Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 672/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-09-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 672/A2014

Ședința publică de la 24 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător A. G. M.

Grefier L. B.

P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin

M. C. - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra soluționării apelurilor declarate de P. de pe lângă T. H., inculpatul V. A. și partea civilă C. I. împotriva sentinței penale nr. 295/2.06.2014 pronunțată de T. H. – Secția Penală în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 septembrie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față:

I. Constată că prin sentința penală nr. 295/2.06.2014 pronunțată de T. H. – Secția Penală în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul V. A., fiul lui N. și C., născut la data de 20.10.1961 în Cugir, județul A., cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, domiciliat în C., ., nr. 66, județul H., fără antecedente penale, posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP C., CNP –_, la:

-1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 din C.pen. din 1969, al cărei conținut se regăsește în prezent în disp. art. 32 C.pen rap. la art. 188 C.pen., cu aplic. art. 73 lit. a, art. 76 lit. b C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit b C.pen din 1969 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 din C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen.

În baza art. 81, 82 din C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe durata acesteia, la care se adaugă un interval de 2 ani, rezultând astfel un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 al.5 din C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen.,s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii .

S-a obligat inculpatul la plata sumei de 4.330 lei daune materiale și 3.300 lei daune morale către partea civilă C. I., și s-a respins în rest constituirea de parte civilă.

S-a constatat că S. Județean de Urgență H. – D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a dispus conservarea mijloacelor materiale de probă înregistrate la poziția nr. 93/2014 în Registrul de Corpuri Delicte al Tribunalului H., până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, fără notificare și înscrierea acestora în SNDGJ.

S-a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat și 1.500 lei, cu același titlu, către partea civilă C. I..

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

Din luna aprilie 2012 și până în luna ianuarie 2013, persoana vătămată C. I. a fost angajat cioban la stâna inculpatului și a familiei acestuia din localitatea Sântămăria de Piatră, jud. H..

Persoana vătămată a susținut că, în vara 2012, cât familia V. a locuit la aceeași stână unde lucra și acesta, între el și fiica inculpatului, martora V. A., s-ar fi dezvoltat o relație de prietenie, în susținerea acestei afirmații invocând fotografii în care apare persoana vătămată și martora (fil. 15-16 din dosar).

Instanța a constatat că această afirmație a persoanei vătămate este neadevărată și că niciuna dintre persoanele audiate în dosar nu a confirmat existența unei relații între cei doi. Fotografiile invocate de persoana vătămată nu îi prezintă pe cei doi împreună. Cinci fotografii îl prezintă pe Câta I. singur cu oile pe câmp (trei fotografii) și într-un bar (două fotografii), iar alte două fotografii o prezintă pe martora V. A. la o nuntă, martora afirmând că aceste fotografii sunt postate pe o rețea de socializare și nu au fost făcute în prezența persoanei vătămate.

În seara de 06 ianuarie 2013 după ora 20, persoana vătămată C. I., s-a deplasat la locuința familiei V., a cărei topografie o cunoștea, și s-a ascuns în spatele curții, în zona toaletei, unde a așteptat.

La un moment dat, martora V. A. s-a deplasat la toaleta din curte unde a fost atacată prin surprindere de partea vătămată care i-a aplicat multiple lovituri cu capul, pumnii și genunchii peste cap, față și restul corpului, a trântit-o la pământ și i-a solicitat să întrețină cu el relații sexule.

Martora V. A. a declarat în fața instanței că persoana vătămată a lovit-o cu capul și genunchiul în gură, rupându-i două proteze dentare aplicate pe dinții din față, că persoana vătămată a lovit-o în mod repetat peste față, corp și peste membre. Cu ocazia cercetării la fața locului, lângă toaleta din curtea casei familiei V. au fost găsite fragmente rupte din clema de păr purtată de martora V. A., cei doi dinți pierduți în urma loviturilor aplicate de persoana vătămată și urme de destratificare pe iarbă în locul unde martora V. A. a arătat că a fost agresată (filele 100-108 dosar up).

Certificatul medico-legal emis pe numele martorei V. A. confirmă susținerile acesteia în ceea ce privește modul în care a fost agresată întrucât, leziunile descrise în certificat - echimoză la nivelul ochiului stâng, lipsa coroanelor dentare, multiplele excoriații pe mâni, genunchi și gambe, dureri la nivelul piramidei nazale și feței dorsale a toracelui – corespund afirmațiilor martorei privind felul în care a fost agresată.

