Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 9/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-02-2012 în dosarul nr. 9/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 9/A/2012
Ședința publică de la 14 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
D.I.I.C.O.T. –S. Teritorial A. reprezentat prin procuror
I. D. F.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial S. și inculpații I. V. D., P. L., P. R. și R. F. împotriva sentinței penale nr. 156 din 14.09.2010 pronunțate de T. S. – Secția penală în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare se constată lipsa părților.
Se constată că la dosar s-a depus prin serviciul registratură al instanței o cerere de strigare a cauzei după ora 12,30 formulată de apărătorul ales al inculpaților apelanți, avocat R. M., care are de susținut alte cauza la instanțele din S..
Față de lipsa părților și cererea formulată, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la doua strigare se prezintă avocat R. M. apărător ales al inculpaților apelanți și avocat P. F. apărător desemnat din oficiu pentru intimat parte vătămată S. G., care este lipsă, lipsă fiind și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în cauză nu a fost executat mandatul de aducere în ce o privește pe partea vătămată intimată S. G., Poliția Orașului Țăndărei, județul Ialomița a întocmit proces-verbal de neexecutare din care rezultă că numita S. G. este plecată în Anglia din luna decembrie 2011.
Reprezentanta D. față de imposibilitatea executării mandatului de aducere a părții vătămate intimate susține că nu mai stăruie în audierea acesteia.
Apărătorul inculpaților apelanți, avocat R. M. și apărătorul din oficiu pentru partea vătămată intimată P. F., având pe rând cuvântul susțin că nu se opun revenirii asupra audierii părții vătămate.
Instanța având în vedere imposibilitatea de prezentare a părții vătămate intimate S. G. pentru audiere și față de împrejurarea că în cauză nu se mai stăruie în audierea acesteia, revine asupra acestei probe încuviințate.
Instanța învederează apărătorului ales al inculpaților apelanți că aceștia au fost citați cu mențiunea prezentării în vederea audierii.
Apărătorul ales al inculpaților apelanți, avocat R. M. susține că inculpații apelanți nu doresc să facă declarații în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile, instanța, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta D., având cuvântul solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza reaprecierea probelor administrate cu condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2011 raportat la probele administrate, respectiv declarațiile martorilor prezenți la săvârșirea faptei.
Pe fondul cauzei susține că clarificarea poziției anterioare a părții vătămate nu poate răsturna situația de fapt iar instanța soluționând astfel, greșit a dispus condamnarea inculpaților pentru o infracțiunea mai ușoară chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut distincția clară în ce privește infracțiunea de trafic de persoane și lipsirea de libertate.
În concluzie solicită admiterea apelului.
Apărătorul ales al inculpaților apelanți, avocat R. M., având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de D. și admiterea apelurilor formulate de inculpați în baza art.379 Cod procedură penală alin.2 lit.a Cod procedură penală rejudecând cauza, achitarea inculpaților în baza disp. art.11 alin.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Pe fondul cauzei susține că raportat la rechizitoriul întocmit în cauză de parchet instanța adoptă o soluție solomonică dispunând schimbarea încadrării juridice când toate părțile solicită respingerea.
Mai arată că dispozițiile art.47 Cod procedură penală vorbesc de incompatibilitatea magistratului care s-a pronunțat anterior într-o cauză penală și chiar dacă prin Decizia I/2006 a ICCJ s-a statuat că aceste dispoziții nu se aplică celor care au soluționat schimbarea încadrării juridice a faptei, în opinia lor judecătorul trebuia să se abțină.
În ce privește infracțiunea de trafic de persoane poziția esențială este a părții vătămate asupra căreia s-a săvârșit infracțiunea, iar în cauză scopul exploatării nu a fost înfăptuit. Partea vătămată a dat declarații în cauză care atestă de fapt poziția de negare a acesteia, chiar și ceilalți inculpați au fost cercetați în Spania pentru cerșetorie și alte infracțiuni și în această situație cum se poate reține că aceștia au săvârșit infracțiunea arătată.
Pe probațiune, în ce privește infracțiunea de trafic de persoane nu există probe la dosar. Inculpatul trăia în concubinaj cu partea vătămată, împreună au doi copii și locuiesc împreună.
Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în cauză pentru că așa cum au arătat martorii de la benzinărie s-a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în ciuda faptului că chiar partea vătămată a arătat clar că nu s-a simțit nici un moment lezată, lipsită de libertate așa cum rezultă din înregistrarea video. Partea vătămată a arătat expres că nici nu se consideră parte vătămată în cauză și nici nu se constituie parte civilă.
În concluzie solicită admiterea apelurilor formulate de inculpați, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza achitarea inculpaților pentru temeiul juridic arătat.
În ce privește apelul declarat de parchet solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată intimată, avocat P. F., având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat, raportat la motivele invocate și admiterea apelurilor declarate de inculpați cu achitarea acestora deoarece în cauză lipsește elementul obiectiv al infracțiunii reținute în sarcina lor.
Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și nici nu vrea să participe în proces ca și parte vătămată în cauză fiind vorba de o simplă ceartă domestică și nu rezultă scopul exploatării pentru reținerea infracțiunii.
Reprezentanta D., având cuvântul, solicită în ce privește apelul declarat de inculpați ca prin prisma concluziilor formulate să se respingă ca nefondat.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.156/2011 pronunțată de T. S. – secția penală în dosar nr._ a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice față de inculpații:
1. I. V.-D., fiul lui A. și Claudiența, născut în data de 12.12.1993 în Slobozia, județul Ialomița, domiciliat în oraș Țăndărei, .. 97, jud. Ialomița, CNP_ din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p. în infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.p. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 2 C.p., ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C.p.;
2. P. L., fiul lui A. și Claudiența, născut în data de 23.08.1989 în orașul Țăndărei, județul Ialomița, domiciliat în oraș Țăndărei, .. 97, jud. Ialomița, CNP_ din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 2 C.p, cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.;
3. R. F., fiul lui N. și M., născut la data de 6.04.1971 în G., județul G., domiciliat în Focșani, .. 42, jud. V., CNP_ din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 26 C.p. rap. la 189 al. 2 C.p, cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.
4. P. R., fiica lui P. A. și V. A., născută în data de 20.03.1989 în municipiul Fetești, județul Ialomița, domiciliată în orașul Țăndărei, .. 97, jud. Ialomița, CNP_, din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 2 C.p, cu aplicarea art. 75 lit. c C.p., și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul I. V.-D., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p., ca urmare a lipsei plângerii prealabile a părții vătămate S. G., domiciliată în orașul Țăndărei, Șoseaua Brăilei nr. 97, jud. Ialomița.
În baza art. 189 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p. a fost condamnat inculpatul I. V.-D. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 189 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c, art. 74 alin. 2, art. 80 C.p, a fost condamnată inculpata P. R. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 189 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 74 alin. 2, art. 75 lit. c, art.
80 C.p., a fost condamnat inculpatul P. L., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 26 rap. la art. 189 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p., art. 74 lit. c, art. 80 C.p., a fost condamnat inculpatul R. F., la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 71 C.p. a fost interzisă inculpaților P. L., P. R., R. F. I. V.-D. - după împlinirea vârstei de 18 ani, exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p..
În baza art. 110 ind. 1 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului I. V. pe o durată de 5 ani și 10 luni ce constituie termen de încercare.
În baza art. 86 ind. 1 C.p., art. 86 ind. 2 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților P. R. și P. L. pe o durată de 7 ani ce constituie termene de încercare.
În baza art. 86 ind. 1 C.p., art. 86 ind. 2 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului R. F. pe o durată de 6 ani și 8 luni ce constituie termen de încercare.
În baza art. 86 indice 3 C.p. în ceea ce-i privește pe inculpații P. R., P. L. și R. F. și art. 110 ind. 1 C.p. în ceea ce-l privește pe inculpatul I. V. D., s-a stabilit ca pe durata termenelor de încercare aceștia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciile de probațiune de pe lângă T. Ialomița, respectiv T. V.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În baza art. 863 al. 4 C.p. s-a dispus ca supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite de instanță, să fie încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă T. V. în ceea ce-l privește pe inculpatul R. F. și Serviciului de Probațiune de pe lângă T. Ialomița în ceea ce-i privește pe restul inculpaților.
În baza art. 359 C.p.p. raportat la art. 864 C.p. s-a atras atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepselor sub supraveghere.
În baza art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.p. a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpații P. L., I. V. D., R. F. durata reținerilor și arestărilor preventive începând din data de 5.10.2010 și până la 7.10.2010.
s-a constatat că partea vătămată S. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 191 alin. 1, 2 C.p.p. și art. 192 alin. 3 C.p.p.
În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 01.02.2011, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial S. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I. V.-D., fiul lui A. și Claudiența, născut la data de 12.12.1993 în Slobozia, jud. Ialomița, domiciliat în oraș. Țăndărei, .. 97, jud. Ialomița, CNP_, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., P. L., fiul lui A. și Claudiența, născut în data de 23.08.1989 în orașul Țăndărei, jud. Ialomița, domiciliat în oraș Țăndărei, .. 97, jud. Ialomița, CNP:_, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001; R. F., fiul lui N. și M., fiul lui N. și M., născut în data de 06.04.1971 în G., jud. G., domiciliat în Focșani, .. 42, jud. V., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și P. R., fiica lui P. A. și V. A., născută la data de 20.03.1989 în mun. Fetești, jud. Ialomița, domiciliată în orașul Țăndărei, .. 97, jud. Ialomița, CNP:_, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.
În actul de sesizare s-a reținut în esență că în data de 4.10.2010, cei patru inculpați împreună cu agresat-o și lipsit-o de libertate pe partea vătămată S. G. în vederea transportării ei în Spania, unde știau că aceasta urma să fie obligată la practicarea cerșetoriei și la comiterea de furturi.
Inculpații s-au prevalat în fața instanței de dispozițiile art. 70 C.p.p. și nu au dat declarații. La dosarul cauzei se găsesc: procesul-verbal de depistare în trafic de autoturismului în care se aflau inculpații și partea vătămată; declarațiile părții vătămate și suportul informatic (CD) pe care a fost fixată înregistrarea video a luării declarației de parte vătămată în faza de urmărire penală; planșa fotografică cu fotografiile realizate în seara zilei de 4 octombrie 2010 în care au fost fixate aspecte ale obiectelor de îmbrăcăminte purtate de partea vătămată, precum și ale leziunilor suferite de aceasta; raport de constatare medico-legală întocmit de S. de Medicină Legală Județean S.; copia declarației notariale extrajudiciare date de partea vătămată S. la 6 octombrie 2010 în fața notarului public; declarațiile martorilor P. L., P. D. D., B. O. I., B. A.-C., M. A.-M., S. S., Amechiței D.-D., M. I.-A., M. B.-D.; planșa fotografică cuprinzând instantanee capturate de pe imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale benzinăriei „Mol” din S. – Șelimbăr D.N.; înscrisuri ale autorităților judiciare din Spania realizate prin căile de cooperare polițienească internațională; raport întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița; copia dispozitivului rechizitoriului întocmit de D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală București cu privire la un grup de persoane acuzate de trafic de persoane și trafic de minori între care se afla și tatăl părții vătămate S. G. (dosar în care însă nu s-a pronunțat nicio hotărâre definitivă până la acest moment); declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală. În cauză au mai fost întocmite referate de evaluare presentențiale inculpaților R. F., I. V.-D., P. L.; proces-verbal privind vizionarea suporturilor informatice înaintate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ; au fost depuse de către D.I.I.C.O.T. actele efectuate de către autoritățile judiciare din Spania împreună cu traducerea lor în limba română (filele 173 și următoarele).
În cauza de față, partea vătămată S. G. a declarat că nu înțelege să formuleze pretenții civile față de inculpați (fila 28).
D. analiza coroborată a ansamblului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 4 octombrie 2010, inculpații I. V.-D., P. L., frați între ei, P. R. – soția celui de-al doilea, precum și R. F.-în calitate de conducător auto, au plecat împreună din localitatea Țăndărei, jud. Ialomița, spre Spania, cu ei în autoturismul Renault Laguna aflându-se și partea vătămată S. G., concubina minorului I. V.-D..
În jurul orei 20 au oprit în municipiul S., la ieșirea spre localitatea Șelimbăr, inculpații deplasându-se la restaurantul Mc Donald"s cu intenția de a mânca. Deoarece anterior partea vătămată își exprimase refuzul de a-i însoți la masă, aceasta a rămas în autoturismul lăsat în parcare. Rămasă singură, partea vătămată S. G. a fugit în interiorul stației de benzină „Moll” aflată în apropiere, unde a solicitat ajutorul angajaților susținând că inculpații vor să o ducă în Spania „la produs”.
După câteva minute, cei patru inculpați au intrat după ea în magazinul benzinăriei, au purtat discuții în contradictoriu iar în final, inculpații au scos-o de acolo împotriva voinței ei ținând-o de brațe și au introdus-o cu forța în autoturismul Renault, după care cu toții au plecat spre granița de vest a României.
Văzând cele întâmplate, angajații benzinăriei au anunțat organele de poliție, care au oprit autoturismul inculpaților, o oră mai târziu, în localitatea Apoldu de Sus, jud. S. (filele 6, 9 d.u.p.). În interiorul mașinii, au fost depistați cei patru inculpați precum și partea vătămată care se afla pe bancheta din spate între P. R. și I. V.. Victima prezenta echimoze la nivelul feței și brațelor iar obiectele ei de îmbrăcăminte prezentau urme de culoare brun-roșcate, cu aspect de sânge. Partea vătămată le-a relatat polițiștilor care au oprit autoturismul precum și organelor de urmărire penală care au audiat-o că în autoturism a fost agresată de cei patru inculpați pentru a o determina să meargă în Spania și ca pedeapsă pentru faptul că a fugit din mașină, în benzinărie. Aceasta a mai susținut la acel moment împrejurarea că a fost agresată și mai devreme, în cursul aceleiași zile dar și în ziua precedentă, pentru că i-a adus la cunoștință concubinului ei – inculpatul I. V.-D. și familiei acestuia, că nu dorește să meargă în Spania.
Examinată fiind medico-legal, s-a constatat că partea vătămată S. G. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure, între care unele de formă alungită și posibil prin compresiune cu mâna la nivelul gâtului, leziuni care pot data din 4 octombrie 2020 și care au necesitat 4-5 zile îngrijiri pentru vindecare, dacă nu survin complicații.
T. a considerat că starea de fapt mai sus relevată confirmă comiterea de către inculpați a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și de lovire sau alte violențe – în ceea ce îl privește pe inculpatul I. V. D., vinovăția acestora fiind pe deplin dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, și anume:
- declarațiile inițiale date de partea vătămată S. G. (filele 11-20 d.u.p.), imediat după oprirea în trafic a mașinii și care se complinesc cu celelalte mijloace de probă de la dosar, inclusiv cu primele declarații ale inculpaților I. V.-D., P. R. (filele 159, 170 dosar urmărire penală). În aceste declarații, inculpatul I. V. a recunoscut că și-a lovit concubina pe care, cu ajutorul cumnatei sale, a luat-o din benzinărie și a introdus-o în mașină, iar inculpata P. R. a relatat că inculpații P. L., I. V. au forțat-o pe partea vătămată să intre în mașină iar I. V. a lovit-o pe partea vătămată.
În ceea ce privește schimbarea declarației de către partea vătămată S. G. ( care în depozițiile sale ulterioare a mai recunoscut doar că a fost lovită), tribunalul nu a fost în măsură să considere declarația acesteia ca fiind sinceră și corespunzătoare adevărului de la momentul incidentului decât în măsura corelării cu celelalte mijloace de probă de la dosar. Contrar noii versiuni a părții vătămate, a susținerilor ei că deși a fost luată cu forța din benzinărie, în mașină a intrat de bună-voie (f. 26), instanța a constatat că toți martorii ocularii propuși prin actul de sesizare au subliniat în mod constant că după ce în benzinărie părțile s-au confruntat verbal, de acolo partea vătămată a fost luată împotriva voinței ei și tot forțat a fost introdusă și în mașină.
Totodată, esențial este că pentru reținerea infracțiunii de lipsire de libertate nu era necesară existența unei plângeri din partea victimei, fiind vorba despre infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. În aceste condiții, instanța trebuia doar să verifice dacă plângerea inițială este confirmată de actele dosarului, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că victima și-ar fi retras ori modificat declarația.
- declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, care au evidențiat că partea vătămată a purtat discuții în contradictoriu cu inculpații, că aceasta nu a părăsit de bună-voie incinta benzinăriei, întrucât a fost luată de acolo de către inculpați împotriva voinței ei, că a fost introdusă cu forța și în autoturismul Renault, cu care a și părăsit localitatea S.. În acest sens amintim declarația martorului B. O. I. care a relatat că „ …era o femeie care s-a zbătut și a fost luată cu forța din benzinărie și care, deși se opunea, a fost băgată într-o mașină…” – f. 108, depoziția martorului P. L. care a menționat „…grupul venit ulterior a luat-o pe sus pe G.…și au scos-o din benzinărie. Am mai văzut cum au introdus-o cu forța într-o mașină pentru că G. se opunea…”- f. 112 ; același martor a mai explicat că niciunul dintre angajați nu a intervenit, din cauza că le era frică – f. 112;
- raportul de constatare medico-legală (ca și mijloc de probă științific, obiectiv, necontestat) ce confirmă că partea vătămată a suferit în data de 4 octombrie 2010 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure între care unele cu formă alungită și posibil, prin compresiune cu mâna la nivelul gâtului;
- planșa fotografică cuprinzând fotografiile privitoare la hainele părți vătămate pătate cu sânge (filele 21-27 d.u.p.), precum și cele ce redau leziunile părții vătămate (filele 27-29 d.u.p.);
- planșa fotografică cuprinzând instantaneele capturate de pe imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale benzinăriei „Mol” din S. – Șelimbăr D.N precum și suportul optic cu imaginile filmate la benzinărie;
- procesul verbal de depistare în trafic a autoturismului Renault Laguna, în localitatea Apoldu de Sus, după o oră de la sesizarea telefonică a organelor de poliție de către angajații benzinăriei Mol .
Prin urmare, starea de fapt reținută și probată în cauză evidențiază comiterea de către inculpați doar a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și în plus, săvârșirea de către inculpatul I. V. D. a infracțiunii de lovire sau alte violențe, sens în care a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C.p.p.
T. a considerat că s-a impus punerea în discuție a încadrării juridice, întrucât ansamblul probator al cauzei nu a dovedit într-un mod indubitabil, cert scopul pretins imperativ de legiuitor prin dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001 și anume scopul exploatării părții vătămate.
Astfel, instanța de fond a apreciat că înscrisurile înaintate de autoritățile spaniole nu au confirmat pentru faptele deduse judecății de față - din 4 octombrie 2010, că transportarea victimei S. G. avea loc în mod indubitabil, cert, dovedit, pentru a fi exploatată în Spania. În prezentul dosar, nu sunt imputate inculpaților acțiuni anterioare datei de 4 octombrie 2010 iar instanța nu a putut dispune condamnarea unor persoane doar în baza unor bănuieli, presupuneri cu privire la ceea ce ar fi putut părțile să facă în octombrie 2010. Mai mult, niciunul dintre înscrisuri depuse nu reprezintă o hotărâre de condamnare a vreunuia dintre inculpați pentru infracțiuni de trafic, proxenetism, cerșetorie, furt, ele se referă și la contravenții, la dosare de rectificare, dosare de suspendare provizorie (f. 230) etc. Prin urmare, tribunalul a conchis că înscrisurile înaintate de autoritățile spaniole referitoare la împrejurări anterioare faptelor imputate în cauza de față, nu pot susține proba ele însele, în absența unor alte mijloace de probă cu care să se complinească, existența scopului pretins de dispozițiile articolul 12. De altfel, încă de la momentul formulării propunerii de arestare preventivă a inculpaților, Curtea de apel a remarcat că în raport de relația de concubinaj dintre partea vătămată și minorul I. V. se impunea în mod imperios a se demonstra fără urmă de îndoială că transportarea părții vătămate în Spania se făcea în scopul cert al exploatării sale ilegale. Ceea ce în speța de față nu a fost probat dincolo de orice îndoială. Iar orice dubiu urmează să profite doar inculpaților, principiul „in dubio pro reo” fiind un principiu fundamental în procesul penal român.
Prin urmare în drept, astfel după cum rezultă și din situația de fapt, acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal în forma autoratului pentru inculpații I. V., P. L., P. R. și în forma complicității, morale mai ales – în ceea ce îl privește pe inculpatul R., care prin însoțirea coinculpaților în benzinărie și conducerea autoturismului în care se afla partea vătămată S. până în localitatea Apoldu, unde au fost opriți de organele de poliție, a înlesnit comiterea faptelor de către autori, a contribuit la întărirea, la menținerea hotărârii lor infracționale.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C.p.p., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpații I. V.-D., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.p. și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 al. 2 C.p., ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C.p.; P. L., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 al. 2 C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.; R. F., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 189 al. 2 C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.; P. R. din infracțiunea de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. și în consecință:
În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul I. V.-D., pentru comiterea infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p., ca urmare a lipsei plângerii prealabile a părții vătămate S. G. (în acest sens, s-a constatat că partea vătămată nu a formulat în faza de urmărire penală plângere pentru comiterea infracțiunii de lovire, pe parcursul procesului penal în mod constant a solicitat achitarea inculpaților susținând că nu sunt vinovați, iar prin înscrisul de la fila 257 a învederat expres că nu formulează plângere penală pentru lovire).
Pentru faptele reținute în sarcina inculpaților instanța a aplicat pedepse la a căror individualizare s-au luat în considerare criteriile reglementate de dispozițiile art. 72, 52 C.p. și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, gradul de pericol social relativ moderat al faptelor imputate (determinat de natura infracțiunilor, de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor – de mai multe persoane împreună printre care și un minor, în loc public, pe timp de noapte), valorile sociale lezate, persoana inculpaților (care până la această dată nu prezintă antecedente penale, nu au fost condamnați penal, care nu au pregătire școlară; privitor la inculpatul R. instanța a constatat că deși acesta are 12 clase, forma sa de participare a fost cea de complice și nu de autor ).
În aceste condiții, tribunalul a considerat prin raportare la gradul de pericol social concret al faptelor, la limitele de pedeapsă legale – că se impune reținerea în favoarea inculpaților P. R., P. L. și I. V. D. a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 C.p. - dat fiind nivelul scăzut de instruire și educație precum și a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c C.p. pentru inculpatul R. F. - având în vedere conduita sa procesuală, de a se prezenta în fața autorităților, în fața instanței.
Pe de altă parte, în sarcina inculpaților R. F., P. L., P. R. a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c C.p., având în vedere că la comiterea faptelor, alături de cei trei inculpați majori a participat și inculpatul minor I. V. D..
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate, ținând seama de gravitatea moderată a faptelor, de persoana inculpaților, tribunalul a apreciat că sunt întrunite dispozițiile art. 110, art. 861 C.p. și a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate.
În acest sens, în baza art. 1101 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului I. V., pe o durată de 5 ani și 10 luni ce constituie termen de încercare.
În baza art. 861 C.p., 862 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților P. R. și P. L. pe durate de 7 ani ce constituie termene de încercare.
În baza art. 861 C.p., art. 862 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului R. F. pe o durată de 6 ani și 8 luni ce constituie termen de încercare.
În baza art. 863 C.p. în ceea ce-i privește pe inculpații P. R., P. L. și R. F. și art. 1101 C.p. în ceea ce-l privește pe inculpatul I. V. D., s-a stabilit ca pe durata termenelor de încercare aceștia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciile de probațiune de pe lângă T. Ialomița, respectiv T. V.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În baza art. 863 al. 4 C.p. s-a dispus ca supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite de instanță să fie încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă T. V. în ceea ce-l privește pe inculpatul R. F. și Serviciului de Probațiune de pe lângă T. Ialomița în ceea ce îi privește pe restul inculpaților.
În baza art. 359 C.p.p. raportat la art. 864 C.p. s-a atras atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepselor sub supraveghere.
Potrivit art. 71 C.p. a fost interzisă inculpaților P. L., P. R., R. F., I. V.-D.- după împlinirea vârstei de 18 ani, exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. iar în baza art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.
În conformitate cu dispozițiile art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpații P. L., I. V. D., R. F. durata reținerilor și arestărilor preventive începând din data de 5.10.2010 și până la 7.10.2010.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată S. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței penale nr.156/2011 a T. S. au declarat apel în termen D. – Biroul Teritorial S. și inculpații I. V. D., P. L., R. F. și P. R..
Prin apelul formulat P. a solicitat desființarea hotărârii atacate și condamnarea inculpaților I. V. D., P. L., R. F. și P. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001.
În dezvoltarea motivelor de apel parchetul arată că în mod greșit judecătorul fondului a reținut că nu s-a dovedit fără urmă de îndoială că transportarea părții vătămate în Spania se făcea în scopul cert al exploatării sale ilegale.
Partea vătămată a declarat constant în faza de urmărire penală că răpirea sa a fost realizată în scopul forțării acesteia să meargă în Spania la cerșit și furat. Martorii oculari au descris incidentul în care partea vătămată s-a aruncat jos și striga că „nu vrea să mai meargă în Spania la produs și cerșit”. D. adresele provenite de la autoritățile străine rezultă în mod cert că pe teritoriul Spaniei inculpații au fost cercetați pentru comiterea unor infracțiuni în dauna avutului privat și cerșetorie.
Ca urmare, raportat la trecutul infracțional, la faptul că ocupația de bază a inculpaților constă în fapte de cerșetorie, furturi și coordonarea unor minori în practicarea cerșetoriei, se poate trage concluzia că, și în acest caz, traseul pe care trebuia să-l parcurgă partea vătămată ar fi avut aceeași finalitate.
Prin apelul formulat inculpații R. F., I. V. D., P. L. și P. R., au solicitat desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare pronunțarea unei soluții de achitare.
În dezvoltarea motivelor de apel sub un prim aspect se susține că prin punerea în discuție a schimbării încadrării juridice, instanța de fond s-a antepronunțat condamnând inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate deși nu era sesizată cu această infracțiune.
Constatând că nu există indiciile săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane cu care a fost sesizată, instanța ar fi trebuit să pronunțe o soluție de achitare iar nu una de condamnare pentru altă infracțiune.
Chiar schimbată încadrarea juridică, instanța de fond trebuia să dispună achitarea inculpaților deoarece partea vătămată și-a exprimat clar poziția în sensul inexistenței unei lipsiri de libertate. O simplă ceartă domestică, în condițiile în care partea vătămată și-a exprimat expres intenția de a-l ierta pe inculpatul apelant I. V., concubinul acesteia, nu poate duce la realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de lipsire de libertate, latura obiectivă a acesteia nefiind îndeplinită.
În drept au fost invocate disp. art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a interpretat just probatoriul administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.
Pentru existența infracțiunii prev. de art.12 pentru care inculpații au fost trimiși în judecată era imperios necesar a se demonstra că transportul părții vătămate în Spania se realiza în scopul exploatării acesteia, într-una din modalitățile definite prin art.2 pct.2 din Legea nr.678/2001.
Or, din ansamblul probelor administrate, existența acestui scop nu a fost în mod cert demonstrată.
Declarațiile date de persoana vătămată în data de 05.10.2010 (f.11-20 d.u.p.) care au servit drept temei al acuzațiilor formulate împotriva inculpaților, au fost retractate chiar a doua zi (f.39, 42 d.u.p.), poziția părții vătămate rămânând în acest sens constantă pe întreg parcursul procesului (f.25-26 dos.fond, f.59 d.apel). Simplul fapt că în timpul incidentului partea vătămată a strigat că nu dorește să meargă în Spania la „produs și cerșit” nu este de natură să dovedească scopul special cerut de lege.
Este adevărat că prin răspunsul autorităților spaniole la comisia rogatorie s-a făcut dovada săvârșirii de către inculpați a unor fapte penale pe teritoriul Spaniei (f.221-239 dosar fond), însă această împrejurare nu este de natură să demonstreze pe deplin intenția de traficare a persoanei vătămate.
Explicația dată de persoana vătămată judecătorului fondului pentru refuzul de a se deplasa în Spania, apare ca plauzibilă în contextul în care din raportul întocmit de D.G.A.S.P.C. – Ialomița la 29.11.010 (f.91, 92 dosar u.p.), rezultă relația stabilă de concubinaj întreținută cu inculpatul I. V. D., relație din care au rezultat doi copii minori și integrarea persoanei vătămate în familia lărgită a inculpatului.
Susținerile părții vătămate au fost confirmate și de declarația dată de tatăl acesteia S. S. în cursul urmăririi penale (f.93 d.u.p.).
Raportat la toate elementele probatorii supuse analizei Curții, nu se poate reține în mod cert că transportarea părții vătămate în Spania se făcea în scopul obligării sale la practicarea cerșetoriei, prezumțiile deduse din trecutul infracțional al inculpaților, declarațiile părții vătămate asupra cărora aceasta a revenit dar și declarația inculpatului P. L. în care recunoaște că ocazional se ocupa cu cerșitul, nefiind suficiente pentru a reține existența scopului special cerut de lege și a întemeia o hotărâre de condamnare.
Cât privește apelul inculpaților, din coroborarea declarațiilor martorilor B. O. I. (f.47, 48 dos. U.p., f.108 dos fond), B. A. C. (f.50.u.p., f.137 dos. fond), P. L. (f.111, 112 dos. fond), P. D. D. (f.113, 114 dos. Fond), Moraiu B. D. (f.138 dos. fond), M. I. A. (f.249, 250 vol.II fond, f.87.dos.u.p.), coroborate cu declarațiile inculpaților (f.128-129 dosar u.p., 147- 148 u.p.., 159- 160 u.p. 170 u.p.) raportul de constatare medico - legală, planșele fotografice și procesul-verbal de depistare în trafic, rezultă fără putință de tăgadă că inculpații I. V. D., P. L. și P. R., ajutați fiind de către inculpatul R. F., după ce au scos partea vătămată din benzinărie în pofida voinței ei, au introdus-o forțat în autoturismul condus de inculpatul R., unde a fost agresată de către concubinul ei și transportată împotriva voinței sale până la oprirea în trafic a autoturismului de către organele de poliție, la circa o oră după sesizarea evenimentului.
Acțiunile inculpaților prin care libertatea de mișcare a părții vătămate a fost restrânsă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, prev. de art.189 alin.2 Cod penal, în forma complicității în ceea ce-l privește pe inculpatul R., pentru care instanța de fond în mod legal, a pronunțat hotărârea de condamnare.
Raportat la probele certe de vinovăție, susținerea ulterioară a părții vătămate că inculpații prin acțiunile lor nu i-au îngrădit libertatea de mișcare, apare ca fiind subiectivă, urmând a fi înlăturată.
Nu poate fi primită nici susținerea apelanților inculpați conform căreia punerea în discuție a schimbării încadrării juridice conform art.334 Cod procedură penală ar atrage incompatibilitatea judecătorului cu referire la cazul prev. de art.47 alin.2 Cod procedură penală.
D. prevederile art.334 Cod procedură penală și disp. art.302 alin.1 Cod procedură penală, rezultă fără echivoc voința legiuitorului de a considera schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății ca o problemă procedurală, ce nu privește soluționarea nemijlocită a cauzei. Termenii imperativi în care este formulată obligativitatea punerii în discuție de către instanță a oricărei schimbări de încadrare juridică, precum și modalitatea în care este reglementată, constituie o garanție ca părțile să nu fie surprinse de o altă încadrare juridică și de posibilitatea de a pune concluzii în această eventualitate.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile deduse judecății.
Va constata că inculpații apelanți P. L., I. V. D. și R. F. au fost reținuți în apoi arestați preventiv, începând cu data de 05.10.2010 până la data de 07.10.2010.
În baza dispoz. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga apelanții inculpați la plata sumei de câte 175 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza dispoz. art. 191 alin. 1 Cod procedură penală suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial S. și inculpații I. V. D.,, P. L., P. R. și R. F. împotriva sentinței penale nr. 156 din 14.09.2010 pronunțată de T. S. – Secția penală.
Constată că inculpații apelanți P. L., I. V. D. și R. F. au fost reținuți în apoi arestați preventiv, începând cu data de 05.10.2010 până la data de 07.10.2010.
În baza dispoz. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelanții inculpați la plata sumei de câte 175 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza dispoz. art. 191 alin. 1 Cod procedură penală suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 februarie 2012.
Președinte, Judecător,
M. A. M. S. T.
Grefier,
A. B.
Red. M.A.M./tehno.A.B.
2ex/23.05.2012
J.F.A.B.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 25/2012. Curtea de... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
