Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 452/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-03-2012 în dosarul nr. 452/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 452/2012
Ședința publică de la 26 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător M. F. F.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror M. C..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 6/09.01.201.2 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat A. M. D., asistat de apărătorii aleși, av. V. I. B. și av. C. V.. Se prezintă și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului intimat, d-na av. F. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului intimat, d-na av. F. A. solicită instanței să constate încetat mandatul său.
Instanța, față de prezența apărătorilor aleși ai inculpatului intimat A. M. D., constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu d-na av. F. A..
La întrebarea instanței cu privire la faptul dacă dorește să dea declarație în cauză, inculpatul – intimat arată că nu dorește să uzeze de dreptul de a da declarații precizând că își menține declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și procedând la rejudecarea cauzei, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului A. M. D. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Se arată că instanța de fond a dat o apreciere greșită a probelor înlăturând ca mijloc de probă raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/202 din 07.07.2011, ținând seama doar de concluziile din raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/216 din 07.07.2011. Se mai arată că la data de 25.04.2011 a inculpatul a fost surprins în trafic conducând autoturismul marca VW Passat pe Calea Moților din A. I., având în sânge la momentul evenimentului o îmbibație alcoolică peste limita legală. Precizează că inculpatul a fost oprit pentru control de către organele de poliție și întrucât emana miros de alcool a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la spitalul județean unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Arată că din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul a consumat băuturi alcoolice și întrucât pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o atitudine oscilantă în privința consumului de alcool consumat, fapt ce pune sub semnul îndoielii verosimilitatea acestuia, solicită a se da eficientă probelor științifice reprezentate de buletinele de analiză toxicologică respectiv primului raport de expertiză întocmit în cauză. Arată că este de observat valoarea indicată de aparatul etilotest fiind cunoscut că în cazul testării cu aparatul etilotest rezultatul reprezintă aproximativ jumătate din valoarea alcoolemiei în sânge, iar în speță, alcoolul pur în aerul expirat a fost de 0,63 mg/l. Solicită să se analizeze și declarațiile martorilor propuși de inculpat Romanițan F. A. și G. A., persoane ca nu au fost prezente de la început la cabană și care au văzut doar la un moment dat că inculpatul a consumat băuturi alcoolice. Menționează că nu se poate accepta ca alcoolemia unei persoane să fie stabilită doar pe baza propriei declarații de consum.
Apărătorul ales al inculpatului intimat A. M. D., d-l av. C. V. solicită instanței respingerea recursului formulat de P. arătând că singura greșeală din hotărâre este faptul că la pagina nr. 2 este trecut ca apărător d-l B. V.. Se arată că au fost multe sentințe de achitare a inculpaților în spețe similare care ulterior au fost schimbate de instanța de control judiciar dar totodată, după anul 2008 au fost multe cauze similare care s-au oprit la P. neajungând în instanță. Se arată că probele biologice nu se recoltează la momentul opririi în trafic a conducătorului auto iar aceste aparate de verificare a alcoolemiei nu sunt omologate.
Apărătorul ales al inculpatului intimat A. M. D., d-l av. B. V. arată că solicită instanței respingerea recursului formulat de parchet apreciind că sentința penală atacată este temeinică și legală. Arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond dă eficiență principiilor de drept procesual în sensul că nici o probă administrată nu este hotărâtoare în procesul penal. Arată că proba științifică trebuie luată în considerare, nu la modul absolut, ci coroborată cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei. Arată că în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză dar din cea de a doua expertiză rezultă că la ora evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie cu o valoare teoretică cuprinsă în intervalul 0,65-0,80%0 și că există concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de inculpat și valorile certe stabilite la analiză. Se mai arată că din procesul verbal întocmit de organele de poliție la momentul opririi inculpatului în trafic reiese că inculpatul a consumat bere și alcool, ulterior pe baza declarațiilor stabilindu-se că inculpatul a consumat bere cocktail. Se mai arată că valoarea alcoolemiei depinde de mai mulți factori. Se arată că aparatele etilotest nu sunt omologate, singurele aparate ce pot stabili cu certitudine alcoolemia fiind etilometrele. Precizează faptul că singurul motiv de casare al hotărârii pronunțate de instanța de fond ar fi litera de achitare respectiv art. 10, lit. b Cod procedură penală.
Reprezentanta Parchetului arată că ulterior inculpatul a declarat că a băut bere cocktail, iar neconcordanța provine din valoarea stabilită la analiză și consumul declarat de inculpat.
Inculpatul intimat A. M. D., având ultimul cuvânt arată că regretă cele întâmplate.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.pen. achitarea inculpatului A. M. D., fiul lui G. și M. E., născut la data de 26.10.1983 în S., jud. A., domiciliat în Zlatna, ., având C.N.P._ pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută la art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în data de 25.04.2011, în jurul orei 0215, inculpatul A. M. D. a condus autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Moților din A. I.. A fost oprit pentru control de către organele de poliție și întrucât emana miros de alcool a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la spitalul județean unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Având în vedere starea de fapt reținută și chestiunile de drept incidente în cauză, instanța a constata că fapta există și a fost săvârșită de inculpat, dar nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a arătat că potrivit art. 63 C.p.pen. probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate. În acest sens, s-a constatat că declarația inculpatului din data de 17.06.2011 cu privire la consumul de alcool, avută în vedere în raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/216 din 07.07.2011 se coroborează cu declarația martorilor Romanițan și G., pe când declarația inculpatului din data de 25.04.2011 cu privire la același aspect și avută în vedere în raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/202 din 07.07.2011 nu mai este susținută de niciun alt mijloc de probă. În consecință, instanța a înlăturat ca mijloc de probă raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/202 din 07.07.2011, urmând a ține seama doar de concluziile din raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/216 din 07.07.2011.
Instanța a mai arătat că în concluzia raportului de expertiză nr. 4767/IX/d/216 din 07.07.2011 s-a stabilit alcoolemia avută de inculpat la momentul evenimentului rutier însă doar ca o valoare teoretică și cu un anumit grad de incertitudine (ce rezultă din expresia „putea avea”).
Totodată, s-a reținut că în raportul de expertiză se menționează că singura valoare indubitabilă, de probă științifică obiectivă și care exprimă alcoolemia reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul recoltării probelor biologice, însă rezultatul probelor biologice nu indică alcoolemia inculpatului la momentul în care acesta a fost depistat conducând un autovehicul pe drumurile publice, ci la momentul când au fost recoltate cele două probe biologice. Chiar dacă alcoolemia inculpatului rezultând din cele două probe biologice este în scădere, instanța nu are la dispoziție un algoritm de calcul științific pentru putea determina valoarea alcoolemiei la momentul opririi în trafic a inculpatului.
S-a mai menționat și faptul că de la momentul ingestiei de băuturi alcoolice și până la oprirea în trafic a inculpatului a trecut un interval foarte scurt de timp, aspect care, de asemenea, profită inculpatului, deoarece dacă din probe ar fi rezultat că acesta ar fi condus o perioadă mai îndelungată mașina pe drumurile publice, coroborat cu rezultatul probelor biologice, în mod cert valoarea alcoolemiei inculpatului ar fi fost mai mare de 0,80 g/l la un moment dat, pe parcursul traseului parcurs de inculpat.
Coroborând cele două informații ce rezultă, pe de o parte, din raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/216 din 07.07.2011 (respectiv, o valoare teoretică probabilă a alcoolemiei inculpatului la momentul evenimentului rutier mai mică sau egală cu 0,80 g/l) iar, pe de altă parte, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 948/949/IX/329/330 din 27.04.2011 (respectiv, două valori certe ale alcoolemiei inculpatului, dar ulterioare evenimentului rutier) instanța a constatat că nu poarte stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că valoarea alcoolemiei cu care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice era mai mare de 0,80 g/l, astfel încât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive pentru a fi considerată infracțiune (respectiv, condiția cu privire la valoarea alcoolemiei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă J. A. I., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a dat o apreciere greșită a probelor înlăturând ca mijloc de probă raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/202 din 07.07.2011, ținând seama doar de concluziile din raportul de expertiză nr. 4767/IX/d/216 din 07.07.2011.
În primul rând, se poate constata că inculpatul a dat declarații oscilante în cauză, fapt ce pune sub semnul întrebării verosimilitatea acestora, însă prima declarație, dată în ziua comiterii faptei atât în fața organelor de poliție cât și cu prilejul prezentării la spital poate fi apreciată mai sinceră decât cea dată la un interval de 2 luni de la momentul comiterii faptei.
Nu se poate accepta ca alcoolemia unei persoane să fie stabilită pe baza propriei declarații de consum, fiind evident că este o apărare pro causa, care nu poate fi prevalată față de probele științifice.
Recoltarea probelor biologice s-a încadrat în intervalul de 30 de minute de la momentul opririi în trafic, astfel că rezultatul stabilit în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie reflectă pe deplin alcoolemia inculpatului la momentul opririi în trafic și se coroborează cu rezultatul aparatului alcootest care a relevat o valoare de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind cunoscut că această valoare reprezintă aproximativ jumătate din valoarea alcoolemiei în sânge.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea de apel reține următoarele:
Inculpatul A. M. D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul procurorului din 26.09.2011 dat în dosarul nr.666/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, reținându-se în esență că în data de 25.04.2011, în jurul orei 0215, inculpatul a condus autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Moților din A. I., având în sânge, la momentul opririi sale în trafic de către organele de poliție, o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Potrivit mențiunilor din procesul-verbal întocmit la data de 25.04.2011, autoturismul condus de inculpat a fost oprit în trafic la orele 2,15 și, întrucât inculpatul emana miros de alcool, a fost testat cu aparatul alcootest la orele 2,22 rezultatul fiind o valoare de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul județean A. unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 1,10g%o la orele 2,45 și 0,95 g%o la orele 3,45.
În cursul urmăririi penale au fost efectuate de către Institutul de Medicină Legală Cluj-N. două rapoarte de expertiză medico legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, în funcție de declarațiile date de inculpat la data de 25.04.2011 și respectiv 17.06.2011.
Astfel, premergător începerii urmăririi penale în cauză, inculpatul a dat o declarație olografă organelor de poliție în care a relatat că a consumat între orele 1,00- 1,30 bere, fără a preciza cantitatea, iar în buletinul de examinare clinică s-a menționat că inculpatul a precizat că a consumat 1 l de bere, fără a se completa rubrica privind intervalul de consum.
În baza mențiunilor din aceste acte premergătoare, s-a efectuat raportul de expertiză medico legală de calcul retroactiv al alcoolemiei nr.4767/IX/d/202 din 07.07.2011, potrivit căruia, din consumul declarat în data de 25.04.2011 inculpatul ar fi realizat o alcoolemie teoretică maximă de 0.20-0,60 g%o la 30 minute de la terminarea consumului, iar prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calcului matematic teoretic cu valorile alcoolemiilor stabilite la analiză se constată o neconcordanță între alcoolemia rezultată din datele de consum declarat și valorile certe stabilite la analiză. Prin urmare, acesta putea avea o alcoolemie cu o valoare apropiată de 1,15 g%o.
Prin declarația dată la 17.11.2011 inculpatul a susținut că în data de 25.04.2011, între orele 01,45 și 01,55 a consumat cockteil format dintr-o bere Heineken de 500 ml și 150 ml de coniac, fiind prezent și numitul Romanițan A. F.. Inculpatul a mai precizat că pe timpul servirii băuturii a consumat mai multe alimente. Declarația inculpatului a fost confirmată de declarația martorului Romanițan A. F..
În baza acestei declarații s-a efectuat raportul de expertiză medico legală de calcul retroactiv al alcoolemiei nr.4767/IX/d/216 din 07.07.2011 potrivit căruia, din consumul declarat în data de 17.06.2011 inculpatul ar fi realizat o alcoolemie teoretică maximă de 1,05-0,98 g%o la 60-90 de minute de la terminarea consumului, iar prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calcului matematic teoretic cu valorile alcoolemiilor stabilite la analiză se constată o posibilă concordanță între alcoolemia rezultată din datele de consum declarat și valorile certe stabilite la analiză. Prin urmare, acesta putea avea o alcoolemie cu o valoare cuprinsă în intervalul 0,65-0,80 g%o.
Curtea de apel constată că în mod corect prima instanță a înlăturat concluziile primei expertize, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat.
Trebuie avut în vedere faptul că valorile obținute prin efectuarea calculului retroactiv sunt teoretice si de aceea au caracter de relativitate. Aceste valori au caracter strict teoretic și aproximativ, tocmai datorită faptului că reprezintă doar rezultatul unui calcul teoretic, bazat pe coroborarea unor date obiective, constatate științific - respectiv valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, cu datele din declarațiile de consum, care sunt subiective și care pot fi mai mult sau mai puțin reale.
Prin recursul formulat, procurorul a invocat pe de o parte faptul că inculpatul a dat declarații oscilante în cauză, iar declarația dată în ziua comiterii faptei atât în fața organelor de poliție cât și cu prilejul prezentării la spital poate fi apreciată mai sinceră decât cea dată la un interval de 2 luni de la momentul comiterii faptei. Pe de altă parte, s-a arătat că nu se poate accepta ca alcoolemia unei persoane să fie stabilită pe baza propriei declarații de consum, fiind evident că este o apărare pro causa, care nu poate fi prevalată față de probele științifice.
Or, în cauza de față se solicită a ase avea în vedere prima declarație dată de inculpat la 25.04.2011, declarație care nu este susținută nici de calculul retroactiv al alcoolemiei, raportul de expertiză reținând o neconcordanță între alcoolemia rezultată din datele de consum declarat și valorile certe stabilite la analiză.
Legislația procesual penală nu prevede o diferențiere a modului de apreciere a probelor în funcție de momentul administrării acestora – în faza actelor premergătoare, în ziua incidentului sau ulterior începerii urmăririi penale- scopul procesului penal fiind aflarea adevărului, în urma coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.
Este cert că declarația inculpatului din 25.04.2011 nu corespunde adevărului cu privire la cantitatea de alcool consumată, aceasta nefiind susținută de niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză și este de asemenea cert că, la un interval de aproximativ 30 de minute de la momentul săvârșirii faptei inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10 g%o
Raportat la materialul probatoriu administrat, Curtea constată însă că în mod corect prima instanță a reținut că nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că valoarea alcoolemiei cu care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice era mai mare de 0,80 g/l.
Simplele prezumții în legătură cu faptul că valoarea rezultatului aparatului alcootest reprezintă aproximativ jumătate din valoarea alcoolemiei în sânge, nesusținute de nicio probă științifică și, în lipsa unei dispoziții legale în acest sens, nu pot fundamenta o soluție de condamnare.
Din aceleași motive, nu se poate împărtăși nici susținerea procurorului în sensul că, dacă recoltarea probelor biologice s-a încadrat în intervalul de 30 de minute de la momentul opririi în trafic, rezultatul stabilit în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie reflectă pe deplin alcoolemia inculpatului la momentul opririi în trafic, întrucât nici această susținere nu are vreo fundamentare științifică sau legală
Pentru aceste motive și atâta vreme cât răspunderea penală este o răspundere personală, iar vinovăția inculpatului și săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni trebuie să fie în mod cert stabilită, fără posibilitatea existenței vreunui dubiu, Curtea de apel consideră, în baza tuturor motivelor evidențiate, că în cauză există serioase îndoieli cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, fapta acestuia încadrându-se în dispozițiile art. art.102 alin.3 lit.a din același act normativ.
Față de motivele arătate și cum fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală în sensul dispozițiilor art.17 din Codul penal, se impunea achitarea inculpatului, însă temeiul avut în vedere de instanța de fond este greșit, atâta timp cât acesta a săvârșit contravenția prevăzută de art.102 alin.3 lit.a din O.U.G.nr.195/2002.
Pentru considerentele ce preced și față de dispozițiile art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.proc.pen., va fi admis recursul formulat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr.6/09.01.2012 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ și va fi casată sentința penală atacată doar sub aspectul temeiului de drept al achitării inculpatului A. M. D..
Procedând la rejudecare în aceste limite se va schimba temeiul de drept al achitării inculpatului A. M. D. pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, din art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală în art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr.6/09.01.2012 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată doar sub aspectul temeiului de drept al achitării inculpatului A. M. D. și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Schimbă temeiul de drept al achitării inculpatului A. M. D. pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, din art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală în art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26.03.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. P. E. B. M. F. F.
Grefier,
L. A.
Red. P.I.A/tehnored. L.A
2 ex. /13.04. 2012
J.F.T. O.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 374/2012.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 14/2012. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