Raportul de expertiză medico - legală întocmit după examinarea martorei arată că mecanismul de producere a leziunilor îl constituie loviri repetate cu corpuri dure, zgârierea cu mâna și frecarea cu corp dur prin cădere( filele 117-118, CML fila 116 dosar up).

După ce a opus o vreme rezistență părții vătămate, martora a reușit să se elibereze abandonând articolele de îmbrăcăminte de pe partea superioară a corpului în mâna părți vătămate și a fugit în casă unde s-a îmbrăcat cu un tricou și l-a anunțat pe fratele său de cele întâmplate. (declarații martori V. A., V. A., V. E., filele 46, 48, dosar instanță și 81 dosar u.p)

Persoana vătămată a explicat prezența sa în zona locuinței familiei V. prin faptul că martora Vineran A. l-ar fi chemat la ea pentru a se întâlni sub pretextul că partea vătămată trebuia să-și încarce bateria telefonului. Partea vătămată a declarat că ar fi surprins-o pe martoră la poartă cu un bărbat necunoscut, motiv pentru care a împins-o, după care martora a căzut la pământ. (fila 20 dosar u.p.)

Instanța a remarcat faptul că afirmația persoanei vătămate nu este susținută de nici o probă și, mai mult decât atât, este ilogică.

Este ilogic ca martora să fi invitat pe persoana vătămată Câta I. la ea și în același timp să fi invitat și un alt tânăr, fiind ușor de înțeles că într-o asemenea situație exista riscul unui scandal. Pe de altă parte, familia V., inclusiv martora V. A., era pregătită să părăsească locuința urmând să meargă al o petrecere organizată de un vecin cu prilejul zilei de Sfântul I.. (declarații martori V. A., V. A., V. E., filele 46, 48, dosar instanță și 81 dosar u.p)

Este ilogica ca martora V. A. să își fi invitat pretinsul prieten la locuința sa în condițiile în care deja se pregătise să plece de acasă.

Având în vedere aspectele expuse mai sus precum și declarațiile martorilor care au afirmat că partea vătămată C. I., pe fondul consumului de alcool, s-a manifestat violent și față de alte persoane de sex feminin care i-au respins avansurile (filele 59,80, declarații martori B. A.-G. și B. A.), precum și faptul că în cursul anului 2011 împotriva părții vătămate s-a formulat o acuzație înregistrată la Poliția Jamu M., jud. T. în care s-a susținut că partea vătămată C. I. a așteptat-o pe fiica ciobanului la care era angajat, în zona toaletei din curte unde atacat-o și a lovit-o cu mâinile și picioarele peste corp și față, acuzație surprinzător de asemănătoare cu cea formulată de martora V. A., (filele 69-70 din dosarul instanței) instanța a reținut, contrar concluziilor procurorului, că, în seara de 6 ianuarie 2013 persoana vătămată C. I. a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra martorei V. A., în curtea acesteia și a familie sale, încercând să o determine prin violență să întrețină cu el acte de natură sexuală.

La momentul la care martora V. A. a revenit în locuință și l-a informat pe fratele său despre . suferită, inculpatul și familia sa se aflau într-o cameră a locuinței lor și se pregăteau să participe la o petrecere organizată de un vecin cu ocazia zilei de Sf. I..

Martorul V. Alexandu, fiul inculpatului V. A., a povestit inculpatului incidentul în care a fost implicată V. A., martorii care au fost prezenți la acest incident declarând în fața instanței că inculpatul a fost puternic afectat de situația în care a fost pusă fiica sa și de starea în care se afla martora V. A.. ( filele 46, 48, dosar instanță și 81 dosar u.p )

De altfel, instanța a constat în mod nemijlocit la momentul audierii lor de către instanță, atât martora V. A. cât și inculpatul V. A. erau încă puternic afectați de cele întâmplare relatând cu dificultate incidentul. (încheierea din data de 05.05.2014)

Pe fondul stării de puternică emoție, inculpatul V. A. s-a înarmat cu o bâta ciobănească și, însoțit de fiul său, martorul V. A., s-a deplasat la stâna familiei cu intenția de a se răzbuna pentru situația în care a fost pusă fiica sa.

