Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 724/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 724/A/2014
Ședința nepublică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător G. L. O.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă J. A.-I. împotriva sentinței penale nr. 178 din data de 16.06.2014, pronunțată de J. A.-I. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 01.10..2014 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului declarat în cauză constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 178 din data de 16.06.2014, pronunțată de J. A.-I. în dosarul nr._ s-a admis cererea inculpatului de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În baza art. 85 C.pen. din 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 157/2012 a Judecătoriei B..
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 271/2011 a Judecătoriei Mediaș, prin sentința penală nr. 157/2012 a Judecătoriei B., prin sentința penală nr. 740/2013 a Judecătoriei Sibiu și prin sentința penală nr. 158/2013 a Judecătoriei Sighișoara.
În baza art. 4 și 5 C.pen. s-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 314/2011 a Judecătoriei Sibiu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen., că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 271/2011 a Judecătoriei Mediaș întrunesc elementele constitutive ale 4 infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. și o tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen., că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 157/2011 a Judecătoriei B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 158/2013 a Judecătoriei Sighișoara, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen. și că faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 740/2013 a Judecătoriei Sibiu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen.
În baza art. 125 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a aplicat inculpatului V. S. ( (arestat în altă cauză), măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen., patru infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. și o tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. în condițiile art. 38 C.pen.
În baza art. 134 alin. (2) C.pen. s-a dispus executarea în penitenciar a măsurii educative aplicată inculpatului.
S-a anulat mandatul de executare nr. 901/2013 emis în vederea executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 740/2013 a Judecătoriei Sibiu, mandatul de executare nr. 235/2013 emis în vederea executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 158/2013 a Judecătoriei Sighișoara și mandatul de executare nr. 1310/2013 emis în vederea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1133/2013 a Judecătoriei Tg. M..
S-a admite în parte acțiunea civilă a părții civile B. V. și, în consecință, a fost obligă inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente V. V. și V. R., să plătească părții civile suma de 203 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 C.p.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare și s-a acordat onorariul de 200 lei apărătorului din oficiu al inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2746/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. A. I. a fost trimis în judecată inculpatul V. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că in una din zilele din perioada 10 - 11.08.2011 inculpatul a spart ușa persoanei vătămate B. V., a pătruns în locuința acesteia și a sustras suma de trei lei și o expertiză topografică, producând un prejudiciu de 1000 de lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 23.12.2013 sub dosar penal nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
În perioada 10 - 11.08.2011, inculpatul V. S. s-a deplasat din orașul Sighișoara în municipiul A. I. cu intenția de a sustrage bunuri din locuințe. Aflându-se în Piața I. M. din Mun. A. I. a intrat la întâmplare în scara unui . la ușa locuinței persoanei vătămate B. V.. Văzând că nu este nimeni acasă, a forțat sistemul de închidere al ușii, reușind să pătrundă în interior unde a răvășit bunurile persoanei vătămate însă negăsind bunuri mai valoroase a sustras suma de trei lei, după care s-a deplasat la gara din Mun. A. I..
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi penale.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen. din 1969 coroborat cu art. 209 alin. (1) lit. i) C.pen. din 1969.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit noilor dispoziții legale, inculpaților minori nu li se mai pot aplica decât măsuri educative (neprivative sau privative de libertate). Totodată, instanța arată că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este tipică pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. iar aspectul limitelor speciale ale pedepsei noua reglementare conține pedepse mai reduse.
De asemenea, având în vedere că inculpatul, deși minor, nu este la prima confruntare cu legea penală, și ținând cont și de concluziile referatului de evaluare, instanța apreciază că legea nouă este mai favorabilă inculpatului și, văzând dispozițiile art. 114 alin. (2) C.pen. apreciază că în cauză se impune a se lua o măsură educativă privativă de libertate.
Față de cele de mai sus, în baza art. 85 C.pen. din 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, instanța va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 157/2012 a Judecătoriei B..
Instanța constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 271/2011 a Judecătoriei Mediaș, prin sentința penală nr. 157/2012 a Judecătoriei B., prin sentința penală nr. 740/2013 a Judecătoriei Sibiu și prin sentința penală nr. 158/2013 a Judecătoriei Sighișoara.
În baza art. 4 și 5 C.pen. constată că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 314/2011 a Judecătoriei Sibiu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen. că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 271/2011 a Judecătoriei Mediaș întrunesc elementele constitutive ale 4 infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. și o tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 157/2011 a Judecătoriei B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 158/2013 a Judecătoriei Sighișoara, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen. și că faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 740/2013 a Judecătoriei Sibiu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen.
În consecință, în baza art. 125 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. instanța va aplica inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen. 4 infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. și o tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. în condițiile art. 38 C.pen.
În baza art. 134 alin. (2) C.pen. se va dispune executarea în penitenciar a măsurii educative aplicată inculpatului, având în vedere că acesta a împlinit vârsta de 18 ani.
Instanța va anula mandatul de executare nr. 901/2013 emis în vederea executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 740/2013 a Judecătoriei Sibiu, mandatul de executare nr. 235/2013 emis în vederea executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 158/2013 a Judecătoriei Sighișoara și mandatul de executare nr. 1310/2013 emis în vederea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1133/2013 a Judecătoriei Tg. M..
Instanța constată că persoana vătămată B. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 lei reprezentând paguba produsă de inculpat, constând în suma de 3 lei sustrasă, împreună nu o expertiză topografică precum și reparațiile ușii sparte. Ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut furtul sumei de 3 lei și că sustragerea acelui raport de expertiză rezultă doar din declarațiile părții civile, fără ca instanța că întrevadă un motiv rezonabil pentru ca inculpatul, din toate bunurile aflate în apartament, să sustragă acel raport de expertiză, se va admite doar în parte acțiunea civilă, inculpatul urmând a fi obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente V. V. și V. R., să plătească părții civile suma de 203 lei, reprezentând daune materiale (suma d e3 lei sustrasă și suma d e200 lei reprezentând reparațiile la ușă).
În baza art. 274 C.p.pen. inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente va fii obligat la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termenul prevăzut de lege P. de pe lângă J. A.-I..
În motivele scrise de apel parchetul critică hotărârea atacată susținând că minorilor nu li se poate aplica procedura recunoașterii de vinovăție, astfel că greșit prima instanță a aplicat dispozițiile art. 374 alin. 1-4 și art. 396 alin. 10 Cod pr.pen. Se mai susține că sentința atacată este nelegală și sub aspectul greșitei anulări a suspendării condiționate a executării pedepsei, corect trebuiau aplicate dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 comb. cu art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, privind revocarea suspendării condiționate privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 157/2012 a Judecătoriei B. . Pe de altă parte, se arată că pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 158/2013 a Judecătoriei Sighișoara, trebuia înlocuită cu o măsura educativă a internării într-un centru de detenție, astfel cum se prevede în art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, situație identică și în cazul celorlalte sentințe de condamnare. Sub aspectul că instanța de fond nu a aplicat inculpatului pentru fapta dedusă prezentei judecăți nicio sancțiune, astfel că nu aflăm în situația în care prima instanță nu a soluționat fondul cauzei. În fina o altă critică se referă al greșita individualizare judiciară a pedepsei, raportat la criterii prevăzute de art,. 74 Cod penal .
Se solicită astfel, în temeiul art. 421 Cod pr.penală admiterea apelului declarat în cauză, desființarea sentinței penale atacate pe latură penală și rejudecând cauza pronunțarea unei noi soluții având în vedere motivele scrise din apel.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate de Ministerul Public, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 418 și art. 417 Cod pr.penală, C. constată că apelul formulat în cauză este fondat urmând a fi admis cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru următoarele considerente:
1.Prealabil verificării temeiniciei susținerilor parchetului, C. de apel arată că, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art.108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres Codul de procedură penală din 1968 (Legea nr. 29/1968), astfel cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentului apel este cel reglementat de prevederile art. 408- 425 din noua lege de procedură penală .
2.Consacrând efectul devolutiv al apelului reglementat ca primă cale de atac ordinară, art. 417 stabilește în alineatul (1) că ,, Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.’’, iar alineatul (2) stabilește că ,, În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.’’ Rezultă, așadar, că instanța de apel examinează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, putând invoca din oficiu și motive de ordine publică, cu condiția de a nu crea celui ce a declarat apel o situație mai grea .
3.În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, C. de A. constată că situația de fapt reținută de instanța de fond, este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, probe necontestate de către inculpat, din care rezultă, fără dubiu, că în perioada 10 - 11.08.2011, inculpatul V. S. a pătruns prin forțarea sistemului de închidere al ușii, în locuința persoanei vătămate B. V., de unde a sustras suma de trei lei, după care s-a deplasat la gara din Mun. A. I..
C. reține, în adevăr, că după data la care a fost săvârșită fapta ce caracterizează infracțiunea de furt calificat, respectiv luna august 2011, dar mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
În această situație se pune problema aplicării legii penale în timp, și anume care dintre dispozițiile legilor penale aflate în conflict sunt incidente în speță, având în vedere faptul că potrivit art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
C., în soluționarea acestei probleme de drept, are în vedere, în mod obligatoriu, Decizia nr. 265 din data de 6 mai 2014 (Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014) pronunțată de C. Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal prin care s-a stabilit că: ,, …dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.’’
În lumina acestei decizii obligatorii instanța de apel constată că reglementările incidente în cauză, trebuie analizate din perspectiva ambelor coduri, în mod global, fiind neconstituțional combinarea prevederile din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal se reține că, criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.
Referitor la influența modificărilor legislative cu privire la inculpații minori este dincolo de orice discuție că noul Cod penal este mai favorabil, întrucât legea nouă prevede că inculpaților minori nu li se pot aplica decât măsuri educative, neprivative sau privative de libertate.
Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal prevede dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor.
Astfel, în art. 22 din actul normativ menționat se prevede că:
,, (1) Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal.’’
(2) În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.
(3) În situația prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni.
(4) Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:
a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;
b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.’’
Din economia acestor dispozițiile legale rezultă că în aplicarea dispozițiilor art. 22, într-o primă etapă se verifică dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune.
În a doua etapă, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani .
În a treia etapă, dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea.
Revenind la cauza de față, C. constată, în acord cu opinia Ministerului Public, că infracțiunea dedusă prezentei judecăți a fost comisă de inculpat în perioada minorității și în perioada termenului de încercare de 4 ani privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g și i C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 99 și urm. C. pen. din 1969, prin sentința penală nr.314/2011 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin nerecurare la data de 26 mai 2011. În acest context, devin aplicabile dispozițiile art.22 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal.
Prin apelul formulat în cauză Ministerul Public formulează critici de nelegalitate și netemeinicie, dintre care C. va analiza cu prioritate critica privind omisiunea instanței de fond de a stabili pentru infracțiunea dedusă prezentei judecăți o sancțiune, aspect de nelegalitate care în ipoteza în care ar fi întemeiat ar avea drept consecință desființarea sentinței penale atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond . Aceasta deoarece, prin omisiunea instanței de fond de a stabili pentru infracțiunea dedusă prezentei judecăți o sancțiune practic nu s-a soluționat fondul cauzei. Mai mult decât atât, trimiterea cauzei spre rejudecare se impune pentru respectarea dublului grad de jurisdicție și pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului. A considera altfel ar însemna ca minorului să i se aplice direct în calea de atac a apelului o sancțiunea, fără a avea posibilitatea de a se verifica, pe calea controlului judiciar, individualizarea sancțiunii în cadrul operațiunii de contopire a acestora, ceea ce ar fi inadmisibil.
Examinând actele și lucrările dosarului, C. constată că, în adevăr, prima instanță a omis să stabilească inculpatului minor pentru infracțiunea dedusă prezentei judecăți o sancțiune, astfel cum se prevede imperativ în art.22 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, rezumându-se doar la aplicarea unei singure măsuri educative pentru toate faptele cu privire la care a constatat că sunt concurente, ceea ce este nelegal.
În această privință, în raport cu limitele învestirii sale prin căile de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art. 129 din Constituția României.
De aceea, câtă vreme din examinarea cauzei rezultă că prima instanță nu a aplicat minorului nicio sancțiune pentru fapta dedusă judecății, C., ca instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale, înseamnă că nu este posibilă aplicarea direct în apel a unei sancțiuni minorului.
Așa fiind, C., în baza dispozițiile art. 425 pct. 2, lit. a Cod pr.penală și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului C. Europeană a Drepturilor Omului va admite apelul formulat de P. de pe lângă J. A.-I., va desființează sentința penală atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, J. A.-I..
Judecata se va reluata de la termenul din data de19 mai 2014.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond va face aplicarea dispozițiilor art.22 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, astfel cum s-a expus în considerentele prezentei decizii. .
C. față de soluția pronunțată în cauză nu va mai analiza celelalte critici de nelegalitate și netemeinicie invocate în apelul parchetului, acesta urmând a fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă J. A.-I. împotriva sentinței penale nr. 178 din data de 16.06.2014, pronunțată de J. A.-I. în dosarul nr._ și în consecință:
Desființează sentința penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, J. A.-I..
Judecata se va reluata de la termenul din data de19 mai 2014.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.10.2014.
Președinte, Judecător,
S. T. G. L. O.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.S.T. 15.10.2014
Imprimat 2ex/A.B. la17.10.2014
J.F.T. O.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 698/2014. Curtea de... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
