Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 666/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 666/A/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. D. și de inculpatul P. M. împotriva sentinței penale nr. 1440/2014 pronunțată de J. D. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant P. M. asistat de apărătorul ales A. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebat fiind, inculpatul P. M. arată că menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să formuleze precizări suplimentare.
Inculpatul P. M., prin apărătorul ales depune la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere și note de ședință.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă J. D., desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se constate că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, raportat la modalitatea de executare, respectiv dips. art. 81 C. pen., raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei și la alcoolemia mare a inculpatului, dovedite cu buletinele de analize și confirmate prin rapoartele de expertiză. Apreciază că pentru atingerea scopului prevăzut de legea penală se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare cu aplicarea disp. art. 81 C. pen. ca urmare a faptului că inculpatul nu are antecedente penale.
Avocat A. L., apărătorul ales al inculpatului P. M. solicită admiterea apelului și pe cale de consecință în baza art. 396 alin. 5 și art. 16 lit. b C. pr. pen. achitarea inculpatului. În subsidiar, în temeiul art. 396 alin. 3 rap. la art. 80 C. pen., solicită a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Raportat la solicitarea de achitare a inculpatului arată că în cauză există o probă importantă și administrată în faza de urmărire penală, respectiv o expertiză toxicologică care a stabilit nivelul alcoolemiei la valoarea de 0,70g ‰, probă care se coroborează cu declarațiile inculpatului și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Apreciază, în condițiile aplicării legii anterioare, că în cauză sunt incidente disp. art. 18/1, care nu poate fi translatat și care se poate aplica, potrivit disp. Legii nr. 255/2013, doar prin prisma instituției renunțării la aplicarea pedepsei.
Consideră că sunt îndeplinite toate condițiile prev.de art. 80 C. pen. pentru ca instanța să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei.
Învederează faptul că condiția prevăzută este ca pedeapsa aplicabilă în cauză să fie de până la 5 ani închisoare, iar în ceea ce privește natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, motivul și scopul urmărit, instanța să aprecieze că este oportună renunțarea la aplicarea pedepsei.
În ceea ce privește inculpatul arată că acesta nu are antecedente penale, considerând măsura solicitată ca fiind suficientă în atingerea scopului prevăzut de legea penală. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are studii superioare, a avut o evoluție profesională reușită, este integrat în societate, aspecte care rezultă și din referatul de evaluare aflat la dosarul cauzei. Arată, de asemenea, că inculpatul a avut funcții de conducere, acesta lucrând în calitate de inspector de specialitate coordonând fonduri europene. Menționează că în varianta aplicării unei pedepse, primul efect al acesteia ar fi pierderea locului de muncă, iar riscul de a nu mai găsi un loc de muncă este mare. Arată că dreptul de a conduce reprezintă de asemenea un aspect vizavi de oportunitatea renunțării la aplicarea pedepsei, în condițiile în care verificarea și punerea în aplicare a fiecărui proiect se face prin deplasare la față locului.
Concluzionând, solicită a se avea în vedere că consecințele aplicării unei pedepse sunt în discordanță cu scopul urmărit de legiuitor.
În ceea ce privește împrejurările concrete ale faptei arată că a fost doar o decizie nefericită pe care o inculpatul a recunoscut-o, și apreciază că din punct de vedere psihoafectiv a fost suficient ceea ce i s-a întâmplat acestuia și pe cale de consecință solicită a se avea în vedere toate împrejurările și să se constate, în lumina noilor prevederi, că se poate aplica disp. art. 80 C. pen.
Cu privire la apelul declarat de P. de pe lângă J. D. solicită respingerea acestuia, arătând că s-a reținut faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră și cooperantă. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, acesta fiind și modul de sesizare a instanței cu rechizitoriu, doar că a solicitat probe în ceea ce privește recalcularea alcoolemiei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpatul P. M., pentru motivele de apel ale parchetului.
Apreciază solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 16 lit. b C. pr.pen ca fiind nefondată apreciind că în condițiile în care s-ar dispune o soluție de achitare în baza disp. art. 18/1 C. pen., care se poate translata și se poate aplica pe noul cod în baza art. 19, însă cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrative, condițiile prev. de art. 80 lit. a C. pen. nu sunt îndeplinite, chiar dacă sunt îndeplinite cele cu referire la persoană și la pedeapsă. Arată că nu este vorba despre o infracțiune cu gravitate redusă, raportat la alcoolemia mare a inculpatului. Apreciază că expertizele de calcul retroactiv nu au relevanță în cauză, acestea efectuându-se pe baza unor diferite variante de consum.
Concluzionând apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la o achitare sau la renunțare la aplicarea pedepsei.