După de s-a apropiat de persoana vătămată C. I., a aplicat o lovitură cu bâta înspre capul acestuia. Persoana vătămată a parat această lovitură ridicând mâna dreaptă deasupra capului, astfel că i-a fost fracturat osul cubitus al antebrațului. Având în vedere amplasarea anatomică a cubitusului, acesta nu poate fi fracturat decât prin mecanismul descris mai sus, respectiv prin ridicarea mâinii deasupra capului.

După ce partea vătămată a fost doborâtă la pământ, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste corp provocându-i multiple leziuni. Loviturile care au vizat zona rinichiului au determinat un blocaj renal care a pus în pericol viața părții vătămate.

Pentru vindecare, partea vătămată având nevoie de 40-50 zile de îngrijiri medicale și de intervenție medicală înalt calificată. (raport de expertiză medico – legală, fila 26-28 dos.up)

Având în vedere intensitatea loviturii aplicate de inculpat persoanei vătămate, zona vizată, respectiv capul, și intensitatea loviturii, care a fost suficientă pentru a produce o fractură a unui os lung, instanța a reținut că inculpatul a acționat, cel puțin cu intenție indirectă în sensul suprimării vieții persoanei vătămate. Inculpatul a înțeles că procedând în acest fel există riscul ca persoana vătămată să își piardă viața și a accepta acest risc. Având în vedere că inculpatul a solicitat intervenția ambulantei pentru a salva viața persoanei vătămate când acesta era deja incapacitat și . ar fi putut continua fără ca el să mai poată opune eficient rezistență, instanța nu a reținut săvârșirea faptei cu intenție directă.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins cererea formulată de inculpat pentru schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală gravă prev. de art. 194 alin.1 lit.3 Cp.

De asemenea, constatând că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în temeiul disp. art.20 rap. la art.274 din Cp din 1969 se regăsește într-o reglementare identică în disp. art.32 rap. la 188 Cp, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, aceasta având aceleași elemente constitutive în ambele reglementări.

S-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit.b din Cp din 1969 întrucât, în reglementarea veche, efectul circumstanțelor atenuante este mai favorabil inculpatului decât în reglementarea actuală, impunând scăderea pedepsei sub minimul special. Acest lucru determină ca, în cauza de față Codul penal din 1969 să constituie lege penală mai favorabilă inculpatului, atât în ceea ce privește limitele de pedeapsă reduse ca efect al circumstanțelor atenuante, cât și posibilitățile de individualizare a pedepsei.

În favoarea inculpatului s-a reținut și incidența art. 396 alin.10 Cpp întrucât, după ce inculpatului i-a fost respinsă cerere de judecare în procedura simplificată, apărarea acestuia, în sensul existenței unei stări de provocare, s-a confirmat în cursul cercetării judecătorești, astfel că s-a impus ca inculpatul să beneficieze de reducerea pedepsei cu 1/3.

În drept, fapta inculpatului V. A. care, în data de 06 ianuarie 2013, a aplicat persoanei vătămate C. I. mai multe lovituri cu corpuri dure, cu intensitate ridicată, vizând capul și corpul, producându-i leziuni apte să-i suprime viața, agresiune produsă pe fondul unei puternice tulburări determinată de acțiunile persoanei vătămate care a exercitat asupra fiicei inculpatului acte de violență fizică de mare intensitate încercând să o determine să întrețină acte sexuale cu el, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 din C.pen. din 1969, al cărei conținut se regăsește în prezent în disp. art. 32 C.pen rap. la art. 188 C.pen., cu aplic. art. 73 lit. a, art. 76 lit. b C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., faptă pentru care inculpatul sa fost condamnat la:

Instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit b C.pen din 1969 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 din C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen.

În baza art. 81, 82 din C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe durata acesteia, la care s-a adăugat un interval de 2 ani, rezultând astfel un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 al.5 din C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen.,s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.

La individualizarea pedepsei principale și accesorii, atât în ceea ce privește cuantumul cât și suspendarea executării, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu există date că în trecut s-ar fi manifestat violent împotriva vreunei persoane, că imediat după ce a aplicat lovituri persoanei vătămate a solicitat intervenția ambulanței pentru a fi acordate îngrijiri acestuia, astfel că instanța a avut convingerea că, în lipsa acțiunilor grave exercitate de persoana vătămată împotriva fiicei inculpatului, fapta care face obiectul dosarului nu ar fi fost comisă. Este puțin probabil ca inculpatul să exercite în viitor acte de violență împotriva altor persoane, devreme ce fapta care face obiectul prezentei judecăți a fost determinată de o puternică emoție produsă de acțiunile persoanei vătămate.

