Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr. 2014/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2014/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-07-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. /2014
Ședința publică din 29 iulie 2014
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară: C. M. M.
Grefier: C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentant de procuror M. C..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă T. S. împotriva încheierii penale din data de 23 iulie 2014, pronunțată de Tribunalului S. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat F. Ș. A., asistat de avocat S. S., apărător desemnat din oficiu și avocat R. M. apărător ales al inculpatului care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța în baza art.91 alin.4 C.p.p. constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat prin prezentarea apărătorului ales urmând a face aplicarea în cauză a protocolului încheiat între M. J și U.N.B.R.
La întrebarea instanței inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației formulate în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și în rejudecare să se dispună arestarea inculpatului și că se constate că în mod greșit prima instanță a înlocuit măsura arestării preventive cu arestul la domiciliu pentru considerentele expuse în scris. Precizează că decizia instanței de control judiciar din 23 iunie 2014 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive pentru toate motivele avute în vedere când s-a dispus această măsură, analizând inclusiv pericolul social concret și din perspectiva potențialei sustrageri de la judecată, iar așa cum se arată și în cuprinsul contestației nu au intervenit elemente noi care să infirme această concluzie a Curții, iar prin urmare, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive.
De asemenea pe lângă toate aceste aspecte solicită a se observa că hotărârea instanței de fond face referiri generale în ceea ce privește necesitatea înlocuirii acestei măsurii și nu punctul, concret în ceea ce îl privește pe inculpat. Precizează că inculpatul este recidivist și așa cum se arată și în motivele contestației, recidiva este atrasă de o infracțiune similară pentru care a fost condamnat definitiv cu suspendare, nesocotindu-și acele obligații impuse de instanță, aspect dovedit cu actele de la dosar. Prin urmare arată că conduita inculpatului, atât cea anterioară, cât și cea de pe parcursul procesului penal nu oferă argumente suficiente pentru înlocuirea acestei măsuri. De asemenea contribuția acestui inculpat la săvârșirea infracțiunii, care a atras pe ceilalți în această activitate infracțională și a beneficiat de cea mai mare parte a sumelor de bani, precum și încercările inculpatului de a se sustrage de la această activitate infracțională, sunt argumente în sensul arestării preventive și nu a înlocuirii acesteia cu arestul la domiciliu. Se arată că s-au și indicat probele care atestă legătura pe care inculpatul a ținut-o cu ceilalți inculpați în cauză, având cunoștință de proces, motivul pentru care a părăsit țara fiind tocmai pentru a scăpa de o eventuală răspundere penală în ceea ce îl privește.
Avocat R. M. apărător ales al intimatului inculpatF. Ș. solicită respingerea contestației apreciind că măsura este legală și temeinică și asigură buna desfășurare a procesului penal care reprezintă și scopul măsurilor preventive așa cum este reglementat la art.202 alin 1 C. pr. pen.
În primul rând solicită a se observa că în prezenta cauză 3 inculpați au mai fost arestați preventiv printre care și I. D. care se afla în stare de recidivă, la fel ca și inculpatul F., care au fost puși în libertate, după 4-5-6 luni, de C. de A., în condițiile în care la momentul respectiv pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune așa cum era reglementată în art.215 alin.5 V. C. pen era de la 10 la 20 de ani.
În al doilea rând arată că acest inculpat, în faza de urmărire penală a părăsit teritoriul țării, conform susținerilor din rechizitoriu și din probe, cu 3 săptămâni înainte de a se începe urmărirea penală față de acesta, anunțând și Serviciul de probațiune despre faptul că va părăsi țara pentru a-și căuta un loc de muncă întrucât la locul de muncă pe care îl avea i s-a solicitat să își de-a demisia. De asemenea solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a prezentat de bună voie și a dorit să-și lămurească situația juridică, dând și o declarație prin care a arătat și motivele pentru care a plecat din țară.
Totodată față de susținerea din contestație că inculpatul ar deține 2 pașapoarte arată că nu există probe în acest sens, fiind o afirmație preluată din rechizitoriu.
Cu privire la conduita inculpatului pe parcursul urmăririi penale, arată că acesta nu s-a prezentat în fața instanței întrucât pe tot parcursul urmăririi penale acesta a fost citat greșit, constatându-se de altfel că buletinul inculpatului era pe o adresă administrativă greșită, care nu incumbă vina inculpatului.
Referitor la susținerea că inculpatul ar fi colaborat cu mai multe persoane, solicită a se observa că față de aceste persoane s-a dispus disjungerea direct prin rechizitoriu și nu fac obiectul acestei cauze.
De asemenea cu privire la afirmația că în situația în care inculpatul ar fi arestat la domiciliu acesta nu are nici o sursă de venit, arată că inculpatul are posibilitatea să își găsească un loc de muncă.
Solicită a se avea în vedere că la acest moment nu există probe că inculpatul ar influența buna desfășurarea a procesului penal.
Prin urmare arată că solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii instanței de fond
Inculpatul contestator F. Ș. A. având ultimul cuvânt solicită respingerea contestației și să se mențină măsura arestului la domiciliu.
C. DE A.
Asupra contestației de față:
I. Constată că prin încheierea din data de 23.07.2014, pronunțată de Tribunalului S. în dosar nr._ 13 în temeiul art. 362 al. 2 CPP, art. 242 al.2 rap. la art. 218 CPP s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului F. Ș. A., fiul A. si M. E., născut la data de 26.12.1985 în S., județul S., cu domiciliu din Cartea de identitate în localitatea S., .. 5, ., . și cu domiciliu folosit în localitatea S., .. 6, . posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP S., CNP_, cetățean român, studii medii, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, recidivist, în prezent deținut în Arestul I.P.J. S., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu folosit de inculpatul F. Ș. A., respectiv în localitatea S., .. 6, ..
S- a dispus punerea în libertate a inculpatului F. Ș. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 43/3.06.2013, emis de T. S., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 221 alin. 1 C.p.p. i s-a impus inculpatului F. Ș. A. obligația de a nu părăsi imobilul situat în localitatea S., .. 6, ., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura.
În baza art. 221 alin. 2 C.p.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoanele vătămate sau membrii de familie ai acestora, cu inculpații M. N. P., H. A., C. M., I. D., P. I., G. L. și Koteleș B. B., cu martorii și experții din dosar.
În baza art. 221 alin. 4 C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Se desemnează Poliția Municipiului S. ca organ de supraveghere a inculpatului.
În baza art. 221 alin.4 C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art. 221 alin. 5 C.p.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul poate părăsi imobilul, pentru a se prezenta în fața instanței de judecată la chemarea acesteia.
În temeiul art. 242 C.p.p. rap. la art. 211 C.p.p. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de inculpatul F. Ș. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, T. S. a constatat următoarele:
Potrivit art. 208 al.2 și 4 C.p.p. instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive. În același timp, inculpatul F. Ș. A. a depus în scris o cerere de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, această măsură alternativă fiind suficientă, iar liberarea sa nu ar tulbura ordinea socială cu atât mai mult cu cât coinculpații au fost eliberați după 7 luni și pentru că este depășit termenul rezonabil.
T. a supus unei prime analize subzistența în cauză a temeiurilor de fapt și de drept care au determinat măsura preventivă și menținerea acesteia față de inculpatul F. Ș. A..
În afara oricărei îndoieli, există probe și indicii temeinice care atestă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina lui și a coinculpaților din dosar (M. N. P., H. A., C. M., I. D., P. I., G. L. și Koteleș B. B.), respectiv infracțiunile prev. de art. prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, de art. 25 Cod penal anterior rap. la art. 291 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, de art. 25 Cod penal anterior rap. la art. 290 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 288 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, de art. 25 Cod penal anterior rap. la art. 26 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior și de art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior.
În acest sens, sunt relevante mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, și pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: plângerea penală depusă de către M. A. M., sesizarea formulată de G. M. N., reprezentant al SIF Transilvania, proces verbal din 15.04.2013 de conducere la sediul I. S. a numiților G. L. și C. M., copie carte de identitate falsă și extras de cont al contului nr. RO23RZBR_1930, prezentate de către G. L. cu ocazia conducerii la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului S., proces verbal referitor la bunurile și înscrisurile identificate asupra lui G. L. cu ocazia conducerii la sediul I. S., în data de 15.04.2013, carte de vizită inscripționată „G. L.”, proces verbal de ridicare de la . a documentelor întocmite cu ocazia solicitării extrasului de cont privind acțiunile deținute de M. A. M., cerere eliberare extras de cont și/sau lista codurilor confidențiale deținute de către M. A. M. din 26.02.2013 și copia cărții de identitate a solicitantului/titularului, extras de cont nr. be-_/26.02.2013 privind acțiunile deținute de către M. A. M. eliberat de Carpatica Invest SA, extras de cont al contului RO23RZBR_1930, pe numele lui M. A. M., din 27.02.2013, contract privind tranzacționarea instrumentelor financiare încheiat între . M. A. M., anexă la contract privind tranzacționarea valorilor mobiliare, document de prezentare – M. A. M., cerere de deschidere cont din 28.02.2013 – solicitant M. A. M., declarație privind proprietatea acțiunilor și solicitarea transferului acestora în contul deschis la . formulată de M. A. M. către . eliberarea extraselor de cont privind acțiunile transferate în contul deschis la societatea bursieră și lista codurilor confidențiale, extrase de cont privind acțiunile deținute de M. A. M. în contul deschis la . codurilor confidențiale necesare tranzacționării acestora și confirmările de primire a acestor extrase de cont, ordine de vânzare pe bursă a acțiunilor deținute de către M. A. M., 04.03.2013 – 25.03.2013, confirmarea tranzacționării acțiunilor și cereri ale titularului contului de transfer a sumelor obținute în contul bancar deschis la Raiffeisen Bank, extras de cont al contului RO23RZBR_1930, pus la dispoziție de către Raiffeisen Bank prin adresa nr. 1522/22.04.2013, documente completate cu ocazia deschiderii contului bancar nr. RO23RZBR_1930, puse la dispoziție de către Raiffeisen Bank prin adresa nr. 1430/25.04.2013, documente completate cu ocazia împuternicirii inculpatului Koteleș B. B. să desfășoare operațiuni în contul bancar nr. RO23RZBR_1930, puse la dispoziție de către Raiffeisen Bank prin adresa nr. 173/20.05.2013, ordine de plată întocmite cu ocazia retragerilor de numerar efectuate din contul nr. RO23RZBR_1930 de către inculpații G. L. și Koteleș B. B., centralizatorul operațiunilor efectuate cu cardul bancar în contul nr. RO23RZBR_1930, comunicat de către Raiffeisen Bank prin adresa nr._ /08.05.2013, mediu optic (DVD) – inscripționat „adresa 3600/LM/555/2013” cuprinzând înregistrările video ale tranzacțiilor efectuate cu cardul bancar și a retragerilor de numerar de la ghișeul băncii, din contul RO23RZBR_1930, înaintat de către Raiffeisen Bank prin adresa_ /08.05.2013, proces verbal identificare M. N. P. cu ocazia retragerilor de numerar de la bancomate situate pe raza Municipiului S., cu cardul atașat contului RO23RZBR_1930, proces verbal identificare F. Ș. A. cu ocazia efectuării unei retrageri de numerar de la bancomatul situat la Agenția Tineretului din S. – Raiffeisen Bank, cu cardul atașat contului RO23RZBR_1930, procese verbale ridicare fotografii de la ., efectuate de către inculpata G. L., folosite ulterior la falsificarea cărții de identitate pe numele lui M. A. M., documente întocmite cu ocazia unui transfer de bani prin Westaco Express – expeditor M. N. P., beneficiar R. V., istoric al acțiunilor deținute de către M. A. M. la Depozitarul Central București, nr we-_, declarațiile inculpaților G. L., C. M., M. N. P., I. D., P. I., Koteleș B. B., H. A., N. G., raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 38276C/03.06.2013, declarațiile martorilor, procese verbale de recunoaștere planșă fotografică, fișele de caziere judiciare ale inculpaților, procese verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de percheziție informatică asupra telefoanelor ridicate, documente referitoare la autorizarea de către T. S. a obținerii de la operatorii de telefonie mobilă a listingului convorbirilor telefonice purtate la numerele de telefon ale cartelelor telefonice ridicate de la inculpați, precum și identificarea altor numere de telefon folosite de aceștia în perioada săvârșirii activității infracționale, produse analitice întocmite de către U.T.A.I S. referitor la convorbirile telefonice purtate între inculpați, traseele telefoanelor folosite de către aceștia, identificarea legăturilor comune dintre mai multe numere de telefon, sesizarea formulată de . SA și înscrisurile atașate privind solicitarea și transferul acțiunilor părții vătămate, copia cărții de identitate reală a părții vătămate M. A. M., copia cărții de identitate falsificate, declarațiile martorilor audiați și înscrisurile depuse pe parcursul cercetării judecătorești.
T. este dator să verifice în ce măsură arestarea preventivă a inculpatului F. Ș. A. este la acest moment oportună și necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și în ce măsură aceasta este proporțională cu gravitatea acuzațiilor penale aduse și scopul urmărit – împiedicarea sustragerii de la judecată.
În interpretarea art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, C. a analizat posibilitatea instituirii față de inculpați a unor măsuri alternative, respectiv a unor măsuri mai puțin restrictive și care să fie în măsură să ducă la îndeplinirea scopului desfășurării optime a procesului penal (Jablonski împotriva Poloniei, nr._/96 pct.83, 21 dec. 2000 și Patsouria pct. 75-76, 6 nov.2007).
În acest sens, tribunalul reține că inculpatul F. Ș. A. este arestat începând cu data de 5.03.2014, iar până în prezent, au fost administrate marea majoritate a probelor, fiind audiați toți martorii propuși în acuzare ( cu excepția unuia singur, L. G., care este plecat de mai mult timp în Germania) precum și martorii propuși în apărare de către inculpați. La termenul de astăzi este încuviințată o cerere de refacere a hărților relaționale a convorbirilor purtate de către inculpați, cerere de probațiune admisă și care probabil va necesita un termen mai îndelungat.
Tot în probațiune s-a admis obținerea de scripte de la I.P.J. S. și de la partea civilă . SA, referitoare la existența unor plângeri penale formulate de inculpatul I. D. împotriva martorului L. G. și pentru a fi comunicate notele interne ale societății financiare menționate. Mai mult, a fost prorogată discuția asupra probei cu efectuarea unei expertize a convorbirilor telefonice, până după efectuarea raportului de constatare ce va fi întocmit de I.P.J. S., privind harta relațională a acestor convorbiri.
Așa fiind, se poate constatat că sub aspect al probatoriului, mai sunt de administrat, doar probe cu înscrisuri, ceea ce înseamnă că inculpatul F. Ș. A. nu ar mai putea influența în vreun fel aflarea adevărului în cauză.
Deși nu sunt lipsite de gravitate acuzațiile aduse inculpatului, față de durata de timp scursă de la data arestării precum și până în prezent și față de momentul procesual al judecății, tribunalul apreciază că nu se mai poate justifica condiția pericolului social ca o condiție singulară de menținere a arestului preventiv.
Instanța a reținut că deși inculpatul F. este recidivist, acesta nu este un motiv suficient a determina instanța de judecată să mențină starea de arest preventiv a unei persoane, în lipsa și a altor temeiuri, care să justifice această măsură cu caracter excepțional.
În acest context, conform noii legislații procesual penale, a fost introdusă măsura arestului la domiciliu, care constă în obligația impusă inculpatului,pe o perioadă de cel mult 30 de zile în cursul urmăririi penale și în cursul procedurii desfășurate în cameră preliminară, respectiv pe toată durata judecății, ulterior sesizării instanței cu judecarea fondului cauzei, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.
Prin urmare, instanța a apreciat că în vederea bunei desfășurări a procesului penal este suficientă măsura preventivă nou introdusă în legislația procesual penală, cea a arestului la domiciliu. Astfel, din datele existente la dosarul cauzei nu mai subzistă suspiciunea că în prezent inculpatul ar putea săvârși o nouă infracțiune, perioada petrecută în arest preventiv fiind suficientă pentru a-l atenționa pe acesta asupra consecințelor pe care încălcarea obligațiilor impuse ori a legii penale o are asupra stării de libertate.
Natura și gravitatea faptelor nu pot constitui în sine criterii care să îl excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal și constituțional al judecării lor, ca regulă, în stare de libertate. A considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei sau până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, care eventual s-ar pronunța în cauză, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.
Tulburarea ordinii publice provocată ca urmare a comiterii infracțiunilor, care suferă în timp, în mod necesar o diminuare, nu poate constitui un motiv pertinent și suficient pentru refuzul de liberare din detenție provizorie, decât dacă indicii concrete demonstrează că prin lăsarea acuzatului în libertate, ordinea publică ar fi realmente amenințată. Ori de câte ori acest risc nu poate fi în mod rezonabil reținut, persoana acuzată este îndreptățită să obțină punerea sa în libertate, înainte de a fi judecată.
C. europeană a arătat că nu se poate face o evaluare abstractă a caracterului rezonabil al duratei detenției provizorii (Patsouria împotriva Georgiei, hot. din 6 noiembrie 2007) și că acesta trebuie examinat în fiecare caz, ținând seama de condițiile concrete. Astfel, continuarea detenției nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale (Smirnova împotriva Rusiei). Ori, în prezenta cauză, de la momentul arestării, nu s-au administrat probe noi care să justifice necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest.
În raport de dispozițiile art. 242 al.2 C. proc. pen., luând în considerare atât gravitatea acuzațiilor, natura infracțiunilor, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurarea că în cauză nu s-au relevat probe care să dovedească existența riscului ca inculpatul odată eliberat și plasat sub rigorile unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive să poată influența cursul procesului și nici să comită pe viitor infracțiuni de aceeași natură, instanța constatată în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, ale stadiului procesual avansat, că luarea unei măsuri preventive mai puțin severe este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 al.1 C.p.p..
Se apreciază astfel că, obligațiile ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului oferă suficiente garanții pentru realizarea scopului măsurilor preventive, respectiv împiedicarea influențării într-un mod negativ a cursului judecății.
În practica CEDO s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Totodată în cauza C. împotriva României (paragraful 93), C. reiterează din jurisprudența sa, cele patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 9, paragraful 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, . nr. 7, paragraful 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 10, paragraful 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, . nr. 207, paragraful 51 și Hendriks împotriva Olandei (Hotărârea), nr._/04, 5 iulie 2007).
Se reține faptul că probatoriul fiind deja administrat în cea mai mare parte și în ceea ce-l privește pe inculpatul F. Ș. A. nu sunt motive în a aprecia că inculpatul ar încerca să împiedice aplicarea justiției sau să tulbure ordinea publică.
Mai mult obligațiile ce se vor institui sunt de natură a asigura desfășurarea normală a procedurilor ce urmează a se derula pe parcursul cercetării judecătorești. Nici pericolul de distrugere a probelor nu este probabil ori iminent, în condițiile în care urmărirea penală a fost finalizată, iar consecința încercării de denaturare a adevărului ori de a influența martorii este revocarea măsurii arestului la domiciliu dispuse prin prezenta hotărâre..
Așa fiind, față de considerentele expuse, constatând că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 218 C. proc. pen., precum și, analizând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, care justifică aprecierea că măsura preventivă mai ușoară a arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului acesteia, prevăzut de art.202 alin. (1) C. proc. pen., în baza art. 362 al. 2 CPP, art. 242 al.2 rap. la art. 218 CPP se va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului F. Ș. A., fiul A. si M. E., născut la data de 26.12.1985 în S., județul S., cu domiciliu din Cartea de identitate în localitatea S., .. 5, ., . și cu domiciliu folosit în localitatea S., .. 6, . posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP S., CNP_, cetățean român, studii medii, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, recidivist, în prezent deținut în Arestul I.P.J. S., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu folosit de inculpatul F. Ș. A., respectiv în localitatea S., .. 6, ..
II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termenul prevăzut de art.205 alin.1 C. pr. pen., P. de pe lângă T. S., care invocă netemeinicia soluției pronunțate de Tribunal cu privire la măsura preventivă adoptată.
În motivarea criticii, în esență, invocă insuficiența măsurii adoptate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecarea cauzei și prevenirea săvârșirii de infracțiuni din perspectiva conduitei procesuale manifestate de inc. F. Ș. A.. P. susține că inculpatul s-a sustras urmăririi penale în prezenta cauză, părăsind teritoriul României, deși se afla în perioada termenului de încercare al suspendării sub supravegherea unei pedepse de 3 ani închisoare; nu a manifestat cooperare în relația cu Serviciul de probațiune care supraveghea executarea pedepsei anterior menționate, față de care a ascuns date importante referitoare la venituri, loc de muncă, adresa reală la care domiciliază, starea de sănătate.
Invocă, de asemenea, faptul că inculpatul nu a dat declarații în cauză deși i s-a adus la cunoștință acuzațiile reținute în sarcina sa și în contextul general enunțat nu există certitudinea faptului că nu va încerca să ia legătura cu celelalte persoane implicate în cauză ori nu va încerca să părăsească țara.
Pericolul social este generat și de deținerea a două documente de identitate falsificate, negăsite până la acest moment dar care se află la dispoziția sa.
Apreciază că termenul petrecut în stare de arest preventiv este unul rezonabil, ținând seama de atitudinea sa procesuală, de complexitatea cauzei multitudinea inculpaților și amploarea urmărilor faptei.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor contestației din perspectiva dispozițiilor art.206 C. pr. pen coroborat cu art.208 C. pr. pen constată nefondată contestația formulată de P. de pe lângă T. S. împotriva încheierii penale din 23.07.2014 pronunțată de T. S. în dosar nr._ 13.
Argumentele respingerii acestei contestații apar menționate, pe de o parte în considerentele încheierii atacate dar vor fi analizate criticile acuzării din perspectiva ansamblului cauzei.
Inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prev. de art. prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, de art. 25 Cod penal anterior rap. la art. 291 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, de art. 25 Cod penal anterior rap. la art. 290 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 288 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, de art. 25 Cod penal anterior rap. la art. 26 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior și de art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior.
De asemenea, inculpatul a fost arestat în lipsă prin încheierea penală nr. 37/CC/03.06.2014 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului S. și, conform adresei nr.70/UM/05.03.2014 ( fila 51 din vol. I al instanței de fond ) a fost dat în urmărire națională și internațională. Mandatul a fost executat efectiv în data de 05.03.2014 iar măsura a fost confirmată în data de 06.03.2014 și a rămas soluția definitivă prin decizia penală nr.66/11.03.2014 pronunțată de C. de apel A. I. în dosar penal nr._ /a1. Raportat la acest moment și până la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, probatoriul a fost în proporție mare administrat. Stadiul procesual al cauzei este avansat, judecătorul fondului încuviințând în continuarea probatoriului date și înscrisuri.
În mod corespunzător probelor administrate, implicarea acestui inculpat în derularea unor acte ilicite este evidentă astfel încât se poate susține presupunerea rezonabilă a săvârșirii actelor materiale reținute în sarcina sa.
Critica acuzării în sensul că a refuzat să declare nu este acceptată din perspectiva în care acesta reprezintă un drept al inculpatului despre care însuși legiuitorul menționează expres că nu-i poate fi defavorabil.
C. reține că circumstanțele cauzale sunt defavorabile inculpatului sub aspectul manifestărilor pe care acesta l-a avut în raport cu autoritățile statului dar nu poate ignora împrejurarea că, în cadrul măsurii de supraveghere a respectării condițiilor impuse acestuia în termenul de supraveghere acordat în cadrul formei de executare a pedepsei de 3 ani, Serviciul de probațiune are obligația sesizării instanței de executare atunci când constată că persoana condamnată eludează cu rea-credință obligațiile care i-au fost impuse.
Pe acest fond coroborat cu acuzațiile cu privire la care s-a pus în mișcare acțiunea penală, din perspectiva și a rolului pe care acest inculpat l-a avut, valorile relativ mari rezultate până în acest moment ca fiind rezultat al acțiunilor întreprinse de acest inculpat este justifică aplicarea unei măsuri preventive față de acest inculpat.
Comportamentul și atitudinea procesuală manifestate de inculpat în cursul acestor proceduri judiciare vor fi evaluate la soluționarea pe fond a cauzei, drept circumstanțe care pot atenua sau agrava situația sa juridică.
C. relevă împrejurarea că modificările normei penale generale dar și diversificarea măsurilor preventive de care poate uza autoritatea judiciară sunt favorabile inculpatului, context reținut și de judecătorul fondului ca argument al înlocuirii măsurii preventive.
În esență, C. relevă faptul că argumentele și cauzele care au generat luarea unei măsuri preventive severe asupra inculpatului F. dovedește necesitatea menținerii unei măsuri preventive din perspectiva în care acuzațiile reținute până în acest moment în sarcina sa sunt grave, procedurile judiciare sunt în desfășurare, dar, în egală măsură, nu poate fi reținută argumentația judecătorului fondului din penultimul și ultimul aliniat al filei 8 al încheierii, argumente suficiente și explicite în sensul soluției adoptate.
IV. În consecință, în raport de dispozițiile art. 4251alin 7 pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă T. S. împotriva încheierii penale din 23.07.2014 pronunțată de T. S. în dosar nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-intimat, va fi avansată din fondurile M.J.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă T. S. împotriva încheierii penale din 23.07.2014 pronunțată de T. S. în dosar nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judicare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-intimat, va fi avansată din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iulie 2014.
Judecător de cameră preliminară: Grefier:
C. M. M. C. B.- CO
Semnează grefier șef
F. B.
Red. C.M./01.08.2014
Tehn.DM/2ex/04.08.2014
Jud.fond. C. M. P.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.242... → |
|---|