În replică avocat A. L., apărătorul ales al inculpatului P. M. arată că instituția de renunțare la aplicarea pedepsei este o instituție aplicabilă indiferent de natura infracțiunii, datorită lipsei vreunei condiționări în ceea ce privește pericolul social al faptei. Solicită a se avea în vedere practica judiciară relevată prin decizia penală nr. 120/2014 a Curții de A. A. I., decizia penală nr. 291/2014 a Curți de A. C. și decizia penală nr. 141/2014 a Curții de A. Ploiești.
Având ultimul cuvânt inculpatul P. M. arată că achiesează la concluziile apărătorului, regretă săvârșirea faptei și menționează faptul că existența unui cazier reprezintă o problemă pentru cariera sa.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1440/2014 pronunțată de J. D. în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul P. M., fiul lui V. și V., născut la data de 13.01.1978 în B., jud. Hunedoara, domiciliat în D., Bld. D., ., jud. Hunedoara, cetățean român, studii superioare, necăsătorit, economist, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, la:
-2000 lei amendă penală pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.p., rap. la art. 5 și art. 61 C.p.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 63 C.p.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în primul ciclu procesual, în cuantum de 200 lei a rămas în sarcina statului.
În considerente acestei sentințe s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 38/P/2013 din data de 02.08.2013 al Parchetului de pe lângă J. D., înregistrat pe rolul instanței la data de 07.08.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge prev. și ped. de art.87 alin. 1 din O.U.G.nr.195/2002.
S-a reținut, în esență, în actul de sesizare în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt: în data de 05.01.2013, în jurul orelor 0:30, a condus pe drumurile publice de pe raza mun. D. autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, și anume: proces – verbal de constatare (f.4, 6), declarațiile inculpatului (f.13 – 26), proces – verbal de prelevare (f.10), buletin de examinare clinică (f.9), buletin de analiză toxicologică – alcoolemie (f.8), declarație martor (f.nr.22), raport de expertiză medico – legală (f.nr.11, 12, 15, 16) și rezultat alcotest (f.5).
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei.
În ședința publică din data de 28.10.2013, anterior citirii actului de sesizare, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare și a fost de acord să fie judecat pe baza probelor din faza de urmărire penală, declarând că le cunoaște și le însușește și nu înțelege să propună alte probe (fila nr.48, 49 dosar).
Față de această stare de lucruri, instanța a constatat în cauza penală de față incidența disp. art.320 ind. 1 C.proc.pen. și a procedat la judecarea cauzei numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prin sentința penală nr. 1638/04.11.2013 J. D., în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, republic., cu aplic. art.3201 alin. 7 C.pr.pen. și art.74 alin. 1 lit. a C.pen. și art.76 alin. 1 lit. d C.pen. a dispus condamnarea inculpatului P. M. (fiul lui V. și V., născ. la 13.01.1978 în mun. D., jud. Hunedoara, domiciliat în mun. D., .. apt.59, jud. Hunedoara, cetățean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, profesia - economist, locul de muncă – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, starea civilă – divorțat, fără copii minori, identificat prin C.I. . nr._ elib. de SPCLEP D., CNP-_, fără antecedente penale) la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge.
În baza art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b C.pen. 1969
În baza disp. art. 81 – art.82 C.pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni.
În baza disp. art.359 C.pr.pen. 1968 s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. 1969 privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza disp. art.71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza disp. art.191 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la 420 (patrusutedouăzeci) lei cheltuieli judiciare către Stat.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a înaintat recurs, în termen, iar, prin decizia penală nr. 1244/2013 s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, cu ultimul act procedural valabil, la data de 12.12.2013.
La data de 30.12.2013 cauza a fost trimis spre rejudecare acestei instanțe, iar la data de 12.03.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 38/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. D..
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța a reținut următoarele:
În data de 05.01.2013, orele 0:30, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din mun. D., fiind oprit pe . control de către un echipaj al poliției rutiere.
Inculpatul a fost testat cu aparatul „Drager”, rezultând o concentrație de 0,85 mg/l alcool pur în aerul expirat astfel că a fost condus la Spitalul Județean de Urgență D. unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 1,95 gr%0 (la orele 01:25) respectiv de 1,80 gr%0 (la orele 02:25).
Această situație de fapt reținută de instanță cu ocazia cercetării judecătorești rezultă din probele administrate în cauză.
Astfel, conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice din mun. D. se reține atât din cuprinsul procesului – verbal de constatare încheiat de organele de poliție (f.nr.4, 6) cât și din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, respectiv în fața instanței, în primul ciclu procesual, iar, împrejurarea că inculpatul a condus autovehiculul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge rezultă din proba științifică administrată în cauză, și anume buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 23 și 24 (f.nr.8), acesta coroborându-se și cu concluziile raportului de expertiză medico – legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f.nr.11 - 12) din care rezultă o posibilă alcoolemie teoretică de 1,20 gr%0 .
În drept, fapta inculpatului P. M. care, în data de 05.01.2013, în jurul orelor 0:30, a condus pe drumurile publice de pe raza mun. D. autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatric_ având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană care are îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.p.
Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective (verbum regens) s-a realizat prin acțiunea de conducere de către inculpat, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, a autovehiculului marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din mun.D., . urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, între cele două elemente menționate existând o legătură de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective se reține fără niciun dubiu vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte (art.19 alin. 1 pct.1 lit. b C.pen).
Trebuie menționat faptul că, inculpatul a comis fapta înainte de ., în vigoare, însă a fost judecat după ., întrucât actualele prevederi penale îi sunt mai favorabile, instanța a făcut aplicarea acestora, în conf. cu disp. art. 5 C.p.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere disp. art. 74 C.p. privind criteriile generale de individualizare.
În acest context, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, are studii superioare și este încadrat în muncă, dând dovadă până în prezent de o bună conduită în societate respectiv la locul de muncă (conform relațiilor aflate la fila nr.29), și s-a prezentat la fiecare chemare a instanței.
De asemenea, s-au avut în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara din care reiese că inculpatul este bine adaptat în societate, a reușit, cu succes să-și dezvolte o carieră profesională, beneficiază de susținerea afectivă și morală a familiei.( filele 77-79 dos.).
Cu ocazia individualizării judiciare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia (persoană cu studii superioare, aflată la primul conflict cu legea penală și care își are asigurate mijloacele de existență prin mijloace prin muncă), raportat și la gravitatea faptei, a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și în situația aplicării pedepsei amenzii prevăzută alternativ în textul articolului 336 C.p., rap. la art. 5 C.p.
Astfel, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2000 lei amendă penală, pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.p., rap. la art. 5 și art. 61 C.p., stabilind un nr. de 200 zile amendă, iar, pentru fiecare zi de amendă, suma de 10 lei.
Având în vedere faptul că, prin sentința penală nr. 1638/2013 pronunțată de J. D. s-a dispus plata pentru apărătorul desemnat din oficiu către inculpat în sumă de 200 lei, iar, prin decizia penală nr. 1244/2013 s-a casat această sentință, instanța a constatat că suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. D. și inculpatul P. M..
Prin apelul declarat P. de pe lângă J. D. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, să se constate că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, raportat la modalitatea de executare, respectiv disp. art. 81 C. pen., raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei și la alcoolemia mare a inculpatului, dovedite cu buletinele de analize și confirmate prin rapoartele de expertiză. Apreciază că pentru atingerea scopului prevăzut de legea penală se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare cu aplicarea disp. art. 81 C. pen. ca urmare a faptului că inculpatul nu are antecedente penale.
Prin apărătorul ales inculpatul P. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe cale de consecință, în baza art. 396 alin. 5 și art. 16 lit. b C. pr. pen., achitarea inculpatului.
În subsidiar, în temeiul art. 396 alin. 3 rap. la art. 80 C. pen., se solicită a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
În motivarea apelului, raportat la solicitarea de achitare a inculpatului se arată că în cauză există o probă importantă și administrată în faza de urmărire penală, respectiv o expertiză toxicologică care a stabilit nivelul alcoolemiei la valoarea de 0,70g ‰, probă care se coroborează cu declarațiile inculpatului și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Apreciază, în condițiile aplicării legii anterioare, că în cauză sunt incidente disp. art. 18/1, care nu poate fi translatat și care se poate aplica, potrivit disp. Legii nr. 255/2013, doar prin prisma instituției renunțării la aplicarea pedepsei.
Consideră că sunt îndeplinite toate condițiile prev.de art. 80 C. pen. pentru ca instanța să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei.
Învederează faptul că condiția prevăzută este ca pedeapsa aplicabilă în cauză să fie de până la 5 ani închisoare, iar în ceea ce privește natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, motivul și scopul urmărit, instanța să aprecieze că este oportună renunțarea la aplicarea pedepsei.
În ceea ce privește inculpatul arată că acesta nu are antecedente penale, considerând măsura solicitată ca fiind suficientă în atingerea scopului prevăzut de legea penală. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are studii superioare, a avut o evoluție profesională reușită, este integrat în societate, aspecte care rezultă și din referatul de evaluare aflat la dosarul cauzei. Arată, de asemenea, că inculpatul a avut funcții de conducere, acesta lucrând în calitate de inspector de specialitate coordonând fonduri europene. Menționează că în varianta aplicării unei pedepse, primul efect al acesteia ar fi pierderea locului de muncă, iar riscul de a nu mai găsi un loc de muncă este mare. Arată că dreptul de a conduce reprezintă de asemenea un aspect vizavi de oportunitatea renunțării la aplicarea pedepsei, în condițiile în care verificarea și punerea în aplicare a fiecărui proiect se face prin deplasare la față locului.
Concluzionând, solicită a se avea în vedere că consecințele aplicării unei pedepse sunt în discordanță cu scopul urmărit de legiuitor.
În ceea ce privește împrejurările concrete ale faptei arată că a fost doar o decizie nefericită pe care o inculpatul a recunoscut-o, și apreciază că din punct de vedere psihoafectiv a fost suficient ceea ce i s-a întâmplat acestuia și pe cale de consecință solicită a se avea în vedere toate împrejurările și să se constate, în lumina noilor prevederi, că se poate aplica disp. art. 80 C. pen.
C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de P. de pe lângă J. D. este fondat și va fi admis, iar apelul declarat de inculpatul P. M. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută și însușită de către inculpat, care a solicitat a fi judecat în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
Astfel, s-a reținut că la data de 05.01.2013, orele 0:30, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din mun. D., fiind oprit pe . control de către un echipaj al poliției rutiere.
Inculpatul a fost testat cu aparatul „Drager”, rezultând o concentrație de 0,85 mg/l alcool pur în aerul expirat astfel că a fost condus la Spitalul Județean de Urgență D. unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 1,95 gr%0 (la orele 01:25) respectiv de 1,80 gr%0 (la orele 02:25).
Încadrarea juridică dată faptelor este legală.
În ce privește apelul declarat de P. C. consideră că acesta este fondat numai sub aspectul sancțiunii aplicate inculpatului.
C. apreciază că, orientându-se spre aplicarea pedepsei amenzii, în mod corect instanța de fond a apreciat a fi mai favorabilă inculpatului legea penală nouă care prevede și această sancțiune.
C., raportându-se la circumstanțele personale ale inculpatului dar și la fapta săvârșită, apreciază ca fiind legală și temeinică pedeapsa amenzii aplicate inculpatului.
Totuși, chiar având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului rezultând și din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, apreciază că amenda aplicată este modică și nu corespunde faptei săvârșite.
În consecință, nemodificând sancțiunea aplicată inculpatului C. va aplica inculpatului pedeapsa de 200 de zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, stabilind suma de 40 lei ca fiind corespunzătore unei zile amendă și menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
În ce privește apelul declarat de inculpat, acesta a solicitat aplicarea disp. art. 18/1 C.p. 1969 sau renunțarea la aplicarea pedepsei, potrivit disp.noii legi penale.
Față de admiterea apelului Parchetului, apel care viza înrăutățirea situației inculpatului, apelul declarat de inculpat este nefondat.
Chiar în lipsa apelului Parchetului C. arătă că susținerile inculpatului că fapta sa nu ar prezenta gradul de pericol social a unei infracțiuni sunt nefondate. Gradul ridicat al alcoolemiei pe care a avut-o inculpatul nu poate fi contrabalansat de circumstanțele personale bune ale acestuia și nici nu ar justifica aplicarea unei sancțiuni administrative.
P e de altă parte nu se justifică nici renunțarea la aplicarea pedepsei din aceleași considerente. Mai mult, susținerile inculpatului că în urma expertizei efectuate s-ar fi stabilit un grad al alcoolemiei mult mai mic, nu sunt de natură a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât alcoolemia a fost cert stabilită în urma prelevării de probe biologice și, pe de altă parte, neaplicându-se nici o pedeapsă, nu există garanția că inculpatul și-ar corecta comportamentul.
Față de cele expuse, C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. D. și în baza art. 421 pat. Lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. M..
Conf art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul apelant P. M. va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor judiciare din apel să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 1440/2014 pronunțată de J. D. în dosar nr._ .
Desființează sentința atacată numai sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei și a cuantumului acesteia și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Aplică inculpatului pedeapsa de 200 de zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Stabilește suma de 40 lei ca fiind corespunzătore unei zile amendă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de inculpatul P. M. împotriva aceleiași sentințe penale.
În conformitate cu art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. obligă inculpatul apelant P. M. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor judiciare din apel să rămână în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2014.
Președinte, Judecător,
D. G. A. G. M.
Grefier
L. B.
Red/tehn DG/20.10.2014
Jud fond N. D. P.
← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel ALBA... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 698/2014. Curtea de... → |
---|