Reținând faptul că acțiunile persoanei vătămate și civile au declanșat evenimentele care au dus la lezarea sănătății sale, instanța a apreciat că se cuvine ca inculpatul să fie obligat la plata daunelor morale și materiale numai în proporție de 1/3 din totalul acestora, restul urmând să fie suportat de partea civilă, ca urmare a culpei sale în declanșarea incidentului.

În temeiul art. 397 C.p.p și art. 1357 C.civil, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.330 lei daune materiale și 3.300 lei daune morale către partea civilă C. I., și va respinge în rest constituirea de parte civilă.

La stabilirea acestor sume instanța a avute în vedere declarațiile martorilor B. P., B. A. –G., B. A. (filele 58, 81,82) din care rezultă că anterior agresiunii partea civilă era plătită pentru munca sa ca îngrijitor la animale cu 1000 lei pe lună, cazare, masă și țigări după necesități, că acesta nu a mai putut munci din cauza leziunilor pană în luna iunie 2013 inclusiv (6 luni x 1.000 lei/lună), iar din luna iulie 2013, conform declarației martorului B. P. (fila 81), partea civilă a muncit la jumătate din capacitatea normală, fiind plătit cu 1000 lei pentru 2 luni, deci 500 lei pe lună. Rezultă că în intervalul iulie 2013 – iunie 2014, partea civilă a avut venitul din muncă diminuat cu 6000 lei (12 luni x 500 lei/lună). Rezultă un prejudiciu material din venituri nerealizate din muncă de 12.000 lei la care se adaugă medicamente, alimentație specială, echivalentul în bani al alimentelor și țigărilor furnizate de angajatori, conform obiceiului la angajarea îngrijitorilor de animale, pe care instanța le-a apreciat global la 1.000 lei, întrucât martorii au confirmat că partea civilă și-a cumpărat medicamente și alimente special pentru a se reface și s-a deplasat la spitalul din D. cel puțin de două ori, și i se asigurau alimente și țigări de către angajatori. Din prejudiciul material total de 13.000 lei, inculpatul a fost obligat numai la 1/3, adică la 4.330 lei, pentru motivul expus mai sus.

În ce privește daunele morale, raportat la faptul că partea civilă a avut nevoie pentru vindecare de 50 de zile de îngrijiri medicale și că leziunile suferite nu s-au limitat la țesuturi moi, ci au vizat organe interne și fracturi de oase, determinând suferințe fizice prin natura lor dar și intervenții medicale dureroase și traumatizante, instanța a apreciat că 200 lei/zi, ar constitui o reparare justă a prejudiciului moral. Din suma de 10.000 lei care rezultă (200 lei/zi x 50 zile), inculpatul a fost obligat să suporte 1/3, adică 3.300 lei, pentru aceleași considerente avute în vedere la stabilirea daunelor materiale.

Celelalte pretenții civile formulate de partea civilă nu au fost probate, și s-a dispus respingerea lor.

Instanța a constatat că S. Județean de Urgență H. – D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a dispus conservarea mijloacelor materiale de probă înregistrate la poziția nr. 93/2014 în Registrul de Corpuri Delicte al Tribunalului H., până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, fără notificare și înscrierea acestora în SNDGJ.

S-a obligat inculpatul, în temeiul art.274, 276 al.2 C.p.p, la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat și 1.500 lei, cu același titlu, către partea civilă C. I..

Acordarea parțială a cheltuielilor judiciare – s-a solicitat obligarea inculpatului la plata onorariului avocatului părții civile în cuantum de 3000 lei – are aceiași motivare ca și acordarea daunelor morale și materiale în proporție de 1/3 din totalul prejudiciului suferit.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. P. de pe lângă T. H., inculpatul V. A. și partea civilă C. I..

II. 1 P. de pe lângă T. H. a adus hotărârii atacate mai multe critici de nelegalitate și netemeinicie

Se arată, în primul rând, faptul că în mod greșit s-a reținut depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate – prev. de art. 73 lit. a C. pen. 1969 chiar dacă se acceptă că V. a fost atacat cu o bâtă de către C. I. și lovit, după care a fugit,a fost ajuns de V., deposedat de bâtă și bătut cu aceasta, se poate observa că inculpatul nu era îndrituit la agresiune, întrucât asupra sa nu se exercită în acele momente un atac material, direct, imediat și injust, ci dimpotrivă.

Se arată apoi că în mod greșit s-a reținut în motivare starea de provocare prev. de art. 73 lit. b C. pen. 1969 în ce privește infracțiunea de tentativă la omor.

Din declarațiile inculpatului V. A. și ale martorilor V. A. și Vinereau V. E. nu rezultă că la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o acțiune a persoanei vătămate C. I..

Din declarațiile inculpatului rezultă că de la luarea la cunoștință a incidentului și până la producerii agresiunii s-a scurs un interval de timp lung de aproximativ o oră.

În altă ordine de idei acțiunea inițială de lovire a inculpatului V. A. de către partea civilă cu o bâtă nu este dovedită prin nici un mijloc de probă.

Se mai arată că motivarea soluției instanței de fond contrazice dispozitivul în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuate în favoarea inculpatului V. A.. În motivare se menționează că se va reține circumstanțele prev.de art. 73 lit. b C. pen., dar în dispozitiv nu apare menționată această circumstanță.

Se invocă de asemenea faptul că în mod greșit s-a făcut aplicațiunea art. 39 6 alin. 10 C. pe. pen. La termenul de judecată din data de 7.04.2014 instanța a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului de a-i fi judecat cauza în condițiile art. 396 alin. 10 C. pr. pen. și a încuviințat audierea de martori. Starea de fapt descrisă în rechizitoriu nu conduce la concluzia că s-ar fi impus disp. art. 76 lit. a și b C. pen. 1969.

Se arată, cu privire la pedepse, că acestea au fost greșit individualizate în raport de prev. art. 74 C. pen., din perspectiva cuantumului și a modului de executare. Se arată că, din perspectiva criteriilor de individualizare prev. de art. 74 C. pen. actual, se impune aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru tentativă de omor și anume la 10 ani închisoare cu executare.

O ultimă critică vizează neluarea măsurii confiscării bâtei folosită de inculpatul V. la comiterea infracțiunii de tentativă de omor.

II. 2 Inculpatul V. A. a invocat prin apelul său următoarele motive de nelegalitate:

- Starea de fapt reținută în rechizitoriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 181 C. pen. 1969 și art. 194 lit. e Cod penal actual. Din actele medico-legale de la dosar rezultă faptul că capul victimei nu a fost afectat în măsură de a duce la decesul acestuia și nici inculpatul în . sa nu a urmărit să lovească acest organ vital.

Pe baza analizei actelor medico-legale se concluzionează că inculpatul a urmărit să lovească un organ vital și doar loviturile cu bâta aplicate în zona capului au dus la acele leziuni posttraumatice, care au intervenit în cursul spitalizării și pentru care a fost necesară hemodializa.

Inculpatul nu a avut rezoluția infracțională de a suprima viața victimei, ci doar să-i administreze o corecție. Aceasta rezultă și din faptul că după agresiune inculpatul și fiul său au chemat poliția.

Complicațiile cu insuficiență renală tratate cu hemodializă și montarea unui cateter venos central în zona jugulară a intervenit ulterior, pe perioada spitalizării și ele pot fi catalogate „urmări preterintenționate”

- Cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 75 lit. a și art. 75 alin. 2 lit. b C. pen. și art. 73 lit. b C. pen. 1969 se arată că a rezultat fără tăgadă . pe care victima a exercitat-o asupra fiicei inculpatului, fiind vorba nu doar de violență fizică ci și de tentativă la viol.

Inculpatul și-a văzut fiica cu leziuni, cu părul despletit, îmbrăcată numai după incident și plângând, astfel că a avut o reacție firească de puternică tulburare, demnitatea fiicei sale și integritatea corporală fiind grav afectate. Se apreciază de către inculpatul apelant, că nici nu contează dacă în realitate a fost vorba de despre o tentativă de viol din partea lui C. I., câtă vreme a avut reprezentarea că o astfel de tentativă a existat.

Prezentul apel a fost declarat din motive de prudență și acuratețe juridică. Prin reținerea de circumstanțe atenuante se poate reduce pedeapsa până la 1 an închisoare.

II. 3 Partea civilă C. I. a solicitat aplicarea față de inculpat a unei pedepse care să depășească minimul special prevăzut de lege și admiterea integrală a acțiunii civile așa cum a fost formulată, pentru suma de 450.000 lei reprezentând:

- 20.000 lei daune materiale, din care 1000 lei transport la spital pentru controale;1000 lei consultații RMN, ghips; 5000 lei medicație necesară pentru tratarea leziunilor suferite;_ lei venitul care nu a fost realizat timp de 6 luni, perioadă în care partea civilă nu a putut lucra; 1000 lei alimentele necesare pentru regimul alimentar pe care a fost nevoit să-l țină, datorită problemelor de rinichi;

- 430.000 lei daune morale pentru suferința pricinuită de vătămarea suferită, refacerea medicală fiind foarte grea, având în vedere că problemele medicale persistă și în prezent, fiindu-i în pericol viața.

În motivare se arată că inculpatul a pus în pericol viața părții vătămate și aceasta nu a decedat pentru că a fost salvat la spital. A avut o altercație cu fiica inculpatului cu care a avut o relație de care nu știau părinții, însă pentru acest lucru nu a meritat să primească o bătaie care să-l aducă în prag de moarte.

Suma acordată cu titlu de despăgubiri a fost mică în raport de leziunile suferite. Pe durata spitalizării, cât și ulterior, a făcut cheltuieli care au fost dovedite cu martorii B. care au declarat că partea civilă a fost la mai multe controale medicale, lucru care reiese și din actele medicale depuse, a luat medicamente, a avut nevoie de regim alimentar și nu a putut lucra o perioadă de cel puțin 6 luni. A ajutat familia B. în gospodărie, dar nu a fost plătit, a primit doar în loc unde să stea și mâncare, deoarece trebuia să stea în H., pentru a putea merge la doctor și de a se prezenta la parchet atunci când era chemat.

Suma de 3.300 lei acordată cu titlu de daune morale este foarte mică raportat la ceea ce a suferit.

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417și urm. C. pr. pen., C. constată apelurile P. de pe lângă T. H. și partea civilă C. I. fondate, iar apelul inculpatului V. A. nefondat, pentru următoarele motive ce se vor arătat mai jos:

Prima mențiune care se impune a fi făcută este aceea că instanța a reținut în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză și a stabilit în mod legal și temeinic vinovăția inculpatului.

Se impune anumite clarificări în raport de inadvertențele existente în cuprinsul sentinței, evidențiate în apelul procurorului. Instanța a reținut circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b C. pen. 1969, lucru care rezultă din considerente, însă ulterior a făcut vorbire, probabil din eroare, la art. 73 lit. a C. pen. 1969, inclusiv în dispozitiv.

Reținerea art. 73 lit. b C. pen. 1969 în speță este justificată. Starea de provocare urmată de o tulburare puternică a fost una reală și a fost determinată de o acțiune ilicită gravă a persoanei vătămate care a agresat-o pe fiica inculpatului, cu intenția de a avea cu ea raporturi sexuale. Martorii au confirmat starea de puternică tulburare în care s-a aflat inculpatul după ce a aflat despre . comisă asupra fiicei sale. Textul înscris la art. 73 lit. b C. pen. 1969 nu cere ca acțiunea violentă să fie exercitată asupra autorului faptei, fiind evident că se pot comite provocări în sensul legii și prin fapte orientate împotriva altor persoane. Starea de tulburare este firească dat fiind relația tată-fiică. Este nefondat argumentul că a trecut un interval de timp între momentul provocării și fapta. Inculpatul a plecat imediat spre stână după ce a aflat de . comisă contra fiicei sale și este evident că emoția și tulburarea care l-a cuprins au fost mobilurile care l-au determinat să comită fapta, scopul fiind evident, acela de răzbunare,

Se impune așadar reținerea art. 73 lit. b C. pen. 1969

Legea penală mai favorabilă o constituie Codul penal anterior, din perspectiva efectului circumstanței atenuante legale ce se impune a fi reținută și a posibilității de suspendare condiționată a executării pedepsei.

C. apreciază că instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor privind judecata în formă simplificat în mod justificat, în raport de poziția inculpatului de recunoaștere. Acesta nu a recunoscut o stare de fapt diferită de cea descrisă în rechizitoriu, în care se menționează expres că inculpatul și fiul său au fost tulburați când au plecat spre stână, iar . a fost precedată de reproșul adresat de inculpat persoanei vătămate legat de tentativa de viol. Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, pentru a se proceda la judecarea cauzei în formă abreviată nu este necesară recunoașterea cu privire la încadrarea juridică doar cu privire la starea de fapt. Reținerea art. 73 lit. b C. pen. este o chestiune ce ține de încadrarea stării de fapt într-un text de lege.

Pedeapsa aplicată inculpatului este exagerat de redusă chiar reținându-se starea de provocare, dată fiind modalitatea violentă în care s-a comis fapta și urmările extrem de grave. Se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 din C.p. 1969, cu aplic. art. 73 lit. b C.p. 1969, art. 76 al. 2 C.p. 1969, art. 320/1 C.p.p. 1969 și art. 5 C.p.

Se impune menținerea ca modalitate de executare a suspendării condiționate a executării pedepsei, scopul putând fi atins și fără o executare efectivă. Această apreciere se bazează pe faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a comis fapta în stare de provocare.

Pedepsele accesorii au fost corect individualizate de instanță, urmând a fi menținute și suspendate condiționat pe durata termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa principală.

De asemenea, se impune confiscarea, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b C. pen. 1969 a toporului – obiect înregistrat la poziția nr. 93/2013 a Registrului de Corpuri Delicte de la T. H. – utilizat de inculpat la comiterea faptei.

Latura civilă a fost corect soluționată de către instanță. Cuantumul daunelor materiale a fost stabilit pe baza unei analize amănunțite a declarațiilor de martori, fiind corect calculate sumele cu care i s-au diminuat veniturile părții civile ca urmare a pierderii capacității de muncă pentru o perioadă și a diminuării acestei capacități pentru o altă perioadă, precum și sumele cheltuite pentru medicamente și alimentele consumate în vederea refacerii. De altfel, partea civilă nu a arătat în cuprinsul apelului care sunt sumele care nu au fost acordate, deși s-ar fi dovedit că au rezultat clar din prejudiciul cauzat.

Cu privire la daunele morale, de asemenea s-a stabilit în mod corect suma de bani acordată plecând de la suferințele fizice și intervențiile medicale dureroase și traumatizante.

Stabilirea unei culpe comune, cu o cotă de 1/3 în sarcina inculpatului, a determinat cuantumul corect al despăgubirilor.

În raport de cele reținute, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. a C. pe. pen. se va admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și partea civilă C. I. împotriva sentinței penale nr. 295/2.06.2014 pronunțată de T. H. – Secția Penală și în consecință:

Se va desființa sentința penală atacată sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei vizând legea penală mai favorabilă și a individualizării judiciare a pedepsei și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

Se va stabili că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal 1969.

Se va condamna pe inculpatul V. A. - fiul lui N. și C., născut la data de 20.10.1961 în Cugir, județul A., cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, domiciliat în C., ., nr. 66, județul H., fără antecedente penale, posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP C., CNP –_, la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 din C.p. 1969, cu aplic. art. 73 lit. b C.p. 1969, art. 76 al. 2 C.p. 1969, art. 320/1 C.p.p. 1969 și art. 5 C.p.

Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit b C.p. 1969 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 din C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p.

În baza art. 81, 82 din C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 al.5 din C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 118 al. 1 lit. b C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p. se va dispune confiscarea specială a unui topor, obiect înregistrat la poziția nr. 93/2013 în Registrul de Corpuri Delicte aflat la grefa Tribunalului H..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 276 C.p.p. se va obligă pe inculpatul V. A. să plătească părții civile C. I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant V. A. să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și partea civilă C. I. împotriva sentinței penale nr. 295/2.06.2014 pronunțată de T. H. – Secția Penală și în consecință:

Desființează sentința penală atacată sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei vizând legea penală mai favorabilă și a individualizării judiciare a pedepsei și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

Stabilește că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal 1969.

Condamnă pe inculpatul V. A. - fiul lui N. și C., născut la data de 20.10.1961 în Cugir, județul A., cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, domiciliat în C., ., nr. 66, județul H., fără antecedente penale, posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP C., CNP –_, la:

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit b C.p. 1969 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 din C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p.

În baza art. 81, 82 din C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 al.5 din C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 118 al. 1 lit. b C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p. dispune confiscarea specială a unui topor, obiect înregistrat la poziția nr. 93/2013 în Registrul de Corpuri Delicte aflat la grefa Tribunalului H..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 276 C.p.p. obligă pe inculpatul V. A. să plătească părții civile C. I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpatul apelant V. A. să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2014.

PREȘEDINTE Judecător

D. G. A. G. M.

Grefier

L. B.

Red M./15.12.2014

Tehn LB/15.12.2014/2 exp.

Jud fond S. I. A.

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 666/2014.... →

Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA