Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 472/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 472/2014
Ședința publică de la 21 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații R. G., C. D. D., P. M. D. și S. V. împotriva încheierii penale din16.07.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar penal nr._ 14.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:
- inculpatul contestator R. G. S., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Varmaga M.;
- inculpatul contestator C. D. D., aflat în stare de arest la domiciliu, asistat de apărător ales, avocat B. L. și apărător desemnat din oficiu, avocat Varmaga M. în substituirea domnului avocat Varmaga M.;
- inculpatul contestator P. M. D., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat B. L. și apărător desemnat din oficiu, avocat C. I.;
- inculpatul contestator S. V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat B. L. și apărător desemnat din oficiu, avocat Varmaga M. în substituirea domnului avocat M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații contestatori C. D. D., P. M. D. și S. V., avocat Varmaga M. și avocat C. I., față de prezentarea apărătorului ales al acestor inculpați, avocat B. L., solicită să se ia act de încetarea mandatelor lor.
C., față de prezentarea apărătorului ales al inculpaților contestatori C. D. D., P. M. D. și S. V. ia act de încetarea mandatelor apărătorilor desemnați din oficiu pentru aceștia.
Inculpatul R. G. S. învederează că dorește să dea o declarație, împrejurare față de care instanța procedează la ascultarea sa, declarația sa fiind consemnată într-un proces verbal atașat la dosar.
C. constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator R. G. S., avocat Varmaga M., solicită admiterea contestației și, în consecință, revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, faza de urmărire penală s-a încheiat și nu există indicii din care să rezulte că inculpatul ar urma să influențeze desfășurarea procesului penal.
Arată că inculpatul a recunoscut faptele și a colaborat cu organele de urmărire penale, iar probele administrate sunt suficiente pentru a pronunța o pedeapsă împotriva inculpatului.
Precizează că inculpatul nu are antecedente penale, că acesta a recunoscut fapta și că a fost provocat.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, considerând că scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 202 din codul de procedură penală este îndeplinit și cu arestul la domiciliu.
Apărătorul ales al inculpaților contestatori C. D. D., P. M. D. și S. V., avocat B. L., solicită admiterea contestațiilor, în rejudecarea propunerii de menținere a arestului preventiv să se aprecieze că nu se mai impune menținerea măsurii și să se dispună măsura arestului la domiciliu pentru inculpații P. și S., respectiv măsura controlului judiciar pentru inculpatul C..
Învederează că în cauză se va cădea într-o eroare judiciară, deoarece la început urmărirea penală a plecat pe declarația inculpatului R., iar ulterior acest inculpat a revenit asupra declarației și s-a afirmat că oscilația urmează să fie analizată pe fondul cauzei. Consideră că inculpatul R. suferă de afecțiuni psihice și precizează că în cauză s-a efectuat o expertiză prin care s-a concluzionat că acesta a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei. Mai arată că la dosar există memoriul inculpatului, dat în fața instanței de la Sibiu la data de 16 iulie 2014.
Învederează că în cauză nu s-au putut găsi probe concrete, s-au efectuat o . expertize serologice care au concluzionat că inculpații C. și P. nu au avut urme de sânge, la S. s-a găsit sânge sub o unghie, iar la R. s-au constatat ambele grupe de sânge, ale sale și ale victimei. Precizează că, neputându-se determina activitatea infracțională a inculpaților s-a plecat de la concluziile autopsiei, potrivit cărora, leziunile traumatice sunt cele provocate la nivelul toracelui prin lovire, ceea ce a descris și inculpatul R., care, pe cale de consecință se confirmă și se coroborează cu celelalte probe de la dosar.
Concluzionând, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și a controlului judiciar.
Arată că măsura controlului judiciar pentru inculpatul C. este grevată pe motivul că acesta a suferit în anul 2010 un transplant de rinichi, s-a constatat că are nevoie de tratamentul prescris de medicul din Cluj și de analize efectuate de Clinica de Urologie din Cluj. Pentru a-i proteja sănătatea solicită înlocuirea măsurii.
Învederează că scopul măsurilor preventive este buna desfășurare a procesului penal, iar inculpații nu au cum să denatureze. Precizează că potrivit art. 374, 375 din codul de procedură penală au contestat probele pentru a forma convingerea că apărarea lor este una validă. Arată că inculpații nu mai pot influența probele din dosar și că martorii sunt indirecți. Solicită să se constate că pericolul denaturării probelor nu există, iar punerea lor în arest la domiciliu sau sub control judiciar înlătură pericolul sustragerii.
Invocă ca și practică CEDO cauza Tărău contra României și Patsouria versus G..
Concluzionând, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurilor preventive conform solicitării.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor și menținerea încheierii judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Sibiu, învederând că acesta a menținut măsurile preventive deoarece, conform art. 242 cod procedură penală, nu au intervenit date noi care să justifice înlocuirea măsurilor.
Arată că la momentul luării măsurilor s-a urmărit buna desfășurare a procesului penal, dar și natura gravă a faptelor comise.
Precizează că, chiar dacă urmărirea penală a fost finalizată, menținerea măsurilor se impune dat fiind atitudinea inculpaților în fața organului de urmărire penală - inculpații S. și P. au arătat că au aplicat lovituri, iar inculpatul R. a declarat că aceștia nu au lovit.
Arată că s-a invocat starea psihică a inculpatului R. dar precizează că s-a stabilit prin expertiză că acest inculpat are discernământ.
Învederează că sunt fapte grave, pedepsite cu închisoarea mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptelor, atitudinii inculpaților, persoanei inculpaților, lăsarea în libertate ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică.
Consideră că nu s-a schimbat nimic de la luarea măsurii arestării preventive și arată că nu au trecut nici 3 luni de la arestarea preventivă, care este o durată rezonabilă.
În replică, domnul avocat B. L., învederează că inculpatul P., la momentul la care a fost dus la organele judiciare a fost pălmuit, ceea ce justifică declarația acestuia. Precizează că declarațiile inculpaților pot fi avute în vedere în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.
Inculpatul contestator R. G. S., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței. Solicită luarea măsurii arestului la domiciliu.
Inculpatul contestator P. M. D., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive.
Inculpatul contestator S. V., având ultimul cuvânt, arată că de la început și până acum nu a dat nicio declarație.
Inculpatul contestator C. D. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii cu controlul judiciar pentru a merge la Cluj în vederea efectuării analizelor.
C. DE A.
Deliberând asupra contestațiilor de față, reține următoarele:
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 16 iulie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar penal nr._ 14:
I. În baza art. 348 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 207 alin.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- R. G. S., fiul lui I.-G. și E., născut la data de 25.08.1974 în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii 13 clase, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în Sibiu, .. 2, ., ., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. Sibiu, în prezent aflat în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 8/UP/30.04.2014 emis de Tribunalul Sibiu),
- P. M. D., fiul lui M. și C., născut la data de 18.06.1984 în Cisnădie, județul Sibiu, CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii școala profesională, asociat la . Sibiu, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Sibiu, .. 1, ., ., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. Sibiu în prezent aflat în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 10/UP/30.04.2014 emis de Tribunalul Sibiu),
- S. V., fiul lui V.-E. și R., născut la data de 31.12.1987 în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, cetățean român, necăsătorit, întreține concubinaj, 1 copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, studii 7 clase, asociat la . Sibiu, fără antecedente penale, domiciliat în Sibiu, .. 8, ., jud. Sibiu, posesor al C.I. ..B. nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. Sibiu în prezent aflat în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 11/UP/30.04.2014 emis de Tribunalul Sibiu).
În baza art. 207 alin. 4 și alin. 6 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 24.07.2014 până la data de 22.08.2014 inclusiv.
II. În baza art. 348 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 207 alin.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul:
- C. D. D., fiul lui D. și M., născut la data de 17.12.1988 în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii 12 clase, taximetrist, fără antecedente penale, domiciliat în Sibiu, .. 1A, ., posesor al C.I. ..B. nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. Sibiu.
În baza art. 207 alin. 4 și lin. 6 C.p.p. s-a menținut măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 24.07.2014 până la data de 22.08.2014 inclusiv.
III. Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulate de către inculpații R. G. S., P. M. D. și S. V., prin apărători.
IV. Au fost respinse cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul C. D. D., prin apărător ales.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut în considerentele încheierii următoarele:
I. Prin încheierea penală nr. 14/CC/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, în baza art. 226, art. 223 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 202 alin. 1,3 și 4 lit.e C.pr.pen. a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
- R. G. – S., fiul lui I.-G. si E., născut la 25.08.1974 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în mun. Sibiu .. 2, ., .,
- C. D. - D., fiul lui D. si M., născut la 17.12.1988 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat in mun. Sibiu, .. 1A, ., .,
- P. M. – D., fiul lui M. si C., născut la 18.06.1984 în loc. Cisnădie, jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat in Sibiu, .. 1, ., .,
- S. V., fiul lui V.-E. și R., născut la 31.12.1987 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în mun. Sibiu, .. 8, ., jud. Sibiu,
pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 aprilie 2014 și până la data de 29 mai 2014, inclusiv.
Au fost respinse cererile de luare a măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar formulate de inculpați .
II. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea propunerii, motiv pentru care, în baza art. 226 alin.1 c.p.p rap. la art. 223 alin. 2 C.p.p. a admis-o, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, a antecedentelor penale ale acestora și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, privarea lor de libertate este necesară.
Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de 223 alin. 2 teza I c.p.p. și în art. 5 din Convenție, instanța a constatat că, față de probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetarea apartamentului în care a fost găsită victima, cu planșa fotografică, constatările preliminare formulate de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu cu privire la natura și cauza morții lui V. I., procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpați în momentul comiterii faptei, declarațiile martorilor T. G., M. F. M., M. Z., adresele cu nr._/C și_/C din 29.04.2014 ale Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu – Serviciul Criminalistic, declarațiile inculpaților R. G. S., C. D. D., P. M. D., aceasta este îndeplinită, existând, la dosarul cauzei probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii, de către inculpați, a faptei pentru care sunt cercetați, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Este adevărat că, la acest moment procesual, inculpații au invocat un grad diferit de contribuție la comiterea presupuselor fapte, însă aceste împrejurări urmează a fi clarificate pe deplin cu ocazia finalizării urmăririi penale și a judecății, astfel că, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză până la acest moment este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă că inculpații au acționat conjugat, în aceleași împrejurări de loc și timp, activitatea lor comună ducând la producerea rezultatului - moartea victimei.
În acest sens, inculpații C. și S. au invocat, în fața judecătorului de drepturi și libertăți, prin apărători, faptul că nu există unitate indivizibilă iar loviturile aplicate victimei pot fi decelate, astfel încât să se poată stabili contribuția fiecărui inculpat la producerea rezultatului letal. Însă, constatările preliminarii ale Serviciului de Medicină Legală Sibiu atestă faptul că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple, hemopneumotorax bilateral, contuzii și rupturi pulmonare (f. 58 d.u.p.) inculpatul R. declarând că S. a lovit victima cu pumnii în față apoi a urcat în pat peste victimă cu picioarele, că P. l-a lovit cu picioarele apoi l-a călcat în picioare, iar C. a dat cu pumnii și picioarele în victimă, iar în sufragerie și R. a lovit victima cu picioarele și pumnii în coaste. (f.151 d.u.p.) La rândul său, inculpatul C. a declarat că a lovit victima de 4-5 ori în zona pieptului și umărului, împreună cu inc. S. și P., iar inc. R. l-a lovit cu pumnii și picioarele. (f.162-163 d.u.p.). Inculpatul P. a declarat că a lovit victima cu pumnii în zona umărului și spatelui (f.168 d.u.p.)
În fața judecătorului de drepturi și libertăți s-a invocat faptul că inculpatul R. suferă de o boală mintală gravă care i-ar afecta discernământul, astfel că declarația acestuia nu poate fi considerată relevantă, însă, până la acest moment, nu s-au depus la dosarul cauzei acte medicale în acest sens, situație în care declarația dată de acesta poate fi considerată ca având deplină valoare probantă ca orice altă declarație din cauză. Această declarație este susținută și de martorul M. F. care a alertat organele de anchetă la cererea inculpatului R., (f.80-81 d.u.p.) dar și de martora M. Z. care arată că în seara zilei de 28.04.2014 inculpatul R. a avut invitați în apartamentul său, de unde s-au auzit insulte, amenințări cu lovirea și zgomot de obiecte târâte (f.82 d.u.p.).
Pe de altă parte, examinarea corporală și vestimentară a inculpaților S. V. (f.110-131 d.u.p.) C. D. (f.135-138 d.u.p.) P. M. (f.141-147 d.u.p.) a atestat existența depunerilor de substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge pe hainele și brațele acestora, ceea ce creează suspiciunea rezonabilă că și aceștia au contribuit activ la agresarea victimei, iar loviturile conjugate ale acestora au slăbit posibilitatea de reacție a victimei, ducând în final la decesul ei. La acestea s-a adăugat și lipsa de reacție a inculpaților la actele de agresiune exercitate de ceilalți inculpați în diferite faze ale incidentului, niciunul dintre aceștia neluând măsura alertării organelor de ordine sau a unei instituții medicale.
De asemenea, inculpatul R. arată în faza de urmărire penală că ceilalți trei inculpați i-au propus să meargă în camera victimei pentru a lua banii datorați de aceasta cu titlu de chirie (f.151 d.u.p.) iar inculpatul C. arată că s-au dus toți patru inculpații să caute banii victimei (f.162 d.u.p.) astfel că apărarea inculpaților C. și S. potrivit căreia ei nu au avut nici un mobil pentru a săvârși fapte, întrucât la momentul acesteia aveau bani la ei, nu poate fi primită.
Față de aceste considerente, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că există probe care creează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii presupuselor fapte în ceea ce îi privește pe toți inculpații, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 223 alin. 2 teza I. c.p.p. fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de art. 223 alin. 2 C.p.p., judecătorul de drepturi și libertăți, evaluând gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, a constatat că acestea sunt infracțiuni contra vieții persoanei și contra patrimoniului, presupus a fi fost săvârșite în formă agravantă, cu violență și care au produs decesul unei persoane, sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 25 ani.
De asemenea, s-a mai relevat că modul și circumstanțele în care se presupune că aceste fapte au fost săvârșite denotă o periculozitate deosebită a inculpaților, aceștia acționând în mod conjugat, exercitând acte de violență deosebite, asupra victimei pe care au adus-o în imposibilitate de a se apăra, pe fondul consumului de alcool și al unei dispute dintre victimă și inculpatul R. legată de plata unei sume de bani cu titlu de chirie. Pe de altă parte, scopul urmărit de inculpați denotă o stare de pericol deosebit, inculpatul R. acționând pentru a-și recupera o sumă de bani datorată cu titlu de chirie, iar ceilalți inculpați acționând în ajutorul acestui inculpat, cu intenția de a procura bani de la victimă, care, în final s-a dovedit a avea asupra sa doar suma de 58 lei.
Pe de altă parte, inculpații nu au manifestat niciun fel de interes față de situația victimei, au abandonat-o fără a anunța cadrele medicale, deși victima avea nevoie urgentă de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește anturajul, mediul din care provin inculpații, antecedentele penale ale acestora și alte împrejurări privitoare la persoana lor, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că unii dintre aceștia nu au un loc de muncă, sunt tineri, nu au antecedente penale, însă față de natura și gravitatea faptei, de urmările acesteia, de atitudinea inculpaților după comiterea presupuselor fapte, privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că solicitările inculpaților R. de luare a măsurii arestului la domiciliu, a inc. C. de luare a măsurii arestului la domiciliu sau control judiciar, a inc. P. de luare a măsurii arestului la domiciliu și a inc. S. de luare a măsurii arestului la domiciliu, nu sunt întemeiate, ele nefiind în măsură să asigure realizarea scopului măsurii preventive, acela al bunei desfășurări a procesului penal, date fiind rezonanța faptelor în rândul comunității dar și pericolul ca inculpații să se sustragă de la urmărire penală, de la judecată.
În acest sens, reacția violentă a inculpaților, modalitatea concretă de acțiune, scopul urmărit și urmarea produsă, constituie o amenințare reală pentru comunitate și pentru ordinea socială, creând un sentiment de insecuritate a populației, motiv pentru care, față de cele de mai sus, în cauză, se apreciază că se justifică luarea măsuri arestării preventive, aflându-ne în situația unei excepții de la principiul libertății individuale.
Este adevărat că libertatea persoanei este regula iar excepția de la această regulă este privarea de libertate înainte de judecată, privare care reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție. Însă, în anumite împrejurări, există justificarea luării măsurii arestării preventive din perspectiva unor indicii concrete care impun cu stringență luarea în considerare a unui interes public ce trebuie a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( hotărârea Curții din 26 ianuarie 1993 în cauza W c. Suisse, hotărârea Curții din 13 iulie 1995 în cauza V. der Tang c. Espagne, hotărârea Curții din 6 noiembrie 2003 în cauza Pantano c. Italie ș.a.). Sub acest aspect, faptele de care sunt învinuiți inculpații sunt apreciate a fi de natură să creeze un pericol pentru ordinea publică și care, prin raportare la situația inculpaților, fac ca motivele invocate de Ministerul Public să pară a fi suficiente și pertinente în sensul că interesul public al menținerii ordinii sociale și publice trece înaintea dreptului inculpaților la libertate și prezumției de nevinovăție, drepturi fundamentale consfințite în Constituția României și în Convenție.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, văzând dispozițiile art. 226 c.p.p., 223 alin. 2 c.p.p. art. 202 c.p.p. a admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. G., C. D., P. M. și S. V. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30.04.2014 și până la data de 29.05.2014.
Încheierea pronunțată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 265/05.05.2014 a Curții de A. A. I. pronunțată în dosar nr._ .
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea nr. 18/CC/26.05.2014 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 334/30.05.2014 a Curții de A. A. I..
IV. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu nr.145/P/2014, la data de 23.06.2014 au fost trimiși în judecată inculpații R. G. S., C. D. D., P. M. D. și S. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. și ped. de art.189 alin.1 lit. d C.pen. și tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 234 al. 1 lit. d C.pen. cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 77 lit. a C.pen.
Prin încheierea penală din 25.06.2014 judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați R. G. S., P. M. D. și S. V. și a arestului la domiciliu pentru C. D. D..
V. Aprecierile judecătorului de cameră preliminară în raport cu disp. art. 348 alin.2 C.pr.penală raportat la art . 207 alin.2 C.pr.penală:
Referitor la temeiul care a stat la baza arestării preventive a tuturor inculpaților, acesta a fost cel prevăzut de art. 223 alin.2 C.pr.pen., respectiv faptul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, constatându-se că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul cameră preliminară, având în vedere actele și lucrările dosarului, apreciază că măsura arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V. și a măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D. s-a dispus cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe baza probatoriului ce a fost administrat în faza de urmărire penală, motiv pentru care aceasta este legală și temeinică.
În ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurilor preventive – art.223 alin.2 C.pen., judecătorul de cameră preliminară constată că ele se mențin în continuare și nu s-au modificat până la acest moment procesual, impunând în continuare menținerea acestei măsuri. Referitor la probele sau indiciile că inculpații ar fi săvârșit faptele care li este imputată, acestea există și în acest moment, nefiind însă necesar ca ele să fie de nivelul probelor care ar justifica o condamnare.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care la acest moment l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate, instanța apreciază că din materialul probator administrat până în acest moment în speță rezultă existența unor indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit fapte incriminate de legea penală și care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor prezumat a fi fost comise de inculpații (infracțiune contra vieții persoanei), de urmarea gravă, ireparabilă produsă ( moartea victimei), de pedeapsa pe care o riscă inculpații, de circumstanțele în care se presupune că a fost comisă fapta, de elementele care caracterizează persoana inculpatului ( care sunt tineri, nu au antecedente penale).
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Astfel, se constată că în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, avându-se în vedere și reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori, iar lăsarea acestora în stare de libertate este de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile aliniatului 2 al art. 223 C.p.p.,. potrivit căruia: „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel încât luarea și menținerea acesteia trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. Ea este și în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și este necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni (cauza Matznetter c/a Austriei), o eventuală punere în libertate a inculpaților putând tulbura în mod real opinia publică, față de natura și modalitatea de comitere a faptelor, luarea unei măsuri mai puțin restrictive nefiind de natură a proteja societatea.
Mai mult, circumstanțele de natură personală invocate (faptul că nu au antecedente penale, că inculpații P., S. și C. au un loc de muncă și își pot câștiga mijloacele de existență) nu determină schimbarea temeiurilor și nu sunt suficiente – cel puțin la acest termen – pentru lăsarea în libertate, necesitatea protejării intereselor de ordin public, buna desfășurare și finalizare a procesului penal, primând intereselor lor personale. Rezonanța socială a faptei reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. În ceea ce priește impactul social al faptei în societate se apreciază că a fost ridicat, cu consecințe defavorabile asupra societății.
VI. Aprecierile judecătorului de cameră preliminară cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu pentru inculpații arestați preventiv precum și de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul C.:
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 și 2 C.p.p. măsura preventivă luată se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, precum și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, iar în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei personale a inculpaților se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p., aceasta putând fi revocată din oficiu sau la cerere.
Având în vedere aceste prevederi legale se reține că sunt nefondate cererile inculpaților motiv pentru care urmează a fi respinse întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, față de inculpați.
Potrivit textelor de lege măsura controlului judiciar se poate dispune dacă măsura preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de lege. Așa fiind, din economia dispozițiilor textelor de lege, rezultă faptul că este o măsură facultativă și nu obligatorie pentru instanță, legea statuând în mod explicit că „judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune”, beneficiul apărând ca o vocație a inculpatului, instanța urmând să aprecieze asupra oportunității lăsării în stare de libertate.
În acest context, se apreciază că, gradul de pericol social al faptelor sesizate și circumstanțele personale ale inculpaților sunt de natură a împiedica, cel puțin la acest moment procesual admiterea cererii de înlocuire a măsurilor preventive.
La aprecierea temeiniciei cererii de înlocuire a măsurilor preventive trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpaților, respectiv să se țină cont de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin reglementarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public.
În speță, cauza se află în procedura de camera preliminară, nefiind administrate nici un fel de probe în fața instanței de judecată, și deși cercetarea penală este finalizată, această împrejurare nu este suficientă pentru a se putea aprecia că cercetarea judecătorească se poate face cu inculpații în stare de libertate, sens în care se apreciază că se impune menținerea măsurilor preventive.
În cauză, modul în care inculpații pare să fi comis faptele pretinse justifică în opinia instanței, menținerea măsurilor preventive, cel puțin la acest moment.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpații sunt trimiși în judecată pentru presupusa săvârșire a infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie calificată, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
În cauză nu au apărut elemente noi diferite față de cele care au stat la baza luării măsurilor preventive până la acest moment, iar cauza se află în camera preliminară unde nu se pot administra probe, astfel că sunt analizate cele existente deja la dosar.
Față de cele expuse anterior, se va constata legalitatea și temeinicia măsurilor preventive, și se va menține măsura arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V., precum și măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D..
La dosar s-au depus două memorii ale inculpaților R. și S., iar inculpatul C. D. nu a făcut dovada necesității efectuării unui control medical sau a necesității unor analize medicale care reclamă deplasarea sa la un alt spital decât cele existente în municipiul Sibiu.
Desigur, pentru înlocuirea unei măsuri preventive cu alta stabilită în art. 202 cod procedură penală, este necesar să se constate modificarea elementelor care au stat la baza luării acestor măsuri anterior pronunțării hotărârii. Nu este cazul în speța de față.
Împotriva încheierii au formulat contestație în termenul legal prev. de art. 205 C.pr.penală inculpații R. G., C. D. D., P. M. D. și S. V. fără a expune în scris prin cererea în contestație sau separat prin memoriu motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze.
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul R. G. S. solicită:
- în principal – revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea acesteia, faza de urmărire penală este epuizată și nu există indicii din care să rezulte că inculpatul ar influența desfășurarea procesului penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul recunoaște faptele care fac obiectul acuzațiilor. Se arată că inculpatul nu are antecedente penale și că a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produse prin violență;
- în subsidiar – solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, considerând că scopul instituit de art. 202 cod procedură penală poate fi atins și prin instituirea arestului la domiciliu.
Inculpații P. M. D. și S. V., prin avocatul ales B. L., solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu întrucât:
- actul de sesizare se fundamentează pe un probatoriu insuficient și eronat interpretat, astfel încât în cauză acuzațiile aduse inculpaților pot fi rezultatul unor erori judiciare. În acest sens trebuie făcută precizarea că:
- începerea urmăririi penale s-a fundamentat în mod exclusiv pe declarația inculpatului R., inculpat care ulterior a revenit asupra declarației inițiale, sinceritatea sa urmând a fi evaluată în raport cu celelalte elemente probatorii din dosar. De altfel, inculpatul R. arată că ceilalți inculpați nu au participat la agresarea victimei. Se impune a fi avute în vedere și afecțiunile psihice de care suferă inculpatul;
- în cauză nu au putut fi administrate probe concrete care să conducă în mod indubitabil la concluzia implicării inculpaților P., S. și C. în agresarea părții vătămate, cu atât mai mult cu cât, rapoartele de expertiză serologică nu au putut releva urme biologice pe îmbrăcămintea sau pe corpul inculpaților C. și P., cu excepția inculpatului R., pe a cărui îmbrăcăminte s-au găsit urme de sânge aparținând atât lui, cât și victimei;
- neputându-se determina în concret activitatea infracțională a inculpaților s-a plecat de la concluziile autopsiei potrivit căreia leziunile traumatice sunt cele provocate la nivelul toracelui prin lovire, astfel cum au fost descrise și de către inculpatul R., singura declarație care se coroborează și cu celelalte probe de la dosar.
Inculpatul C. susține prin apărătorul ales B. L. aceleași motive ca și cele expuse mai sus, solicitând înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, solicitare grefată pe împrejurarea stării sale de boală și a necesității declasării în mod curent la Cluj în vederea urmării unui tratament specific și a efectuării analizelor medicale.
Inculpatul R. G. a solicitat să fie ascultat de către Curte, poziția sa fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei la filele 31-32. În declarația sa inculpatul R. neagă orice implicare a celorlalți trei inculpați la săvârșirea faptei, asumându-și integral actele de agresiune exercitate asupra victimei.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate prin prisma criticilor aduse de către inculpați, în raport cu ansamblul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, C. constată următoarele:
1. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații R. G., P. M. D. și S. V. și a arestului la domiciliu luat față de inculpatul C. D. D., în considerarea dispozițiilor art. 207 alin.2 rap. la art. 207 alin. 4 C.pr.penală, apreciind în mod corect în raport cu ansamblul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei că temeiurile care au determinat luarea măsurilor se mențin.
2. C. arată că la data de 23.06.2014 judecătorul de cameră preliminară a fost sesizat cu rechizitoriul emis sub nr. 145/P/2014 de către P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și prin care inculpații contestatori au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- omor calificat prev. și ped. de art. 189 alin. 1 lit. d cod penal;
- tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 234 alin. 1 lit. d cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 și 77 lit. a cod penal,
constând în aceea că cei patru, în noaptea de 28 / 29 aprilie 2014, pe fondul consumului de alcool, în apartamentul cu nr. 24 din mun. Sibiu, .. 2, județul Sibiu, au exercitat împreună acte repetate de lovire cu pumnii și picioarele asupra lui V. I., persoană care locuia cu chirie în apartament, pentru a-l deposeda de banii pe care îi avea asupra sa, violențe în urma cărora victima a suferit leziuni traumatice grave în urma cărora a decedat în aceeași noapte.
3. C. precizează că existența unor suspiciuni rezonabile, relevate de ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor infracțiuni grave de un pericol social extrem (omor calificat și tâlhărie calificată), de natură a leza valori sociale fundamentale ocrotite de lege – viața - reprezintă motive pertinente și suficiente care justifică pe deplin menținerea măsurilor preventive dispuse.
4. C. arată că imperativele realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept impun măsurile preventive dispuse, astfel încât apărările inculpaților în sensul că nu există un risc real de a influența administrarea justiției și de a repeta activitatea infracțională nu sunt suficiente pentru a justifica înlocuirea acestora cu unele mai puțin severe.
5. Apărările inculpatului R. G. în sensul că a recunoscut faptele nu sunt și suficiente în contextul factual existent pentru a justifica lăsarea sa în libertate, măsura preventivă luată împotriva acestuia, cât și a celorlalți inculpați, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru realizarea scopului instituit de art. 202 cod procedură penală.
6. Aspectele invocate de către inculpați referitoare la insuficiența probatoriului și la riscul intervenirii unei erori judiciare nu reprezintă în acest moment procesual temeiuri care să impună o reevaluare a criteriilor care au stat la baza luării măsurii, acestea urmând a fi valorificate ca apărări de fond în cursul procedurilor în fața judecătorului care exercită funcția de judecată în cauză.
7. C. face precizarea că această cauză se află în faza procedurii de cameră preliminară iar până la acest moment nu au intervenit elemente substanțiale care să modifice temeiurile avute în vedere inițial la instituirea măsurilor. Mijloacele de probă contestate de către inculpați au fost evaluate de către procuror și în urma coroborării lor s-a dispus trimiterea în judecată, astfel încât interpretarea personală dată ansamblului probator de la dosar urmează a fi supusă dezbaterii contradictorii în procedura cercetării judecătorești în situația în care judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecății.
8. În acest moment nu pot fi acceptate apărările inculpaților P., S. și C., fundamentate pe declarația singulară a inculpatului R. G., conform căreia acesta neagă orice implicare a coinculpaților în agresarea părții vătămate. Ansamblul actelor de la dosar sunt de natură a conduce la o presupunere rezonabilă până în acest moment că inculpații P., S. și C. au fost prezenți la locul săvârșirii faptei și chiar dacă gradul lor de implicare urmează a fi lămurit ulterior, ceea ce se poate susține cu certitudine, având în vedere rezultatul letal, este că nu au întreprins nici un gest de a-l opri pe inculpatul R. în a agresa victima. Mergând pe firul acestui raționament logic, C. nu va putea reține, la acest moment, în lipsa unor elemente suplimentare, apărările inculpaților în sensul lipsei oricărei implicări în activitatea infracțională, aceasta rezultând, după cum s-a arătat mai sus, din ansamblul actelor și lucrărilor administrate în cursul urmăririi penale și care conduc la o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, suspiciune ce urmează a fi lămurită sau înlăturată pe parcursul procedurilor în fața instanței de fond.
9. C. arată că în cauză nu sunt satisfăcute exigențele prev. de art. 242 alin. 2 cod procedură penală privind înlocuirea măsurii arestării preventive, întrucât în urma evaluării împrejurării concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților nu poate fi trasă concluzia că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 cod procedură penală. Punerea inculpaților la dispoziția instanței este esențială în lămurirea stării de fapt și a tuturor aspectelor ce țin de justa soluționare a cauzei, astfel încât menținerea măsurilor preventive este justificată de rațiuni de economie și utilitate procedurală.
10. Dintr-o altă perspectivă C. arată că prin gravitatea deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, faptele au produs o adevărată alarmă în cadrul conștiinței sociale, astfel încât prin lăsarea în libertate a celor trei inculpați ordinea publică ar fi realmente amenințată, menținerea arestului preventiv fiind indispensabilă la acest moment pe baza circumstanțelor.
11. Aceleași argumente vor fi avute în vedere de către Curte în ce privește menținerea arestului la domiciliu a inculpatului C., această măsură fiind proporțională cu gravitatea faptei și cu necesitatea împlinirii scopului prevăzut de art. 202 cod procedură penală.
Fără a nega sau minimaliza problemele medicale ale inculpatului C. C. face precizarea că acesta are la îndemână posibilitatea legală conferită de dispozițiile art. 221 alin. 6 cod procedură penală, privind acordarea permisiunii de a părăsi domiciliu în situații temeinic justificate, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale acestuia .
12. Față de cele ce preced, C. apreciind în urma examinării concrete a posibilității instituirii unor măsuri preventive alternative, că acestea sunt insuficiente în contextul factual relevat de actele dosarului, pentru protejarea interesului de ordine publică, va respinge, în temeiul art. 4251 pct. 1 lit. b cod procedură penală, ca nefondate contestațiile formulate de inculpații R. G., C. D. D., P. M. D. și S. V., cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat potrivit disp. art. 275 alin.2 C.pr.penală .
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații: R. G., C. D. D., P. M. D. și S. V. împotriva încheierii penale din16.07.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar penal nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă pe inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare astfel:
-inculpații: C. D. D., P. M. D. și S. V. suma de câte 125 de lei din care suma de 25 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cotă procentuală va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției
-inculpatul R. G. suma de 200 de lei din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.07.2014.
Președinte,Grefier,
M. E. CovaciuCornelia M. N.
Red. M.E.C.
Tehnored. C.M.N.
2 ex./22.07.2014
Jud. fond M. I. R.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
