Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 408/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-03-2012 în dosarul nr. 408/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 408/2012
Ședința publică de la 15 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Judecător A. L.
Grefier O. D. D.
P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se afla soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă T. A. și inculpații C. D. I., Rynovat G. A., Sibisan V., Sibisan C., Sibisan V., C. R. A., M. M., P. C., B. C. C., C. M. A., B. A. M., C. A. G., Baccrau L., C. F. S., P. C. G., Vijdea T. C. impotriva incheierii pronuntate de T. A..
La apelul nominal se prezinta:
- inculpatul recurent C. D. I. asistat de apărătorul ales, avocat S. S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. O.,
- inculpatul recurent Roznovat G. A. asistat de apărătorul ales, avocat S. S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. O.,
- inculpatul intimate M. C. V. asistat de apărătorul ales avocat S. S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. V.,
- inculpatul recurent Șibisan V. zis R. asistat de apărătorul ales, avocat S. S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. O.,
- inculpatul recurent Șibisan C. zis T. asistat de apărătorul ales, avocat S. S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. O.,
- inculpatul recurent Șibisan V. zis Ș. asistat de apărătorul ales, avocat S. S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. O.,
- inculpatul recurent S. V. zis B. asistat de apărătorul ales, avocat Șimion M. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. O.,
- inculpatul recurent C. R. A. asistat de apărătorul ales, avocat S. S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. O.,
- inculpatul recurent M. M. zis C. asistat de apărătorul ales, avocat S. S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. O.,
- inculpatul recurent P. C. G. junior zis P. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S.,
- inculpatul recurent B. C. C. zis R. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S.,
- inculpatul recurent C. M. A. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S.,
- inculpatul recurent B. A. M. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S.,
- inculpatul recurent C. A. G. zis B. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S.,
- inculpatul recurent Bacrau L. S. zis S. asistat de apărătorul ales avocat Harceaga S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S.,
- inculpatul recurent C. F. S. asistat de apărătorul ales avocat Harceaga S. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S.,
- inculpatul recurent P. C. G. senior zis P. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S.,
- inculpatul recurent Vijddea T. C. zis V. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Hanches S..
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința.
Avocat S. O. apărător desemnat din oficiu, solicită încetarea mandatului fata de inculpații:C., Roznovat, Șibisan V., Șibisan C., Șibisan V., S. V., C. R., M. având in vedere ca aceștia sunt reprezentați de apărători aleși.
Inculpatul recurent Roznovat învederează instanței ca dorește sa se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen.
Instanța ii aduce la cunoștința inculpatului recurent Roznovat ca se discuta recursul pe care l-a formulat împotriva încheierii pronunțate de T. A..
Nemaifiind cereri de formulat instanța acorda cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de P. de pe langa T. A., încheierea pronunțata de T. A. fiind nelegala sub aspectul înlocuirii măsurii arestării fata de inculpatul M., instanța de fond apreciind greșit ca termenul de 10 luni este un termen rezonabil pentru lăsarea inculpatului in libertate. In susținerea recursului solicită a se avea in vedere complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, inculpații care s-au sustras urmăririi penale, in cauza continuându-se cercetările, toate acesta reprezentând motive pentru a se menține măsura arestării și fata de inculpatul M..
In ce privește recursurile formulate de inculpați, solicită respingerea acestora ca nefondate, menținerea încheierii atacate, instanța de fond corect a reținut ca subzista temeiurile arestării, din declarațiile inculpaților care se coroborează cu declarațiile martorilor, rezultând participarea acestora la săvârșirea infracțiunii.
Apărătorul ales al inculpatului intimat M. C. și al inculpaților recurenți C. D., Roznovat G., Șibisan V. zis R., Șibisan C. zis T., Șibisan V. zis S., C. R., M. M. avocat S. S. solicită respingerea recursului declarat de P., vizând pe inculpatul M., ca nefondat, solicitând instanței sa aibă in vedere indiciile luate la măsura arestării acestui inculpat: declarația unui martor cu identitate ascunsa care, in fata instanței a declarat ca nu-l recunoaște pe inculpatul M.. Alte probe nu exista pentru ca inculpatul M. sa poată fi acuzat de săvârșirea infracțiunii. De asemenea temeiurile arestării s-au schimbat, s-a schimbat și starea de fapt. Schimbându-se starea de fapt nu se mai poate vorbi de termenul rezonabil.
Cu privire la inculpații C. D., Roznovat, Șibisan V., Șibisan C., Șibisan V., C. R., M. M. solicită admiterea recursurilor formulate de aceștia, casarea hotărârii, in special pentru inculpatul Șibisan V. termenul rezonabil este suficient, s-au administrat probe, inculpații au dat declarații care se coroborează, rezultând ca nici acest inculpat nu a fost prezenta la momentul săvârșirii infracțiunii, astfel că apreciază ca se impune înlocuirea arestării preventive cu o măsura mai puțin restrictiva.
Pentru ceilalți inculpați recurenți solicită casarea încheierii, aceștia nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, părțile vătămate au fost audiate, martorii sub acoperire, în parte, au fost audiați.
Apărătorul ales al inculpatului recurent S. V., avocat Șimion M. solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive, in subsidiar solicitând aplicarea art. 136 C.pr.pen., indiciile care au justificat luarea măsurii arestării preventive a grupului s-au estompat, probațiunea releva starea de fapt a fondului cauzei in ceea ce-l privește pe inculpatul S., rechizitoriul se fundamentează pe declarația martorilor sub acoperire, B. P. și B. E., care spun ca la doua trei zile, după incident, au asistat la o discuție intre inculpatul N. C. zis B. cu alte persoane, din discuția respectiva aflând ca la fata locului ar fi fost și S. V.. Inculpatul N. s-a sustras urmăririi penale, la data de 12 martie 2012 a fost audiat de instanța de fond, acesta a prezentat starea de fapt și a recunoscut ca inculpatul S. nu a participat la incident, in aceste condiții declarațiile martorilor sub acoperire, care sunt martori indirecți nu mai au nici un suport juridic. Daca se coroborează declarația lui N. cu declarațiile celorlalți inculpați și cu declarațiile martorilor rezulta ca inculpatul S. nu a participat la incident.
In susținerea recursului arata ca nu mai subzista temeiul arestării, inculpatul este arestat de 10 luni, in cauza trebuie sa opereze prezumția de nevinovatie, se apreciază ca nu se mai justifica arestarea preventiva a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți P. C. G. junior, B. C. C., B. A. M., C. A. G., P. C. G. și Vijdea T. C., avocat Hanches S., solicită admiterea recursului in baza art. 385 C.pr.pen. sa admiteți recursul inculpaților, casarea încheierii recurate cu consecința punerii in libertate a inculpaților, având in vedere ca temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu mai subzista, inculpații se afla in arest de 10 luni, lăsarea lor in libertate nu ar impieta cercetarea judecătoreasca.
In subsidiar solicită aplicarea prevederilor art. 136 lit. b, c C.pr.pen. coroborat cu art. 145 C.pr.pen.
Pentru ceilalți inculpați, pentru care delegație de reprezentare și care sunt reprezentați de apărători aleși, solicită instanței sa facă aplicarea Protocolului.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți C. F., B. L. S. și C. M. A. avocat Harceaga S. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale, casarea încheierii penale cu consecința punerii deîndată in libertate a inculpaților, in subsidiar solicitând înlocuirea măsurii cu una mai puțin restrictiva. Temeiurile avute in vedere la luare măsurii arestării preventive nu mai subzista, nu exista temeiuri noi care sa impună continuarea măsurii. In cauza au fost audiate părțile vătămate, au fost audiați martori, care nu au indicat ca inculpații Bacrau, C. sau C. sa fi participat la incident. Exista martori care au declarat ca C. Și C. la data respectiva in jurul orelor 2200-100 se aflau la A. Moll. De asemenea la dosar sunt acte medicale din care rezulta ca inculpatul s-a aflat internat la urgenta pana la ora 6 dimineața.
In susținerea recursului arata ca inculpatul C. a fost arestat in urma cu 30 de zile, cu mult timp de la data incidentului, iar in ce-l privește pe inculpatul C. fata de acesta, la început, s-a luat măsura de a nu parași localitatea.
Inculpatul C., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul Roznovat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul M., având ultimul cuvânt, solicită sa fie cercetat in stare de libertate.
Inculpatul Șibisan V. zis R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, depunând la dosar un memoriu.
Inculpatul Șibisan C., având ultimul cuvânt, solicită sa fie cercetat in libertate.
Inculpatul Șibisan V., având ultimul cuvânt, solicită sa fie cercetat in libertate.
Inculpatul S., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul C. R., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut fapta, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul P. junior, având ultimul cuvânt, arata ca s-a aflat întâmplător în zona respectivă, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul B., având ultimul cuvânt, arată că a fost martor la incident, nu a săvârșit fapta, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, fiind nevinovat.
Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt, arată că a fost martor la incident, nu a săvârșit fapta, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul Bacrau, având ultimul cuvânt, arată că la data incidentului se afla în spital, solicită admiterea recursului.
Inculpatul C., având ultimul cuvânt, solicită sa fie cercetat in stare de libertate.
Inculpatul P. C., având ultimul cuvânt, arata ca a fost martor la incident, solicită admiterea recursului.
Inculpatul Vijdea T., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, dorind sa fie cercetat in stare de libertate.
Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, arătând ca a recunoscut săvârșirea faptei.
CURTERA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin încheierea penală din 12 martie 2012, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ 11, în baza art. 300/2 C.pr.pen. raportat la art. 160/b C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților:
1. C. D. I., fiul lui D. și S. M., născut la data de 25.07.1982,
2. R. G. A., fiul lui M. și G., născut la data de 11.03.1988
3. S. V., zis R. sau G., fiul lui C. și A., născut la data de 29.07.1979
4. S. C., zis T. sau G., fiul lui C. și A., născut la data de 29.07.1979
5. S. V., zis S., fiul lui V. și E., născut la data de 01.07.1967
6. S. V. zis B., fiul lui A. și I., născut la data de 28.11.1983
7. C. R. A., fiul lui D. și S. M., născut la data de 20.11.1986
8. M. M., zis C., fiul lui I. și M., născut la data de 25.09.1972
9. P. C. G., junior zis P., fiul lui C. G. și V., născut la data de 24.06.1989
10. V. T. C., zis V., fiul lui A. și C., născut la data de 25.09.1977
11. P. C. G., senior zis P., fiul lui I. și A., născut la data de 28.01.1970
12. C. C. A. zis C., fiul lui V. și N. D., născut la data de 25.08.1991
13. B. C. C., zis R., fiul lui A. și M., născut la data de 16.09.1984
14. C. M. A. zis C., fiul lui M. și M., născut la data de 04.03.1981
15. B. A. M. zis R., fiul lui A. și M., născut la data de 21.04.1980
16. B. L. S. zis Ș., fiul lui B. și F. M., născut la data de 25.07.1988
17. C. A. G. zis B., fiul lui N. și A., născut la data de 15.07.1987, toți aflați în Penitenciarul Aiud.
Și a inculpaților
18. N. C. G. zis L., fiul lui natural și C., n. la 15.04.1986 și
19. C. F. S., fiul lui F. E. și A. L., n. la 31.07.1985 aflați în Arestul IPJ A.
În baza art. 3002 rap. la art. 139 alin. 1 Cpp și la art. 1451 Cpp a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpatul M. C. V., fiul V. și M., născut la data de 08.11.1989 în orașul Oțelu R., jud. C. S., domiciliat în orașul Cugir, ..13, ., jud. A., posesor la C.I . nr._ eliberată de Poliția Cugir, CNP_, cu antecedente penale, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pe durata obligării de a nu părăsi țara inculpatul a fost obligat să respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. 1 ind. 1 rap. la art. 145 ind. 1 alin.2 Cpp:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, respectiv Poliția Orașului Cugir, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 ind. 1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1 ind. 2 Cpp s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să nu se apropie de persoanele vătămate, de membrii familiilor acestora, precum și de persoanele care au calitatea de martori în dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 145 alin. 2 ind. 2 Cpp rap. la art. 145 ind. 1 alin. 2 Cpp s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor menționate mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive.
În baza 145 ind. 1 rap. la art. 145 alin. 2 ind. 1 Cpp, s-a dispus comunicarea încheierii inculpatului, Poliției orașului Cugir, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 30/27.05.2011 emis de T. A. în dosarul nr._, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.
În baza art. 139 alin.1 Cod procedură penală au fost respinse cererile inculpaților C. D. I., R. G. A., S. V. zis R., S. C. zis T., S. V. zis S., S. V., C. R. A., M. M., C. C. A., C. M. A., B. A. M., B. L. S., C. F. S., C. A. G., V. T. C. și N. C. G. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În baza art. 139 alin.2 Cod procedură penală au fost respinse cererile de revocare a măsurii de arestare preventivă formulate de inculpații M. C., S. V. zis R., S. V., C. M., C. F. S., B. L. S., B. A. M., N. C. G., C. C. A., C. A. G. și V. T. C..
În baza art. 1608a alin.6 Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L. S..
În baza art. 169 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus restituirea următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din 26 mai 2011 de la domiciliul inculpatului C. A.: laptop marca ASUS, unitate centrală PC ASUS VENTO A 6 și monitor Samsung, numitei C. A., proprietara acestora, domiciliată în Cugir, .. 3, ., .-se la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului A., în sacul de hârtie nr. 16.
În baza art. 169 alin.2 Cod procedură penală s-a pus în vedere numitei C. A. să păstreze bunurile până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 616/P/2011 al Parchetului de pe lângă T. A. au fost trimiși în judecată alături de alții:
- inculpații B. A. M., S. V. zis B. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174, art.175 lit. a și i, art.176 lit. b C.pen., de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.2 C.pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 C.pen., fiecare cu aplicarea art.75 lit. a C.pen. și art.37 lit. a C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit. a C.pen;
- inculpații B. C. C. zis R., C. M. A., S. V. zis R., S. C. zis T., S. V. zis S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174, art.175 lit. a și i, art.176 lit. b C.pen., de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.2 C.pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 C.pen., fiecare cu aplicarea art.75 lit. a C.pen. și art.37 lit. b C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit. a C.pen.;
- inculpații C. C. A. zis C., M. C. V., M. M. zis C., R. G. A., C. D. I., C. R. A., B. L. S. și C. A. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174, art.175 lit. a și i, art.176 lit. b C.pen., de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.2 C.pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 C.pen., fiecare cu aplicarea art.75 lit. a C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit. a C.pen.;
- inculpații P. C. G. senior zis P., P. C. G. junior zis P., V. T. C. zis V. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art.26 C.pen. combinat cu art.20 C.pen. rap. la art.174, art.175 lit. a și i, art.176 lit. b C.pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 C.pen., fiecare cu aplicarea art.75 lit. a C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit. a C.pen.
Inculpații susmenționați împreună cu alți inculpați sunt acuzați de faptul că în seara zilei de 25.04.2011, în jurul orelor 23.30, s-au asociat în scopul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, respectiv au premeditat comiterea faptei, înarmându-se cu obiecte contondente și întâlnindu-se în prealabil în apropierea locului incidentului, unde au discutat amănunte ale punerii în executare a hotărârii lor infracționale, după care aflându-se la intersecția .. Trandafirilor din Cugir, cu complicitatea inculpaților P. C. G. senior, P. C. G. junior și V. T. C. care se aflau în grupul agresorilor și le-au întărit acestora convingerea punerii în executare a hotărârii infracționale, fiind înarmați cu bâte de baseball și alte corpuri contondente dure, respectiv levier, fier, țeavă, coadă topor, au aplicat părții vătămate M. I., în vârstă de 43 ani, agent de pază la discoteca WAKE UP din Cugir, mai multe lovituri cu aceste obiecte, peste tot corpul, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol și necesită pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale, și au încercat să-i suprime viața și părții vătămate B. G., coleg de serviciu cu M. I., aplicându-i și acestuia lovituri în același mod și cu aceleași obiecte, nereușind să îi producă leziuni mai grave deoarece acesta a fugit, fiind urmărit de o parte dintre agresori, ascunzându-se într-un local public; totodată, prin aceste acte și gesturi s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a produs scandal public și s-a tulburat în mod grav, liniștea și ordinea publică.
Față de inculpații C. D. I., R. G. A., M. C. V., S. V. zis R., S. C. zis T., S. V. zis S., S. V. zis B., C. R. A., M. M. zis C., P. C. G. junior zis P., V. T. C. zis V., P. C. G. senior zis P., C. C. A. zis C., B. C. C. zis R., T. A. prin Încheierea nr. 18 din data de 27.05.2011, emisă în dosarul nr._, a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, iar față de inculpații C. M. A. și B. A. M., prin aceeași încheiere penală, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, măsură care a fost prelungită ulterior și menținută în condițiile legii. Prin aceeași încheiere penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. L. S. și C. A. G., în lipsă, aceștia fiind ulterior prinși (inculpatul B. la data de 21.09.2011, iar inculpatul C. A. G. la data de 16.11.2011) și prezentați instanței dispunându-se executarea mandatelor de arestare preventivă nr. 49/2011, respectiv 46/2011. Prin aceeași încheiere s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. C. și C. F. S., aceștia fiind ulterior prinși la data de 17.02.2012 și prezentați instanței dispunându-se executarea mandatelor de arestare preventivă nr. 44/2011, respectiv 52/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma prevederilor art.3002 rap. la art.160b Cpp, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, referitoare la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă persoana inculpaților, subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, în vederea desfășurării normale pe mai departe a procesului penal, acestea nefiind schimbate de la data luării măsurii preventive.
Astfel, din probele administrate în cauză până la acest moment procesual s-a apreciat că rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, fapte extrem de grave raportat la împrejurarea că este vorba de infracțiuni contra vieții, iar pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților este redat de contextul comiterii faptei (asocierea unui număr mare de persoane în vederea răzbunării pe cele două părți vătămate), modalitatea de săvârșire (în public, prin folosirea de bâte de baseball și alte corpuri contondente dure, respectiv leviere, țevi, cozi de topor, etc. și lovirea victimei cu cruzime peste tot corpul, chiar și după ce aceasta căzuse la pământ), urmările produse – leziunile cauzate victimei necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale, dar și rezonanța negativă a faptelor inculpaților în comunitatea din care fac parte.
Măsura arestării preventive corespunde exigențelor CEDO, respectiv nu încalcă dispozițiile paragrafului 5 din această convenție, scopul articolului menționat este de a se asigura că nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cauza Amur c. Franța).
S-a apreciat că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrale ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile în administrarea probelor. De asemenea interesul individual al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate nu poate prima față de interesul general al colectivității civile care trebuie protejată de persoane care sunt cercetate pentru infracțiuni grave împotriva vieții, cel puțin pentru o perioadă determinată.
Lăsarea în libertate a inculpaților în contextul mai sus redat ar fi în măsură să declanșeze o rezonanță negativă în comunitate care ar percepe că autoritățile judiciare nu sunt în măsură să reacționeze prompt și, în plus, s-ar putea acredita ideea că și alte persoane pot adopta un comportament antisocial soldat cu leziuni de natură a pune pericol a viața unor persoane, fără teama de eventualele consecințe.
În fața instanței, inculpații B. A. M., S. V., B. C. C., C. M. A., S. V. zis R., M. C. V., P. C. G. junior, V. T. C., P. C. G. senior, C. S. au învederat că nu au săvârșit infracțiunile deduse judecății.
În ceea ce privește existența sau inexistența vinovăției inculpaților, s-a apreciat că aceasta va fi stabilită cu ocazia soluționării fondului cauzei, după administrarea tuturor probelor pertinente, concludente și utile cauzei.
De asemenea, în cauză nu subzistă elemente care să conducă la concluzia schimbării ori dispariției temeiurilor care au determinat arestarea preventivă precum si a celor care au determinat ultima menținere a măsurii arestării, în sensul revocării acesteia ori înlocuirii ei cu o altă măsură mai puțin restrictivă, conform art. 139 Cpp.
Faptele pentru care inculpații arestați au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, fiind întrunită prima cerință a art. 148 lit. f Cpp. De asemenea, este îndeplinită și cea de a doua cerință prevăzută de același articol, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților.
În privința evaluării pericolului pentru ordinea publică nu poate fi privită izolat activitatea fiecărui inculpat, ci trebuie analizată prin raportare la modalitatea de comitere a acesteia, respectiv asocierea unui număr mare de persoane în vederea răzbunării, iar starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unui grup sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat.
Circumstanțele personale invocate de către inculpați (întreținători de familii, situație materială și medicală deosebite, existența unor locuri de muncă), nu sunt în măsură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică, având în vedere pe de o parte, că aceste circumstanțe au fost prezente la data comiterii faptelor, iar pe de altă parte, la alegerea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere toate criteriile expres stipulate de art. 136 alin. 8 Cpp.
Or, existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenție.
De la momentul ultimei verificări a măsurii arestării preventive, în cauză s-au acordat trei termene de judecată, cauza fiind amânată în vederea prezentării inculpaților arestați în lipsă, respectiv N. C., C. F. S. și L. G., urmând a fi prezentat inculpatul L. G..
Inculpații sunt arestați preventiv de aproximativ 10 luni de zile, însă raportat la obiectul cauzei, la numărul și natura faptelor de săvârșirea cărora sunt acuzați aceștia, la numărul mare al martorilor a căror audiere este necesară în prezenta cauză, măsura preventivă și durata acesteia sunt proporționale cu scopul urmărit, prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni și protejarea drepturilor și libertăților altor persoane, și astfel perioada de 8 luni nu reprezintă o durată nerezonabilă de detenție din perspectiva art. 5 § 3 din Convenție, întrucât motivele expuse mai sus legitimează în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pentru buna desfășurare a procesului penal judecarea inculpaților în stare de libertate la acest moment nu apare ca oportună, întrucât audierea tuturor martorilor urmează a se face în fața instanței, în condiții de publicitate și de contradictorialitate, existând astfel pericolul concret ca, fiind lăsați liberi, aceștia să încerce influențarea persoanelor ce urmează a fi audiate în cauză.
Instanța a apreciat că, în continuare, se justifică în mod rezonabil menținerea privării de libertate a inculpaților și că, până la acest moment, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, subzistă.
Probele administrate până în prezent în cauză nu atestă schimbarea temeiurilor avute în vedere cu ocazia arestării preventive, temeiuri reținute ca acceptabile pentru detenția provizorie și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (reluate în cauza C. c. României - Hotărârea din 1 iulie 2008), fiind astfel în interesul colectivității din care fac parte inculpații ca aceștia să fie izolați pentru a nu crea un sentiment de nesiguranță membrilor colectivității și astfel, singura măsură preventivă de natură să asigure scopul prevăzut de art.136 C.proc.pen. este cea a arestării preventive
Față de cele expuse, constatându-se incidența art. 3002 Cod procedură penală și art.160b Cod procedură a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpații C. D. I., R. G. A., S. V. zis R., S. C. zis T., S. V. zis S., S. V. zis B., C. R. A., M. M. zis C., P. C. G. junior zis P., V. T. C. zis V., P. C. G. senior zis P., C. C. A. zis C., B. C. C. zis R., C. M. A., B. A. M., B. L. S., C. A. G., C. F. S. și N. C..
Verificând, potrivit dispozițiilor art.300 ind.2 C.proc.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. C. V., instanța a constatat că această măsură a fost luată, cu aplicarea corectă a prevederilor legale, însă menținerea privării de libertate a inculpatului nu se mai impune, întrucât temeiurile care au determinat arestarea s-au schimbat.
Astfel, inculpatul a fost arestat în prezenta cauză începând cu data de 27.05.2011, deci de aproximativ 10 luni, iar trimiterea sa în judecată a avut loc la data de 29.08.2011, în cursul judecății acordându-se 14 termene de judecată în vederea administrării probatoriului în condiții de contradictorialitate și publicitate.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede, în art. 5 paragraf 3 că „Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.”
Termenul rezonabil prevăzut de norma mai sus menționată se calculează de la data la care persoana acuzată este reținută sau arestată și se sfârșește la momentul pronunțării unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil și criteriile consacrate de jurisprudența C.E.D.O. care se referă la perioada detenției în timpul procedurilor în apel sau în recurs.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Allenet de Ribemont c. Franței, hotărârea din 10 februarie 1995, în § 47, a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii.
Prin urmare, durata rezonabilă a detenției conform art. 5 paragraf 3 se apreciază în concret, instanțele naționale având obligația să prezinte argumentele prelungirii măsurii prin raportare la probe și, întrucât persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni după trecerea unei anumite perioade de timp nu mai este suficientă în motivarea măsurii, acestea trebuie să evidențieze existența, fie a pericolului de fugă, fie a riscului săvârșirii unor noi infracțiuni, fie protejarea ordinii publice sau să prezinte modul în care a fost instrumentată cauza de către autorități, prin sublinierea complexității .
Persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție. O bănuială puternică privind comiterea de către inculpat a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția. Totuși, după o anumită perioadă de timp, ea nu mai este suficientă, fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 din Convenție și în situația în care instanțele naționale nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune, interdicția de a părăsi țara sau orașul (cauzele Khudoyorov c. Rusiei, hotărârea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotărârea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotărârea din 4 octombrie 2005 ).
În cauza de față, tribunalul a constatat că, la finalul unei perioade de detenție preventivă de 10 luni perioadă care, față de aspectele reținute mai sus cu privire la desfășurarea procedurii, nu poate fi imputată inculpatului, nu mai subzistă condiția reglementată în art. 148 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., conform căreia lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, sens în care temeiurile avute în vedere la luarea și, respectiv, menținerea până în prezent a acestei măsuri s-au schimbat, iar în speță nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen. ce ar impune menținerea inculpatului în stare de arest.
T. a apreciat astfel că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive, măsură a cărei finalitate s-a estompat prin trecerea timpului, de la momentul dispunerii sale scurgându-se un interval de 10 luni, ceea ce atenuează pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în libertate, și anume cea de-a doua condiție prevăzută în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., neexistând probe concrete de sustragere de la judecată, nici că inculpatul ar putea comite alte infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unei părți din proces sau a unui martor sau că va exercita presiuni asupra vreunei victime( în contextul în care probatoriul a fost administrat aproape în totalitate).
Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, conform art. 145 ind. 1 Cpp pentru inculpatul arestat M. C. V., iar obligațiile pe care acesta le va suporta constituie garanții ferme că nu se va sustrage de la judecată și nu va impieta asupra derulării procesului penal
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. C. V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 30/27.05.2011 emis de T. A. în dosarul nr._, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.
Cu privire la cererile formulate de inculpații C. D. I., R. G. A., S. V. zis R., S. C. zis T., S. V. zis S., S. V., C. R. A., M. M., C. C. A., C. M. A., B. A. M., B. L. S., C. F. S., C. A. G., V. T. C. și N. C. G. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 139 alin. 1 Cpp măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
T. a apreciat că nu se impune înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă. Este necesară respingerea cererilor formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru evitarea creării unui sentiment de insecuritate socială în rândul opiniei publice și de neîncredere în justiție.
Motivele expuse mai sus în legătură cu menținerea stării de arest a inculpaților constituie tot atâtea argumente pentru respingerea cererilor de lăsare în libertate. Se cuvine subliniat și faptul că inculpații sunt acuzați de comiterea unor fapte grave chiar în localitatea în care solicită a li se interzice a o părăsi – orașul Cugir.
În consecință, instanța a respins cererile formulate de inculpații C. D. I., R. G. A., S. V. zis R., S. C. zis T., S. V. zis S., S. V., C. R. A., M. M., C. C. A., C. M. A., B. A. M., B. L. S., C. F. S., C. A. G., V. T. C. și N. C. G., prin apărătorii lor, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Cu privire la cererile de revocare a măsurii de arestare preventivă formulate de inculpații M. C., S. V. zis R., S. V., C. M., C. F. S., B. L. S., B. A. M., N. C. G., C. C. A., C. A. G. și V. T. C., instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 139 alin. 2 Cpp când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru considerentele mai sus expuse, respectiv existența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii de arestare preventivă, instanța a respins cererile de revocare a măsurii de arestare preventivă formulate de inculpații M. C., S. V. zis R., S. V., C. M., C. F. S., B. L. S., B. A. M., N. C. G., C. C. A., C. A. G. și V. T. C..
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L. S., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. art.160 ind.6 alin.1 și 2 Cod procedură penală, instanța a admis în principiu cererea formulată.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 160 ind.6 Cod procedură penală (decizia nr.316/19.01.2007 a Î.C.C.J.-Secția Penală).
În ceea ce privește temeinicia cererii, s-a reținut că, potrivit art.160 ind.2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. De asemenea nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față se constată că nu este îndeplinită prima condiție prevăzută de art.160 ind.2 Cod procedură penală, întrucât față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus arestarea preventivă și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav sub forma tentativei prev. de art.20 rap. la art.174, art.175 lit a,i c art. 176 lit. b Cod penal .
Or, potrivit dispozițiilor art. 141 ind.1 Cod penal prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Pedeapsa prevăzută de art.176 lit.b Cod penal este detențiune pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani, iar tentativa constituie o cauză legală de reducere a pedepsei.
Față de acestea, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.160 ind.2 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea celei de a doua condiții prevăzute de acest articol, întrucât acestea trebuie îndeplinite cumulativ, în baza art.1608a alin.ultim Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. L. S..
Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță a declarat recurs inculpații: C. D. I., R. G. A., S. V., S. C., S. V., S. V., C. R. A., M. M., P. C. G. junior, B. C. C., C. M. A., B. A. M., C. A. G., B. L. S., C. F. S., P. C. G. senior și V. T. C. și P. de pe lângă T. A..
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului P. de pe lângă T. A. a criticat hotărârea atacată susținând că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul M. C. V., deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive, acesta participând la acțiunea de tentativă de omor, iar pericolul concret pentru ordinea publică este actual.
Inculpații C. D., Roznovat G., Șibisan V. zis R., Șibisan C. zis T., Șibisan V. zis S., C. R., M. M.au criticat hotărârea atacată susținând că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece părțile vătămate și martorii sub acoperire au fost audiați, iar durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Inculpatul recurent S. V. a criticat hotărârea atacată susținând că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat prin trecerea timpului, iar din declarația inculpatului N. dată în fața instanței de fond, rezultă că inculpatul nu a participat la incident.
Inculpații P. C. G. junior, B. C. C., B. A. M., C. A. G., P. C. G. și Vijdea T. C. au criticat hotărârea atacată susținând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu mai subzistă, iar lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu este de natură a împiedica buna desfășurare a procesului penal, solicitând în locuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpații C. F., B. L. S. și C. M. A. au criticat hotărârea atacată susținând că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive nu subzistă, din declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați nu rezultă că inculpatul a participat la incident, deoarece în data respectivă se afla la A. Mall între orele 22.00-01.00 noaptea, iar ulterior a fost internat la urgență.
Deoarece prezentele recursuri nu sunt limitate la cazurile de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 C.pr.pen. instanța, pe lângă cererile și temeiurile invocate de recurenți, potrivit art. 385/6 alin.3 C.pr.pen. va examina întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, privind legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților.
Recursul parchetului este fondat, iar recursurile inculpaților sunt nefondate din următoarele considerente:
Referitor la inculpatul M. Cristan V., instanța de recurs, apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură mai puțin intruzivă, deoarece durata rezonabilă a arestării preventive este aceeași față de toți inculpații, iar pericolul concret pentru ordinea publică, evidențiat de numărul mare de participanți la săvârșirea unei fapte cu violență, este actual.
Susținerile apărării privind schimbarea declarațiilor martorului sub acoperire F. N. nu sunt elocvente deoarece acesta a declarat că-și menține declarațiile făcute în cursul urmăririi penale, iar martorul B. P. (f. 401 dup) menționează că a aflat de la N. C. zis L. „că pe un badyguard” l-ar fi lovit și M. C..
Atâta timp cât se mențin temeiurile și indiciile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar pentru ceilalți inculpați s-a menținut măsura arestării preventive, este justificată menținerea măsurii arestării preventive și față de inculpatul M. C..
Recursurile inculpaților sunt nefondate din următoarele considerente:
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au participat activ la organizarea acțiunilor, atât sub forma autoratului, cât și a complicității morale, aspecte confirmate și de harta fluxurilor apelurilor telefonice din 25.04.2011 (f.261 și urm. vol.I dup), precum și declarațiile martorilor cu identitate protejată, care au infirmat susținerile apărării potrivit cărora o parte din inculpați nu au participat la desfășurarea acțiunilor care au vizat suprimarea vieții victimei.
Bănuiala că inculpații au săvârșit faptele are un caracter plauzibil, iar pericolul concret pentru ordinea publică este actual, fiind evidențiat de perturbarea ordinii publice, de acțiunea coordonată, în valuri, cu contribuții nemijlocite și complicități morale, derulată în scopul zădărnicirii adevărului, de către un număr mare de persoane.
Măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației și nu se impune, în acest stadiu procesual, luarea unei alte măsuri preventive.
Durata arestării preventive se circumscrie unui termen rezonabil, inculpații fiind arestați la 27.05.2011.
În mod temeinic prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive a inculpaților subzistă și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților și pentru argumentele prezentate mai sus.
Prima instanță, configurând principalele repere ale acuzației aduse inculpaților, probele și indiciile pe care se sprijină necesitatea arestării preventive, evidențiind interesul precumpănitor al statului în limitarea libertății persoanei, pentru a asigura protejarea ordinii publice, printr-o reacție promptă, eficace și oportună, în scopul restabilirii ordinii și liniștii publice, a adus argumente raționale, temeinice și legale, care susțin o motivare suficientă, ce poate fi suspusă unei analize critice, nefiind necesară anularea hotărârii primei instanțe, cu atât mai mult cu cât prezentele recursuri au caracter devolutiv integral.
Pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat și de modalitatea și mobilul săvârșirii faptelor, respectiv în public, prin folosirea de bâte baseball și alte corpuri contondente dure, de lovirea victimei cu cruzime peste tot corpul și după ce aceasta a căzut la pământ, precum și de urmările produse, victima suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, amploarea activității infracționale a provocat temere și o reacție negativă în comunitate, care reliefează pericolul concret pentru ordinea publică.
Susținerile inculpaților, privind neparticiparea la săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați, sunt parțiali infirmate de datele factuale rezultate în urma coroborării probatoriului administrat în cursul urmăririi penale cu probatoriul administrat în fața instanței de judecată.
În cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură mai puțin restrictivă, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, instanța va admite recursul declarat de P. de pe lângă T. A., va casa încheierea penală atacată privind înlocuirea măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara luată față de inculpatul M. C. V. și în rejudecare, în temeiul art. 3002 C.pr.pen. rap. la art. 160b alin. 3 C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului M. C. V., iar în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. D. I., R. G. A., S. V., S. C., S. V., S. V., C. R. A., M. M., P. C. G. junior, B. C. C., C. M. A., B. A. M., C. A. G., B. L. S., C. F. S., P. C. G. senior și V. T. C..
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpații recurenți.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva încheierii penale din 12.03.2012 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ 11.
Casează încheierea penală atacată privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara luată față de inculpatul M. C. V. și rejudecând,
În temeiul art. 3002 C.pr.pen. rap. la art. 160b alin. 3 C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului M. C. V..
Menține celelalte dispoziții din încheierea penală atacată.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. D. I., R. G. A., S. V., S. C., S. V., S. V., C. R. A., M. M., P. C. G. junior, B. C. C., C. M. A., B. A. M., C. A. G., B. L. S., C. F. S., P. C. G. senior și V. T. C. împotriva încheierii penale din 12.03.2012 pronunțată de T. A. – Secția Penală.
Obligă pe inculpații recurenți C. D. I., R. G. A., S. V., S. C., S. V., S. V., C. R. A., M. M., C. M. A., B. L. S. și C. F. S. să plătească fiecare statului suma de câte 125 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații recurenți P. C. G. junior, B. C. C., B. A. M., C. A. G., P. C. G. senior și V. T. C. să plătească statului suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. E. C. L. C. A. L.
Grefier,
O. D. D.
Red.LC
D./ex.2
Jud.fond.Ț. T.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 2/2016.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 359/2012. Curtea... → |
|---|
