Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 445/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-04-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 445/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător A. B.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror I. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. J. B. împotriva sentinței penale nr. 9/04.02.2013 pronunțată de J. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat P. N., asistat de apărătorul ales d-l av. G. A. S., lipsă fiind celelalte părți. Se prezintă și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, d-l av. D. H..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de prezența apărătorului ales al inculpatului, în baza art. 171 al. 5 Cod procedură penală constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, d-l av. D. H. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Curtea aduce la cunoștința inculpatului că potrivit art. 385 ind. 14 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului faptul că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul intimat P. N. învederează instanței că dorește să dea declarație în cauză.
Instanța procedează la audierea inculpatului intimat P. N., în condițiile art. 70 din Codul de procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La întrebarea instanței inculpatul, apărătorul ales al acestuia și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului învederează faptul că înțelege să nu susțină recursul formulat în scris de P. de pe lângă J. B.. Arată că schimbă recursul în sensul formulării unui recurs în favoarea inculpatului. Solicită instanței aplicarea prevederilor art. 74, 76 Cod penal și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, raportat și la faptul că în considerentele sentinței atacate se arată că” nici în cursul urmăririi penale și nici în instanță nu s-a clarificat pe deplin problema dacă terenul de pe care au fost tăiați arborii aparține familiei inculpatului sau fondului forestier..”.
Apărătorul ales inculpatului intimat solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă J. B. în scris și admiterea recursului formulat de reprezentantul Parchetului în mod oral la acest termen de judecată. Învederează faptul că nu există nici un text de lege care să justifice proprietatea în baza unei schițe și a unui marcaj.
Inculpatul P. N., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și cu susținerile procurorului.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr.9 din 4.02.2013 pronunțată de J. B. în dosarul nr.7_ a fost condamnat inculpatul P. N. fiul lui A. și A., născut la data de 07.05.1950 în localitatea Zdrapți, județ H., cetățenie română, studii medii, pensionar, posesor al cărții de identitate . nr._, domiciliat în comuna Crișcior, ., județ H., C.N.P._, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută și pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 – Codul S., ( comisă în luna septembrie 2010).
În temeiul art.81,82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4(patru) ani .
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal .
A fost interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza II Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, menționată mai sus, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 11, pct. 2, lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat pe inculpatul P. N., pentru infracțiunea de furt de arbori, prevăzută și pedepsită de art. 110, alin.1 lit. c din Legea nr. 46/2008 – Codul S.. S-a constatat că partea vătămată O. S. B. DE CRIȘ, cu sediul în B. de Criș, județ H., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat-parțiale ,iar în temeiul art. 192, alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 100 lei, rămân în sarcina statului .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Într-o zi din luna septembrie 2010, inculpatul P. N. s-a deplasat, singur, în pădurea situată în locul numit „Putini” Zdrapți, din .. 11, U.P. 5 Crișcior, de unde a tăiat un număr de 24 arbori nemarcați, de esență salcâm și cer, pe care ulterior i-a transportat la locuința sa, urmând ca materialul lemnos să fie folosit pentru încălzirea locuinței.
Conform procesului verbal de calcul al valorii pagubelor produse prin faptele consemnate în procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice întocmit de I.S.V. H. (f.14 d.u.) prin tăierea arborilor inculpatul a cauzat un prejudiciu în valoare de 2.256,94 lei, valoare calculată pentru un volum de material lemnos de 14,610 mc.
Inculpatul, fiind audiat în cursul urmăririi penale, a recunoscut că a tăiat arborii nemarcați, motivând faptul că a tăiat arborii respectivi crezând că sunt din proprietatea sa, respectiv a soacrei sale C. M.; în cursul judecății inculpatul a arătat că recunoaște că a tăiat arborii, dar de pe terenul soacrei sale și nu de pe terenul proprietatea ocolului (f. 38 dosar instanță) .
Fapta de tăiere fără drept de arbori comisă de inculpat, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută și pedepsită de art.108 alin. 1 lit.c din Legea nr. 46/2008 – Codul S., text de lege în baza căruia inculpatul urmează să fie condamnat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere, în condițiile art.72 Cod penal, următoarele: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea reținută mai sus, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, și fiind întrunite condițiile legale, în temeiul art.81, art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Cu privire la fapta de furt de arbori,prevăzută și pedepsită de art. 110, alin.1 lit. c din Legea nr. 46/2008 – Codul S., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, s-a constatat că fapta inculpatului de a-și însuși materialul lemnos provenit din tăierea celor 24 de arbori nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de arbori, prevăzută și pedepsită de art. 110, alin.1 lit. c din Legea nr. 46/2008 – Codul S. întrucât faptei comise de inculpat îi lipsește latura subiectivă - vinovăția, în oricare dintre formele definite de art. 19 din Codul penal.
Astfel, nici în cursul urmăririi penale și nici în instanță nu s-a clarificat pe deplin problema dacă terenul de pe care au fost tăiați cei 24 de arbori aparține familiei inculpatului sau fondului forestier aflat în administrarea Ocolului S. B. de Criș.
Ori, atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul procesului, inculpatul a susținut constant - încă de la încheierea primul proces verbal de constatare, că el a avut convingerea că taie acei arbori din terenul înscris în titlul de proprietate emis pe numele soacrei sale, numita C. M..
Aspectul că nu este vorba de o apărare de circumstanță și a fost vorba de convingerea inculpatului - care astfel, nu a acționat nici un moment cu intenția de a sustrage, de a lua un bun aflat în posesia altuia, este dovedit de toate probele administrate în cauză.
Astfel, întreaga susținere din cuprinsul rechizitoriului se bazează pe acea schiță efectuată de G. O.; fiind audiat în calitate de martor în instanță, G. O. – H. (fila 63 ), a arătat că s-a deplasat la fața locului, a întocmit întradevăr o schiță în creion, însă fără a avea în vedere efectuarea unor lucrări în baza hărții și la scară; că din câte cunoaște el în urmă cu mai multe de 40 de ani în acea zonă este posibil să fi fost teren pășune și să fi înaintat între timp limita pădurii, însă în zonă sunt și două drumuri și consideră că ar fi posibilă o suprapunere a hărții existenta acum 40 de ani cu harta de acum pentru a se putea stabili cu certitudine cui aparține acea porțiune de teren, dacă este porțiune de pădure sau teren împădurit; că a observat că exista la momentul respectiv, înspre pășune o linie de marcaj pe arbori cu vopsea roșie care delimitează terenul care este pădurea administrată de O. S.; că la întocmirea schiței aflată la fila 10 a dosarului, nu a efectuat măsurători, nu a luat alte puncte de reper, decât a evidențiat cele două drumuri existente în zonă, însă este doar o schiță și nu un plan topografic în sine; și a auzit, din discuțiile vecinilor de loc, care s-au deplasat atunci la fața locului, că acolo ar fi fost pășune anterior.
Martorul T. D. I., (f.45 dosar instanță), a arătat că a transportat lemnele tăiat de inculpat, la solicitarea acestuia, întrucât îi dăduse terenul la pășunat, teren situat lângă locul de unde s-au tăiat lemnele; că a văzut locul unde se aflau cioatele, de unde s-au tăiat lemnele respective, zonă aflată la limita dintre pădure și pășunatul pe care îl folosește el de 20 de ani și care s-a mai împădurit; că știe de la soacra inculpatului că zona respectivă era pășunat, și era terenul lor; că în pădure erau în general arbori de esență stejar dar și cerulete, dar arborii tăiați de inculpat erau în majoritate salcâm, care crește pe zona de pășunat, dar și cerulete care de asemenea mai crește pe zonele de pășunat împădurite; că pe vremuri în zonă era un drum vechi și se știa că până la drumul vechi este trenul inculpatului, dar apoi, după ce s-a început retrocedarea terenurilor s-a făcut un nou drum, care trecea pe terenurile lor, iar pădurarii au marcat pe acolo limita de pădure, însă el știe de la soacra inculpatului, că locul respectiv de unde s-au tăiat arborii era pășunat.
Martorul G. C. (f.62 dosar instanță ), care îndeplinește atribuțiile de pădurar în zona din care au fost tăiați arborii, a arătat că cioatele au fost tăiate din terenul care este marcat ca fiind proprietate de stat, însă nu cunoaște detalii nici un fel de detalii cu privire la vreo delimitare anterioară a pădurii de pășune, decât cea pe care a preluat-o, că este posibil și să fie o eroare, el a verificat harta cu configurația terenului, însă pentru a se stabili cu certitudine acest aspect, este necesară efectuarea unei lucrări de către un specialist topograf.
Primăria comunei Crișcior a comunicat cu adresa nr. 153/30.01.2013 că terenul din ., . înscris în registrul agricol al satului Zdrapți, vol. I, tip.1, poziție 042 în proprietatea numitei C. M., soacra inculpatului ( în prezent decedată) din care inculpatul a tăiat cei 24 de arbori și că acest teren a fost înscris în registrul agricol al satului Zdrapți în baza declarației numitei P. E. – fiica declarației și în baza titlului de proprietate (f.54 dosar instanță).
O. S. B. de Criș, inițial, a comunicat cu adresa nr. 2830/31.05.2012 că nu se constituie parte civilă în cauză deoarece infracțiunea nu a fost săvârșită în fond forestier administrat de către ei (fila 19) iar ulterior, solicitându-se precizări, a comunicat cu adresa nr. 5496/11.10.2012, că cei 24 de arbori tăiați au fost în proprietatea statului, așa cum rezultă din schița întocmită de topograf G. O., schiță aflată la dosar, iar suprafața de teren pe care s-au aflat cei 24 de arbori este cuprinsă în amenajamentul silvic din U.P. V Crișcior, u.a. 11 (fila 36 ).
Așa fiind, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, inculpatul a frost achitat, pentru infracțiunea de furt de arbori, prevăzută și pedepsită de art. 110, alin.1 lit. c din Legea nr. 46/2008 – Codul S..
Întrucât O. S. B. de Criș, a comunicat cu adresa nr. 2830/31.05.2012 că nu se constituie parte civilă în cauză deoarece infracțiunea nu a fost săvârșită în fond forestier administrat de către ei (fila 19), s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă Judecatoria B., solicitând casarea hotărârii atacate, în temeiul art.3859 al.l pct.172 Cod procedură penală și condamnarea inculpatului P. N. și pentru infracțiunea prev. și ped. de art.110 al.l lit. „c” din Legea nr.46/2008
În motivarea recursului s-a aratat ca J. B. a aplicat în mod greșit art.10 lit. „d” C.pr.pen., temei de drept în baza căruia a pronunțat achitarea inculpatului P. N. pentru infracțiunea de furt de arbori, prev. și ped. de art.110 al.l lit. „c” din Legea nr.46/2008 - Codul silvic, cu motivarea că fapta inculpatului de a-și însuși materialul lemnos provenit din tăierea celor 24 de arbori, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât faptei comise de inculpat îi lipsește latura subiectivă - vinovăția.
Art.110 din Legea nr. 46/2008 incriminează, printre altele, furtul de arbori, care au fost tăiați din păduri, faptă sancționată cu închisoare de la 2 la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 până la 50 ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (lit. „c”).
Formularea din textul incriminator „fară drept” înseamnă că autorul a acționat în vederea producerii unei vătămări, cu intenție specială (calificată), în accepțiunea extensivă dată acestei noțiuni, în doctrină.
În speță, inculpatul P. N. a acționat cu știință și voit, în ce privește tăierea și însușirea materialului lemnos rezultat. Astfel, acesta a știut că arborii pe care îi taie sunt nemarcați (obligația marcării fiind impusă de art.63 din Legea nr.46/ 2008) și sunt situați în interiorul pădurii, la o distanță de 2-5 m de linia de demarcație dintre pădurea Ocolului S. B. de Criș și terenul folosit de acesta, trasată cu vopsea roșie pe arbori, care nu a suferit modificări după anul 1989, rămânând aceeași, după cum reiese din depozițiile martorilor G. I. (f.25-26 d.u.p.) și G. C. (f.62 d.j.) și actul de constatare a faptei (f.5, 9-10 d.u.p.).
Inculpatul P. N. nu a fost de acord cu modul în care s-a stabilit liziera pădurii de către organele silvice și a susținut, fară temei, că terenul său se întinde și dincolo de liziera marcată cu vopsea a pădurii Ocolului S. B. de Criș, circa 16 m, incluzând, astfel, perimetrul în care se află cioatele, susținere care reiese din declarația soției sale P. E., care a participat la cercetarea la fața locului în data de 17.01.2011 (f.9 d.u.p.) și declarația martorului G. O. - topograf în cadrul Primăriei comunei Crișcior, care a fost solicitat să participe la cercetarea la fața locului (f.23-24 d.u.p.).
Pe cale de consecință, solicităm instanței de control judiciar să dispună înlăturarea aplicării art.10 lit. „d” C.pr.pen., în ce privește infracțiunea prev. și ped. de art.l 10 al.l lit. „c” din Legea nr.46/2008 și să pronunțe o soluție de condamnare af inculpatului P. N. și pentru această infracțiune, reținută în actul de sesizare.
Pe latura civilă a cauzei, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.256,94 lei către O. S. B. de Criș, cu care s-a constituit parte civilă, încă din faza de urmărire penală (f.12 d.u.p.), în cursul cercetării judecătorești precizând, la solicitarea instanței, că cei 24 arbori tăiați au fost în proprietatea statului, suprafața de teren pe care s-au aflat fiind cuprinsă în amenajamentul silvic din U.P.V Crișcior, u.a.ll (f.36 d.j.), în caz contrar fiind aplicabile prevederile art. 105 al.3 din Legea nr.46/2008.
În fata instanței de recurs, reprezentantul Ministerului Public a arătat că înțelege să nu susțină recursul formulat în scris de P. de pe lângă J. B. și că modifică recursul în sensul formulării unui recurs în favoarea inculpatului, solicitând aplicarea prevederilor art. 74, 76 Cod penal și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, raportat și la faptul că în considerentele sentinței atacate se arată că” nici în cursul urmăririi penale și nici în instanță nu s-a clarificat pe deplin problema dacă terenul de pe care au fost tăiați arborii aparține familiei inculpatului sau fondului forestier..”.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de critica invocată de recurentul inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penala, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, urmare a unei aprecieri juste asupra împrejurărilor faptice, ceea ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri legale de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori art.108 alin. 1 lit.c din Legea nr. 46/2008 si de achitare a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori,prevăzută și pedepsită de art. 110, alin.1 lit. c din Legea nr. 46/2008, in temeiul art. 11, pct. 2, lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală,
Curtea de Apel apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedura penala referitoare la aprecierea probelor, în sensul că s-au avut în vedere atât probele administrate în cursul anchetei penale, cât și probele administrate în instanță.
Astfel, probele administrate în cauză-respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, procesul-verbal de calcul a volumului și valorii pagubei, titlul de proprietate nr._/34/25.07.1997 emis pe numele C. P. M., declarațiile martorilor: G. C., Pita N., A. E., T. D. I., G. O., G. I., P. E., declarațiile inculpatului, adeverințele eliberate de Primăria comunei Crișcior nr. 607/29.02.2012, nr. 1912/19.06.2012, nr. 3422/06.11.2012, nr. 153/30.01.2013, adresele nr. 5496/10.10.2012 O. S. B. de Criș- au evidențiat săvârșirea de către inculpat a faptei de tăiere, fără drept, 24 de fire de lemn pe picior, nemarcate, 15 de esență salcâm și 9 de esență cerulete.
In cursul lunii septembrie 2010, inculpatul P. N. s-a deplasat, singur, în pădurea situată în locul numit „Putini” Zdrapți, din .. 11, U.P. 5 Crișcior, de unde a tăiat un număr de 24 arbori nemarcați, de esență salcâm și cer, pe care ulterior i-a transportat la locuința sa, urmând ca materialul lemnos să fie folosit pentru încălzirea locuinței.
Conform procesului verbal de calcul al valorii pagubelor produse prin faptele consemnate în procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice întocmit de I.S.V. H. (f.14 d.u.) prin tăierea arborilor inculpatul a cauzat un prejudiciu în valoare de 2.256,94 lei, calculată pentru un volum de material lemnos de 14,610 mc, valoarea fiind de peste 20 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.
Prin urmare, ca o consecință a stării de fapt așa cum a fost expusă, încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul P. N. este aceea reținută de prima instanță, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.108 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008.
Referitor la solicitarea procurorului în fața instanței de recurs de a se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare și a se reduce pedeapsa aplicată acestuia, Curtea o consideră neîntemeiată, deoarece din actele existente la dosar nu rezultă împrejurări care să justifice reținerea distinctă a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal
Instanța consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății, constând în minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, este justificată de starea de fapt și de considerentele expuse mai sus, fiind în măsură să-și atingă scopurile, respectiv de exemplaritate și educativ, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.110 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008, Curtea reține că inculpatul, prin declarațiile date in faza de urmărire penală și la prima instanță a recunoscut că a tăiat arborii nemarcați, motivând faptul că a tăiat arborii respectivi crezând că sunt din proprietatea sa, respectiv a soacrei sale C. M. și nu de pe terenul proprietatea ocolului.
Cum in mod corect a reținut si prima instanța, se constată că in cauza nu s-a putut stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul ca terenul de pe care au fost tăiați cei 24 de arbori nu este cel care aparține familiei inculpatului, ci un teren aflat în administrarea Ocolului S. B. de Criș.
Potrivit declarațiilor martorului G. O., acesta s-a deplasat la fața locului ,a întocmit o schiță în creion, fără a avea în vedere efectuarea unor lucrări în baza hărții și la scară si că la întocmirea schiței aflată la fila 10 a dosarului, nu a efectuat măsurători, nu a luat alte puncte de reper, decât a evidențiat cele două drumuri existente în zonă, însă este doar o schiță și nu un plan topografic în sine; și a auzit, din discuțiile vecinilor de loc, care s-au deplasat atunci la fața locului, că acolo ar fi fost pășune anterior.
Martorul T. D. I., a arătat că a văzut locul unde se aflau cioatele, de unde s-au tăiat lemnele respective, zonă aflată la limita dintre pădure și pășunatul pe care îl folosește el de 20 de ani și care s-a mai împădurit și că știe de la soacra inculpatului că zona respectivă era pășunat, și era terenul lor. A mai arătat martorul că în pădure erau în general arbori de esență stejar dar și cerulete, dar arborii tăiați de inculpat erau în majoritate salcâm, care crește pe zona de pășunat, dar și cerulete care de asemenea mai crește pe zonele de pășunat împădurite.
Martorul G. C., care îndeplinește atribuțiile de pădurar în zona din care au fost tăiați arborii, a arătat că cioatele au fost tăiate din terenul care este marcat ca fiind proprietate de stat, însă nu cunoaște detalii nici un fel de detalii cu privire la vreo delimitare anterioară a pădurii de pășune, decât cea pe care a preluat-o, că este posibil și să fie o eroare, el a verificat harta cu configurația terenului, însă pentru a se stabili cu certitudine acest aspect, este necesară efectuarea unei lucrări de către un specialist topograf.
Pe de altă parte, Primăria comunei Crișcior a comunicat cu adresa nr. 153/30.01.2013 că terenul din ., . înscris în registrul agricol al satului Zdrapți, vol. I, tip.1, poziție 042 în proprietatea numitei C. M., soacra inculpatului ( în prezent decedată) din care inculpatul a tăiat cei 24 de arbori și că acest teren a fost înscris în registrul agricol al satului Zdrapți în baza declarației numitei P. E. – fiica declarației și în baza titlului de proprietate.
De asemenea, O. S. B. de Criș, inițial, a comunicat cu adresa nr. 2830/31.05.2012 că nu se constituie parte civilă în cauză deoarece infracțiunea nu a fost săvârșită în fond forestier administrat de către ei.
Față de toate aceste aspecte, Curtea constată că faptei inculpatului îi lipsește latura subiectivă a infracțiunii de furt, lipsind scopul nedreptei însușiri, în contextul în care inculpatul avea convingerea că terenul respectiv aparține familiei sale, convingere confirmată de probele testimoniale administrate și de inscrisurile depuse la dosar, astfel nu a avut reprezentarea că nu avea consimțământul proprietarului.
Contrar susținerilor Parchetului, în cauza de față nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul a cunoscut faptul că arborii tăiați și transportați ulterior s-ar fi aflat pe terenul aflat în administrarea Ocolului S. B. de Criș( aspect neclarificat de altfel în cauză), acesta având convingerea că acest teren aparținea familiei sale.
Nici afirmațiile procurorului în sensul că din “declarația” soției inculpatului P. E. rezultă că inculpatul “nu a fost de acord cu modul în care s-a stabilit liziera pădurii de către organele silvice și a susținut, fară temei, că terenul său se întinde și dincolo de liziera marcată cu vopsea a pădurii Ocolului S. B. de Criș, circa 16 m, incluzând, astfel, perimetrul în care se află cioatele” nu sunt reale, în procesul-verbal invocat în motivarea recursului fiind consemnate afirmații ale soției inculpatului ( și nu declarații ale acesteia) cu privire la faptul că aceasta nu este de acord cu modul în care s-a stabilit liziera pădurii și consideră că terenul aparține familiei sale.
Or, această susținere a soției inculpatului nu justifică reținerea vinovpăției inculpatului în sensul că acesta ar fi avut cunoștință despre faptul că terenul în cauză se află în administrarea Ocolului S. și nu este cel moștenit de soția sa de la mama acesteia.
Deși procurorul invocă în motivele de recurs declarația martorului G. O. - topograf în cadrul Primăriei comunei Crișcior, dată în faza de urmărire penală, instanța constată că, audiat fiind în condiții de publicitate și contradictorialitate, acest martor a precizat că a nu a avut în vedere efectuarea unor lucrări în baza hărții și la scară și consideră că ar fi posibilă o suprapunere a hărții existenta acum 40 de ani cu harta de acum, iar la întocmirea schiței aflată la fila 10 a dosarului, nu a efectuat măsurători, nu a luat alte puncte de reper, decât a evidențiat cele două drumuri existente în zonă.
Art.110 din Legea nr.46/2008 incriminează furtul de arbori, deci o formă specială a infracțiunii prevăzute de art.208 din Codul Penal, care se referă la „furt”.
Prin urmare, și în cazul infracțiunii de furt de arbori, forma de vinovăție cu care se săvârșește fapta este intenția, calificată prin reținerea de către legiuitor în conținutul infracțiunii a scopului urmărit de făptuitor. Acesta acționează cu intenția de a-și însuși un bun, adică de a-l lua definitiv din patrimoniul proprietarului și de a-l trece în posesia sa, deși știe că nu are dreptul să procedeze astfel și nu are consimțământul persoanei vătămate.
per a contrario, în condițiile în care făptuitorul are reprezentarea că este îndreptățit să ia acel bun ( deoarece aparține soției sale), lipsește scopul însușirii pe nedrept, iar fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, incriminată în forma specială prevăzută de art.110 din Legea nr46/2008.
Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs constată că soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.110 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, este corectă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că, deși în faza de urmărire penală O. S. B. de Criș, a comunicat faptul că se constituie parte civilă, după sesizarea instanței, prin adresa nr. 2830/31.05.2012 a precizat că nu se constituie parte civilă deoarece infracțiunea nu a fost săvârșită în fond forestier administrat de către ei (fila 19).
Faptul că, la solicitarea instanței, prin adresa nr. 5496/11.10.2012 a arătat că cei 24 arbori tăiați au fost în proprietatea statului, suprafața de teren pe care s-au aflat fiind cuprinsă în amenajamentul silvic din U.P.V Crișcior, nu justifică acordarea de despăgubiri părții vătămate în condițiile în care aceasta nu a solicitat expres acest lucru, ulterior manifestării de voință exprese comunicate prin adresa din 31.05.2012.
Întrucât la soluționarea laturii civile a cauzei se aplică dispozițiile legii civile, iar partea vătămată nu a depus nici un fel de diligențe în clarificarea manifestării sale de voință cu privire la participarea în procesul penal în calitate de parte civilă, în aplicarea principiului disponibilității, se constată că, atâta timp cât înaintea citirii actului de sesizare O. S. a precizat expres faptul că nu se constituie parte civilă în cauză, în mod corect prima instanță a constatat, prin hotărâre, că O. S. B. de Criș nu s-a constituit parte civilă.
Această constatare nu împiedică însă partea vătămată sau autoritatea publică centrală pentru finanțe publice să se adreseze instanței civile cu acțiune separată, potrivit 19 alin. Cod procedură penală.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată că și celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la aplicarea pedepsei accesorii, la individualizarea judiciară a executării pedepsei și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.
În consecință, recursul Parchetului de pe lângă J. B. va fi respins, ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1, lit. b ) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. J. B. împotriva sentinței penale nr. 9/04.02.2013, pronunțată de J. B. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Acordă onorariu parțial apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 lei, sumă ce se va avansa din fondul special destinat al Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. P. E. B. A. B.
Grefier,
L. A.
Red. P.I.A./tehnored. L.A
2 ex. /10.05.2013
J.F.R. M.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
