: inculpatul F. G. și patru membrii: inculpata P. F. și învinuiții P. R. și M. M. și martorul C. S..

La data de 30.11.2005, după ce devine proprietară asupra tuturor activelor aparținând .’’ SA, . înaintează către Primăria Municipiului A. cererea pentru achiziționarea suprafeței de 52.434 m.p., suprafață aferentă construcției fabricii de zahăr.

La data de 05.12.2005, inculpatul F. G. întocmește și semnează expunerea de motive nr._/05.12.2005 prin care propune vânzarea terenului către ..

În aceeași zi, la data de 05.12.2005, se încheie procesul verbal de negociere nr. 3 pentru vânzarea întregii suprafețe de 52.434 m.p. situat în A., ..N., în baza HG 577/2002 între Consiliul Local A. și ., care prevedea încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent clădirilor, în termen de 60 zile de la data negocierii.

Prin Hotărârea Consiliului Local A. nr. 29/19.01.2006 se aprobă vânzarea terenului către ..

La data de 23.01.2006, comisia de negociere, formată din inculpatul F. G. și reprezentanți ai Consiliului Local A. încheie un protocol cu reprezentantul ., protocol în care se prevedea că ,,actul de vânzare-cumpărare se va încheia în maxim 15 zile din momentul avizării de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a lucrării cadastrale de identificare și parcelare a terenului care face obiectul prezentului proces-verbal’’.

La data de 13.06.2006 între . și . se încheie promisiunea-bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 52.434 m.p.

La data de 14.06.2006, se încheie contract de vânzare-cumpărare în formă autentică între Primăria Municipiului A. și ..

Tot la aceeași dată, . achită un avans în cuantum de 1.596.795 euro, din care . plătește prețul terenului către primărie 838.944 euro.

La data de 04.07.2006 între . și . se încheie contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect terenul și construcțiile, contra sumei de 2.936.304 euro plus TVA.

În actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul F. G., în calitate de primar al Municipiului A. și, totodată, președinte al comisiei de negociere, constituită în cadrul unității administrativ teritoriale, prin încălcarea prevederilor legale prev. de Legea nr. 215/2001 și a atribuțiilor de serviciu legate de delegarea viceprimarului a înstrăinat la un preț inferior valorii reale un imobil aparținând Consiliului Local A., cauzând prin aceasta un prejudiciu de 2.097.360 euro și care, de asemenea, a procurat un avantaj patrimonial în cuantumul aceleiași sume în folosul ..

Referitor la inculpații D. F. și V. R. G. în rechizitoriu se reține că aceștia au determinat comisia de negociere din cadrul Consiliului Local A., având concursul inculpatului F. G., să le vândă terenul la un preț subevaluat, după care l-au vândut la prețul real, contribuind astfel la producerea faptei în dauna Consiliului Local.

În sarcina inculpatei P. F. s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în calitatea sa de membru al comisiei de negociere pentru vânzarea terenului situat în M. A., . unor parametri și coeficienți nereali, cu intenție, a determinat vânzarea la un preț inferior a acestui teren, după care . a dobândit un profit de 2.097.360 euro.

În conformitate cu disp. art. 248 C.pen. constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcționarului care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat, ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C.pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Infracțiunea îmbracă forma calificată când a avut consecințe deosebit de grave, prin raportare la prevederile art. 146 C.pen.

În privința elementelor constitutive ale infracțiunii menționate, un prim aspect ce trebuie remarcat vizează faptul că, în cuprinsul rechizitoriului, referitor la acest act, nu se precizează în ce a constat exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către inculpații F. G. și P. F..

Cu privire la dispoziția primarului F. G. nr. 3245/24.11.2004 prima instanță reține:

Prin Hotărârea nr. 324/29.09.2004 a Consiliului Local A. (f. 75, vol VIII) a fost mandatat primarul să numească și, după caz, să actualizeze componența tuturor comisiilor de aplicare a actelor normative.

În virtutea acestei hotărâri a Consiliului Local, prin dispoziția nr. 3245/24.11.2004 inculpatul F. G. a numit comisia de negociere formată din: președinte F. G., membrii: P. R. și M. M. și C. S., ca secretar cu drept de vot (vol VIII, f. 73-74).

La baza emiterii acestei dispoziții a stat referatul semnat de viceprimarul D. T. (vol. VIII, filele 73-74).

În actul de sesizare a instanței se arată că dispoziția a fost emisă în cursul demersurilor care vizau plecarea în S.U.A. a familiilor F., V., D..

În conformitate cu disp. art. 68 lit. b din Legea nr. 215/2001, primarul asigură executarea hotărârilor consiliului local.

Ca atare, la baza emiterii acestei dispoziții a stat hotărârea Consiliului Local A., nr. 324/29.09.2004, hotărâre pe care inculpatul G. F., în calitate de primar, trebuia să o execute, conform dispozițiilor legale susamintite.

Împrejurarea că această dispoziție a fost emisă de inculpatul F. G., anterior plecării familiilor F., V., D. în S.U.A. (iarna anilor 2004-2005), nu conduce la concluzia că inculpatul F. G. a constituit comisia de negociere special în favoarea ., așa cum se susține în rechizitoriu.

De altfel, în rechizitoriu nu se face nici o referire la încălcarea atribuțiilor de serviciu ori ale Legii nr. 215/2001.

Cu privire la expunerea de motive nr._/05.12.2005, semnată de inculpatul F. G.:

Din cuprinsul acestui înscris existent la dosarul cauzei (vol VIII filele 76) rezidă că instituția Primarului Municipiului A. a considerat oportun promovarea unui proiect de hotărâre de aprobare a proceselor verbale de negociere încheiate la data de 30.09.2005 și 05.12.2005 (prin care s-a aprobat vânzarea terenului în suprafață de 52.434. m.p.), de către comisia de negociere mandatată de Consiliul Local al Municipiului A., conform prevederilor HG nr. 577/2002.

Ca atare, din conținutul expunerii reiese că proiectul de hotărâre se referea la trei societăți comerciale diferite, printre care și ..

Faptul că hotărârea consiliului local a avut la bază expunerea de motive a inculpatului F. G., nu poate constitui o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale acestuia sau o exercitare necorespunzătoare a acestora, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001, proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri sau de primar, iar redactarea proiectelor se face de cei care le propun.

Cu privire la dispoziția primarului F. G. nr. 2099/05.12.2005:

Din economia acestui înscris reiese că ,,întrucât Primarul Municipiului A. participă la data de 05.12.2005 la negocierea clauzelor contractului cu . SRL a fost necesar să-l deleg pe viceprimarul D. A. T. pentru a mă înlocui, în calitate de președinte al acelei comisii’’. (vol. VIII, f. 137).

Cu toate că, în rechizitoriu se susține că delegarea viceprimarului avea caracter permanent, iar actul de delegare a avut caracter pur formal, toate aceste susțineri sunt infirmate de materialul probatoriu administrat în cauză.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 57 al. 2 din Legea nr. 215/2001, ,,viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile’’.

De altfel, audiat fiind în fața instanței în calitate de martor, viceprimarul D. T. (vol. II inst., f. 91) a învederat că a fost delegat doar pentru data de 05.12.2005, l-a înlocuit pe primar și a îndeplinit atribuțiile acestuia. A semnat procesul verbal de negociere nr. 3/05.12.2005.

Depoziția acestuia se coroborează cu declarația inculpatului F. G., care arată că dispoziția îl delega pe viceprimar doar pentru data de 05.12.2005.

De altfel, deși în rechizitoriu se arată că au fost încălcate prevederile legale prev. în Legea nr. 215/2001 și atribuțiile de serviciu legate de delegarea viceprimarului, nu se face referire expresă la vreun text de lege încălcat.

Cu privire la protocolul încheiat la data de 23.01.2006:

Prin hotărârea nr. 29/19.01.2006 a Consiliului Local A. se aprobă procesul verbal de negociere a vânzării terenului situat în A., ..N., în suprafață de 52.434 m.p., către ., conform HG 577/2002 (vol. VIII, f. 62).

Hotărârea a fost adoptată de consiliul local cu 17 voturi pentru, 2 împotrivă și 2 abțineri.

Ulterior, la data de 23.01.2006 între Comisia de negociere formată din inculpații F. G., P. F. și R. P., M. M., S. C. și . prin inculpatul D. F. se încheie actul intitulat ,,Protocol’’, act prin care părțile de comun-acord au stabilit că alin. ultim din procesul verbal de negociere nr. 3/05.12.2005 va avea următorul conținut ,,contractul de vânzare-cumpărare se va încheia în maxim 15 zile de la avizarea de către OCPI a lucrării cadastrale de identificare și parcelare a terenului care face obiectul prezentului proces-verbal’’ (vol. VIII, f. 46).

Întocmirea acestui protocol a fost necesară argumentat de împrejurarea că, terenul fabricii de zahăr nu era identificat pe de o parte, iar pe de altă parte, deși . a contractat mai multe societăți pentru executarea lucrărilor cadastrale, niciuna nu a precizat termenul de finalizare a lucrării.

Deși, în actul de sesizare a instanței se susține că acest protocol modifică alineatul ultim al procesului-verbal de negociere nr. 3/05.12.2005 și implicit Hotărârea nr. 29/19.01.2006 a Consiliului Local A., prin lăsarea la latitudinea exclusivă a inculpaților D. F. și V. R. G. a încheierii contractului cu Primăria Municipiului A., constituind un act de favorizare a ., aceste susțineri sunt infirmate de materialul probatoriu administrat în cauză.

Astfel, din declarația inculpatei P. M. reiese că protocolul redactat la data de 23.01.2006 este posibil să fi fost redactat de ea, după ce s-a consultat cu membrii comisiei, protocolul fiind o modalitate de a se asigura că reprezentanții . vor efectua lucrările cadastrale. Arată că nu s-a consultat în această situație cu inculpatul F. G. (vol. I inst., f. 300).

Declarația acestei inculpate se coroborează și cu declarația inculpatului F. G., care declară în legătură cu acest document că l-a primit în mapă și, văzând că este semnat de membrii comisiei de negociere, l-a semnat și el.

Martorul C. S., membru al comisiei de negociere, declară că întocmirea protocolului ulterior hotărârii a fost legală întrucât nu s-au modificat condițiile esențiale ale vânzării, lucrul și prețul, ci doar termenul, prețul urmând să fie plătit în termen de doi ani cu posibilitatea plății anticipate. Contractul nu se putea încheia în termen de 60 zile din cauza întocmirii lucrării cadastrale. Precizează că acest protocol nu trebuia trecut prin Consiliul Local întrucât nu modifica contractul (vol. II inst., f. 7).

Relevantă este și depoziția martorului D. A. T., martor care apreciază că acest protocol nu modifică termenii negocierii, respectiv termenul de plată, în procesele verbale de negociere pe HG nr. 577/2002 fiind stabilit un termen standard de 60 zile de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, de la data încheierii procesului-verbal de negociere, fiind nenumărate situații de modificare a termenului de 60 zile. Apreciază că nu trebuia prezentată în Consiliul Local, termenul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare nefiind o chestiune esențială.

Susține că în situația în care . nu s-ar fi preocupat de realizarea lucrării cadastrale, contractul autentic de vânzare-cumpărare nu ar fi fost încheiat, în această situație primăria era obligată de a dispune pe cheltuiala sa efectuarea lucrării cadastrale. În situația în care primăria ar fi efectuat această lucrare cadastrală ar fi fost nevoie de o procedură de achiziție publică pentru desemnarea firmei care să efectueze lucrarea, ceea ce ar fi presupus o licitație publică care dura aproximativ 90 zile, iar după expirarea acestui termen societatea care câștiga licitația urma să efectueze lucrarea cadastrală (vol II inst., f. 91).

Totodată, martora P. D., secretar al Primăriei Municipiului A., declară că a aflat de existența protocolului, înscris despre care apreciază că nu a modificat hotărârea de Consiliu Local, care aproba plata într-un termen de 2 ani cu posibilitatea plății anticipate (vol. I inst., f. 415).

Din depoziția martorei M. S., martoră care a efectuat lucrarea cadastrală la cererea ., rezidă că lucrarea cadastrală a presupus obținerea mai multor coli funciare de la S. Carte Funciară, care în acea perioadă își muta sediul. Lucrarea cadastrală a presupus consultarea planurilor cadastrale, precum și a colilor funciare întrucât existau unele erori cu privire la numerele topografice. Declară că lucrarea cadastrală a durat 4 luni de zile, iar dacă nu ar fi întâmpinat dificultățile menționate lucrarea ar fi durat două luni. (vol. II inst., f. 243).

Ca atare, coroborând declarațiile martorilor sus amintiți, Tribunalul reține că încheierea protocolului din data de 23.01.2006 a fost necesară întrucât pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și întabularea dreptului de proprietate, era necesară întocmirea unei lucrări cadastrale, lucrare cadastrală care a fost efectuată de ., și nu pentru amânarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu primăria, așa cum se susține în rechizitoriu.

Nici de această dată nu se face nici o precizare cu privire la încălcarea atribuțiilor de serviciu, ori la încălcarea vreunei dispoziții ale Legii nr. 215/2001.

Cu privire la aplicabilitatea HG 577/2002:

Potrivit procesului-verbal de negociere nr. 3/05.12.2005, vânzarea terenului în suprafață de 52.434 m.p. situat în A., Malul Mureșului, F.N. s-a încheiat în baza HG 577/2002 (vol. VIII, f. 63).

În actul de sesizare a instanței se reține că . nu se încadra în cerințele HG 577/2002, fiind o firmă privată înființată de persoane fizice.

Pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse, tribunalul apreciază că în speța dedusă judecății erau aplicabile dispozițiile HG 577/2002.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile HG 577/2002 privind Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002, terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, care nu sunt concesionate, se închiriază sau se vând societății comerciale care le deține, fără nici un fel de publicitate, prin negociere directă, la inițiativa societății comerciale sau a unității prevăzute la art. 135.

În conformitate cu dispozițiile art. 85 al. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, secretarul avizează proiectele de hotărâre ale Consiliului Local, asumându-și răspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale.

Din depoziția martorei P. D., secretar al Primăriei Municipiului A., reiese că a avizat din punct de vedere al legalității proiectului . proiect care întrunea toate condițiile prevăzute de lege, iar actul normativ la care s-a făcut referire în proiectul de hotărâre, HG 577/2002 a fost aplicat în mod corect (vol. II inst., f. 414).

Relevante sunt și depozițiile martorilor P. R., C. S. C., M. F. V., martori care declară că . îi erau aplicabile dispozițiile HG 577/2002 (vol. II, inst., f. 90, 70, 372).

Martorul O. M. G. declară că orice proiect de hotărâre care ajunge în ședința consiliului local poartă avizul de legalitate al secretarului primăriei, care-și asumă răspunderea pentru acest aviz (vol. II inst., f. 45).

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 134 al. 1 lit. b coroborate cu dispozițiile art. 135 al. 1 din Legea nr. 215/2001, prefectul exercită controlul cu privire la legalitatea actelor administrative adoptate de autoritățile administrației publice locale, iar în cazul în care le consideră ilegale, poate ataca în fața instanței de contencios administrativ aceste acte în termen de 30 de zile de la comunicare.

Sub acest aspect, de menționat este și împrejurarea că Hotărârea nr. 29/19.01.2006 adoptată de Consiliul Local A., a fost supusă controlului de legalitate a prefectului, ocazie cu care s-a constatat că a fost adoptată în condițiile legii (adresa nr. 1408/IV/C1/01.03.2010 a Instituției Prefectului/Direcția Controlul Legalității Actelor, Juridic, Relații Publice și Secretariat).

Relevantă sub aspectul incidenței aplicabilității HG 577/2002 este și sentința civilă nr. 3227/2006 a Tribunalului A., definitivă și irevocabilă prin dec. nr. 324/2007 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre care a confirmat legalitatea Hotărârii nr. 29/19.01.2006 a Consiliului Local A. și implicit aplicabilitatea dispozițiilor HG 577/2002 (ca atare, susținerea Parchetului potrivit căreia caracterul nelegal al înstrăinării este ilustrat de declarația martorului V. R. precum și de documentația depusă de acesta, se privește a fi nefondată).

Cu privire la aplicarea unor parametri și coeficienți pentru vânzarea terenului de către inculpata P. F.:

În rechizitoriu se susține că inculpata ar fi aplicat parametri și coeficienți nereali determinând vânzarea terenului la un preț inferior valorii terenului.

Prin procesul-verbal de negociere nr. 3/05.12.2005, comisia de negociere a procedat la vânzarea terenului în suprafață de 52.434 m.p. la prețul de 16 euro/m.p. plus TVA.

Prețul vânzării s-a stabilit pe baza criteriilor prev. la art. 140 din HG 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 88/1997 și a Legii nr. 137/2002, (situarea terenului în localitate urbană sau rurală, categoria localității și zona din cadrul localității, poziția terenului față de accesul la rețelele de transport rutier, feroviar, naval, aerian, accesul terenului la utilități (energie electrică, termică, gaze naturale, apă-canal), gradul de poluare a terenului cu reziduuri solide, lichide sau gazoase, tipul de activitate pentru care este exploatat terenul: producție, prestări de servicii sau executare de lucrări) de către comisia de negociere la suma de 13 euro/m.p.

Urmare a negocierii directe între proprietarul terenului și ., terenul a fost vândut cu suma de 16 euro/m.p. plus TVA.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expert tehnic ing. Șipos A. valoarea terenului potrivit acelorași criterii prev. de HG. 577/2002 a fost stabilită la 11,28 euro/m.p., iar al doilea raport de expertiză tehnică întocmit de către expert tehnic ing. S. A., stabilește valoarea terenului conform HG 577/2002 la 11,35 euro/m.p., deci sub prețul de vânzare de 16 euro/m.p.

Astfel, concluzionând Tribunalul constată că la efectuarea calculului terenului s-au respectat toate criteriile prev. de art. 140 din HG 577/2002.

Cu privire la prețul vânzării:

Prin procesul-verbal de negociere nr. 3/05.12.2005, Comisia de negociere a procedat la vânzarea terenului în suprafață de 52.434 m.p., situat în M. A., Malul Mureșului, F.N., în favoarea ., la prețul de 16 euro plus TVA, respectiv la prețul de 838.944 euro plus TVA, preț ce s-a stabilit a se a achita în lei, în rate, egale, la cursul comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, conform clauzei prevăzute în acest contract (vol. VIII, f. 64).

Pornind de la împrejurarea că . îi erau aplicabile disp. HG 577/2002 prețul vânzării urma a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 141 din HG 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002, ,,prețul de vânzare pentru terenurile oferite spre cumpărare societăților comerciale care le au în exploatare se stabilește prin negociere directă între proprietarul terenului și societatea comercială, avându-se în vedere valoarea de circulație a terenului, determinată pe baza criteriilor prev. la art. 140’’.

Ca atare, din economia dispozițiilor legale sus amintite rezidă că nu se impunea efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului anterior vânzării, astfel cum se susține în actul de sesizare a instanței.

Relevante în acest sens sunt depozițiile martorilor P. D., care declară că dispozițiile HG 577/2002 derogă de la prevederile generale privitoare la obligativitatea vânzării, concesionării sau închirierii terenurilor prin licitație publică (vol. I inst., f. 416).

Martorul D. A. T. declară că în conformitate cu dispozițiile HG 577/2002 nu era necesară întocmirea unui raport de evaluare, ci doar un calcul în baza acestui act normativ (vol. II inst., f. 91).

Depoziția martorului sus amintit se coroborează și cu depoziția martorului V. E. care susține că nu era obligatoriu un raport de evaluare a terenului (vol. II inst., f. 86).

Și inculpatul F. G. declară că, în acest caz, prețul de vânzare-cumpărare era stabilit de membrii comisiei, iar rapoarte de evaluare nu au fost efectuate nici în mandatul său și nici în mandatul anterior.

Cu privire la prețul de 16 euro/m.p., preț cu care a fost vândut terenul, martorii M. O. (membru ANEVAR), D. T. (membru ANEVAR și evaluator), D. I., N. G., N. G., O. M. G., au declarat că prețul la care s-a ajuns a fost un preț maxim obținut în baza acestui act normativ argumentat de împrejurarea că suprafața de teren se află în categoria B, într-o zonă adiacentă zonei centrale, iar întreaga suprafață constituia teren aferent construcțiilor și, dacă . nu ar fi optat pentru cumpărarea terenului, ar fi folosit și în prezent terenul cu titlu gratuit. Din depozițiile acelorași martori rezidă că, în anul 2004, în aceeași zonă, s-a aprobat vânzarea unui teren în suprafață de 6000 m.p. folosind aceleași criterii HG 577/2002 la un preț de 10 euro m.p. (vol II inst., f. 416, 93, 44, 45, 49).

În cursul cercetării judecătorești la prima instanță, respectiv la Tribunalul A., a fost întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară de către expert tehnic ing. Șipos A. (vol. III inst., f. 23-46) care a concluzionat următoarele:

Valoarea tehnică la data de 05.12.2005 a terenului în suprafață de 52.434 m.p. este de 782.315 euro, (2.859.205 lei), valoarea de circulație 783.692 euro (2.864.230 lei), valoarea la data de 05.12.2005 prin prisma HG 577/2002 criteriile nr. 2665/1992, 591.455 euro, iar valoarea terenului prin prisma HG 834/1991 este de 808.532 euro.

Ulterior, strămutării dosarului la Tribunalul A., la solicitarea reprezentantului Ministerului Public – D.N.A. a fost încuviințată efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare de evaluare a terenului.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert ing. S. A., existent la dosarul cauzei (vol IV inst., f. 117-162) rezidă că, valoarea terenului la data de 05.12.2005 prin prisma HG 577/2002 criteriile nr. 2665/1992 este de 595.125 euro, iar prin prisma HG 834/1991 este de 753.686 euro.

Ca atare, coroborând concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciară întocmite în cursul cercetării judecătorești care stabilesc valoarea terenului la data de 05.12.2005 conform HG 577/2002 la aproximativ 595.125 euro, deci sub valoarea cu care a fost înstrăinat terenul de către primărie 838.944 euro, reiese inexistența prejudiciului în cuantum de 2.097.360 lei cauzat Consiliului Local A., prejudiciu reținut în actul de sesizare a instanței.

Prin urmare, reținând că vânzarea terenului de către primărie în favoarea . s-a făcut în mod legal în conformitate cu dispozițiile HG 577/2002, Tribunalul a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic ing. S. A., care stabilesc valoarea terenului prin metoda comparației, ori prin metoda bonității, precum și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul Direcției Naționale Anticorupție. De altfel, chiar expertul tehnic ing. S. A. susține că stabilirea valorii terenului prin metoda comparației sau a bonității nu are nici o relevanță sau influență în determinarea valorii de circulație a terenului, nefiind recunoscută de standardele internaționale.

În conformitate cu dispozițiile art. 38 al. 1 lit. h din Legea nr. 215/2001 Consiliul Local hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau orașului, după caz, în condițiile legii.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 în exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.

Conform actului normativ menționat, organul decizional, în cadrul administrației publice locale, este consiliul local, primarul aducând doar la îndeplinire atribuțiile conferite de lege, hotărârile consiliului local.

În condițiile în care nu inculpatul F. G. a fost factorul decizional, ci doar a propus consiliului local vânzarea terenului, după care a adus doar la îndeplinire hotărârea adoptată de consiliul local, în sarcina acestuia nu subzistă infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 Cod penal, lipsind latura obiectivă, a mai reținut prima instanță.

Pentru aceleași considerente, constatând lipsa laturii obiective, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp, prima instanță i-a achitat pe inculpații D. F. și V. R. G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp a fost achitată inculpata P. F. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248/1 Cod penal (lipsă latură obiectivă).

Sub aspectul laturii civile a cauzei prima instanță a constatat că Primăria Municipiului A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin Ordonanța nr. 177/P/2006 din 12.06.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri:

- casă și teren în suprafață de 234 mp situate în A., ., nr. 30, înscrise în C.F. nr. 9472 A., nr. top. 702/a2 aparținând inculpatului F. G.;

- casă și teren în suprafață de 933 mp situată în A., .. 73, înscrise în C.F. nr. 1960 A., nr. top 2454 aparținând inculpatului D. F.;

- apartament cu două camere situat în A., ., corp A, . C.F._ A., nr. top 895/12 aparținând inculpatului V. R. G.;

- apartament cu trei camere situat în A., Calea A. V., nr. 52, ., ., înscris în C.F._ A., nr. top 3128/4/4-7/5/III aparținând inculpatei P. F. M.;

- casă și teren în suprafață de 500 mp situate în A., ./A, înscris în C.F. nr._ A., nr. top 3979/a.1.a.2.a.1.b.5.b.91/2 aparținând inculpatei P. F. M.;

- autoturism marca Lada Vaz/Niva cu nr. de înmatriculare_, . XTA_62 aparținând inculpatei P. F. M..

Raportat la soluția adoptată pe latura penală a cauzei prima instanță a revocat măsura asiguratorie a instituirii sechestrului dispusă prin Ordonanța nr. 177/P/2006 din 12.06.2007 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor inculpaților mai sus enunțate.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SREVICIUL T. A., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși in judecata, confiscarea de la inc. Falca G. a sumei de 111.550 Euro si de la inculpații D. F. si V. R. G. a sumei de 2.097.360 Euro, menținerea masurilor asigurătorii luate in cauza și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea apelului, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SREVICIUL T. A. a susținut că sentința de prima instanță este rezultatul unei interpretări injuste a amplului probatoriului administrat in cauza și a arătat următoarele:

1 .Sunt certe si necontestate următoarele aspecte:

- intre inculpații Falca, D. si V. existau relații de prietenie si colaborare,

- în perioada in care . începuse cu . SA procedura de achiziție a clădirilor (condiție necesara si obligatorie in vederea achiziționării terenului de sub acestea) soții Falca, printr-un contract de schimb, cedează apartamentul proprietate personala si o sulta de 20.000 Euro inculpaților D. si V., care, la rândul lor, cedează casa pe care o dețineau in coproprietate si de a cărei renovare se ocupase exclusiv arhitecta E. Falca,

- inculpații D. si V., in calitate de reprezentanți ai ., cu sprijinul primarului Falca si a inc. P. F. M., angajata a primăriei, au devenit proprietarii terenului fostei Fabrici de zahar A. in schimbul unui pret modic,

- imobilele achiziționate astfel de . (600.000 Euro activele; 838.944 Euro terenul), au fost revândute in timp foarte scurt pentru suma de 2.936.304 Euro (DECI, SE SCHIMBĂ NUANȚA ȘI SE RECUNOAȘTE CĂ ÎN OBIECTUL VÂNZĂRII ELCON CĂTRE MOLPLAZA AU INTRT ȘI CLĂDIRILE NU D. TERENUL, CUM SE ARATĂ ÎN RECHIZITORIU)

Pornind de la aceste premise, afirma D. ca, date fiind contextul, modul si condițiile in care s-a realizat schimbul cu privire la doua imobile de locuit, aceasta operațiune excede sferei raportului de drept privat, îmbrăcând formele infracționale ale darii/luării de mita și că . a ajuns proprietara terenului prin îndeplinirea defectuoasa a atribuțiilor de serviciu ale funcționarilor publici Falca si P., cu consecința cauzării unei pagube Consiliului Local A.

2. Cu privire la infracțiunile de luare/dare de mita reținute in sarcina inculpaților Falca G., D. F. si V. R. G., D. apreciază ca sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, cu următoarele argumente:

- inc Falcaa primitimobilul casa in schimbul implicării sale in activitatea de favorizare a ., prin indeplinirea defectuoasa a unor acte ce intrau in sfera atribuțiilor sale de serviciu,

- contractul de schimb s-a încheiat la 3.03.2005, data la care inc. Falca îndeplinea funcția de primar al Municipiului A. si avea atribuții in domeniul vânzării acestor categorii de terenuri,

- acest „folos” este unul necuvenit si rezulta din diferența de valoare dintre cele doua imobile care au făcut obiectul aparentului contract de schimb,

- inculpații D. si V., coproprietarii casei, au dat acest imobil pentru ca societatea pe care o administrau, . sa intre in posesia terenului a cărui valoare sa fie speculata ulterior . si la un preț cât mai mic; ca inculpații nu erau interesați de schimbul de proprietăți rezulta si din faptul ca, la data de 30.03.2005 apartamentul a fost înstrăinat pentru suma de 80.000 Euro.

Pe parcursul procesului penal s-a încercat acreditarea ideii ca intre cei trei inculpați s-a încheiat o simpla operațiune comerciala de drept civil (contractul de schimb), fără nici o legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului Falca si cu interesul comercial al inculpaților D. si V., intre cele doua imobile existând o echivalenta din punctul de vedere al valorii de piața.

Solicită D. instanței de control judiciar sa înlăture concluziile expertizelor dispuse pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la imobilul -casa, pe care le consideră inexacte, cu următoarele argumente:

Raportul întocmit de specialistul D. conține informații susținute si documentate in plan tehnic cu privire la valoarea acestui imobil, care se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penala, respectiv raportul de evaluare bancara întocmit la data de 1.02.2005 la cererea . care valoarea de piața a imobilului este stabilita la suma de 206.550 Euro. Ca atare, inculpații V. si D. cunoșteau valoarea acestui imobil anterior încheierii contractului.

Apartamentul familiei Falca a făcut, de asemenea, obiectul unei evaluări bancare, fiind evaluat la suma de 75.000 Euro; ulterior, a fost vândut de copermutanții D. si V., in condițiile pieței libere, la data de 30.03.2005 pentru suma de 80.000 Euro, aspect care confirma, încă o data, valoarea acestuia.

Ca atare, se poate concluziona ca inc. Falca a primit un folos constând în diferența valorica dintre cele doua imobile, aceste foloase fiind necuvenite si percepute exclusiv in considerarea calității de primar, actul pentru a cărui îndeplinire s-au primit foloasele făcând parte din sfera atribuțiilor acestuia, conform Legii nr.215/2001.

3. Cu privire la infracțiunea de abuz in serviciu în forma autoratului in sarcina funcționarilor publici Falca G. si P. F. M., respectiv a complicității la aceasta infracțiune pentru inculpații D. F. si V. R. G., D. apreciază ca sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu următoarele argumente:

- inc. Falca, in calitate de primar al Municipiului A., si-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, in sensul ca: a constituit special pentru . comisia de negociere; a emis o delegare (nr.2099/5.12.2005) către viceprimarul D. T., pe care nu a respectat-o; a intervenit in negocierea prețului; a modificat procesul-verbal de negociere nr. 3 printr-un protocol al unei ședințe care, in realitate, nu a avut loc; aceste acțiuni concertate au avut un scop bine stabilit si urmărit de inculpat, acela ca . in posesia terenului in mod direct, fără licitație si la un preț cit mai mic, consecința unei subevaluări datorate atit aplicării incorecte a unor legi, cit si acțiunii inc.P. F., in calitate de specialist cu funcția de sef Serviciu Administrare Patrimoniu,

- inculpații D. si V. au contribuit la crearea acestei aparențe legale întrucât: . a solicitat in temeiul art. 321 din OUG Nr. 88/1997 cumpărarea terenului aferent construcțiilor achiziționate anterior de la . SA; cu prilejul negocierilor purtate inc. D. a susținut ca dorește sa repare clădirile si sa le folosească conform destinațiilor pentru care au fost construite deși, așa cum s-a dovedit, scopul achiziției era revânzarea terenului;

- aplicarea HG nr.577/2002 (incorecta întrucât acest act normativ prevede vânzarea terenului către societățile comerciale care se privatizează, or . SRL era societate privata, înființata de persoane fizice) a făcut posibila atingerea scopului urmărit de inculpați; prevalându-se de acest act normativ s-a eludat organizarea unei licitații, terenul fiind atribuit . directa, eliminându-se astfel orice concurenta; stabilirea prețului s-a făcut printr-un raport de evaluare întocmit de către inc. P. F., care, cu toate ca, pe parcursul negocierii cu . atenția cu privire la incorecta solicitare de vânzare pe un text de lege care nu isi avea aplicarea (art. 321 din OUG nr.88/1997 privea darea in folosința a terenului către societate către producție si prestări servicii sau executare de lucrări, si nu pentru valorificare in alte scopuri) a efectuat, prin aplicarea unor criterii incorecte, raportul de evaluare prin care s-a diminuat drastic prețul terenului;

- urmare acestor acțiuni frauduloase . direct si a dobândit terenul contra sumei de 838.944 Euro, la un interval foarte scurt de timp, prin revânzare, societatea obținând un avantaj de peste 2.000.000 Euro, Consiliul Local A. fiind păgubit cu suma de 2.097.360 Euro.

