Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 698/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-09-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 698/A/2014
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
Judecător: A. P.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. A. G. și partea responsabilă civilmente . SRL H. prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență Holdoș G., împotriva sentinței penale nr. 87/2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă:
- intimat parte civilă C. C. I., personal și asistată de avocat Ș. A., apărător ales,
- partea responsabilă civilmente . SRL H., prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență H. G., reprezentat de domnul H. G..
- avocat I. I. A., apărătorul ales al inculpatului apelant P. A. G.;
- avocat D. H., în substituirea av. D. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant P. A. G.;
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, ia act de încetarea mandatului avocatului D. A. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant P. A. G., față de prezentarea apărătorului ales al acestuia și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Partea responsabilă civilmente . SRL H., prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență H. G., reprezentat de domnul H. G., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune obligarea intimatei C. C. I. la restituirea către debitoare a autoturismului marca Volkswagen Passat Variat 1,9 TDI.
Precizează că partea responsabilă civilmente . SRL H. a fost obligată în solidar cu inculpatul P. A. G. să restituie părții civile intimate C. C. I. suma de 30.000 lei reprezentând prețul autoturismului marca Volkswagen Passat Variat 1,9 TDI.
Avocat I. I. A., apărătorul ales al inculpatului apelant P. A. G., solicită admiterea apelului în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune aplicarea prevederilor art. 75 alin. 2. lit. a și b. Cod penal rap. la art. 76 Cod penal.
Solicită aplicarea dispozițiilor art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală cu consecința stabilirii în sarcina acestuia a unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Solicită a se avea în vedere eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și împrejurărilor legate de fapta comisă.
Arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, astfel cum rezultă din declarația dată de inculpat, f. 42 și o conduită bună în societate, astfel cum rezultă din cazierul judiciar, fila 16.
Partea responsabilă civilmente . SRL H. prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență Holdoș G., reprezentat de domnul H. G., față de apelul inculpatului, arată că lasă la aprecierea instanței.
Avocat I. I. A., apărătorul ales al inculpatului apelant P. A. G., față de apelul părții responsabile civilmente, solicită respingerea acestuia ca netemeinic. Arată că este o chestiune care se rezolvă pe latura civilă.
Mai arată că B. T. nu este parte civilă, iar inculpatul nu a exercitat o manoperă dolosivă.
Avocat Ș. A., apărător ales pentru intimat parte civilă C. C. I. solicită respingerea apelurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Arată că partea responsabilă civilmente prin apelul formulat s-ar erija într-o veritabilă parte civilă, fiind inadmisibil ca partea responsabilă să solicite pretenții.
Precizează că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor. Învederează că inculpatul P. A. G. a obținut un credit, depune ca și gaj mașina, obține actele mașinii, a doua zi se află în târg cu mașina și o vinde fără să aducă la cunoștință că mașina este gajată la B. T..
Cu privire la eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și împrejurărilor legate de fapta comisă arată că nu există nici un efort în acest sens și nici măcar nu este prezent la acest termen de judecată.
Avocat I. I. A., apărătorul ales al inculpatului apelant P. A. G., în replică, arată că inculpatul nu a putut fi prezent doar la acest termen de judecată, întrucât are probleme medicale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față, constată:
P. sentința penală nr. 87/29 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 C. pen.
A fost condamnat inculpatul P. A. G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 C. pen, cu aplicarea art. 375 al. 1 și 2, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i sa-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau a neplății obligațiilor civile stabilite .
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 din Codul civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. I. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL H., reprezentată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență H. G., să-i restituie părții civile respective suma de_ lei reprezentând prețul autoturismului Volkswagen Passat Variant 1,9 TDI, cu . șasiu WVWZZZ3BZ4E025167, ._, an fabricație 2004. a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile C. C. I. privind acordarea de daune morale.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile B. T. S.A. formulată împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului de 200 lei s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriul din data de 25.10.2013 întocmit în dosar nr. 1615/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria H., a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. A. G., fiul lui A. și V., născut la data de 01.05.1962 în H., domiciliat în H., ., nr. 7A, județul H., CNP_, căsătorit, studii liceale, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că inculpatul P. A. G. a indus-o în eroare pe persoana vătămată C. C. I. cu ocazia întocmirii unui contract de vânzare cumpărare pentru un autoturism marca VW Passat deținut în proprietate de . SRL, societate administrată de către inculpat, prin ascunderea situației juridice reale a autoturismului, reprezentată de faptul că acesta, la momentul perfectării formelor de vânzare cumpărare, forma obiectul unui contract de gaj fără deposedare cu care se garantase un credit obținut de la B. T., element esențial al contractului în cauză și care, dacă ar fi fost cunoscut de cumpărător la momentul respectiv, ar fi condus la neîncheierea contractului.
Inculpatul a fost asociat unic și administrator la . SRL H. (aflată în prezent în stare de insolvență), societate având ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate (f. 24).
La data de 24.10.2006, între B. T. – S. H. și . SRL H., societate reprezentată de către inculpat, s-a încheiat contractul de credit cu numărul 129/24.10.2006 care are ca obiect punerea la dispoziția împrumutatului – societatea comercială în cauză – a sumei de 41.700 lei, necesară pentru achiziționarea unui autoturism marca Volkswagen Passat Variant 1,9TDI. Contractul de credit prevedea la data semnării ca suma de bani împrumutată, precum și dobânzile și celelalte cheltuieli, să fie restituite unității bancare în termen de 5 ani (scadența creditului era de 23.10.2011, conform punctului 2 din contract – dosar fila 36).
De asemenea, conform datelor înscrise la punctul 7 din contract (f. 37), pentru garantarea creditului s-a instituit un drept de garanție reală mobiliară fără deposedare asupra autoturismului care urma să fie achiziționat cu sumele provenite din credit, respectiv autoturismul marca Volkswagen Passat Variant 1,9 TDI, cu . șasiu WVWZZZ3BZ4E025167, ._, an fabricație 2004, cu capacitate cilindrică 1986 cmc, de culoare neagră, în acest sens fiind încheiat și contractul de garanție reală mobiliară pe bunuri determinate nr. 129/GA/01/24.10.2006 între unitatea bancară și . SRL (f.40-45).
În cuprinsul contractului de garanție mai sus precizat se prevede ca și obligații ale debitorului, faptul că acesta trebuie să conserve, să administreze și să folosească bunul ce face obiectul garanției ca un bun proprietar (pct. 5.1 din contract), precum și faptul că în lipsa acordului expres și scris al Creditorului, Debitorul nu va dispune în niciun mod de bunuri și nu va constitui asupra acestora nicio altă garanție sau sarcină, de orice natură va fi aceasta (punctul 5.3 din contrat – dosar fila 41).Contractul de gaj a fost notat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, potrivit documentelor existente la dosar (f.44-45).
În contractul de credit, la punctul 10, s-a inserat și clauza potrivit căreia debitorul era obligat să depună la unitatea bancară în termen de 30 de zile de la data acordării creditului, cartea de identitate a autoturismului achiziționat în baza creditului, înscrisă pe numele . SRL H. (f.37).
Toate documentele mai sus menționate –contract de credit, contract de garanție – au fost semnate de către inculpat, în calitate de administrator la . SRLl H..
Deși după semnarea contractului de credit și achiziționarea autovehiculului, inculpatul a prezentat unității bancare cartea de identitate a autovehiculului, în cursul anului 2007 a solicitat Băncii T., prin cererea înregistrată cu numărul 3946/26.10.2007, eliberarea cărții de identitate, în vederea omologării RAR D. (f.82). Ulterior ridicării cărții de identitate a autoturismului, inculpatul nu a mai restituit către unitatea bancară documentul de identitate al autovehiculului, deși banca i-a solicitat în scris predarea acesteia, dovadă fiind adresa cu numărul 3792/20.11.2007 (f. 83).
În luna martie 2009, având în vedere restanțele înregistrate de societatea inculpatului față de B. T., prin adresa cu numărul 1186/19.03.2009 unitatea bancară a somat . SRL H. să procedeze atât la predarea bunului care făcea obiectul contractului de gaj – autoturismul marca Vw Passat mai sus descris, cât și predarea cărții de identitate a autovehiculului ridicată de către inculpat în cursul anului 2007 și nerestituită până la acea dată, solicitare la care nu i s-a dat curs de către inculpat (f.84).
Ulterior acestei adrese de restituire a cărții și de predare a bunului, în cursul verii anului 2009, având probleme financiare legate de activitatea societății și deținând asupra sa cartea de identitate în original a autovehiculului marca Volkswagen Passat (pentru care exista încă instituit gajul fără deposedare în favoarea unității), inculpatul a decis să facă rost de sume de bani prin vânzarea acestui autoturism, deși cunoștea faptul că nu are drept de a-l vinde, el fiind cel care a semnat atât contractul de gaj mobiliar cât și contractul de împrumut cu unitatea bancară, iar creditul nu era încă rambursat în întregime, existând restanțe la plata acestuia.
În acest scop, în data de 26.07.2009 (într-o zi de duminică), inculpatul s-a deplasat cu autoturismul în târgul auto din localitatea Șoimuș, unde a expus autoturismul spre vânzare. Autoturismul a fost observat de către persoana vătămată C. C. I., care era interesată de achiziționarea unui astfel de autoturism, și în urma discuțiilor purtate cu inculpatul, a decis să achiziționeze acest autoturism, la prețul de 7.000 euro, actul de vânzare cumpărare precum și plata urmând a se efectua în ziua următoare, după obținerea documentației necesare de la Primăria H. (certificatul fiscal privind plata la zi a impozitului).
Atât cu ocazia discuțiilor din târgul de autovehicule, cât și cu ocazia discuțiilor din ziua următoare (când au fost perfectate actele de vânzare cumpărare – în fapt chitanță și factură), inculpatul a indus în eroare persoana vătămată C. C. I. prin ascunderea situației juridice reale a bunului care făcea obiectul vânzării. Astfel, persoana vătămată nu a fost în nici un fel informată cu privire la faptul că autoturismul în cauză face obiectul unui contract de garanție mobiliară fără deposedare pe care societatea inculpatului îl avea încheiat anterior cu B. T., contract care era încă activ, având în vedere că durata de rambursare a creditului a fost stabilită la 5 ani (până în 2011), iar la data vânzării creditul nu era rambursat și, mai mult, existau întârzieri în achitarea ratelor lunare. Aspectele mai sus menționate sunt elemente esențiale ale contractului de vânzare cumpărare, care, în situația în care ar fi fost cunoscute de persoana vătămată înainte de perfectarea actului de transfer al dreptului de proprietate, ar fi condus la neîncheierea contractului, persoana vătămată C. C. I. arătând în declarația sa că nu ar fi cumpărat în nici un caz acest autoturism dacă ar fi avut cunoștință de situația juridică reală a bunului ; mai mult, tot persoana vătămată arată că prețul stabilit de părți – 7.000 de euro – a fost un preț real, raportat la starea mașinii și la dotările acesteia, fără a conține vreo reducere ca urmare a existenței gajului fără deposedare (f.240).
Ca urmare a acordului celor două părți ale contractului de vânzare – cumpărare, persoana vătămată C. C. I., în calitate de cumpărător, a plătit societății inculpatului plătit prețul autoturismului de 7.000 euro, în data de 27.07.2009, la cursul în lei – predând inculpatului suma de 30.000 lei, fapt atestat atât de persoana vătămată, cât și de inculpat, precum și de martorul P. C. D. (f. 240 verso, 246 verso, 231 verso).
Ca și dovadă a transferului de proprietate pentru autovehiculul în cauză, inculpatul, în calitate de administrator la . SRL, a emis în favoarea cumpărătorului factura . nr. 07 din data de 27.07.2009 și chitanța HD nr. 1010 din data de 27.07.2009, prețul de vânzare cumpărare trecut pe aceste documente fiind de doar 10.000 lei, pentru a diminua taxele ce trebuiau achitate de societate ca urmare a veniturilor realizate din transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului (f. 8), aspect confirmat de declarațiile părților și martorului (f. 240 verso, 246 verso, 231 verso). Încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a realizat în mun. H., în data de 27.07.2009, când inculpatul i-a prezentat și predat persoanei vătămate actul de radiere a mașinii (eliberat de Primăria H.). Cu această ocazie au fost emise și factura și chitanța pentru mașină, a fost plătit prețul integral (30.000 lei) și predate cartea și talonul.
Pe baza acestor documente, persoana vătămată C. C. I. a procedat la înmatricularea autoturismului pe numele acesteia, aspect relevat de datele menționate în cartea de identitate a autovehiculului, unde noul proprietar este C. C. I. (f.10-14).
Ulterior vânzării, ca urmare a unei noi adrese formulate de către B. T. (f. 85), inculpatul a comunicat unității bancare că autoturismul în cauză a fost înstrăinat, propunând băncii instituirea unui gaj suplimentar pe alte bunuri ale societății, lucru care s-a și realizat (f.86), a căror valorificare a fost realizată în procedura insolvenței, fără a se reuși însă acoperirea debitului către unitatea bancară (f.184-185, 160,163-164).
În paralel, unitatea bancară a somat persoana vătămată C. C. I. să predea băncii autoturismul VW Passat achiziționat de la . SRL H. (f.109-110), moment în care persoana vătămată a aflat de existența contractului de gaj în favoarea Băncii T. cu privire la bunul cumpărat, formulând plângerea penală care a stat la baza prezentului dosar.
Audiat fiind cu privire la acuzația ce i se aduce, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor așa cum acestea au fost descrise, arătându-și intenția de a acoperi prejudiciile create Băncii T. și persoanei vătămate C. C. I., lucru care însă până în prezent nu s-a realizat; acesta a motivat însă comiterea faptelor pe inexistența unei norme care să îl împiedice a vinde autoturismul proprietatea societății sale, apărare care însă nu poate fi luată în considerare (f. 242-252).
Inculpatul este o persoană în vârstă de 51 ani, studii liceale, căsătorit, fără ocupație la data întocmirii rechizitoriului (administrator de societate comercială la data comiterii faptelor), iar din fișa de cazier rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În cursul urmăririi penale nu au fost instituite măsuri asiguratorii.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: Plângerea penală formulată de persoana vătămată C. C. I. la P. de pe lângă Judecătoria H. și documente anexate, dosar filele 5-14; Plângerea penală formulată de persoana vătămată C. C. I. la IPJ A. I., actele de declinare și reunire a cauzelor, dosar filele 15-22;Fișa de identificare la zi a . SRL, dosar fila 23-24; Corespondență purtată cu B. T. (dosar filele 25-35) și acte puse la dispoziție de această instituție; Contract de credit nr. 129/24.10.2009 (dosar filele 36-39); Contract de garanție reală mobiliară nr. 129/GAJ/01/24.10.2006 (dosar filele 40-45); C. carte de identitate deținută de B. T. (dosar fila 46-47); Factură proforma de achiziționare autoturism și notă de evaluare (dosar fila 48-49); Acte adiționale la contractul de credit (dosar filele 54-63); Contract de garanție reală mobiliară asupra stocurilor, cu documentele de înscriere a garanției (dosar filele 64-81); Cerere de eliberare a cărții de identitate în original (dosar filele 82); Adrese pentru restituire carte de identitate în original din 2007 și 2009 (dosar filele 83-84); Adresă cerere predare autovehicul (dosar filele 85); Adresă emisă de B. T. C. SRL cu numărul 381/01.10.2009 (dosar filele 86); acte privind executarea silită a contractelor de credit și de garanție inițiată precum și înscrisuri privind litigiile civile dintre părți, sentința nr. 532/16.03.2012 a Judecătoriei H. și listare portal privind stadiul procesual în recurs (dosar filele 87-151); Acte privind dispunerea deschiderii procedurii de insolvență a . SRL H. (dosar filele 152-164); Documente privind executarea silită împotriva . SRL inițiată de B. T. (dosar filele 170 - 230); declarații martor P. C. D. (dosar file 231-232);Declarații parte vătămată C. C. I. (dosar filele 233-241);Declarații inculpat P. A. G. și procese verbale de aducere la cunoștință a învinuirii și a drepturilor procesuale, dosar filele 242 – 252;Fișa de cazier judiciar, dosar filele 253-254.
P. încheierea de cameră preliminară din data de 13.03.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea rechizitoriului din data de 25.10.2013 întocmit în dosar nr. 1615/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria H., fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., precum și legalitatea administrării probelor și actelor de urmărire penală susmenționate, dispunând începerea judecății în cauză privind pe inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În cursul cercetării judecătorești n-au fost administrate probe noi, ținând seama de împrejurarea că așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, conform declarației date în fața instanței (f 43).
Analizând dosarul, prima instanță a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu împotriva inculpatului P. A. G. se confirmă, în sensul că acesta a indus-o în eroare pe persoana vătămată C. C. I. cu ocazia întocmirii unui contract de vânzare cumpărare pentru un autoturism marca VW Passat deținut în proprietate de . SRL, societate administrată de către inculpat, prin ascunderea situației juridice reale a autoturismului, reprezentată de faptul că acesta, la momentul perfectării formelor de vânzare cumpărare, forma obiectul unui contract de gaj fără deposedare cu care se garantase un credit obținut de la B. T., element esențial al contractului în cauză și care, dacă ar fi fost cunoscut de cumpărător la momentul respectiv, ar fi condus la neîncheierea contractului. În drept, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Având în vedere că potrivit art. 244 al. 1 din Codul penal, infracțiunea de înșelăciune este sancționată cu o pedeapsă mai blândă decât infracțiunea prev. și ped. de art. 215 al. 1 și 3 din Codul penal din 1969, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei date prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev de art. 244 al 1 din Codul penal.
Săvârșirea faptei, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, rezultă din declarațiile inculpatului care a recunoscut-o, din declarațiile părții civile C. C. I., din contractele de credit și de garanție reală mobiliară susmenționate încheiate între partea responsabilă civilmente . SRL reprezentată de inculpat și B. T., din factura emisă de . SRL prin inculpat pentru vânzarea autoturismului către persoana vătămată C. C., din chitanța care atestă plata prețului mașinii de către persoana vătămată .
Reținând săvârșirea faptei de către inculpat și vinovăția acestuia, prima instanță a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, astfel cum am mai sus s-a arătat.
La individualizarea pedepsei pe care a aaplicat-o inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, prima instanță a reținut că inculpatul are 52 de ani, căsătorit, studii liceale, fără antecedente penale. Recunoaște și regretă săvârșirea faptei. A produs prin infracțiune un prejudiciu însemnat (_ lei) persoanei vătămate pe care nu l-a reparat încă.
Din extrasul după cazierul judiciar, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, însă simplul fapt că o persoană nu a mai fost condamnată, nu poate constitui circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a din Codul penal din 1969, am mai arătat prima instanță. De asemenea, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care, în declarațiile sale din faza de urmărire penală și din cursul judecății, a recunoscut săvârșirea faptei, nu poate fi reținută ca și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, întrucât inculpatul a lăsat dovezi de netăgăduit ale săvârșirii infracțiunii (factură emisă și semnată de inculpat, chitanță semnată de inculpat), neavând relevanță juridică recunoașterea faptei din punct de vedere al aplicării circumstanței atenuante.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei, fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969 raportat pentru suspendarea condiționată a pedepsei, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an, așadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
În privința laturii civile a cauzei prima instanță a aconstatat că persoana vătămată C. C. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului VW Passat, sumă achitată inculpatului la data emiterii facturii, precum și cu suma de 5.000 euro reprezentând daune morale, generate de stresul suportat de la momentul aflării despre contractul de gaj încheiat pentru autoturism de societatea inculpatului cu B. T. și până în prezent (f. 234 verso).
De asemenea, în procesul penal s-a constituit parte civilă și B. T., motivat de faptul că prin acțiunea de vânzare a autoturismului – imputabilă inculpatului, a fost în imposibilitatea executării garanției de care beneficia. Suma solicitată de unitatea bancară este de 39.005,74 lei, din care 20.346,80 lei credit restant, 1.853,98 lei dobândă restantă, 6.518,80 lei penalități și 10.286,16 lei comisioane, taxe de timbru și cheltuieli de executare silită (f. 32 și 35).
Pentru lămurirea laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat că între părțile – B. T., . SRL, inculpatul P. A. G. și C. C. I. au existat mai multe litigii civile pe rolul instanțelor judecătorești. Judecătoria H., prin sentința civilă 532/2012, a admis cererea introdusă de B. T. desființând contractul de vânzare cumpărare încheiat între partea civilă C. C. I. și inculpat și obligându-i pe aceștia din urmă să predea băncii autoturismul în speță (f. 144-149). Hotărârea a fost atacată cu recurs de către persoana vătămată iar Tribunalul H. a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din Legea 85/2006 (f. 150-151), având în vedere că prin sentința cu numărul 1575/F/2012 din data de 30.10.2012, s-a admis cererea formulată de Cabinetul de Insolvență D. G. F. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei . SRL H. (f. 152-164). Cu toate acestea sentința civilă 532/2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar_ * este definitivă (în sensul Codului de procedură civilă din 1865), și poate fi pusă în executare față de persoană vătămată C. C., suspendarea executării operând doar față de . SRL aflată în insolvență, a mai reținut prima instanță.
Având în vedere că printr-o hotărâre definitivă s-a dispus ca partea civilă C. C. să predea autoturismul părții civile B. T., prima instanță a apreciat că partea civilă C. C. are dreptul să ceară restituirea prețului mașinii de_ lei de la inculpat. Prima instanță a consatatt că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1357 din noul cod civil potrivit căruia: ” Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. În speță, s-a dovedit fapta ilicită a inculpatului sub forma inducerii în eroare a părții civile C. C. căreia i-a vândut autoturismul gajat în favoarea băncii. A fost dovedit prejudiciul adus părții civile C. C. care a fost obligată să predea autoturismul către B. T., prejudiciu nereparat încă, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs. A fost dovedită și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
Față de cele de mai sus, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 din Codul civil, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. I. și l-a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL H. reprezentată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență H. G., să-i restituie părții civile respective suma de_ lei reprezentând prețul autoturismului. Prima instanță a respins acțiunea civilă a părții civile C. C. I. privind acordarea de daune morale, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea acestora. Daunele morale presupun ca temei al acordării, o faptă ilicită de natură să provoace o suferință persoanei vătămate, care să nu poată fi înlăturată sau compensată decât prin acordarea unor despăgubiri bănești. În speță, probabil că partea civilă C. C. I. suferă că a cumpărat o mașină pe care trebuie să o dea înapoi, însă această suferință îi va fi înlăturată cu totul prin obligarea inculpatul să-i restituie prețul în întregime, a mai conchis prima instanță. Prima instanță a mai avut în vedere și împrejurarea că partea civilă C. C. I. folosește mașina în speță de aproape 4 ani de când a cumpărat-o de la inculpat.
În privința cererii de constituire ca parte civilă a Băncii T., prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, B. T. solicită de la inculpat și de la partea responsabilă civilmente, suma de 39.005,74 lei, din care 20.346,80 lei credit restant, 1.853,98 lei dobândă restantă, 6.518,80 lei penalități și 10.286,16 lei comisioane, taxe de timbru și cheltuieli de executare silită, or instanța constată că pentru aceste sume B. T. are titlu executoriu atât împotriva inculpatului cât și împotriva părții responsabile civilmente, reprezentat de contractul de credit și contractul de garanție mobiliară prin care inculpatul s-a obligat în calitate de garant la plata sumelor rezultând din contract (f 36). Potrivit art. 120 din OUG nr.99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului: Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reala sau personala, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii. P. urmare, B. T. nu are nevoie de încă un titlu executoriu pentru a-l executa pe inculpat sau partea responsabilă civilmente. Mai mult, așa cum a arătat și apărătorul inculpatului, B. T. nu are calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de înșelăciune în speță, inculpatul neexercitând împotriva instituției respective nicio manoperă dolozivă de inducere în eroare, a mai arătat prima instanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H. G. și inculpatul P. A.-G..
P. apelul său partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H. G., a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune obligarea intimatei C. C. I. la restituirea autoturismului marca Volkswagen Passat Variat 1,9 TDI
P. apelul său inculpatul a criticat sentința doar sub aspectul laturii penale și doar în ceea ce privește individualizarea pedepsei, solicitând aplicarea prevederilor art. 75 alin. 2. lit. a și b. Cod penal rap. la art. 76 Cod penal, cu motivarea consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelurilor.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în cele două apeluri dar și, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, însă în limitele învestirii și cu respectarea principiului neagravării situației părților în propria lor cale de atac, curtea reține următoarele:
Cu referire la apelul părții responsabile civilmente
În procesul penal, obiectul acțiunii civile îl constituie tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile, adică a inculpatului și a părții responsabile civilmente, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 19 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală, astfel că solicitarea părții responsabile civilmente de a se angaja răspundere civilă a părții civile prin restituirea autoturismului în discuție este inadmisibilă.
Cu referire la apelul inculpatului
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt în ceea ce privește inducerea în eroare a părții civile C. C. I., căreia inculpatul i-a ascuns un element esențial referitor la situația juridică a autoturismului pe care i l-a vândut, în sensul existenței unei garanții reale asupra lui, prin aceasta producând un prejudiciu material constând în prețul plătit de partea civilă, patrimoniul acesteia înregistrând o diminuare care nu a fost înlocuită cu un autoturism care să îndeplinească toate caracteristicile unuia care face obiectul unor tranzacții licite, anume acea caracteristică de a fi liber de sarcini instituite în favoare altor persoane.
Încadrarea juridică a faptei comise în dauna părții civile C. C. I. a fost, de asemenea, corect realizată de prima instanță, aceasta întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în încadrarea juridică dată de art. 244 alin. 1 din noul Cod penal, lege mai favorabilă inculpatului prin limitele de pedeapsă substanțial reduse față de cele din Codul penal din 1969, sub imperiul căruia a fost săvârșită fapta.
Reținând cele de mai sus curtea ține să menționeze că nu s-a pronunțat cu privire la validitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpat și partea civilă C. C. I., această validitate neformând obiectul vreunei dispoziții a primei instanțe și urmând a fi cercetată de către instanțele civile.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a dat dovadă de o oarecare blândețe, pe care inculpatul nu o merita întru totul, dată fiind atitudinea lui de pasivitate de după săvârșirea faptei. În condițiile în care inculpatul nu a depus nici un efort pentru a repara prejudiciul produs părții civile C. C. I., atitudinea lui ulterioară faptei limitându-se la adoptarea unei poziții de recunoaștere formală, făcută doar în scopul obținerii reducerii limitelor speciale de pedeapsă cu o treime, nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante.
C. remarcă faptul că prima instanță a realizat o combinare între dispozițiile mai favorabile dintre vechiul Cod penal (când a ales modalitatea de suspendare condiționată a executării pedepsei) și noul cod penal (când a ales limitele speciale de pedeapsă) dar această combinarea reprezenta o practică judiciară permisă la data pronunțării sentinței (29.04.2014), anterioară datei la care C. constituțională a României, prin decizia nr. 265/06.05.2014, a declarat neconstituțională această manieră de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal.
Această combinare de dispoziții mai favorabile din legi penale succesive nu poate, oricum, face obiectul unei îndreptări în apelul inculpatului, pentru că ar reprezenta o agravare în propria cale de atac, nepermisă de art. 418 alin. 1 din noul Cod de procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. A.-G. și partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H. G., împotriva sentinței penale nr. 87/29 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, curtea îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, stabilit cf. art. 5 lit. a și art. 6 din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, se va avansa, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, curtea o va obliga pe partea responsabilă civilmente la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. A.-G. și partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H. G., împotriva sentinței penale nr. 87/29 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă partea responsabilă civilmente la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. D. B. A. P.
GREFIER,
D. M. H.
Red./Tehnored.
B.A./D.M.H.
28.11.2014, 2 ex.
J. Fond N. I.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 666/2014.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 724/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
