Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1286/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1286/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-12-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 1286/2012
Ședința publică de la 11 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. A.
Judecător C. M.
Grefier I.-M. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de persoana condamnată T. O. V. împotriva sentinței penale nr. 311/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar penal nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent T. O. V. aflat în stare de arest din PNT Aiud, asistat de avocat B. C. în substituirea avocatului ales J. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța ia act de încetarea mandatului din oficiu a avocatului Ș. N. față de prezentarea apărătorului ales al acestuia.
Întrebat fiind, inculpatul T. O. V. arată că a declarat recurs deoarece este nemulțumit de modul de aplicare a prevederilor art. 320 ind. 1 C. pr. pen. și de contopirea ce s-a aplicat în cauză.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. C. în substituirea avocatului ales J. A. pentru inculpatul T. O. V. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare admiterea cererii de rejudecare formulată de inculpat. Arată că susține motivele de recurs formulate de avocata pe care o substituie așa cum acestea au fost formulate. Arată că inculpatul la condamnarea din anul 2009 la 4 ani închisoare nu ar fi participat la judecată. Arată că sunt îndeplinite prevederile art. 552 ind. 1 C. pr. pen. deoarece este îndeplinită cerința ca inculpatul să nu fi participat la judecată. Arată că inculpatul ar putea beneficia de prevederile art. 320 ind. 1 C. pr. pen.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat în cauză, menținerea sentinței penale atacate ca legală și temeinică. Arată că cererea de rejudecare a fost clară, viza condamnarea din anul 2009, inculpatul a fost arestat în acea cauză, a fost pus în libertate și a părăsit țara.
Având ultimul cuvânt, condamnatul T. O. V. arată că lasă la aprecierea instanței luarea hotărârii.
CURTEA DE APEL
Constată că prin sentința penală nr. 311/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar penal nr._ în baza art. 5221 C.p.pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul T. O. V. (CNP_), cetățean român, fiul lui I. și A., născut la data de 26.07.1987 în A. I., jud. A., domiciliat în Z., ., jud. A., deținut în Penitenciarul Rahova.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.pen. a obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._ la data de 27.03.2012, condamnatul T. O. V. a solicitat, în baza art. 522 indice 1 C.pr.pen. rejudecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Alba Iulia în care a fost pronunțată sentința penală nr. 415/2009 rămasă definitivă și prin care a fost condamnat la pedeapsa de rezultantă de 4,6 ani închisoare.
În motivarea cererii sale condamnatul arată că în mai 2009 se afla într-un bar unde consuma băuturi iar cineva, crede condamnatul, i-a pus ceva în băutură, întrucât el nu-și mai amintește nimic din data respectivă. În data de 28.05.2009 a fost arestat sub motiv că a furat din sediul Primăriei Z., din biroul unui funcționar un telefon mobil și un aparat de fotografiat.
Condamnatul mai arată că i s-a întocmit dosarul penal nr._, a fost arestat și bătut pe motivul că a participat la demonstrația din 1 Decembrie 2008 spunându-i-se că dacă mai participă la demonstrații nu mai iese viu din pușcărie.
Pentru că prejudiciul era foarte mic (circa 300 euro și bunurile înapoiate), după o lună de zile judecătorii au considerat că a învățat lecția și l-au eliberat cu condiția să nu părăsească localitatea încă o lună de zile.
La procuror a fost sfătuit să recunoască, deși el nu-și mai aduce aminte de absolut nimic din seara respectiv, condamnatul a recunoscut, s-a prezentat la proces iar judecătorul i-a zis să poate să plece acasă că-l iartă și că dacă nu primește nici un act în termen de 30 zile înseamnă cu totul s-a terminat.
Condamnatul a așteptat până în luna martie 2010 când a plecat în Germania unde s-a și stabilit, s-a angajat și a primit drept de muncă.
La data de 3 ianuarie 2012 a fost arestat la locul de muncă și depus în Penitenciarul Munchen în vederea extrădării și abia atunci a aflat că el a fost condamnat în România la pedeapsa de 4 ani și jumătate.
Condamnatul mai precizează că hotărârea pronunțată nu i-a fost comunicată iar la proces a avut apărător desemnat din oficiu care doar a făcut act de prezență.
Pentru a fi admisibilă cererea de rejudecare după extrădare, este necesar, printre altele, ca judecata să se fi făcut în absența condamnatului, dispozițiile art. 5221 C.p.pen. dând expresia procesului echitabil la care orice persoană are dreptul. Instanța a constatat însă că petentul a fost prezent cel puțin la termenul de judecată din data de 27.07.2009 unde i s-a adus la cunoștință învinuirea, dreptul de a face declarații în fața instanței și s-a dat citire actului de sesizare, momente importante în derularea oricărui proces penal. Judecarea în lipsă înseamnă absența incultului la toate termenele de judecată și presupunerea rezonabilă că acesta nu are cunoștință de procesul pornit împotriva sa.
În consecință, nefiind îndeplinită condiția judecării în lipsă, cererea condamnatului de rejudecare după extrădare a fost inadmisibilă și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. pr. pen., inculpatul T. O., care solicită prin apărătorul ales admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare admiterea cererii de rejudecare formulată.
Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 385 ind. 6 alin. 3 C. pr. pen., Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține faptul că persoana condamnată a formulat cerere de rejudecare după extrădare în raport de disp. art. 522 ind. 1 C. pr. pen.
Acesta a fost condamnat prin sp. 415/2009 de Judecătoria A. I. în dosar penal nr._, la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Curtea reține din analiza dosarului de fond, în care s-a efectuat cercetarea judecătorească cu privire la T. O. V. sub acuzația săvârșirii infracțiunii de furt calificat, respectiv dosarul penal nr._ al Judecătoriei Alba Iulia, că judecătorul fondului este una și aceeași persoană cu judecătorul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea de rejudecare a cauzei în baza art. 522 ind. 1 C. pr. pen., cerere înregistrată la Judecătoria A. I. sub nr._ .
Raportat la această împrejurare, coroborat cu faptul că judecătorul a apreciat că nu există vreun caz de incompatibilitate sau vreo situație de natură care ar putea înfrânge aparența de imparțialitate sau ar putea crea suspiciuni cu privire la independența și imparțialitatea judecătorului cauzei, Curtea reține că în speță este incidentă norma procesuală prev. de art. 47 alin. 2 C. pr. pen. din perspectiva în care judecătorul avea obligația să înlăture orice fel de suspiciune sau orice împrejurare care poate înfrânge principiului independenței și imparțialității soluționării cauzei, prin simpla formulare a unei cereri de abținere.
Curtea opinează în sensul că judecătorul investit cu soluționarea cererii de rejudecare după extrădare se impunea să formuleze cerere de abținere în considerarea aspectelor anterior invocate și raportat la jurisprudența Curții Europene potrivit căreia: ”simpla îndoială oricât de puțin justificată ar putea fi ea, este suficientă pentru a altera imparțialitatea tribunalului”( Piersack vs. Belgia-01.10.1982. ).
Persoanelor aflate în proceduri judiciare trebuie să li se asigure toate garanțiile procesuale în sensul înlăturării oricăror prezumtive suspiciuni cu privire la imparțialitatea și obiectivitatea judecătorului cauzei.
Raportat la aceste împrejurări soluția este supusă cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 3 teza III C. pr. pen., și impune în raport de art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c C. pr. pen. admiterea recursului declarat de persoana condamnată T. O. V. împotriva sentinței penale nr. 311/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar penal nr._ și casarea în întregime a sentinței penale recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe – Judecătoria A. I..
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial acordat avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de persoana condamnată T. O. V. împotriva sentinței penale nr. 311/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar penal nr._ și în consecință:
Casează în întregime sentința penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe – Judecătoria A. I..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial acordat avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. G. L. A. C. M.
CO. Semnează președintele
Curții de Apel
A. P.
Grefier
I.-M. M.
Red. CM/28.12.2012
Tehn. IM/28.12.2012
Jud. fond- T. O.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1259/2012.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 195/2012. Curtea de... → |
|---|