Legat de aceasta infracțiune, doua sunt problemele cu privire la care exista puncte de vedere diferite, arată D.:

  • aplicabilitatea HG nr. 577/2002.

D. susține că . nu se încadra in cerințele acestui act normativ, fiind o societate comerciala de drept privat, înființata de persoane fizice, iar nu una in curs de privatizare

  • valoarea terenului.

Cu privire la acest aspect, in cauza a fost întocmit atât un raport de constatare de către specialistul D., cit si doua rapoarte de expertiza judiciara (dispuse in cursul cercetării judecătorești).

D. arată că-și însușește concluziile din raportul specialistului propriu, pe care le apreciază justificate in fapt si in drept si solicită instanței de apel înlăturarea celor doua rapoarte judiciare de expertiza, cu următoarele argumente:

- ambele expertize, cu privire la același imobil, dar prin folosire de metode de evaluare diferite, au stabilit ca valoare de circulație sume cuprinse intre 595.125 Euro si 1.949.145 Euro (expertiza dispusa de Tribunalul A.); 591.455 Euro si 808.532 Euro (expertiza dispusa de Tribunalul A.),

- la încadrarea faptelor in drept s-a avut in vedere ca in mod greșit s-a făcut aplicarea HG 577/2002 si evaluarea in raport de criteriile din circulara 2665/1992, „greșeala” continuând prin aplicarea unor coeficienți inexacți (in acest sens, a se vedea raportul specialistului D.),

- atât raportul D., cit si expertizele efectuate au insa un punct de vedere comun, in sensul ca valoarea acestui imobil este data de piața; or, in acest sens, este necontestat faptul ca, in decurs de câteva zile de la cumpărarea terenului, printr-o operațiune juridica intre doi agenți economici de drept privat, . si ., același imobil a fost revândut pentru suma de 2.936.604 Euro

Inculpații, atât personal cât și prin apărători, au solicitat respingerea apelului, cu motivarea consemnată în încheierea de la termenul din 14.01.2013.

Analizând apelul DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE – SREVICIUL T. A. prin prisma motivelor invocate, Curtea urmează a-l respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la infracțiunile corelative de dare și luare de mită, sub aspectul cărora au fost trimiși în judecată inculpații F. G., D. F. și V. R. G., prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală de achitare.

Pentru a fi în prezența unei infracțiuni de luare de mită în modalitatea primirii unui folos necuvenit, cum susține apelanta D., este necesar, între altele, a se proba existența respectivului folos, element indispensabil al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal.

Se afirmă de către apelantă că folosul ar consta în diferența de valoare dintre imobilul și sulta înstrăinate de inculpatul F. și soția sa, pe de o parte și imobilul casă, înstrăinat de inculpații D. și V., pe de alta, în cadrul contractului de schimb din data de 03.03.2005.

Obiectele contractului de schimb în discuție, apartamentul și casa, au făcut obiectul mai multor evaluări, contradicții între apărare și acuzare existând doar în ceea ce privește valoarea imobilului casă.

Astfel, cu privire la imobilul casă, situat în A., ., nr. 30, s-au efectuat următoarele evaluări:

- raport de evaluare, întocmit de expert L. F. sa solicitarea ., pe baza căruia s-a instituit ipotecă în favoarea BancPost-A.; acest raport, aflat la filele 228-255 din Vol. IV de urmărire penală, stabilește, pe baza metodei costurilor și a metodei comparațiilor directe, valoarea imobilului ca fiind, la data de 01.02.2005, de 774.893 RON sau 206.550 euro;

- raport de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert ing. A. C. (vol. II al Tribunalului A., f. 244-266), în care se stabilește că valoarea tehnică la data de 02.03.2005 a imobilului în discuție era de 300.504 RON iar valoarea de circulație de 358.000 RON sau 99.000 euro;

- raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de către expert tehnic ing. I. I. (vol. IV, f. 70-90), care concluzionează valoarea de circulație a imobilului, la data de 02.03.2005, la suma de 352.300 lei echivalentul a 97.300 euro.

În acest context, în care două expertize judiciare, întocmite de experți diferiți, au concluzionat în sensul că valoarea imobilului înstrăinat de inculpații D. și V. în schimbul imobilului și sultei înstrăinate de inculpatul F. era, la dat schimbului, în jurul valorii de 100.000 euro, prima instanță în mod just s-a oprit asupra cestei sume, nereținând ca adevărată suma de 206.550 euro, cuprinsă într-un raport de evaluare extrajudiciară, dând, astfel, o justă aplicare prevederilor art. 63 și art. 64 din Codul de procedură penală, referitoare la aprecierea coroborată a probelor.

Curtea mai reține și că aprecierea primei instanțe cu privire la valoarea imobilului casă este cu atât mai corectă cu cât raportul de evaluare pe care și-a bazat susținerile D. este unul extrajudiciar, inapt, pentru acest motiv, a fi calificat ca o expertiză ci doar ca un înscris, cu o valoare probatorie incomparabil mai redusă decât cele două expertize judiciare, dispuse cu respectarea art. 64 și art. 116 și urm. din Codul de procedură penală, administrate în cauză cu garanțiile specifice de contradictorialite și nemijlocire ale procesului penal.

Așa fiind, prima instanță a ajuns la concluzia justă că, în cadrul contractului de schimb în discuție, inculpatul F. nu a beneficiat de vreun folos necuvenit care să constituie o componentă esențială a laturii obiective a infracțiunii de luare de mită în modalitatea primirii de foloase care nu i se cuvin, prev. de art. 254 alin. 1 din Codul penal.

Contractul de schimb a conținut prestații perfect echivalente, în conformitate cu dispozițiile art. 1405 C.civ., iar dacă inculpatul F. și soția acestuia au beneficiat de vreun avantaj de pe urma schimbului de imobile cu sultă, acest avantaj a constat în aceea că și-au asigurat condiții de locuit considerate de ei mai bune, însă acest avantaj constituie chiar cauza internă a contractului de schimb, care nu conține nici un element ilicit, prin aceasta neputând constitui nici vreun folos necuvenit în accepțiunea legii penale.

Concluzionând în sensul lipsei unei condiții esențiale și necesare, componente a laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, anume lipsa folosului necuvenit, Curtea consideră că este superfluă analiza celorlalte elemente constitutive ale respectivei infracțiuni.

Pentru considerentele pentru care a apreciată că prima instanță a ajuns la o soluție justă în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită, Curtea apreciază în același sens și cu privire la infracțiunea de dare de mită, de care sunt acuzați inculpații D. F. și V. R. G., dat fiind caracterul corelativ al celor două infracțiuni în discuție.

Din faptul că inculpații D. și V. au vîndut, la scurt timp după perfectarea schimbului, apartamentul dobânfit de la inculpatul F. nu se poate treage concluzia săvârșirii infracțiunii de dare de mită, în contextul, mai sus reținut, al inexistenței folosului necuvenit.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și art. 2481 Cod penal, sub aspectul cărora au fost trimiși în judecată inculpații F. G. și P. F. M., ca autori și inculpații D. F. și V. R. G., ca și complici, prima instanță a pronunțat, de asemenea, o soluție temeinică și legală de achitare.

Ca și prima instanță și Curtea observă că, în cuprinsul rechizitoriului, nu se precizează în ce a constat exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către inculpații F. G. și P. F., aceeași lipsă de precizie regăsindu-se și în cuprinsul declarației de apel.

Chiar și în contextul lipsei de precizie mai sus arătate, prima instanță, în mod judicios, analizează, în mod separat, fiecare din actele juridice emise de inculpatul F. G. și întocmite de inculpata P. F. în legătură cu vânzarea terenului aparținând Municipiului A. către ., administrată de inculpații D. F. și V. R. G., concluzionând, în mod just, că nu pot fi reținute încălcări al dispozițiilor legale, astfel:

Cu privire la dispoziția primarului F. G. nr. 3245/24.11.2004, de numire a comisiei de negociere formată din președinte F. G., membrii P. R. și M. M. și C. S., secretar cu drept de vot, prima instanță în mod corect reține că:

- aceasta a fost emisă în baza HCL A. nr. 324/29.09.2004, prin care a fost mandatat primarul să numească și, după caz, să actualizeze componența tuturor comisiilor de aplicare a actelor normative,

- la baza emiterii acestei dispoziții a stat referatul semnat de viceprimarul D. T.,

- a fost emisă în conformitate cu disp. art. 68 lit. b din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primarul asigură executarea hotărârilor consiliului local.

Cu privire la expunerea de motive nr._/05.12.2005, semnată de inculpatul F. G., prima instanță corect a reținut

- că se referea la trei societăți comerciale diferite, printre care și .,

- că reprezintă punctul de vedere al instituției primarului cu privire la oportunitatea vânzării terenurilor și

- că faptul că hotărârea consiliului local a avut la bază expunerea de motive a inculpatului F. G., nu poate constitui o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale acestuia sau o exercitare necorespunzătoare a acestora, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001, proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri sau de primar, iar redactarea proiectelor se face de cei care le propun.

Cu privire la dispoziția primarului F. G. nr. 2099/05.12.2005, de delegare a viceprimarului D. A. T. în calitatea de președinte al comisiei de negociere, prima instanță în mod corect a reținut că aceasta a fost emisă

- în conformitate cu dispozițiile art. 57 al. 2 din Legea nr. 215/2001, ,,viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile’’,

- doar pentru data de 05.12.2005, cum rezultă din declarația viceprimarului D. T., audiat în calitate de martor în fața instanței.

Cu privire la protocolul încheiat la data de 23.01.2006 între Comisia de negociere formată din inculpații F. G. și P. F. și numiții R. P., M. M., S. C. și . prin inculpatul D. F., prin care se convine ca alin. ultim din procesul verbal de negociere nr. 3/05.12.2005 să aibă următorul conținut ,,contractul de vânzare-cumpărare se va încheia în maxim 15 zile de la avizarea de către OCPI a lucrării cadastrale de identificare și parcelare a terenului care face obiectul prezentului proces-verbal’’, prima instanță în mod corect a concluzionat

- că acesta nu reprezintă o modificare a HCL A. nr. 29/19.01.2006 a Consiliului Local A., prin care se aprobă procesul verbal de negociere a vânzării terenului situat în A., ..N., în suprafață de 52.434 m.p., către ., conform HG 577/2002 (vol. VIII, f. 62),

- că încheierea protocolului a fost necesară din cauză că terenul fabricii de zahăr nu era identificat, pe de o parte, iar pe de altă parte, deși . a contractat mai multe societăți pentru executarea lucrărilor cadastrale, niciuna nu a precizat termenul de finalizare a lucrării.

Aceeași concluzie este întărită de Curte cu argumentul că respectivul protocol, în condițiile imposibilității de perfectare a contractului de vânzare cumpărare din lipsa documentației cadastrale, nu reprezintă decât o realizare a atribuțiilor primarului de ducere la îndeplinire, de punere în executare a hotărârilor consiliului local, în acord cu dispozițiile art. 61 alin. 2 din Lg. 215/2001.

De altfel, Curtea mai reține că D. nu a arătat care ar fi favoarea creată . prin protocolul din data de 23.01.2006, în condițiile în care,

- conform art. 27 alin. 1 din Lg. nr. 7/1996, vânzătorul este cel care trebuie să pună la dispoziția cumpărătorului toate înscrisurile necesare perfectării unui contract de vânzare cumpărare de imobile,

- prețul contractului în discuție, deși convenit, în favoarea cumpărătorului, a se plăti în rate trimestriale pe 2 ani, a fost achitat integral anticipat.

Cu privire la aplicabilitatea HG 577/2002, prima instanță a reținut în mod just că acest act normativ era aplicabil vânzării dinte Consiliul local A. și ., în legătură cu aplicabilitatea respectivului act normativ neputându-se reține vreo vină inculpatului F. G., având în vedere

- dispozițiilor art. 137 din HG 577/2002, conform cărora terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, care nu sunt concesionate, se închiriază sau se vând societății comerciale care le deține, fără nici un fel de publicitate, prin negociere directă, la inițiativa societății comerciale sau a autorităților prevăzute la art. 13,

- că proiectul de hotărâre de consiliu local adoptat în sensul aprobării vânzării întemeiate pe HG 577/2002 a fost avizat pentru legalitate de P. D., secretar al Primăriei Municipiului A.,

- că hotărârea nr. 29/19.01.2006 adoptată de Consiliul Local A., a fost supusă controlului de legalitate a prefectului, ocazie cu care s-a constatat că a fost adoptată în condițiile legii,

- că sentința civilă nr. 3227/2006 a Tribunalului A., definitivă și irevocabilă prin dec. nr. 324/2007 a Curții de Apel Timișoara, a confirmat legalitatea Hotărârii nr. 29/19.01.2006 a Consiliului Local A. și, implicit, aplicabilitatea dispozițiilor HG 577/2002.

Cu privire la aplicarea unor parametri și coeficienți pentru vânzarea terenului de către inculpata P. F., prima instanță în mod just a reținut că nu se poate reține în sarcina acestei inculpate încălcarea vreunei îndatoriri de serviciu sau dispoziții legale, având în vedere următoarele:

- prețul vânzării s-a stabilit pe baza criteriilor prev. la art. 140 din HG 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 88/1997 și a Legii nr. 137/2002, de către comisia de negociere la suma de 13 euro/m.p.,

- prin procesul-verbal de negociere nr. 3/05.12.2005, comisia de negociere a obținut, la vânzarea terenului în suprafață de 52.434 m.p., un preț de 16 euro/m.p. plus TVA.

- prețul vânzării a fost stabilit în conformitate cu disp. art. 141 din HG 577/2002, pe baza criteriilor prev. de art. 140 din același act normativ, fără a se impune efectuarea vreunei expertize.

- din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expert tehnic ing. Șipos A. valoarea terenului potrivit acelorași criterii prev. de HG. 577/2002 a fost stabilită la 11,28 euro/m.p., iar al doilea raport de expertiză tehnică întocmit de către expert tehnic ing. S. A., stabilește valoarea terenului conform HG 577/2002 la 11,35 euro/m.p., deci sub prețul de vânzare de 16 euro/m.p.

- coroborând concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciară întocmite în cursul cercetării judecătorești care stabilesc valoarea terenului la data de 05.12.2005 conform HG 577/2002 la aproximativ 595.125 euro, deci sub valoarea cu care a fost înstrăinat terenul de către primărie, adică 838.944 euro, reiese inexistența prejudiciului în cuantum de 2.097.360 lei pretins cauzat Consiliului Local A. prin actul de sesizare a instanței.

Prin urmare, reținând că vânzarea terenului de către primărie în favoarea . s-a făcut în mod legal în conformitate cu dispozițiile HG 577/2002, Tribunalul a înlăturat în mod just concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic ing. S. A., care stabilesc valoarea terenului prin metoda comparației, ori prin metoda bonității, precum și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul Direcției Naționale Anticorupție, reținând și că însuși expertul tehnic ing. S. A. susține că stabilirea valorii terenului prin metoda comparației sau a bonității nu are nici o relevanță sau influență în determinarea valorii de circulație a terenului, nefiind recunoscută de standardele internaționale.

În legătură cu solicitarea D., formulată prin declarația de apel, de a fi reținute concluziile specialistului propriu, în detrimentul concluziilor experților judiciari, Curtea consideră că se cuvine să arate următoarele:

Una dintre garanțiile unui proces echitabil este și administrarea probelor, în faza de judecată, în mod public, contradictoriu și nemijlocit,

Atunci când este vorba despre administrarea unor mijloace de probă ce necesită cunoștințele unor specialiști din alte domenii decât dreptul, una dintre modalitățile prin care se asigură respectarea dreptului la un proces echitabil este și aceea ca respectivii specialiști să fie recunoscuți, autorizați, în specialitatea pertinentă și, mai ales, independenți de subiecții procesuali.

Curtea constată că statutul specialistului D. este reglementat de prevederile art. 11 din OUG 43/2002, fiind numit prin ordin al procurorului șef al D., având calitatea de funcționar public și desfășurându-și activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție.

În acest context, al subordonării specialistului față de procurorul D., deși constatarea tehnico-științifică efectuată de specialistul în discuție constituie mijloc de probă, în condițiile legii, astfel cum dispune art. 11 alin. 3 din OUG 43/2002, dublat de contrazicerea concluziilor specialistului D. de concluziile altor două expertize întocmite în faza de judecată de către experți independenți, Curtea apreciază că prima instanță a dat o justă aplicare prevederilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală atunci când a înlăturat concluziile specialistului D. în legătură cu imobilul ce a făcut obiectul vânzării din speță.

Așadar, în speță, prin vânzarea terenului fabricii de zahăr de către Consiliul Local A. către . nu s-a produs vreun prejudiciu patrimoniului unității administrativ teritoriale, deoarece prețul vânzării a fost stabilit peste maximul posibil ce se putea obține în baza reglementărilor legale în vigoare.

Diferența dintre prețul plătit de . pentru teren și prețul obținut de aceeași societate de la . nu reprezintă nicidecum un prejudiciu adus patrimoniului municipiului A., pentru următoarele considerente:

- prețul vânzării dintre Consiliul Local A. și . reprezintă contravaloarea terenului, pe când prețul vânzării dintre . și . reprezintă contravaloarea terenului și a construcțiilor de pe acesta, astfel cum chiar D. afirmă în declarația de apel;

- vânzarea dintre Consiliul Local A. și . a fost una stric reglementată (sub aspectul prețului, al persoanelor contractante) de actele normative pertinente (HG 577/2002 și OUG 88/1997), pe când vânzarea dintre . și . a fost una liberă, specifică relațiilor pieței imobiliare, în care nu există limitări normative de preț și de persoane contractante.

Concluzionând cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, Curtea reține că prima instanță a apreciat în mod just că, în cauză, lipsește, din cadrul laturii obiective, elementul material reprezentat de neîndeplinirea unui act în exercițiul atribuțiunilor de serviciu ale inculpaților F. Ghorghe și P. F. dar și condiția ca îndeplinirea unui astfel de act să fie defectuoasă, context în care nu se poate vorbi nici de participația sub forma complicității a inculpaților D. F. și V. R. G. și nici de formele calificate ale infracțiunii, prev de art. 2481 Cod penal și de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Date fiind cele mai sus reținute, Curtea apreciază ca fiind corecte și dispozițiile primei instanțe cu privire la revocarea masurilor asigurătorii și la neobligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SREVICIUL T. A. împotriva sentinței penale nr. 163/22.05.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SREVICIUL T. A. împotriva sentinței penale nr. 163/22.05.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. B. A. B.

GREFIER,

L. A.

RED. B.A.

TEHNORED. L.A.

2 EX./22.02.2013

J.F.T. Tâmpea

← Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii....  Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 154/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA