Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 128/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-10-2012 în dosarul nr. 128/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 128/A/2012
Ședința publică de la 30 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. C.
Grefier I.-M. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror – M. C.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. S., inculpatul R. O. și părțile civile T. I. și T. M. împotriva sentinței penale nr. 188/24.10.2011 pronunțată de T. S. în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 octombrie 2012, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 188/24.10.2011 pronunțată de T. S. – Secția Penală, au fost respinse cererile formulate de inculpații R. O. și M. F. D. de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174- 175 al.1 lit.i – 176 al.1 lit.a C.p. în infracțiunea de omor prev. de art. 174 C.p., infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 – 175 al.1 lit.i C.p., ori infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.p..
În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c C.p.p. a fost achitat inculpatul M. F. D., fiul lui D. și M., născut la data de 03.12.1977 în A., jud. A., domiciliat în A., ., ., jud. A., posesor al C.I. seria_, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 – 175 al.1 lit.i – 176 al.1 lit.a C.p. și lipsire de libertate prev. de art. 189 al.2 C.p. cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.
A fost revocată măsura arestării preventive luate față de inculpatul M. F. D., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 40 din 22.09.2009, emis de către T. A. în dosar nr._, și în temeiul art. 350 C.p.p. si s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză, comunicând despre această măsură, administrației locului de detenție a acestuia, Penitenciarul Aiud.
În baza art. 174 - 175 al.1 lit.i – 176 al.1lit.a C.p. a fost condamnat inculpatul
- R. O., fiul lui G. și F., născut la data de 28.11.1978 în A., jud. A., domiciliat în A., ., . ., posesor la C.I. . nr._, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și omor deosebit de grav
- la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin.2 C.p. s-au interzis inculpatului R. O. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 189 al.2 C.p. a fost condamnat inculpatul R. O.
- la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b C.p. inculpatul R. O. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită la 15 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, litera b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 C.p.p. a fost menținută starea de arest a inculpatului R. O., iar în baza art.88 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.09.2009 la zi.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul R. O. în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J..
În baza art. 346 al.1 C.p.p. s-a constatat că părțile vătămate T. I. și T. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul R. O. la plata cheltuielilor efectuate de martori cu prezentul proces după cum urmează: Szilagy R. M. la 300 lei ( fila 6775); B. R. la suma de 197,5 ( fila 888); F. I. la suma de 200 lei ( fila 529); Daul A. la suma de 199,99 ( fila 539), L. I. și L. S. la câte 77,40 lei ( filele 688, 690 și 689,691) și T. V. la suma de 445,30 ( fila 696).
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul R. O. să plătească statului suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, iar în baza art. 192 al.3 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emis sub dosar nr.698/P/2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților în stare de arest a inculpaților:
1. R. O., fiul lui G. și F., născut la data de 28.11.1978 în A., jud. A., domiciliat în A., .. 4, . ., posesor la C.I. . nr._, CNP_ și
2. M. F. D., fiul lui D. și M., născut la data de 03.12.1977 în A., jud. A., domiciliat în A., ., ., jud. A., posesor al C.I. seria_, CNP_, ambii pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 al.1 lit.i – 176 al.1 lit.a C.p. și lipsire de libertate prev. de art. 189 al.2 C.p..
S-a reținut prin actul de trimitere în judecată, următoarea stare de fapt:
În dimineața zilei de 22.05.2004, în jurul orelor 02.40, inculpații R. O. și M. F. D., au urmărit-o pe victima T. T. Alexandr, de 20 de ani, care se afla la volanul autoturismului marca „Mercedes” cu număr de înmatriculare_, au imobilizat-o în zona cartierului Micălaca, lângă magazinul „Billa”, din A. ( aplicând o lovitură de crosă de golf în partea stângă față a parbrizului autoturismului victimei), au scos-o cu forța din autoturism și au introdus-o în autoturismul marca Audi A6 cu numărul_, aparținând inculpatului R. O. și i-au aplicat în mod repetat multiple lovituri cu diverse corpuri dure în zone vitale ale organismului, după care au abandonat-o, agonizând, într-o zonă pustie pe malul stâng al Mureșului, în apropierea ștrandului „Neptun” din A., victima decedând la scurt timp.
Din concluziile raportului de nouă expertiză legală nr. A_ al I.N.M.L. „Prof. Dr. M. Minovici”, vol. II, filele 79-94, a rezultat că „moartea numitului T. T. A. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic, consecința unui politraumatism, soldat cu fractură de mandibulă paramedian drept cu avulsia traumatică a dintelui 46, fractură cominutivă de omoplat drept, fracturi costale hemitorace drept, dehiscență de simfiză pubiană cu smulgere de ligament suprasimfizar pe partea stângă, dehiscență sacro-iliacă bilaterală, hemoragie meningee, contuzie pulmonară dreaptă, ruptură renală dreaptă, infiltrat sanguin perirenal bilateral”.
În raportul medico-legal s-a stabilit că: „leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur ( contondent) și prin sumarea efectelor acestora au raport direct de cauzalitate în tanatogeneză”.
În drept, procurorul a calificat infracțiunea comisă de către inculpații R. O. și M. F. D. în omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174- 175 lit.i – 176 lit.a C.p., faptă ce constă în aceea că ,împreună, în noaptea de 22/23.05.2004, în loc public și continuând pe câmp, i-au aplicat victimei T. T., în public, în mod repetat, multiple lovituri cu corpuri dure producând leziuni ce i-au cauzat chinuri prelungite ( fractură de mandibulă, fractură de omoplat drept, fracturi costale, . bazinului, rupturi renale și contuzii pulmonare), în urma cărora victima a agonizat timp de mai multe ore și a decedat în ziua următoare.
Alături de infracțiunea de omor prin cruzime, a fost reținută ca fiind comisă în concurs cu aceasta și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prin răpire, de două sau mai multe persoane, în varianta agravantei prev. de art. 189 alin.2 C.p. Astfel, inculpații R. O. și M. F., utilizând forța au scos victima din autoturismul acesteia și au introdus-o împotriva voinței sale în autoturismul lor, după care au exercitat asupra acesteia agresiunile descrise mai sus.
Procurorul și-a întemeiat actul de trimitere în judecată pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a sesizării numitului H. G., fila 35, vol.I; proces-verbal de cercetare la fața locului, filele 36-37vol.I; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, filele 38-42, vol.I; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, filele 43-60, vol.I; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, filele 61-98 vol.I; proces-verbal de cercetare la fața locului din 26.11.2004, filele115-116,vol.I, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, filele 122-140, vol.I, declarațiile părților vătămate T. I., T. M., filele 1-7, vol.II, raport de autopsie nr. 207/B/1/23.05.2004 la SML A., filele 9-11 vol.II, completare raport autopsie medico-legală SML A., filele 16-17, vol.II, răspuns SML A. la obiecțiunile formulate de partea vătămată T. I., filele 18-19, vol.II, buletine de analiză toxicologică întocmită de SML A., filele 20-22, vol.II, planșă foto întocmită cu ocazia autopsiei și a examinării macroscopice la fața locului, filele 23-50, vol.II, raport de expertiză medico-legală 1632/30.08.2004 al OML Timișoara, fila 53, vol.II, aviz INML M. Minovici nr. E_ /10.02.2005 prin care s-a recomandat efectuarea unei exhumări, fila 54, vol.II, proces-verbal de exhumare însoțit de planșa foto, filele 60-78, vol.II, raport de nouă expertiză medico-legală exhumare nr. A_ /12.08.2005 al INML M. Minovici, filele 79-94, vol.II, avizele cu numerele E_ ale comisiei Superioare Medico-legale din 01.09.2005, respectiv 13.10.2005 prin care s-a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală, filele 95-99, vol.II, raport de constatare medico-legală nr. 300/A/3/24.05.2004, fila 101, vol.II, raport de nouă expertiză medico-legală – completare al INML M. Minovici cu nr. A_ /2009/25.11.2009 și avizul Comisiei Superioare Medico-legale nr. E_ (843/2005) din 28.01.2010, filele 104-109 vol.II, proces-verbal de ridicare a unei crose de golf însoțit de planșa foto cu ocazia ridicării crosei de golf, filele 110-112, vol.II, raport de constatare tehnico-științifică nr._/09.11.2009 al IGPR Institutul de Criminalistică, filele 113-133, vol.II, raport de expertiză medico-legală – examen ADN cu nr. A15/_/05.10.2005 al INML M. Minovici, filele 136-138, vol.II, raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 30.06.2004 al IGPR Institutul de Criminalistică însoțit de fotografii judiciare, filele142-163, vol.II, raport de expertiză criminalistică nr. 11 din 25.01.2005 al MJ- I.N.E.C. întocmit pe suport de hârtie și pe suport optic, filele 167-187, vol.II, raport de expertiză tehnico-auto al „Biroului Local de Expertize Contabile și Tehnice” – A. din 16.06.2004, filele 190-197, vol.II, raport suplimentar de expertiză tehnico-auto al Biroului Local de Expertize Contabile și Tehnice” – A. din28.10.2009, filele 199-202, vol.II, proces-verbal de cercetare a autoturismului „Audi A6” cu nr._ însoțit de planșă foto, filele 203-213, vol.II, adresă către Allianz Ț. Asigurări SA – Sucursala A. și răspunsul acesteia, filele 214-284, vol.II, raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 18.08.2009 al. IGPR Institutul de Criminalistică, filele 291-295, vol.II.; declarațiile martorilor: H. G., A. V., B. E. O., V. F., P. C. – O., P. M. S., A. S., R. F. M., Crațu D., M. Ș., T. I., Borec N. G., P. I., K. L. C., L. P. A., Micheris Walter M., P. F. I., P. F. P., Szilagy R. M., Cadare M. Antonelo,M. D., C. F.,P. R. I., P. A.,C. F., I., F. M. P., T. M., P. A., S. A., C. C. A., B. Carlos R., O. V. E., B. A., Teiceanu A., G. F. D.,R. C. A., B. R. E., A. A., V.,A. A., C. R. S., G. M. R., Ș. S., Butar F. O., P. Ș. C., Sedan M., M., N. L., M. C. D., L. S. L., L. I., M. T., Daul A., O. A. F. M., M. I., G. T., F. I., T. V., Z. M.; martori cu identitate atribuită P. N., P. M., D. L., G. P., C. E., I. M., C. M.; declarațiile inculpaților R. O. și M. F. D., raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/_/2009 întocmit de INML M. Minovici privind pe inculpatul R. O., filele 5-7, vol. IV, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/_/2009 întocmit de INML M. Minovici privind pe inculpatul M. F. D., filele 8-10, vol.IV, foaia de observație clinică generală nr. 7622 privind pe inculpatul R. O., filele 22-29, vol.IV, proces-verbal de consemnare a refuzului inculpatului R. O., privind testarea pentru a se stabili detectarea comportamentului, fila 31, vol.IV, proces-verbal de consemnare a refuzului inculpatului M. F. D., privind testarea pentru a se stabili detectarea comportamentului, fila 32, vol.IV.
Inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest, începând cu data de 22.09.2010, măsură menținută conform art. 160 C.pr.pen.
Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la administrarea probatoriului testimonial propus prin rechizitoriu, au fost încuviințați și audiați martori propuși de către inculpați în apărare, au fost depuse cazierele inculpaților, hotărâri judecătorești, soluții ale procurorilor lor cu privire la inculpați, victimă ori martori în dosar, a fost efectuată la cererea inculpaților expertiză criminalistică a fotografiilor efectuate asupra leziunilor existente pe corpul victimei și posibilitatea creării acestora cu o crosă de golf asemănătoare celei existente la dosarul cauzei, au fost depuse articole din ziarele locale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr_, a fost strămutată la T. S. și s-a format dosarul_, iar urmare unei cereri de abținere formulate de titularul cauzei și admisă, dosarul a fost redistribuit aleatoriu acestui complet, la data de 21 mai 2010.
Prin probele testimoniale administrate ( propuse prin rechizitoriu, admise la cererea inculpaților și dispuse din oficiu) au fost relevate de martorii audiați în dosar următoarele împrejurări legate de decesul victimei T. T.:
Martora B. E. ( audiată la T. A., anterior strămutării cauzei, declarație aflată la fila 126 dosar nr._ ) a relatat, cu mai puține amănunte decât a făcut la urmărirea penală, că a observat autoturismul Mercedes în acea noapte, în zona Micălaca, de la fereastra locuinței sale; a auzit vocile mai multor persoane – bărbați discutând pe un ton ridicat; a văzut două sau trei siluete de bărbați, în mișcare, în apropierea portierei din față ca și cum vroiau să scoată ceva sau pe cineva din autoturism; această situație a durat aproximativ 10-15 minute.
Martora Ș. S., fila 410 dosar – a arătat că menține declarația de la urmărire penală aflată în volumul 3 fila 190-192 dosar întrucât a spus adevărul. A precizat că locuiește în blocul în apropierea căruia a fost găsită abandonată mașina victimei T. T.; a observat Mercedesul care era parcat lângă tomberonul de gunoi, care avea farurile stinse; nu mai reține dacă după circa 30 minute ar fi observat că avea farurile aprinse, așa cum a declarat la urmărire penală.
Martorul M. C. D. ( fila 526 dosar) și-a menținut declarația de la urmărire penală ( volum 3 filele 207-208 dosar) a relatat că fiind locatar al blocului din cartierul Micălaca, a observat un autoturism în jurul orelor 24 și 2, în noaptea de 21/22.05.2004 și i-a lăsat impresia că este o persoană în el care a aprins pozițiile din spate; a privit doar un minut pe geam și nu este sigur dacă s-au aprins sau nu pozițiile mașinii; a discutat a doua zi cu poliția și a relatat aceleași împrejurări;
Martorul C. R. S. (fila 415 dosar) a declarat că-și menține declarația de la urmărire penală aflată în vol.3 fila 176-180 dosar; în noaptea de 21/22.05.2004, fiind împreună cu prietenul său G. M. în cartierul Micălaca, a văzut în jurul orelor 3 noaptea un autoturism marca Mercedes alb abandonat lângă tomberoanele de gunoi, care avea farurile aprinse, parbrizul spart, cheile în contact și geamul de la șofer coborât. S-au întâlnit cu P. C. care le-a spus să sune la Poliție și le-a indicat și numărul de telefon 955. Martorul a rămas până a venit poliția la fața locului. Nu era nimeni lângă mașină;
Martorul G. M. R. ( fila 538 și vol.3 filele 181-183 dosar urmărire penală) a găsit împreună cu C. R. autoturismul Mercedes abandonat cu pozițiile aprinse, geamul șoferului deschis și cheile în contact, parbrizul fisurat; au anunțat poliția pentru că au căutat în jur și nu au găsit șoferul despre care credeau că este rănit; au plecat la sosirea poliției; P. C. a ajuns la mașină la circa 15 minute după ei și nu-și amintește dacă acesta a venit cu taxiul;
Matorul Butar F. O. fila 406 dosar ( care a menținut declarația dată în faza de urmărire penală aflată în vol. 3 filele 190-192 dosar) - taximetristul care în noaptea decesului a condus pe martorul P. C. de la barul din ștrand, la prietena acestuia care locuia în cartierul Micălaca; a arătat că a discutat cu P. C. despre Mercedesul aflat pe drumul lor găsit abandonat și avariat despre care, clientul său a precizat că știe cine este proprietarul autoturismului; după ce l-a lăsat pe P. C. în fața blocului prietenei lui, s-a întors și a observat că autoturismul avea pozițiile și stopurile din spate aprinse, era avariat și în mașină nu era șoferul acesteia.
Martorul P. Ș. C. ( fila 408 dosar) este cel despre care martori în dosar au susținut că a fost suspectat de această crimă (împreună cu fratele inculpatului R. M.), și că fiind fiu de polițist, cu ajutorul tatălui său acesta nu ar fi fost urmărit penal. Martorul a declarat că-și menține declarația dată în faza de urmărire penală de la filele 196-199 vol.3 dosar. A arătat că în seara respectivă nu a fost împreună cu fratele lui R. O., R. M.; că nu inculpatul R. O. l-a dus în ștrand; a menționat că a fost suspectat împreună cu fiul unui alt polițist, B. F. pentru acest omor, lucru deranjant și care l-a urmărit mult timp, pentru niște articole din ziar care au apărut și în care se afirma că tatăl său i-ar fi favorizat pe autorii omorului, necercetându-i pentru această faptă; a făcut demersuri și a aflat că nu familia T. a făcut afirmațiile respective, ci ziaristul care a scris articolele, din proprie inițiativă; a relatat că în seara de 21/22.05.2004 a fost la bar pe Ștrandul Neptun și a fost condus acasă în cartierul Micălaca de taximetristul Butar F.; când a ajuns în fața blocului prietenei lui, s-a întâlnit cu doi băieți, martorii C. R. și G. M. cărora le-a indicat să sune la poliție și să anunțe că au găsit autoturismul Mercedes aparținând victimei, abandonat și cu farurile aprinse; a urcat la prietena sa pe care a sunat-o pentru a-i deschide ușa de acces în . că a sosit echipajul de poliție care a verificat autoturismul Mercedes găsit abandonat; a doua zi a povestit tatălui său, P. C., lucrător în funcție de execuție la biroul judiciar al IPJ A., despre împrejurările pe care le cunoștea, iar acesta l-a informat și l-a dus la procurorul M. despre ceea ce fiul său cunoștea, însă acesta nu a considerat necesar a-l audia atunci ca martor; urmare acestor articole din ziar, tatăl său a fost înlocuit și nu a mai lucrat în dosar, imediat după acest moment; în noaptea respectivă s-a apropiat la circa 10 metri de autoturismul victimei și ceea ce i-a rămas în minte a fost parbrizul fisurat al Mercedesului; la fel ca și F. B., în prezent lucrează ca polițist, la Poliția A..
În faza de urmărire penală a fost audiată prietena acestuia, martora Sedan M. M. care a confirmat în totalitate susținerile lui P. C. ( volum 3 filele 200-201 dosar urmărire penală). Și martora Tisan N. L. F., colega de apartament a acesteia, a precizat și confirmat susținerile celor doi ( volum 3 fila 204-206 dosar urmărire penală).
Analizând declarațiile celor cinci martori: Butar F. O., Tisan N. L, Sedan M., L., G. M. R., C. R., declarații care s-au coroborat cu declarația martorului P. C. Ș., și având în vedere și soluția de netrimitere în judecată a polițistului P. D. ( volum 5 fila 1245) instanța a reținut că în mod corect suspiciunile apărute în ziarele locale referitoare la participarea lui P. C. Ș., nu au condus la trimiterea în judecată a acestuia, participarea sa la această faptă nefiind susținută de nicio probă în dosar.
Martorul Z. M. ( fila532 și vol.3 filele 233-234 dosar urmărire penală) polițist în cadrul biroului investigații criminale, a relatat că, în dimineața de 23.05.2004 împreună cu colegul său O. C., fiind de serviciu, au fost anunțați despre faptul că pe malul Mureșului a fost găsită o persoană decedată; a descris ceea ce este consemnat și în procesul verbal de la fața locului și a făcut precizarea că nu era călcată iarba în jurul cadavrului; a auzit că s-au formulat diferite ipoteze despre mecanismul de producere și survenirea decesului de către cei care au sosit în orele următoare în acel loc; a arătat că oficialii, curioșii, prietenii victimei, au fost ținuți la o distanță de circa 100 metri de cadavru și exista un cordon ce nu permitea apropierea acestora;
Martorul O. C. ( filele 534-537)- polițist care împreună cu martorul Z. și cu echipa operativă, s-au deplasat la fața locului în dimineața de 23.05.2004, atunci când au fost anunțați telefonic că a fost găsită o persoană decedată, înecată pe malul Mureșului a relatat că iarba în jurul victimei nu era bătută și nu existau urme de răfuială sau răvășire; nu au observat urme de violență pe abdomenul victimei, existând posibilitatea ca urmele să apară la 5-6 ore, ceea ce medicii legiști probabil au stabilit; inadvertențele din procesele verbale încheiate cu privire la gazon se datorează faptului că nu au fost întocmite procesele verbale la primul moment în care ei s-au deplasat, iar ulterior iarba a fost călcată, și așa s-a consemnat eronat; piciorul victimei era, după părerea sa, relativ mai întins decât a fost fotografiat. Nu are nici o suspiciune legat de faptul că cineva, să fi modificat cu intenție, locul faptei; a reținut că bateria telefonului era întoarsă, astfel că nici cei de la SRI, dacă ar fi vrut, să nu poată localiza postul telefonic. În noaptea precedentă a fost o ploaie torențială iar atunci când au sosit, ploua mocănește, astfel că nu poate aprecia dacă urmele ar fi putut fi șterse sau nu de ploaia ce a căzut abundent.
Martorul a mai arătat că a răspuns o perioadă îndelungată de jocul alba-neagra în A. și dacă ar fi avut date în anul 2004 despre vinovăția inculpaților cu certitudine nu i-au fi iertat, așa cum a rezultat din amenzile pe care le-a aplicat acestora. Împreună cu inculpații M. F. D. și R. O. practicau acest joc și V. F., Lehman Gunther, C. D., Ș. A.; în anul 2004, Rohoznean, Fizidean nu se ocupau de alba-neagra, și știe că în anul 2009 au apărut probleme de natură penală între aceștia; polițiștii și martorul și-au pus întrebări legate de faptul că în 2004 și până în luna mai 2005, Fizidean și inculpații M. F. și R. O. s-au afișat împreună; ulterior au dezlegat această enigmă, atunci când s-a constatat că aceștia au comis infracțiuni economice împreună în acea perioadă, în municipiul A.. Legat de F. C. și inculpatul M. F. cunoaște că sunt veri și este real că între R. și M. a apărut un conflict în acea perioadă.
Hotărârile judecătorești atașate dosarului de la fila 1282 la 1305, confirmă această susținere. În acest dosar care nu este judecat definitiv, inculpații R. O. și M. F. au fost condamnați la câte 9 ani închisoare, pentru infracțiuni deosebit de grave de șantaj, lipsire de libertate, fapte comise din decembrie 2005 până în iunie 2006, constituindu-se în grup organizat împreună cu Fizidean I., Ș. A., M. I., Stănis I. ș.a și au devalizat mai multe firme deposedând de imobile și bunuri mobile părți vătămate, persoane fizice sau juridice.
Martorul M. Ș. ( fila 126 volum 1 dosar) ofițer de poliție în cadrul I.P.J. A., este cel care a făcut primele cercetări la fața locului și a constatat că bateria telefonului victimei era poziționată astfel încât să-l facă inutilizabil; nu a observat urme de târâre a victimei; a participat de asemenea și la cercetarea autoturismului lui T. T. și a reținut că parbrizul în dreptul șoferului era fisurat, la 20 cm de stâlpul din stânga al mașinii și la circa 30 cm. față de bord; a apreciat că fisura provine din exteriorul autoturismului; cercetările fiind în fază incipientă, nu au exclus inițial niciuna din variantele decesului, inclusiv înecul acestuia.
Martorul G. T. ( fila 530 dosar și vol.3 filele 227-228 dosar urmărire penală) a fost polițistul care împreună cu colegul său M., s-a deplasat la fața locului în noaptea de 21/22.05.2004 la automobilul găsit abandonat în cartierul Micălaca; acesta avea pozițiile aprinse, cheile în contact, ușa descuiată, geamul de la șofer coborât; au închis geamul, au luat cheile pe care le-au predat ofițerului de serviciu; la fața locului era un tânăr de 19 ani care a anunțat despre autoturismul găsit abandonat; în toată cariera sa nu a mai întâlnit un autoturism abandonat în această manieră cu farurile aprinse, cheile în contact, geamul deschis și ușa descuiată; mașina era parcată lângă bordură.
Martorul F. I. ( fila 528 și vol. 3 filele 229-230 dosar urmărire penală) este cel care a participat la cercetarea la fața locului a accidentului rutier comis de victima T. I. la ieșirea de pe ștrand; a auzit prin stație când colegul său G. T. a comunicat că a găsit autoturismul Mercedes abandonat, cu ușa la șofer deschisă și cheile în contact.
Martorul T. V. ( fila 693 și vol.3 fila 232 dosar urmărire penală) - polițist care a participat împreună cu colegii săi G. și T. la cercetarea la fața locului unde a fost găsit autoturismul marca Mercedes avariat, cu geamul deschis și fără șofer. Au chemat ofițerul criminalist și au încuiat mașina pe care au găsit-o cu cheile în contact, și cu ușa și geamul deschise; a aflat că victima a fost găsită a doua sau a treia zi pe malul opus al Mureșului.
Martorul M. I. ( fila 697 și vol.3, filele 225-226 dosar urmărire penală) polițist care în noaptea de 21/22.04.2004 împreună cu alți ofițeri s-au aflat în jurul orelor 3,30 – 4.00 la magazinul Billa din cartierul Micălaca unde au găsit autoturismul Mercedes abandonat,cu geamul la șofer coborât, cheile în contact și partea din dreapta avariată; nu a observat fisura parbrizului și nu a văzut nimic suspect.
Martorul Michelis Walter M. (fila 315 dosar )este jandarmul care a fost de serviciu în noaptea de 22/23.05.2004, a văzut trei persoane care se aflau pe o alee, doi bărbați și o femeie cu care victima a discutat înainte de a pleca cu mașina de pe ștrand în jurul orelor 2 noaptea; între anii 1999-2001 a fost coleg și prieten cu inculpatul M. F. pe care nu l-a văzut în seara respectivă la bar; la fel nu l-a recunoscut nici pe inculpatul R., dar nu exclude posibilitatea ca aceștia să se afle în zona ștrandului, fără ca el, din postul lui să-i poată vedea intrând sau ieșind; în locul în care a fost găsită a doua zi victima, era un drum de acces cu mașina; a menținut declarația de la urmărire penală aflată la fila 92-94 vol.3 urm. pen.;
Martorul P. I. - fila 129 dosar, expert tehnic auto, care a menținut declarația în faza de urmărire penală și în plus a relatat că lovitura în parbriz nu putea proveni de la capul victimei atunci când a acroșat autoturismele parcate la plecarea de pe ștrand, și nici de la o lovitură cu piatra; în opinia sa aceasta fisură a parbrizului a fost creată din exteriorul autoturismului și nu din interior;
Martorul L. S. ( filele 692 și vol.3 filele 209-212 dosar urmărire penală) este fiul proprietarului autoturismului Lada pe care victima T. T. a accidentat-o în noaptea de 21/22.05.2004; a ajuns la ștrand în jurul orelor 1,30-1,45, iar în jurul orelor 4,30 a aflat că mașina sa a fost avariată de un autoturism marca Mercedes; a auzit discuțiile polițiștilor prin stație.
Martorul Daul A. ( fila 539 și volumul 3 filele 220-222 dosar urmărire penală) este proprietarul autoturismului Renault 11 de culoare roșie pe care victima T. T. l-a avariat în noaptea respectivă; în timp ce scria declarația la poliție, a auzit prin stație că autoturismul Mercedes a fost găsit abandonat în cartierul Micălaca;
Martorul P. C. O. ( filele 224-227 – a declarat că menține declarațiile aflate în dosarul de urmărire penală, în volum 3 filele 41-52); a dat declarații în 23 și 24 mai, și 6.07.2004. și a fost testat cu poligraful fiind bănuit că nu este sincer, lucru neconfirmat ; au fost toți prietenii pe ștrand și la căsuțele închiriate: a plecat împreună cu T. în jurul orelor două noaptea, amândoi fiind în stare avansată de ebrietate; victima aflată la volanul autoturismului tatălui său a accidentat două mașini la ieșirea de pe ștrand, dar nu a oprit pană acasă la martor, când, la despărțire l-a rugat să le transmită a lor lui, că îi iubește; l-a sunat imediat, dar nu a mai răspuns; a doua zi sora sa a găsit mașina abandonată la Billa și i-a anunțat pe prieteni, părinți; martorul a precizat că nu crede ca fisura din parbriz să fi fost până a fost el în mașină, pentru că nu a observat-o, crede că s-a produs după ce victima l-a lăsat pe el acasă; îl descrie pe T. T. ca fiind un prieten de nădejde, care nu era deloc fricos, iar dacă era atacat riposta întrucât practica sportul, făcea lupte, full contact, la sala polivalentă din A., iar dacă era băut era recalcitrant; nu era un tip fricos, dimpotrivă era foarte curajos; după ce i-a spus să le transmită acel mesaj părinților, a închis ușa și a plecat în trombă cu roțile fluierând; mult timp a crezut că s-a sinucis, iar când procurorul i-a spus că a fost lovit și s-a ridica, lovit din nou și s-a ridicat și tot așa, martorul chiar a crezut că la temperamentul victimei, acesta ar fi continuat lupta până nu ar mai fi putut și că exact așa s-ar fi putut întâmpla lucrurile, cum i s-au descris;
Martora P. R. I. (fila 223 dosar și-a menținut declarația de la fila 104-105, volum 3 dosar urmărire penală), este sora martorului P. C., cel care l-a văzut pe T. T. ultimul în seara de 22.05.2004; a doua zi dimineața, în jurul orelor 10-10,30, în apropierea magazinului Billa, a fost cea care împreună cu mama și bunica sa au găsit mașina victimei abandonată în preajma blocului lor și l-a anunțat pe fratele și prietenul său că mașina e avariată și abandonată în acel loc;
Martorul P. A. ( fila 698 dosar și volumul 3 fila 106 dosar urmărire penală) este tatăl lui P. C., fiind despărți de mama acestuia; l-a sunat de ziua lui în 23 mai 2004 și l-a însoțit duminica la locul în care a fost găsit cadavrul; i-a spus cu o zi înainte când a vorbit cu el la telefon, că nu-l găsește pe prietenul lui, T. T..
Martora C. C. A. ( fila 699 și vol.3 filele 145-151) prietena victimei T. T. cu care acesta nu se afișa; l-a sunat în noaptea de 21.05.2004 începând cu ora 2 până la ora 4, dar acesta nu i-a răspuns; în 16.05.2004 s-au certat și nu au mai vorbit până în 21.05.2001 când a aflat că merge cu prietenii lui la un chef; a fost în acea seară împreună cu fratele ei pe ștrand într-un alt bar, dar nu s-a întâlnit cu T. T.. Inculpatul R. O. este vecinul ei și nu știe să fi avut ceva de împărțit cu acesta;
Martora S. A. ( fila 222) a fost în grupul de prieteni ai victimei în seara incidentului; a fost cea care a introdus sticla de whisky în discoteca „Seven Gates”, la rugămintea victimei; după ce sticla s-a golit l-a însoțit la toaletă pentru a o lăsa acolo; și-a menținut declarația de la urmărire penală, aflată în volumul 3 filele140-144;
Martorul B. Carlos R. ( fila 542 și-a menținut declarația de la filele 152-155 vol. 3 dosar urmărire penală) a fost prieten cu victima și participant la petrecerea din noaptea respectivă; nu cunoaște motivul pentru care, venind de la toaletă acesta s-a manifestat violent și știe că T. era mai violent atunci când consuma alcool; în noaptea respectivă a consumat o băutură B52 care conține Tequila și a văzut când a terminat sticla de whisky pe care a lăsat-o apoi la toaleta barului „Seven Gates”;
Martorul A. A. V. filele 543 și-a menținut declarația de la urmărire penală aflată în vol.3 filele 173-174; era prieten cu victima și știe că a băut o băutură energizantă, dar era coerent; P. C. era într-o stare mai avansată de ebrietate; l-a condus în parcare la plecare, iar T. ambala motorul mașinii, așa cum făcea și în fața blocului în care a locuit, pentru ca acesta să fie încălzit; nu s-ar fi sinucis nici dacă ar fi accidentat 20 de mașini, după cum îl cunoaște martorul pe T. T.;
Martorul Teiceanu A. ( fila 416 dosar) și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală ( vol.3 filele 162-164); a fost în grupul de prieteni ai victimei la „Seven Gates” și a observat când aceasta a ieșit din bar, a rămas o perioadă afară, iar atunci când s-a întors, era nervos, recalcitrant și a spart toate paharele de pe masă; nu știe motivul. Victima a plecat cu P. C., iar martorul a rămas până la 5 dimineața în bar. Pe inculpați nu i-a văzut în noaptea aceea în bar;
Martorul Tașca M. C. ( fila 317 dosar și care și-a menținut declarația de la urmărire penală aflată în vol.3 filele 123-129 dosar); a declarat că s-a aflat în grupul de prieteni ai victimei care au petrecut la bar în noaptea respectivă; nu i-a văzut pe inculpați în bar, nu a văzut ca victima să aibă vreun conflict cu altcineva; a declarat că atunci când consuma alcool, T. T. era mai violent; era sportiv și mergea regulat la sală.
Martora R. C. A. ( fila 309 dosar instanță a declarat că-și menține declarația dată în faza de urmărire penală aflată în vol.3 filele 164-169); face parte din grupul de prieteni ai victimei care a petrecut la „Seven Gates” în noaptea de 22/23.05.2004; nu a sesizat scandal, a plecat acasă cu altcineva, deși victima se oferise inițial să o conducă; a aflat a doua zi de decesul acestuia.
Martorul Ghiliță F. D. ( fila 310 își menține declarația dată în faza de urmărire penală, vol.3 fila 165 dosar ) face parte din prietenii victimei cu care acesta a petrecut în ultima seară nu are cunoștință de ceea ce s-a întâmplat ulterior;
Martorul O. R. E. ( fila 311 dosar care își menține declarația dată în faza de urmărire penală vol.3 filele 156-158 ) a descris cum a fost la petrecere, nu are cunoștință despre omor; atunci când consuma alcool în cantități mai mari, victima era impulsiv; în luna ianuarie, de ziua lui, pentru că nu a venit suficient de repede chelnărița, a spart toate paharele de pe masă; la fel a spart paharele și în seara aceea; a plecat în jurul orelor 2 noaptea, și ea a aflat duminica despre decesul lui T. T.;
Martorul P. A. ( fila 313 dosar, prieten al victimei; menține declarația de la urmărire penală volum 3 filele 130-140 dosar ) știe despre faptul că victima a plecat la toaleta din barul „Seven Gates” împreună cu prietena sa A.; își serba ziua de nume; nu știe ca T. să fi avut relații intime cu L. P. și nici nu-i cunoaște pe inculpați, pe care nu i-a văzut pe ștrand în seara respectivă și nici nu crede să fie implicați în decesul prietenului său; era prieten foarte bun acesta, practica sporturi extreme, lupte libere; știe că odată a bătut 10 persoane, și dacă ar fi fost atacat, de obicei riposta și știa să se apere; când era beat, avea chef de scandal, și știe că a mai condus beat.
Martorul O. A. ( fila 527 dosar) a declarat la fel ca și la urmărire penală ( volum 3 filele 223-224) că a participat împreună cu victima la aniversarea din noaptea de 21/22. 05.2004 la barul „Seven Gates”, dar nu are cunoștință despre faptul că victima a spart paharele de pe masă și nici alte incidente.
Martorii R. F. ( fila 320), A. S. ( fila 321) și P. M. S. ( fila 322) angajați ca ospătari ( primii doi) și patron al barului „Seven Gates” în A., au relatat împrejurări legate de faptul că victima T. T. s-a îmbătat, a spart paharele aflate pe masă în bar, iar apoi scandalul provocat de acesta a fost aplanat; martora A. S. a declarat că în acea perioadă a decesului victimei T. T., L. P. lucra la barul Moscheea pe care îl frecventa și unde martora lucra ca și ospătar; a declarat că în seara respectivă, nu a văzut-o în barul „Seven Gates”.
Martorul V. G. ( fila 1117 dosar) administratorului service-ul în care a fost reparată mașina familiei T. după accident și avea fisură în parbriz provenită din exterior nu din interiorul autoturismului; lucrează de 30 de ani în domeniu și poate să depună actele cu lucrările efectuate la autoturism; parbrizul nu mai există în materialitatea lui pentru că nu s-a gândit nimeni să îl păstreze în vreun scop; schimbătorul de viteze nu putea provoca decesul victimei urmare impactului cu autoturismele avariate pe ștrand; parbrizul nu se putea sparge cu un pahar de plastic găsit în autoturism; a verificat tactil acest parbriz pe interior și exterior și fasciculele, solzișorii proveneau din exterior; parbrizul fiind unul duplex nu se putea sparge nici ca urmare a loviturii cu capul de către victimă; expertizele confirmă susținerile sale și crede că parbrizul dacă s-ar fi spart ca urmare a accidentului rutier, fie s-ar fi spart tot, fie ar fi zburat de la loc.
Martorul T. I. (fila 231 volum 1dosar) este medicul care l-a operat pe inculpatul R.; acesta a infirmat susținerile acestuia referitoare la împrejurarea că în perioada decesului victimei, nu avea posibilitatea de a conduce vreun vehicul sau a lovi pe cineva, întrucât purta orteză; dimpotrivă, martorul a relatat că inculpatul R. a plecat din spital pe picioarele lui, acesta fiind spitalizat în perioada 13-14 aprilie 2004; nu a fost imobilizat în gips, nu i-a fost aplicată fașă gipsată sau orteză, acesta putând relua mersul normal în câteva zile de la intervenția chirurgicală. După o lună și 6 zile de la operație, inculpatul putea depune efort. Față de conținutul acestei declarații, instanța a înlăturat apărarea pe care inculpatul și-a formulat-o în cauză privitor la acest aspect, precum și depozițiile martorilor care, contrar celor reieșite din foaia de observație au susținut nesincer că inculpatul a avut piciorul în gips și nu se putea deplasa, depune efort sau să conducă mașina.
Martora L. P. ( fila 220 dosar instanță ) este fosta soție a inculpatului R. O. (2006-2008) și cea despre care rechizitoriul a precizat că este femeia pentru care s-a iscat incidentul ce s-a finalizat cu decesul lui T. T.; aceasta a arătat că era prietena inculpatului R. O. în anul 2004; este și în prezent cercetată în dosarul penal disjuns din acesta, de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru complicitate la infracțiunea de omor comisă de inculpați, asupra victimei T.; a relatat instanței că în perioada 16.03- 11 iunie 2004 a locuit în Italia, iar pe inculpatul R. O. l-a cunoscut ulterior zilei sale de naștere. A fost testată cu poligraful, iar la întrebările legate de decesul victimei și împrejurări legate de acest eveniment a dat răspunsuri nesincere, având un comportament simulat la întrebările nr. 4, 7 și 9 din chestionarul aflat în vol.3 fila 86 dosar urmărire penală; după 2 ani de la decesul victimei s-a căsătorit cu inculpatul R. O. pentru că era însărcinată, sarcină pe care a pierdut-o până la cununia lor, iar în 2008 au divorțat; din anul 2009 i s-a deschis dosar penal pentru complicitate la crimă, dosar în care a dat 6-7 declarații până în prezent, care i-a afectat sănătatea și memoria. În declarația de la urmărire penală aflată la fila 80-82 bis din volumul 3, aceasta a precizat că fiind dansatoare profesionistă, pe R. O. l-a cunoscut cu ceva timp înainte de ziua ei de naștere, care este în iunie, declarație în deplină contradicție față de cea dată în fața instanței în care a relatat că pe inculpat l-a cunoscut ulterior zilei sale de naștere.; în anul 2004 a lucrat la barul President, și după ce l-a cunoscut a mai lucrat ceva timp în acest bar unde avea programul ca animatoare, între orele 23-24 sau între orele 24 și 01; R. O. o aștepta uneori la terminarea programului și mergeau la barurile din ștrand ( barul Soho, Nefertiti ), și mai des în localuri din Timișoara; în același timp cu ea, R. O. era prieten cu o femeie - Borec N.; a recunoscut după planșele foto pe mai mulți bărbați din anturajul inculpatului, dintre care și pe martori audiați sub acoperire, așa cum instanța a putut constata; pe T. T. nu reține dacă l-a văzut sau nu, a fost prietenă atât cu P. C. cât și cu Deconi Tibi, fiul viceprimarului; nu este adevărat că ar fi fost de față când a fost bătută victima, nu știe de ce M. O. a susținut astfel; știe că înainte de divorț R. avea 3 crose de golf în portbagaj; a fost și a dansat la barul Moscheea, dar nu știe sigur dacă și la „Seven Gates”; a fost despărțită de Răchita cca una sau 2 săptămâni, atunci când a aflat că mai are o prietenă.
Instanța a constatat că la data de 26 noiembrie 2009 ( fila 9 volum 1 dosar urmărire penală) procurorul a dispus disjungerea cauzei cu privire la L. P., cercetată sub aspectul săvârșirii complicității la omorul comis asupra lui T. T., soluția nefiind pronunțată în dosar la finalizarea cercetării judecătorești.
Instanța a reținut așadar că nici cu privire la această martoră și nici cu privire la o altă persoană, care ar fi participat în acest dosar, alături de cei doi inculpați R. și M., nu s-au finalizat cercetările, cercetările continuând fața de o altă persoană ( a se vedea fila 1255 verso din rezoluția din 11 oct.2010 emisă sub dosar 219/P/2010 al P.Î.C.C.J )
S-a făcut următoarea remarcă privitor la martora L. P.: instanța a reținut că aceasta a acordat inculpatului R. O., și cu un alt prilej un alibi solid, susținând că în data de 18.04.2005, ar fi fost împreună cu acesta și cu alți cunoscuți în afara A., dată când partea civilă D. F. a fost victima unei agresiuni urmare căreia a suferit leziuni vindecabile în 65 de zile de îngrijiri medicale, fapt ce a condus la neurmărirea penală a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C.pen. - fila 455 dosar ; pe de o parte, acest fapt atestă prietenia martorei cu inculpatul în anul respectiv, pe de altă parte, instanța a mai reținut și un aspect relevant și anume, poziția procesuală a victimei infracțiunii, care după depunerea plângerii penale, în mod „inexplicabil” a revenit asupra acuzațiilor aduse, fapt adesea întâlnit în actele depuse la P. A. și în hotărârile judecătorești atașate la dosar (1429-1484 dosar), constituindu-se într-o adevărată practică în clanurile mafiote din A.. Lecturând motivarea instanței s-a remarcat multitudinea de procese care au încetat ca urmare a retragerii plângerilor penale de către victimele amenințate de către inculpații din acel dosar, precum și împrejurarea că instanța de control reținând această violență psihică nu i-a acordat eficiență, deși exista o retragere a plângerii penale.
O altă remarcă ce s-a făcut este că, același tertip al retragerii plângerii penale formulate de către partea vătămată apare și ceea ce-l privește pe coinculpatul M. F. (și care se regăsește la fila 457 dosar ) în soluția de încetare a urmăririi penale față de acesta, într-un dosar în care a fost cercetat pentru că l-a lovit cu două săbii Ninja, pe partea vătămată Krișcan A., producându-i leziuni de 55 de zile de îngrijiri medicale.
În același context, instanța a observat că în dosarul nr. 1345/P/2008, ( fila 460 dosar ) față de inculpatul R. O., P. A. a dispus neînceperea urmăririi penale pentru tâlhărie ( s-a reclamat furtul a 15.000 euro ), port de armă ( a tras cu pistolul cu gaze), incidente reclamate că au avut loc la jocul de „alba – neagra” din Gara A., prezenți fiind acolo și alți cinci agresori din grupul inculpatului; starea de fapt descrisă în rezoluția procurorului, a îndreptățit instanța a sesiza temperamentul coleric și intempestiv a inculpatului R. O., temperament ce denotă o periculozitate sporită a acestuia prin aceea că, în altercația cu P. A. ( ghidul autocarului în care se afla cel care a reclamat furtul banilor și care i-a cerut inculpatului să nu practice acest joc în apropierea mașinii) a scos pistolul și a tras asupra lui, rănindu-l. Surprinzător, procurorul a considerat că inculpatul a fost în legitimă apărare și a fost scos de sub urmărire penală.
Motivația pentru care instanța, din oficiu, a solicitat hotărâri și soluții pronunțate în cauzele de mai sus a fost că, a rezultat din dezbateri necesitatea verificării unor susțineri reieșite din declarațiile martorilor sub acoperire, cei care au susținut că se tem de inculpați, pentru că aceștia pot face ce vor în A. și obțin soluții de netrimitere în judecată, cu concursul unor polițiști influenți aflați la conducere, care i-ar sprijini și susține, deși comit infracțiuni grave așa cum este și cazul acestui dosar. În apărare, s-au solicitat aceleași comunicări ale parchetelor din A. și în ceea ce o privește pe victimă, soluții aflate la dosar.
Martorul V. F. S. - fila 247 dosar: a declarat că-și menține declarația din faza de urmărire penală, cea de la fila 23 și următ.vol.3 dosar urmărire penală; a declarat că a lucrat ca „ trăgător” al inculpatului M. F. la jocul de „ alba –neagra”; imediat după ce victima a fost găsită, la o zi sau două, cei doi inculpați erau agitați și au povestit la restaurantul „Gianmarco”, acolo unde serveau masa cei din echipa lor, că T. T. a dispărut, iar în noaptea aceea, acesta a băut cu M. R. și D. P.; cu acel prilej, inculpatul R. O. a povestit, că fiul polițistului P. D., martorul P. C. și fratele său, R. M., ar fi suspectați de decesul victimei, însă acest lucru nu poate fi adevărat, întrucât, R. O. i-a dus și i-a adus cu mașina de pe ștrand în noaptea aceea, astfel că nu pot fi ei autorii omorului; martorul a afirmat că se știe că de la inculpatul R. O. au fost ridicate de poliție niște crose și știe că acesta deținea un set de 3-4 crose într-un sac de piele în portbagajul mașinii sale în perioada decesului victimei; afirmativ, din actele comunicate de parchet instanței, comunicare aflată la dosar, a rezultat această afirmație a martorului privitor la confiscarea crosei; a mai relatat că în anul 2007, a primit un telefon de la inculpatul M. și s-a întâlnit cu un alt coleg al lor, M. și cu inculpatul R. O.; M. a primit o crosă, ca cele văzute de martor la R. O. în portbagajul mașinii acestuia, cu care M. și martorul urma să-l bată pe un individ; bătaia nu a mai avut loc, iar la întoarcere, M. ar fi vrut să-i restituie inculpatului R. crosa primită, dar acesta a spus să o ia „Brâlă” ( porecla martorului V. ) și să aibă grijă de ea. Acesta a dus-o în cămara apartamentului mamei sale, iar apoi a predat-o poliției ; așa cum se vede în planșele foto de la dosarul de urmărire penală; cele relatate au reieșit mai ales din declarațiile martorului de la urmărire penală – fila 24, vol.3, și la instanță.
Martorul M. Dolimar ( fila 411 dosar) a arătat că nu cunoaște nimic despre decesul victimei T. și nici inculpații nu i-ar fi povestit că ar fi fost implicați în vreun fel; nu cunoaște relațiile dintre inculpatul R., Fizidean și Rohoznean; în anul 2007 atunci când era arestat împreună cu C. F. în aceeași celulă, avocatul lor, I. M. l-a întrebat pe C. F. dacă știe ceva despre cazul T., această împrejurare fiind confirmată în dosar ( rezultă și din coroborarea declarațiilor inculpaților cu ale martorului C. F. ).
Martorul C. F. ( fila 413 dosar )a precizat că menține declarația dată în faza de urmărire penală de la filele 102-103 vol. 3 dosar urmărire penală. Este vărul inculpatului M. F., cu care este în relații bune. A confirmat faptul că în anul 2007, avocatul său, I. M., l-a întrebat dacă poate să declare ceva despre implicarea inculpatului R. O., în decesul victimei T. T.. Probabil că avocatul său știa ceva despre implicarea inculpatului R. în deces și pentru acest motiv l-a întrebat la rândul lui, tocmai pentru că bănuia despre implicarea inculpatului R.; același avocat reprezenta alți inculpați în alte dosare, și în acest context a formulat această întrebare; a arătat că inculpatul M. i-a spus când erau arestați că el stă în penitenciar și este nevinovat, motivul fiind acela pentru că nu și-a retras plângerea penală împotriva agresorilor săi implicați în tentativa de omor comisă asupra sa.
Cu privire la această declarație, instanța a reținut două aspecte relevante în dosar, pentru soluția pronunțată: pe de o parte faptul că, privitor la inculpatul R. O., implicarea sa în cazul T. a apărut în 2007 cu mult timp înainte ca acesta să fie amenințat în penitenciar ( în vara lui 2009 ), ceea ce face ca apărarea sa ( cum că dosarul acesta, este în fapt o răzbunare pentru că nu a reușit să îl determine pe M. F. să–și retragă plângerea împotriva agresorilor ) să fie ilogică, nerealistă și fără suport probator și lipsită de sens; a doua, este aceea că nu s-a discutat nimic până în ianuarie 2009 legat de participarea, ori implicarea inculpatului M. F. în acest caz. Coincidență sau nu, parte din acuzațiile aduse de unii martorii sub acoperire au fost ulterioare acestui moment, iar amenințări la adresa acestuia s-au proferat numai după acest moment, fapt ce a fost de natură a crea un prim dubiu instanței cu privire la acest aspect.
Cu privire la persoana martorilor C. și M. și a ceea ce îi caracterizează ca fiind persoane deosebit de violente și având un grad de pericol social sporit, instanța a reținut ca fiind elocvente împrejurările rezultate din considerentele sentinței penale nr. 271/2008 a Tribunalului A., precum și din cele ale instanței de control judiciar, decizia penală nr. 92/A/2009 a Curții de Apel Timișoara, atașate la cererea instanței, la dosarul cauzei ( fila506, cazierul martorilor și filele 632- 666 dosar). Astfel, M. Dolimar și C. F., sunt cei despre care martorii sub acoperire au arătat că au fost prezenți la discuții și ar cunoaște împrejurări esențiale ale dosarului și vinovăției inculpaților R. ori M., dar este real că aceștia au negat că ar știi ceva în dosar, și au refuzat orice colaborare cu instanța, cu toate că din atitudinea lor pe parcursul declarației date, comunicau nonverbal, cu totul altceva. Din hotărârea amintită, a rezultat că ambii martori, M. Dolimar și C. F., au fost condamnați definitiv pentru fapte deosebit de grave (au legat de mâini și de picioare persoanele șantajate, le-au lipsit de libertate ore în șir, au introdus persoane mascate care au încercat diverse perversiuni, agresorii fiind îmbrăcați în salopete negre, le-au introdus pistolul în gură victimelor, seringi în lobul urechilor, etc.) fapte care spun foarte multe despre ei și comportamentul lor. În aceste condiții, instanța a luat sub beneficiu de inventar, faptul că, ambii martori au răspuns negativ la întrebările instanței referitoare la împrejurările relatate de martorii sub acoperire, împrejurări despre care aceștia ar fi avut cunoștință ori informații și nu le-a dat eficiența dorită de ei, înlăturându-le ca fiind nesincere.
Martorul P. F.( fila 233 dosar) a menținut declarațiile de la urmărire penală (fila 96 vol. 3), a susținut că polițistul C. i-a spus că inculpatul M. a declarat că inculpatul R. l-a omorât pe T., încercând să-l determine să spună același lucru. Ca o remarcă a instanței este aceea că, acest martor apare ca făcând parte dintre apropiații inculpatului R., fiind trimis în judecată și condamnat alături de acesta pentru fapte de violență comise cu bâte de base-ball ( sentința penală nr. 656/1 aprilie 2003 a Judecătoriei A., fila 570 -582 dosar, definitivă prin decizia penală 406/2003 a Curții de apel Timișoara, fila 624-667 dosar ), fapt ce a determinat instanța a lua sub beneficiu de inventar declarația acestuia, sinceritatea sa fiind îndoielnică, iar dorința de a-l sprijini pe R. O., evidentă. Și despre acest martor, poreclit „ N.” s-a spus de către martorii cu identitate protejată că a auzit cele relatate de inculpatul R., privind implicarea sa în omor.
Martorul Coruban M., fila 1196: tehnician auto care a reparat în urmă cu 5 ani ( cu 2-3 ani de la incident) un autoturism Audi A 6 aparținând inculpatului R. O. care a fost implicat într-un accident frontal, mașina avea asigurare casco, iar poliția nu a fost la fața locului. În opinia instanței, declarația acestuia privește o altă reparație a aceluiași autoturism.
Martora Borec N. G. ( fila 318 dosar) este dansatoare și a fost prietena inculpatului R. O. din 1997 în 2005; în seara de C. și E. din anul 2004 a fost împreună cu inculpatul R. O. la ziua fratelui la care a ajuns în jurul orelor 19-20 și au rămas până în jurul orelor 21, după care s-au dus acasă în cartierul Micălaca. Privitor la întrebarea instanței referitoare la versiunea diferită prezentată anterior în dosar, din care a reieșit că inițial a declarat că nu știe ce a făcut inculpatul R. și nici ea în noaptea de Sfinții C. și E. în anul 2004, a susținut că procurorul ar fi consemnat altceva decât a declarat ea; în iunie 2004 a plecat cu inculpatul R. O. în Italia împreună cu alți prieteni și că inculpatul R. O. nu putea merge, având piciorul în gips; a declarat că nu știe ca inculpatul să fi avut relații cu alte femei în anul 2004; a declarat că menține declarația de la urmărire penală, vol.3 filele 72-73 dosar, declarație în care a susținut că nu știe ce a făcut de Sfântul C. și E. din anul 2004, ceea ce instanța a apreciat ca fiind o declarație veridică, fiind mai aproape de evenimente; revenirea sa la declarațiile anterioare apare ca neplauzibilă, la fel că și susținerea că ar fi spus același lucru procurorului, însă acesta a consemnat altceva. Mai mult, în declarația de la instanță, martora nu a relatat nimic despre prezența inculpatul M. F. și K. L., în acea seară, astfel că declarațiile sale nu s-au coroborat nici cu cele ale celor doi inculpați, nici cu ale lui Lehmar Gunther, ori K. L., nici chiar cu cele date de ea în același dosar, situație în care instanța a înlăturat ca fiind nesinceră și făcută pro cauza, declarația sa privind alibiul oferit inculpatului R. pentru noaptea de 21/22.05.2004
Martora C. D. ( fila 236 dosar ) este sora lui Borec N. G., care a dat declarație în faza de urmărire penală ( volum 3 fila 65-68), însă acolo nu a dat niciun amănunt legat de data de 21/22.05.2004, pentru ca apoi, la instanță să dea relații despre ce anume a făcut R. O. de această sărbătoare; aceasta nu a spus că sora sa, Borec N., l-ar fi însoțit pe inculpat la mama sa, și nici la Gunther Lehman, astfel că nici această susținere nu a putut fi interpretată că ar confirma cele susținute de R. O.;
Martora B. M. ( fila 892) este concubina actuală a inculpatului M. F.; în 22.09.2009 a fost împreună cu inculpatul la sediul Parchetului Tribunalului A.. Atunci polițistul C. i-a solicitat acesteia să-l sfătuiască pe prietenul ei să declare împotriva coinculpatului R. O., spunându-i că deține probe împotriva acestuia. Ambii inculpați erau arestați, iar despre M. F. polițistul C. nu i-a spus că ar avea probe care să-l inculpe. M. F. a fost prezentat judecătorului și arestat împreună cu R., și atunci a sunat-o și i-a reproșat că l-a sfătuit greșit ; martora a spus că M. a fost distrus pentru că a mințit în privința lui R.. A comunicat avocatului A. că urma ca inculpatul M. F. să declare despre omorul comis de R. O., dar cum acesta era angajat pentru o altă cauză de ultraj aflată în apel la Curtea de Apel Timișoara și nu știa de dosarul T., pentru care făcuse de câteva ore angajamentul, l-a sfătuit să facă cum consideră el și cum cunoaște că s-au petrecut faptele.
Privitor la acest aspect, instanța a reținut într-o încheiere și susținerea a avocatului, pe acest aspect și acesta a confirmat că angajamentul l-a făcut cu puțin timp înainte. Avocatul A. l-a asistat pe inculpatul M. F. când s-a luat față de acesta măsura arestării preventive, a fost prezent la audierea incriminatoare, dar a precizat că inculpatul sau martora, nu i-au spus despre discuția pe care a avut-o cu C..
Martora K. L. C. ( fila 237 ) a fost prietena inculpatului M. F. din acea perioadă; a menținut declarația dată la urmărire penală ( volumul 3 fila 78-79 ).
A susținut că a fost la Ghunter Lehman în data de 21.05.2004 pe timpul zilei, ceea ce nu s-a coroborat cu susținerile inculpaților, după cum nu a confirmat nici prezența lui Borec N. la această vizită; instanța a reținut existența contradicțiilor între declarațiile celor cinci: cei doi inculpații, ale prietenelor lor și a lui Ghunter Lehman, astfel le-a apreciat ca fiind făcute pro cauza și le-a înlăturat ca fiind nesincere, întrucât amănuntele oferite de fiecare dintre aceștia converg acestei idei; nici motivările lor privind inadvertențele strecurate nu aufost privite ca fiind plauzibile.
Martorul P. E. ( fila 1197) prieten cu inculpații de când erau copii, în 2007 l-a însoțit pe R. O. și Tegledi S. în Ungaria, la Budapesta la un prieten pe nume D. unde au și fost cazați; inculpatul R. O. și-a cumpărat de acolo un set de 17-18 bucăți de crose de golf asemănătoare cu cele fotografiate la fila 120 dosar urmărire penală. Inculpatul le-a cumpărat cu 200 euro și dorea să le vândă ca să facă un ban. Au fost cazați în casă de vacanță din lemn, cu parter și mansardă și cu siguranță aceasta nu avea două etaje.
Martorul Lehman I. Gunter ( fila 1199 dosar) a fost șoferul inculpatului M. F. din 2001 în 2008 când acesta a obținut permisul de conducere. Ambii inculpați au fost în vizită la el de Sfinții C. și E. și au fost însoțiți și de L. K. și Borec N.; o cunoaște pe L. P., dar atunci R. nu a fost cu aceasta la el acasă. În anul 2006 s-a căsătorit cu L. P.. A văzut în 2004 gipsul la piciorul inculpatului R. O.. Instanța a constatat că declarația acestuia nu s-a coroborat cu declarația lui Borec N. care nu a confirmat că ar fi fost la el acasă împreună cu R. O. și nici cu cea a lui K. L.( fila 318 dosar); inculpații la rândul lor ( fila 1374-1377), au susținut că au fost la acesta în 22.05.2004 și nu în 21.05.2004, așa cum au susținut chiar ei inițial și după cum a declarat și martora K. L., la urmărire penală și instanță; pentru motivele arătate deja, instanța a înlăturat declarația acestuia, întrucât nu a reflectat adevărul.
Martora E. A. ( fila 1237 dosar) medic legist la I.M.L. Timișoara, care alături de alți medici legiști au încheiat raportul de expertiză nr. 1632/30.08.2004; martora a descris ceea ce a consemnat în scris și a explicat motivele pentru care a fost dificil a formula concluzii în baza actelor medicale și nu a corpului victimei, care era deja înhumat. Nu au exclus căderea de la înălțime, dar nu era specifică pentru leziunile descrise în actele avute în discuție; au afirmat în raport că este posibilă atât lovirea cât și izbirea de corpuri dure; erau mai multe ipoteze de lucru privind cauzele decesului, dar nu erau clare, acestea fiind mai bine interpretabile după exhumare; diastaza simfizei a fost constatată și la autopsie și la exhumare, la fel și leziunile externe; este posibil să fie fracturată mandibula și să nu existe semn extern, iar legistul să-l constate la autopsie; lipsa dinților se poate să fi fost omisă din raport, întrucât nu s-a considerat important, iar la exhumare acest lucru s-a observat ( absența dinților 4.6), cum cel mai posibil s-a întâmplat. Consideră că punctul 3 din expertiza efectuată la exhumare, conform căruia „leziunile traumatice care au condus la moartea victimei s-au putut produce fie prin lovire cu corp dur ( contondent) și prin sumarea acestora în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză” au perfectă acoperire științifică. Este posibil ca leziune produsă deasupra coastei iliace să fie produsă cu o crosă de baseball.
Martorul C. S. – medic legist la SML A. - fila 1240 dosar a fost cel care a întocmit primul raport de autopsie a victimei la 23.05.2004. Atunci a menționat toate mecanismele posibile de producere ale leziunilor constatate; pentru că a plouat torențial, inclusiv victima era udă de la ploaie, nu au exclus nici ipoteza ca aceasta să fi fost în râul M., dar nu existau argumente care să susțină această ipoteză; nu a fost exclusă nici varianta lovire cu/sau de corpuri dure, comprimare și precipitare, inclusiv asocieri, urmând ca urmărirea penală să aducă și alte probe; de la bun început a exclus posibilitatea ca decesul să fi survenit ca urmare a accidentului rutier cu Mercedesul; la autopsie a fost respectată demnitatea cadavrului, dar la exhumare au fost găsite leziuni noi, nedescrise; este posibil să fie produse urmare unei „patologii de capac” cum o numește personal și are în vedere leziuni produse cu prilejul îmbrăcării și înmormântării victimei, când tone de pământ cad peste sicriu; . de bazin este cea mai gravă și cea care a condus la decesul victimei; ea nu se producea dacă victima ar fi sărit de pe pod ( de la circa 30 m) decât dacă adâncimea râului era de 30-50 cm, însă această ipoteză trebuie abandonată întrucât bolovanii existenți nu erau acoperiți de apă; din locul în care a fost găsită mașina, la locul în care a fost găsită victima, aceasta nu putea face deplasarea, cu leziunile constatate personal la autopsie.
Acuzele directe aduse celor doi inculpați în dosar au fost susținute de martorii sub acoperire:
Martorul „P. N.”( fila 362-365; acesta a declarat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală aflată în vol.3 filele 9-15 ). A relatat că îi cunoaște pe ambii inculpați, care la scurt timp după ce l-au bătut pe T. T., s-au dus într-un bar în A. unde se aflau mai mulți cunoscuți, printre care și M. Dolimar și C. F.; inculpații R. O. și M. F. au povestit despre corecția ce au aplicat-o acestuia, cu câteva ore înainte de sosirea lor în bar; au spus că l-au urmărit, au văzut accidentul, au mers după el până în spatele blocului, i-au blocat cu mașina, l-au luat în mașina lor cu intenția să-l ducă înapoi în ștrand, pentru a-și cere iertare prietenei lui R., pe care ar fi jignit-o; T. a reușit să sară din mașină, a fost acroșat de R. O., care era la volan, apoi l-au lovit cu pumnii și picioarele; nu aveau cunoștință despre faptul că victima avea să moară, de aceea au povestit cu lux de amănunte ceea ce s-a întâmplat; apoi din bar, au plecat cu mașinile spre un alt local să mănânce toți cei din grupul lor, așa cum le era obiceiul, martorul fiind în mașina inculpaților, iar M. Dolimar și C. F., în mașina din spatele lor; pe drum, ambii inculpați i-au arătat traseul urmat de ei în noaptea de 21/22.05.2004; ulterior audierii lui la parchet, i-a condus în teren pe anchetatori și a semnat procesul verbal atașat la dosar; martorul a mai spus că inculpații neștiind ce o să se întâmple cu T. T., au relatat că erau nemulțumiți de cât de obraznic era fiul judecătorului; după ce fapta lor a fost descoperită, ambii inculpați au încercat și au avansat ipoteze și piste false, nemairecunoscând că ei l-au bătut în acea noapte. Martorul a relatat că inculpatul R. a comis nenumărate infracțiuni pentru care nu este pedepsit, deoarece are relații în poliție, ceea ce se poate verifica prin soluțiile de netrimitere a lui în judecată.
Astfel, martorul cunoaște din spusele inculpatului că: a împușcat o persoană în fața gării, a bătut o bandă rivală Nădlac, a rupt mâna unui tânăr care și-a retras plângerea, a bătut cu bâta de baseball, la comandă o altă persoană, a bătut soția unui polițist, etc. ( fila 365 dosar). Acesta este motivul pentru care nu dorește deconspirarea lui; a declarat că în 22.05.2004, fiind aproape tot timpul în compania inculpatului, a putut consta că acesta putea să meargă.
Față de aceste susțineri, instanța a solicitat copie după soluțiile din dosarele penale instrumentate de parchetele de pe lângă Judecătoria și T. A., în care au fost implicați inculpații, și acestea au fost atașate la dosar, parte din aceste fapte existând în materialitatea lor așa cum au fost menționate. Instanța a făcut aceste mențiuni considerate a fi necesare privitor la împrejurarea pentru care, declarațiile celor doi martori: M. Dolimar și C. F., le-a înlăturat ca nesincere.
Martorul P. M. ( fila 356 dosar instanță, declarație prin a menținut pe cea din cursul urmăririi penale, aflată la filele 25-27, vol.3; cu prilejul audierii a depus biletul de la fila 361 în posesia căruia, a declarat că a intrat din greșeală ); martorul a relatat că în iulie 2004 au venit la el Ș., C., R., M. și P. ca să le acorde protecție, fiind în relații tensionate cu M. Dolimar, cu care se aflau în conflict pentru supremația în A. a jocului „ alba-neagra” ; martorul nu a spus că de fapt și el făcea parte la rândul lui, dintr-o grupare, pe care instanța a apreciat-o a fi mafiotă, în contextul probelor de la dosar; pentru că avea nevoie de sprijinul acestuia i s-a lăudat că are relații sus puse în poliție și orice ar face, vor reuși să scape; în acest context i-a povestit martorului cu lux de amănunte cum anume a reușit și a scăpat de pedeapsa pentru fapta comisă asupra copilului judecătorului întrucât se cercetează fapta pe piste greșite, deliberat; martorul a apreciat că R., atunci când i s-a destăinuit, i-a spus-o ca pe o laudă și ca să-l determine să îi acorde protecția solicitată, asigurându-l că nu vor păți nimic; apoi i-a povestit cu lux de amănunte, cum anume, trei persoane ( el, M. și Ș. ) l-au imobilizat pe T. și l-au oborât din mașină, apoi l-au urcat și dus cu mașina lor, spre ștrand să-și ceară scuze prietenei lui R.; a povestit că victima a reușit să sară din mașină, dar R. l-a acroșat cu aripa mașinii lui; T. s-a ridicat, Ș. și M. l-au urcat din nou în mașină ( Ș. îi făcea priză pe gât, iar victima avea picioarele atârnate din mașina lor ) însă la sensul giratoriu când mașina a încetinit, T. a reușit să scape, iar ei au plecat, și numai știu ce s-a întâmplat; martorul P., l-a sfătuit să scape de mașină, pentru că avea portiera îndoită de la impactul cu corpul victimei, iar când s-a întâlnit în Italia cu Ș., au discutat dacă R. și-a înstrăinat mașina.
La instanță s-au întâmplat două lucruri care au atras atenția în mod deosebit și a determinat-o să verifice anume împrejurări reieșite din declarația acestui martor acoperit. Astfel, prima inadvertență a fost cea privitoare la numele celui de al treilea participant, martorul P. M. revenind asupra identității acestuia și relatând că acesta nu ar fi Ș. așa cum a spus la urmărirea penală, ci un anume „A.” sau „A.”. Cerându-i-se explicații cu privire la această inadvertență, martorul a explicat-o în felul următor: atunci când stăteau toți la masă în local și R. povestea despre această faptă, a spus „A.” ăsta, sau „A.” ăsta și cum a arătat către Ș. care stătea alături de R., martorul a crezut că este vorba despre acesta. Tot atunci ar fi povestit R. că a participat la această faptă și „F.”, care nu era prezent și el la masă, atunci când R. a relatat . comisă.
Instanța a reținut și un alt aspect, anume acela că, martorii cu identitate atribuită, întâmplător sau nu, relatează că R. a povestit despre acest omor, dar M. nu a fost prezent niciodată la aceste discuții.
Alt element important în dosar și care a fost apreciat ca fiind cu semnificație, l-a reprezentat biletul aflat la fila 361 dosar, despre care martorul P. a susținut că a intrat în posesia lui din greșeală și că acesta are legătura cu procesul. În acest context, instanța l-a xeroxat și a făcut demersuri pentru a stabili veridicitatea celor consemnate în acest bilet.
Din acest bilet a reieșit că ambii inculpați M. F. și R. O., în perioada când au fost încarcerați la Penitenciarul A., cel mai probabil în primăvara lui 2010, au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze ancheta penală în dosare în care ei și alte clanuri din A. și Oradea erau implicați, în scopul discreditării martorilor acoperiți din acest dosar și despre a căror identitate au susținut că o bănuiesc sau o cunosc, încă de la început.
Este posibil să planeze o oarecare bănuială asupra identității reale a unora din cele 46 părți implicate și citate în dosarul nr._ al Tribunalului A. ( fila 1429 dosar instanță), câtă vreme, inevitabil, în calitate de parte vătămată la tentativa de omor, inculpatul M. F., a fost transferat din Penitenciarul Aiud în Penitenciarul A., și a fost prezent în mod obligatoriu la fiecare termen de judecată, alături cei care l-au agresat, printre care și martorul căruia îi era adresat biletul - B. A. din Oradea.
Din cuprinsul biletului, care era adresat lui „A.”, „Tosi”și „Kopar”( toți trei inculpați în dosarul nr._ (_/2010 al Tribunalului A. pentru infracțiunea de tentativă de omor în care victimă este inculpatul M. F. ), li se cerea să meargă la procurorul I. să declare și să-i denunțe pe martorii acoperiți din acest dosar, cum că ar fi declarat neadevărat în dosarul de față, inculpându-i pe cei doi ( R. O. și M. F. ); tot din bilet rezulta că cei trei inculpați, ar trebui să-i spună procurorului cum martorii cu identitate atribuită din acest dosar și-au făcut „ 16” – le pe seama lor.
Acest „16” în argoul penitenciarelor, se referă la articolele 16 sau 19 din legile speciale ( art. 19 din legea 682/2002, sau art. 16 din legea 143/ 2000, sunt articole de lege care permit reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul în care sunt denunțate infracțiuni grave, despre care au cunoștință, înainte de a fi descoperite ori începută urmărirea penală în dosar; printre aceste infracțiuni, desigur figurează și infracțiunea de omor.
Tot din bilet rezulta că, dacă vor face astfel, și-i vor denunța la procuror pe aceștia (despre care adresanții și expeditorul biletului, probabil știau cine sunt) în contraprestație, se vor alege cu pedepse la jumătate, pentru tentativa de omor comisă asupra lui M. O., pentru că se vor prezenta la recursul lor, și vor spune că autorii tentativei de omor asupra lui M. F. sunt „ arădenii”, nu „orădenii”.
Instanța a stabilit pe baza sentinței atașate la dosar (aflate în volumul 4 fila 961, sau în volumul 6 fila 1429 și fila 1477 dosar instanță), a declarațiilor martorilor P. și B., că cei trei cărora le era adresat acest bilet, apelați drept „A., Tosi și Kopar” sunt cei trei inculpați: Kopar I. A., B. A. și Lakatos L. (Tosi), așa cum rezultă din copiile acestor hotărâri.
A fost audiat martorul B. A. ( fila 1342), care a confirmat că a primit biletul prin intermediul martorului P. C. în penitenciarul A., că a fost condamnat inițial la 12 ani, apoi în rejudecare la fond a primit o pedeapsă de 10 ani, și în apel 6 ani; biletul l-a primit după ce a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani. Fapta lor a fost aceea că, la comanda lui U. Rohozneam, împreună cu Kopar și Lakatos, toți din Oradea, ajutați de alți inculpați din A., l-au înjunghiat în ianuarie 2009 pe M. F., infracțiunea lor fiind încadrată în tentativă de omor. A relatat împrejurări, pentru care instanța a dispus ședință secretă, fără ca inculpații să fie prezenți la momentul audierii lor, și care declarație este păstrată în dosar, alături de declarațiile martorilor cu identitate protejată. De la 12 ani, pedeapsa acestora este de 6 ani, așa cum biletul stabilea (a beneficiat și martorul de un „16” denunțând o tâlhărie).
Martorul a relatat că U. Rohoznean i-a solicitat să declare că are cunoștință despre omorul comis asupra lui T. T., lucru cu care nu a fost de acord, întrucât nu știa nimic legat de această cauză. Cu inculpatul R. nu a vorbit niciodată. Cei din clanul „Î.” din A., din care face parte acest Rohoznean, sunt supărați și în dușmănie cu el, pentru că numai el a recunoscut fapta comisă față de inculpatul M. F., conform art. 320 indice 1 C.pen. La rândul lui, martorul B. face parte din clanul „Maurii” din Oradea, și a susținut că inculpatul M. nu și-ar fi schimbat la recurs declarația și să declare că „arădenii „, nu „orădenii” l-au tăiat, acesta susținând că nu a știut cine l-a înjunghiat.
Martorul P. C. ( fila 1292-1293) a fost și el audiat și a confirmat spusele martorului P. M., în sensul că el a primit biletul în penitenciar de la o persoană care i-a solicitat să-l transcrie și să îl trimită lui B. A. pe „caleașcă”( un sistem de comunicare uzitat des în penitenciare, prin care se transmit cu ajutorul unei sfori, între celule, din aproape în aproape, pe geam, pe exteriorul clădirii diferite obiecte: bilete, țigări, ciocolată, etc ). L-a transcris și trimis mai departe lui B. A., cel căruia îi era adresat biletul și care era în celula alăturată lui. A susținut inițial că nu-i cunoaște pe cei doi inculpați, M. și R., că nu ei sunt autorii biletului și că nu a înțeles de ce trebuie să îl transcrie înainte de a-l trimite lui B., pentru ca apoi să revină, și să arate că a vorbit cu ambii inculpați de când sunt încarcerați la Aiud, fapt pe care instanța l-a apreciat și interpretează în consecință. Martorul a declarat că a auzit ca cineva i-a propus lui B. să declare că i-ar fi povestit cineva că a stat la masă cu cei doi inculpați M. și R. și aceștia i-ar fi povestit că l-au omorât pe T.. Mai știe că martorul B. nu a fost de acord cu acest lucru și atunci i s-a propus același lucru lui D. D..
Instanța a reținut din cele două declarații de mai sus, pe de o parte faptul că, B. A., a beneficiat de prevederile art. 19 din legea specială ( 16, în argou – acesta ar fi denunțat o tâlhărie), fapt ce s-a reflectat în pedeapsa aplicată acestuia la tentativa de omor comisă asupra lui M. F., precum și împrejurarea că martorul P. C. execută și este condamnat la o pedeapsă de 30 de ani închisoare, un eventual sperjur neavând prea mare eficiență juridică.
Martorul „D. L.”( filele 366-368 a menținut declarația de la urmărirea penală, cea aflată în volumul 3 filele 28-30 dosar ); martorul a relatat că în anul 2007 a participat împreună cu inculpatul R. la o petrecere; după ce martorul i-a povestit o întâmplare din viața lui, inculpatul a afirmat că și el a avut un incident neplăcut, o greșeală necontrolată; că a avut ghinion și lucrurile nu au ieșit așa cum a avut el; cum martorul știa la ce se referă, a fost curios și l-a îndemnat să-i povestească cum s-au întâmplat lucrurile; inculpatul i-a relatat cum victima s-a luat de femeia lui sau a unuia din cei trei care l-au bătut, cea de a doua persoană fiind M., iar pe a treia nu a nominalizat-o; au mers după el, i-au blocat mașina în cartierul Micălaca, l-au luat în mașina lor, ca să îl ducă pe ștrand să își ceară iertare, însă la sensul giratoriu a reușit să scape, însă l-au prins, l-au bătut, R. fiind la volan l-a acroșat cu mașina, l-au urcat din nou în mașina lor cu intenția de a-l duce la mașina lui, dar la podul peste Micălaca, a scăpat din nou, sărind din mașină; apoi au oprit mașina și l-au prins și bătut din nou; nu au dorit să-l omoare, doar să-i aplice o corecție. R. se lăuda că mortul este îngropat și nu se va mai ști nicicând despre aceasta. Nu a spus cine este cea de a treia persoană, doar că are mare influență în Poliție și poate să mușamalizeze această faptă. Nu poate să spună că este prieten cu unul sau cu celălalt inculpat, ei fiind nedespărțiți.
Ca o remarcă, instanța a reținut că și de acea data, la relatarea făcută, de inculpatul R. O. martorului, inculpatul M. nu era prezent.
Martorul C. E. (fila 369 a menținut declarația, însă a făcut unele precizări față de declarația din faza de urmărire penală, aflată în volumul 3 la filele 33-34 dosar). A relatat că în primăvara anului 2004, fără a reține exact data, dar apropiată de decesul victimei, într-o noapte se plimba cu soția lui pe ștrand și în dreptul discotecii Vox M. și Nefertiti s-a intersectat cu un grup de bărbați, printre care se afla R. O., C. F., și crede că era și M. F. (pentru că acolo unde era C. F. era și M.). Cum grupul era mai numeros și în față lui erau R. și C., a precizat că nu este sigur că era și M. F.; la instanță a fost și mai categoric și a arătat că despre M. F. doar a presupus că a fost cu ei, dar nu își amintește să îl fi văzut în seara aceea. A mai nuanțat în declarația de la cercetarea judecătorească și a spus că nu știe exact cu câte zile înainte de a se auzi de decesul victimei a văzut acest grup, poate fi așa cum a arătat la urmărire, cu câteva zile, dar nu știe precis, poate și cu 3-4 zile înainte. A mai spus că în seara respectivă nu s-a mai plimbat și a plecat spre casă, deoarece atunci când apărea așa un grup de tineri tunși scurt, nervoși, cu atitudine hotărâtă, urma să se întâmple imediat un scandal.
Instanța a remarcat faptul că, despre inculpatul M. F., martorul s-a îndoit că l-ar fi văzut, mai repede crede că a dedus că era și el în grupul mare de bărbați cu care s-a intersectat, pentru că îl remarcase pe C. F..
Martorul G. P. (filele 935 a menținut declarația dată în faza de urmărire penală aflată la fila 31-32 vol. 3 ). În anul 2007 a fost într-un local în care era și R. însoțit de mai multe persoane, fără ca martorul să-l nominalizeze și pe inculpatul M. printre aceștia. Atunci când au ieșit în curte, la toaletă, inculpatul R. i-ar fi povestit că el l-a bătut pe T., dar nu a ieșit așa cum ar fi vrut să iasă; că a fost pentru o fată și că i-a dat cu „ alea din mașină”; tot el i-a spus că a participat și „F.”, referindu-se la M. F.. Inculpatul R. i s-a adresat „ fratelo, nu se dă nimeni la femeile noastre”; martorul a văzut crose de golf în portbagajul mașinii inculpatului; așa s-a lăudat inculpatul, dar martorul a arătat că nu știe dacă a făcut această faptă.
La fel este cert că și de această dată, martorul a afirmat că inculpatul a recunoscut că el l-a bătut, dar nici de această dată nu era prezent inculpatul M. la această relatare a lui R..
Martorul C. D. (filele 349-351 dosar instanță ) alias „C. M. ” a solicitat deconspirarea sa, întrucât declarația de la urmărire penală (vol. 3 filele 37-387 dosar urmărire penală) pe care a dat-o, nu înțelege să o mai mențină.
În faza de urmărire penală a declarat că a fost în urmă cu trei ani ( 2006 –s.n.) împreună cu alți 3 prieteni la barul Ramses din Timișoara, unde pe un colțar era inculpatul R. cu încă cel puțin patru prieteni din A., iar U. Rohoznean le povestea niște întâmplări din viața sa; la un moment dat R. a relatat cum l-a bătut pe fiul judecătorului T., împreună cu „ F.” - referindu-se la inculpatul M. . Acesta nu a fost menționat a fi fost prezent la această petrecere. A spus R. că M. i-a aplicat niște „ palete” sau „capace „ victime, dar ar fi afirmat R., că nu l-au bătut prea rău, și că de fapt voiau să-l ducă pe T. la prietena lui Răchita ca să își ceară iertare. Știe că s-a vorbit în A. că P. C. ar fi autorul faptei.
La termenul din data de 8.10.2010 s-a prezentat din proprie inițiativă și a susținut că dorește să declare sub numele real; instanța, a luat concluziile procurorului, părților și ale martorului, precum și motivația acestuia că nu se mai simte amenințat în vreun fel de către inculpați și că dorește să declare sub propria identitate, astfel că s-a procedat la deconspirarea lui. A relatat că a dat declarația în dosarul de urmărire penală, urmare presiunii create de oamenii lui Fizidean care îi solicitau să facă astfel de acuzații, pe care nu le mai menține. Privitor la cei care l-au amenințat a dat explicații neplauzibile, cum că au fost la el acasă 3 persoane, care nu erau din A., pe care nu le cunoaște, ceea ce pare nereal în opinia instanței, câtă vreme declarația a dat-o în perioada în care era încarcerat; a susținut că era în relații de dușmănie cu Fizidean, ceea ce pare îndoielnic, dacă se lecturează participația infracțională a acestuia alături de grupul inculpaților în actele antisociale pentru care a fost condamnat.
La fel i-ar fi spus și martorul Ș. A. că a dat o declarație când era arestat la IPJ A., dar acesta nu i-a spus motivul pentru care a declarat neadevăruri atunci când a fost audiat sub identitate protejată.
Pentru declarațiile date dată în fața instanței, s-a întocmit dosar penal de mărturie mincinoasă și a fost condamnat la 1 an cu executare, prin sentința penală nr .547/2011 a Judecătoriei S.( fila 1485 dosar).
Martorul Ș. A. ( fila 353 dosar instanță) a fost audiat în dosarul de urmărire cu identitate atribuită, sub numele de „I. M. „ ( vol.3 filele 35-36); a solicitat instanței deconspirarea sa, la același termen la care s-a prezentat necitat, împreună cu C. D.. Dând cuvântul părților, martorului Ș. A. care a motivat că starea de pericol a încetat și că nu se mai simte amenințat, instanța i-a admis cererea și l-a audiat cu identitatea sa reală.
În faza de urmărire penală, martorul a declarat că la sfârșitul anului 2004, după liberarea din penitenciar împreună cu: Rohoznean, C., P., și alți prieteni s-au deplasat la Timișoara cu mai multe autoturisme, la restaurantul R., fiind prezent și inculpatul R. O.; în acea seară, inculpatul M. F. nu era prezent. R. a relatat că T. T. s-a luat la harță cu L. P., și cei doi inculpați l-au urmărit la plecarea de pe ștrand, iar la magazinul „Billa” i-au blocat mașina, l-au scos din autoturism, l-au bătut, cu intenția de a-l duce la ștrand, la prietena inculpatului R., ca să își ceară scuze. La . a sărit din mașină, apoi s-au luat după el, iar R. l-a lovit cu mașina; înainte de a urca pe pod, victima a sărit din mașină și a dispărut; R. a spus că T. a fost găsit mort după un timp; a auzit când U. Rohoznean l-a sfătuit pe inculpatul R., după ce acesta a afirmat că și-a reparat mașina lovită, să scape de ea.
La instanța martorul a declarat că retractează acuzele aduse inculpaților, întrucât declarațiile le-a dat sub presiunea lui Fizidean, care l-a amenințat să declare neadevăruri. I-a spus că a avut noroc că era arestat la moartea lui T., pentru că altfel și el ar fi fost cercetat în acest dosar. La București a fost audiat împreună cu C. D., sub identitate protejată și împreună au hotărât să dea curs cererii lui Fizidean și să declare împotriva inculpaților. Au fost de mai multe ori audiați, ultima dată făcând declarațiile în dosar după ce au fost puși în libertate, iar altădată, când ambii martori au fost în stare de arest.
C. D. i-a spus că a fost amenințat de cinci bărbați, care nu erau din A. ( contrar celor spuse de martorul C. și care a precizat instanței că aceștia erau în număr de trei ). Martorul a spus că inculpații nu fac parte dintr-un clan întrucât nu sunt decât ei doi și încă câțiva prieteni, afirmație pe care instanța a apreciat-a a fi neadevărată dacă se au în vedere hotărârile judecătorești și rechizitoriile în care cei doi martori C. și Ș., apar alături de inculpatul R., și de alte persoane, parte dintre aceștia fiind martori propuși de inculpații M. și R. în apărarea lor - și toți au fost angrenați în comiterea de infracțiuni deosebit de grave.
La filele 441 și următoarele este atașat rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată C. D., R. O., R. M., V. D., P. F., Ș. A., S. I., Lehman Gunter, pentru fapte de violență excesivă și ultraj la bunele moravuri, fapte comise de către aceștia înarmați cu bâte tip base-ball, iar pentru faptele de mai sus, toți au și fost condamnați definitiv. A se vedea în acest sens, sentința penală 656/1 aprilie 2003 a Judecătoriei A., fila 570 -582 dosar, definitivă prin decizia penală 406/2003 a Curții de Apel Timișoara la fila 624 dosar, precum și rechizitoriul de la fila 979 și următoarele dosar.
Afirmația martorilor privind starea de temere și amenințare a fost pusă de instanță sub semnul întrebării, câtă vreme cei doi martori, Ș. și C. au a fost cercetați împreună cu Fizidean I. și cei doi inculpați M. și R. în dosarul fraudelor economice .
Din lecturarea hotărârilor judecătorești de condamnare, acești martori apar ca fiind prieteni foarte apropiați ai inculpatului R. O., participând activ și efectiv alături de acesta la fapte de violență, atacând cu bâte de base-ball pe rivalii lor din gruparea adversă, apoi față de împrejurările reieșite din motivarea celorlalte hotărâri de condamnare aflate la dosar, din care rezultă că aceștia, alături de inculpații M. și R., au săvârșit și alte infracțiuni de o violență și periculozitate socială greu de imaginat, instanța a reținut ca fiind pe deplin dovedite relațiile existente între martori și inculpați, legături puternice de apropiere, de clan, care îi animă în a face declarații ce le-ar putea fi favorabile inculpaților în proces; față de toate acestea, instanța le-a înlăturat declarațiile de la stabilirea stării de fapt, întrucât sinceritatea acestora pare a fi mai mult decât îndoielnică.
Și martorul Ș. A., alături de C. D., a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă, pentru declarația dată în fața acestei instanțe, prin aceeași sentință penală, la aceeași pedeapsă.
Instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt reieșită din probațiunea administrată:
La data de 21.05.2004, într-o zi de vineri, T. T. A., împreună cu grupul său de aproximativ 10 prieteni, au sărbătorit ziua de naștere a doi dintre ei, P. A. și P. C., petrecere care a debutat la căsuțele de vacanță din apropierea Ștrandului Neptun, apoi în discoteca „Seven Gates” din incinta acestui ștrand, unde alături de acest local, așa cum se poate observa și în planșele foto de la dosar, sunt mai multe restaurante și terase ( a se vedea fotografiile de la file 86-92 volum 1 dosar urmărire penală). Conform spuselor patronului acestei discoteci, martorul P. M. S., pe seară se pot aduna mai mult de 200 de persoane, localul fiind mereu aglomerat la sfârșit de săptămână. Tot atunci se sărbătoreau Sfinții C. și E..
Împreună cu victima au fost prezenți în bar începând cu ora 23, martorii: P. C., P. A., O. A., H. B. R., A. A., B. Carlos R., Teiceanu A., Ghiliniță F. D., R. C. A., T. M., C. F., ș.a.
La această petrecere, mai mulți din anturajul lui T. T. au consumat alcool în cantități importante, astfel că și T. T. și martorul P. C. erau în jurul orelor două, în stare avansată de ebrietate. Victima a consumat nu doar băuturi energizante B52, dar și aproape o sticlă de whisky adusă cadou sărbătoriților ( din buletinul de analiză toxicologică al SML A. rezultă că victima T. T. avea în momentul decesului o alcoolemie de 0.30 g/1000 ml - volumul 2 fila 20 dosar urmărire penală).
De mai multe ori, T. T. a părăsit discoteca neînsoțit ( a se vedea declarațiile martorelor R. C., S. A. ), dar ultima dată a revenit în local agitat, nervos și recalcitrant și a aruncat de pe masă pe jos toate paharele, spărgându-le. Acest fapt a făcut necesară intervenția ospătarilor, audiați în calitate de martori R. F. M., A. S., precum și a patronului localului, P. M..
Incidentul a fost aplanat și în jurul orelor două noaptea, când martorul P. C. a ieșit afară din bar, cu intenția de a pleca acasă, s-a întâlnit cu T. T. lângă barul „Capuccino” și s-au hotărât să plece acasă, având drumul comun, spre cartierul Micălaca.
Se pare că atunci când era afară din bar, înainte de a pleca, victima a vorbit cu doi bărbați și o femeie cu care nu s-a certat, dar bărbații, nu erau cei doi inculpați, așa cum a afirmat martorul Michelis Walter.
T. T. avea la plecarea din ștrand, un pahar cu alcool în mână.
Deși era marcat de băutură, T. T. s-a urcat la volanul autoturismului Mercedes cu nr. de înmatriculare_, aparținând tatălui său și după ce a ambalat și turat motorul, a plecat în trombă, pierzând controlul volanului și acroșând două autoturisme parcate regulamentar lângă trotuarul din partea dreaptă a carosabilului, după ieșirea din ștrand: o mașină Lada aparținând lui L. I. și un Renault roșu al martorului Daul A..
Acest eveniment rutier a fost observat atât de jandarmul aflat în post, martorul Michelis Walter M. și care se găsea la cca 1,5 km de locul impactului, precum și de taximetriști aflați în stația din ștrand, printre care și martorul Butar F. O.. Fără a se opri, T. T., a încetinit apoi și-a continuat drumul spre locuința martorului P. C.. Urmare impactului, toate cele trei mașini au suferit avarii: Mercedesul, pe partea sa stângă, iar celelalte două autoturisme, avarii conform celor descrise în actele de constate ale poliției ( a se vedea procesele verbale întocmite ).
Acest accident rutier a avut loc în jurul orelor 2,20 – 2,30 și se știe acest lucru, deoarece fost anunțată imediat Poliția, iar autoturismul Mercedes a fost dat în consemn spre a fi depistat și oprit în trafic.
Victima și-a continuat drumul cu viteză de 80-90 km la oră și cu casetofonul dat la maxim, până în fața blocului în care locuiește martorul P. C., . Micălaca, zona 300.
La coborâre, T. T., i-a cerut prietenului său, textual „spune-le părinților mei că îi iubesc”, după care a plecat. Această afirmație nefericită, coroborată cu accidentul rutier pe care l-a produs, a apreciat instanța că a avut importanță și a contribuit în mod nefast pentru ancheta care s-a derulat și care a urmat inițial piste greșite.
Cum martorul P. C. știa că victima locuia relativ aproape, la scurt timp a început să-l sune la telefon să vadă dacă a ajuns acasă cu bine, fiind îngrijorat de faptul că victima conducea băut și de mesajul pe care T. T. l-a lăsat spre a-l transmite părinților lui.
La scurt timp, după despărțirea de martorul P. C., după orele 2,30 noaptea, în imediata apropiere a blocului, lângă o ghenă de gunoi și pe o stradă cu sens unic s-a auzit gălăgie, iar trei locatari dintr-un . magazinului „Billa” au văzut Mercedesul victimei parcat lângă bordură.
Mai mult decât atât, la un an de la incident, a fost identificată și audiată martora B. E. O., care a auzit la acea oră din noapte, voci de bărbați tineri certându-se și care a văzut două sau trei siluete de bărbați care erau în dreptul șoferului, în mișcare, ca și cum doreau să scoată ceva sau pe cineva din autoturism. Episodul a durat 10-15 minute, interval de timp în care martora a mers în bucătărie și a mâncat, iar când a revenit în sufragerie, înainte de culcare și s-a uitat pe geam a observat că autoturismul era poziționat în același loc.
Ceilalți doi locatari, martorii Ș. S. și M. C. D., nu au furnizat relații referitoare la făptuitori, ei privind pe geam mai târziu,când mașina era deja abandonată, iar T. T. dispărut, de aceea și relatările lor nu au adus prea multă lumină în cauză decât, sub aspectul poziționării Mercedesului.
La scurt timp, au sosit martorii G. M. R. și C. R., care au trecut prin zonă și au observat autoturismul cu farurile aprinse, cu cheile în contact, cu geamul șoferului coborât, parbrizul din față din dreptul conducătorul auto fisurat, și mașina avariată pe partea dreaptă și cum și-au imaginat că a avut loc un accident l-au strigat pe șofer și l-au căutat împrejurul mașinii. Martorii C. R. și G. M. s-au întâlnit în jurul orelor 3-3,30 cu P. C. care a coborât din taxiul condus de martorul Butar F. O., și care le-a indicat nr. 953 pe care să apeleze poliția. După ce l-a lăsat pe P. C. la blocul prietenei lui, taximetristul s-a reîntors la autoturismul Mercedes realizând că este cel despre care cunoștea că a fost implicat în accident, fiind la momentul impactului cu cele două mașini în stația de taxiuri din ștrand, de unde l-a și luat în jurul orelor 3- 3,10 pe martorul P. C. și l-a adus în cartierul Micălaca.
Martora Sedan M., prietena lui P. C. și colega ei de cameră, Tisan L., confirmă afirmațiile martorului privind ora la care a ajuns acasă.
La fața locului s-au deplasat polițiștii audiați în calitate de martori și au stabilit avariile mașinilor implicate în accidentul de pe ștrand cât și starea în care au găsit mașina victimei T. T.: cu parbrizul în dreptul șoferului fisurat din exterior, cu cheile în contact, cu geamul șoferului coborât de jumătate, cu farurile aprinse, cu ușa deschisă sau descuiată, așa cum rezultă din procesele verbale de la dosar, expertizele auto efectuate și cum reiese și din declarațiile martorilor: G. T., F. I., T. V., M. I..
A fost apreciată a fi elocventă în opinia instanței remarca unuia dintre polițiști, martorul G. T. sosit la fața locului și care a afirmat că în toată cariera lui, nu s-a întâlnit cu cazuri de autoturisme abandonate astfel, cu cheile în contact, cu farurile aprinse, ușile deschise, geamul coborât, ceea ce a justificat în opinia instanței plecarea intempestivă și părăsirea forțată a mașinii de către victimă.
Din acest moment, nu s-a mai știut nimic despre T. T., decât a treia zi duminica dimineața, când corpul său a fost găsit la o distanță considerabilă de locul în care a fost abandonat autoturismul și mai important, pe malul celălalt al Mureșului, într-un poligon al armatei, departe de orice așezare ori locuință, pe un câmp, în apropierea albiei râului. Acest fapt, concluziile expertizei medico legale ( în special cele de la pct 6, 7 - fila 94 vol.2 dosar urmărire penală, precum și relatările reieșite din declarațiile martorilor sub acoperire, au îndreptățit instanța în a stabili că transportarea victimei pe celălalt mal al râului s-a realizat cu o altă mașină, până în apropierea sau chiar în poligonul militar unde a fost găsit cadavrul.
Timp de două zile, de sâmbăta dimineața și până duminica la prânz, familia și prietenii victimei ( P. C., C. F., iubita acestuia -C. A., părțile vătămate - T. I. și M.) au încercat zadarnic să îl caute la cunoscuți, l-au sunat la telefon, toate demersurile făcute rămânând fără succes.
La data de 23.05.2005, duminica, în jurul orelor 11, martorul H. G., văcar, în timp ce mâna vitele, a observat la o distanță de cca 30 de m de malul stâng al râului M., într-o zonă virană, în iarbă, la aproximativ 1000 de m în amonte de ștrandul Neptun, în spatele unității militare din Cetate din județul A., cadavrul unui bărbat. ( a se vedea declarația martorului în volumul 3 fila 5 dosar urmărire penală, declarație citită de către instanță, conform art. 327 alin 3 C.proc.pen.).
Au fost anunțate organele de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului ( a se vedea declarațiile martorilor O. C., M. Șt., Z. M și actele încheiate cu acest prilej în dosar ).
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit cu exactitate locul și poziția în care a fost găsit corpul victimei T. T. A. în vârstă de 20 de ani, îmbrăcămintea ce o purta, bunurile găsite asupra lui. Printre acestea a fost găsit telefonul mobil care era stins și care avea acumulatorul întors, ceea ce ar fi împiedicat și o eventuală localizare a acestuia prin GPS, așa cum s-a precizat în dosar de către unul din martori, O. C..
În portmoneul său au fost găsite actele de identitate și carnetul de student, care au condus la identificarea acestuia, fiind apoi anunțată și familia T. .
S-au efectuat fotografii judiciare, au fost întocmite acte medico-legale preliminarii de către medicul legist ( martorul C. S. ) iar la autopsie, s-a stabilit că victima prezenta disjuncție de bazin, ruptură de rinichi drept, hematom renal stâng, ruptură de plămân drept, ruptură coastă 8 și 9 dreapta.
Ulterior au fost întocmite și alte acte medicale, urmare exhumării dispuse de către instituțiile medico-legale și au fost efectuate expertize medico legale, până la cel mai înalt nivel și for abilitat.
Din concluziile raportului de nouă expertiză medico legală cu nr. A_, efectuată de I.N.M.L. „Prof. Dr. M. Minovici”, vol. II, filele 79-94, a rezultat că „moartea numitului T. T. A. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic, consecința unui politraumatism, soldat cu fractură de mandibulă paramedian drept cu avulsia traumatică a dintelui 46, fractură cominutivă de omoplat drept, fracturi costale hemitorace drept, dehiscență de simfiză pubiană cu smulgere de ligament suprasimfizar pe partea stângă, dehiscență sacro-iliacă bilaterală, hemoragie meningee, contuzie pulmonară dreaptă, ruptură renală dreaptă, infiltrat sanguin perirenal bilateral.
În acest ultim raportul medico-legal efectuat s-a stabilit că: „leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur ( contondent) și prin sumarea efectelor acestora în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Disjuncția de simfiză pubiană cu smulgere de ligament s-a putut produce indirect prin suprasolicitarea simfizei pubiene prin mecanism de forfecare forțată a membrelor inferioare. Moartea nu s-a instalat instantaneu și victima a putut supraviețui o perioadă de timp în care se putea deplasa cu dificultate pe o anumită distanță. Leziunile grave ale aparatului locomotor îl puneau în imposibilitatea traversării râului M. în varianta înotului activ sau pasiv tip plută. Raportat la aspectul morfologic al leziunilor traumatice, acestea au caracter nespecific producerii unui accident rutier, cu posibilitatea ca victima să fi ocupat locul conducătorului auto. Nu se poate exclude cu certitudine ca mecanism în tanatogeneză, expunerea victimei la temperatură scăzută și umiditate”.
Din declarațiile martorilor audiați, a rezultat că în ultimele două zile înainte de fi găsită victima în A. a plouat torențial, astfel că urme traseologice de târâre, de încălțăminte, de roți, etc. nu au mai putut fi obiectiv prelevate.
Probele administrate, expertizele efectuate, au stabilit din punct de vedere științific, iar martorii audiați ( medici legiști, experți tehnici ), au confirmat și explicat de ce anume decesul lui T. T. nu a survenit ca urmare a faptului că: victima s-ar fi lovit la impactul rutier de pe ștrand cu capul de parbriz, ori de schimbătorul de viteză în zona abdominală, ori s-ar fi înecat în albia râului și nici nu s-a sinucis, sărind de pe pod. Medicul legist C. S., în depoziția sa, a precizat că impactul corpului, printr-o astfel de săritură de pe pod, cu apa sub nivelul de acoperire al bolovanilor din râu, nu putea produce leziunile constatate la autopsie, și personal a înlăturat o astfel de susținere nerealistă. S-au cercetat în dosar astfel de variante, având în vedere ultimele cuvinte transmise părinților prin martorul P. C., accidentul rutier produs pe ștrand, hainele și obiectele personale ude parțial ale victimei.
Chiar dacă au fost vehiculate la începutul anchetei diferite ipoteze și verificate mai multe variante în care ar fi putut surveni decesul lui T. T., instanța a reținut ca fiind stabilit cu certitudine la acest moment, prin probele administrate în dosar că decesul acestuia s-a datorată lovirii repetate cu pumnii, picioarele și cu o crosă de golf în zona abdominală, prin forfecarea picioarelor, așa cum au atestat probele științifice și testimoniale menționate .
Toate celelalte ipotezele avansate în dosar (înec, sinucidere, cădere, etc.) nu au susținere probatorie, iar după ce au fost temeinic verificate și cercetate, în mod just și pe rând au fost înlăturate, urmare probelor subsecvente aduse în completarea primelor cercetări, astfel că, în opinia instanței, orice altă variantă în afara aceleia de omor, este nereală, nesusținută și contrazisă de probele științifice și testimoniale administrate și pe cale de consecință au fost înlăturate.
Urmare acestor ezitări și piste false urmate de anchetatori, dublate de durerea incomensurabilă provocată de decesul fiului său, T. I. a procedat la formularea de sesizări, recuzări, plângeri penale formulate împotriva celor ce s-au ocupat de dosar: medici, polițiști, ori procurori.
Referindu-se la modul în care s-a desfășurat ancheta în dosar, pistele urmate de anchetatori, actele medicale emise de medicii legiști, afirmațiile făcute de șeful poliției A. în presă referitoare la lipsa suspiciunilor unui omor în dosar, având în vedere motivele și argumentele aduse de procurorul care i-a anchetat pe cei de mai sus, precum și expozitivul soluției de netrimitere în judecată a celor 11 persoane implicate în primele cercetări din acest dosar, instanța pe de o parte și le-a însușit și a apreciat la rândul ei, veridicitatea afirmației exprimate în concluzia finală a rezoluției emise în dosarul nr.219/P/2010, aceea a lipsei intenției de a denatura sau canaliza greșit ancheta ( fila 1245 vol. 5 dosar instanță), putându-se reține eventual, și un neprofesionalism concertat al acestora.
Instanța a găsit explicația și justificarea acestor demersuri făcute de partea vătămată, având în vedere termenul îndelungat de soluționare a dosarului și față de ceea ce personal a sesizat din dosar, faptul că au fost ratate momente importante în anchetă, ce au condus la tergiversarea soluționării lui.
Astfel, din rapoartele întocmite și declarațiile date de polițiștii Kati Z. și C. M. ( fila 334-335 volum 3 dosar urmărire penală ) a rezultat că acestora li s-a solicitat în ziua descoperirii cadavrului să cerceteze malul râului M. și să identifice potențiali martori oculari, solicitare prin care au și fost identificați și conduși la sediu, un număr de cinci pescari și un cetățean care lucra grădina în zona aceea, persoane care nu rezultă că au fost audiate. Depozițiile acestora, este posibil să fi avut sau nu valoare probantă în dosar, ori chiar dacă au fost ascultate de polițiști, nu au fost consemnate în scris; astfel că lista cu numele lor a fost ulterior solicitată celor doi martori, refăcută de aceștia și predată unui polițist ( T. ), iar după alte șase luni, tot acesta a solicitat-o din nou, însă aceasta nu a mai putut fi reconstituită, întrucât agenda în care erau consemnate numele lor, a fost distrusă în timp, odată cu transferarea celor doi polițiști de la poliția A., la postul de poliție Pâncota.
Data raportului celor doi agenți este la cca doi ani de la faptă, ceea ce denotă o tergiversare și ratare a primelor acte de cercetare în dosar, care posibil să fi condus la depistarea autorilor mai apropiată de momentul săvârșirii ei.
Este indubitabil că descoperirea în anul 2009 a unor martori sub identitate protejată care să declare fapte comise în perioada 2004-2006, inclusiv cauza T., s-a datorat celor trei momente importante, reținute ca atare și cu putere de lucru judecat în hotărârile de condamnare atașate la dosar, pronunțate în cauze cu sau fără legătura cu aceasta.
Astfel, s-a reținut că în perioada amintită, pe teritoriul municipiului A. au acționat în mod coordonat mai multe grupări infracționale specializate în comiterea de fapte antisociale ( șantaje, lipsiri de libertate, violări de domiciliu, agresiuni între bande rivale, tâlhării, operațiuni de cămătărie), pentru a obține beneficii materiale și financiare.
Un prim grup infracțional organizat era format din M. Dolimar, C. F., F. V., B. I. ( dosar 51/P/2006), dosar în care au apărut indicii referitoare la al doilea grup infracțional organizat, grup condus de Fizidean I. ( 114/P/2006) privind devalizări de firme, apoi și în alte dosare penale judecate prin disjungeri din acestea, în care au apărut indicii și au fost descoperite fapte în care urmărirea penală era începută „in rem”.
Probațiunea, în toate aceste cauze a fost dificil de administrat, în contextul în care martorii care cunoșteau împrejurări esențiale refuzau să depună mărturie, fie datorită sentimentului de teamă și insecuritate pentru ei și familiile lor, fie datorită spiritului de clan și prietenie care îi anima la un moment dat. Nu este mai puțin adevărat nici faptul că între aceste clanuri au alternat perioadele de maximă apropiere și cooperare în cazul infracțiunilor comise împreună, cu perioadele de acalmie și cu cele în care aveau interese ( economice, ori afaceri penale ) contrarii. În acest sens a se vedea și declarația martorului O. C..
Pe această linie de gândire, instanța a reținut ca fiind dovedită apropierea dintre cei doi inculpați pe de o parte și între aceștia și o parte a martorilor cu identitate protejată din dosar, pe de altă parte, astfel că, în mod cert, martorii audiați și reținuți că spun adevărul de către instanță, aveau cunoștință despre faptele pe care inculpații le-au comis și despre care au susținut că aceștia, deși le-au săvârșit, nu au răspuns penal.
Că este așa se poate trage concluzia și din împrejurarea necunoscută instanței și probată prin cererea de administrare de probe încuviințată prin care, pentru niște fapte despre care acești martori au relatat instanței că ar fi fost săvârșite de către cei doi inculpați M. și R. și care au fost soluționate cu netrimiterea lor în judecată, împrejurare care a fost ulterior confirmată, prin actele înaintate de Parchetele de pe lângă Judecătoria și T. A., despre care s-a făcut vorbire deja.( volum 2 filele 455-466 dosar) .
Așa cum s-a reținut și în hotărârile judecătorești depuse la dosar și în rechizitoriul emis la 21.03.2011 (aflat la fila 979 dosar) prin care au fost trimiși în judecată inculpații M., R., Fizidean, Ș. ș.a. pentru infracțiuni și fraude economice ( și pentru care inculpații din dosar au și fost condamnați la pedepse de câte 9 ani închisoare cu executare –sentință nedefinitivă ), trei au fost momentele reprezentative care au condus la finalizarea unor anchetelor în dosare ajunse pe rolul instanțelor: condamnarea lui M. Dolimar, C. F. la pedepse cu închisoarea, arestarea preventivă a lui Fizidean ( dosar 29/P/2008- clanul Î.) și arestarea lui M. și R. în dosarul_ al Judecătoriei A., pentru ultraj la bunele moravuri și violență.
Aceste evenimente au facilitat documentarea activităților infracționale comise pe raza județului A. în perioada anilor 2003-2007 și tragerea la răspunderea penală a făptuitorilor, arestarea capilor lumii interlope, fiind de natură a conferi încredere părților vătămate în actul de justiție, în anchetatori, și nu lipsită de interes a fost probabil și oportunitatea pentru unii dintre membrii cercetați în dosare penale de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, în cazul denunțării autorilor unor infracțiuni despre care aveau ei cunoștință dar figurau cu autori nedescoperiți de către organele de anchetă. ( acel „16” din biletul atașat la fila 361 dosar).
Un element ilustrativ din această perspectivă, a fost declarația martorului B. A. (fila1343 dosar ) a cărui depoziție a transferat o altă lumină asupra cauzei deduse judecății.
Acesta a fost cel care a fost chemat telefonic de la Oradea la A. și împreună cu ceilalți doi orădeni, Kopar și Lakatos ( cei cărora le era adresat biletul de la fila 361 dosar depus de martorul sub acoperire „P. M." ) și împreună cu alte persoane din A., au săvârșit tentativa de omor asupra inculpatului M. F.. Martorul a denunțat pe parcursul procesului derulat în paralel cu acesta, pe autorul unei tâlhării urmată de decesul victimei, iar pedeapsa acestuia a fost redusă pentru fapta comisă asupra inculpatului M. F. ( conform art. 19 din legea 682/2002 și cu aplicarea art. 321 indice 1 C.proc.pen ) de la 12 ani, la 6 ani închisoare ( fila 1471-1472 dosar).
Această împrejurare apărută la 28.09.2011 ( fila 1342) și relevată de martor, legată de modul în care au fost descoperiți autorii unor fapte rămase timp de mai mulți ani în atenția anchetatorilor cu autori necunoscuți ( cum a fost și tâlhăria descoperită mai sus) a ridicat instanței suspiciuni referitor la interesul și realitatea amenințărilor proferate la adresa inculpatului M. F., față de care niciodată nu a apărut vreun zvon legat de persoana sa și decesul victimei T. T., anterior lunii ianuarie 2009, data în care a fost înjunghiat de martor.
Instanța a reținut și observat numărul neobișnuit de mare, atipic pentru actul de justiție în general, al părților vătămate și al martorilor care și-au păstrat anonimatul de frica inculpaților judecați și care s-a stabilit că fac parte din clanurile mafiote din A., Oradea, sau Timișoara, constatare realizată în baza hotărârilor judecătorești definitive atașate din dosarele penale instrumentate de T. A., Curtea de Apel Timișoara și rămase definitive la Î.C.C.J, dosare cu impact și relevanță și în această cauză.
Totodată, instanța a reținut atenția asupra credibilității a parte din martorii cu identitate protejată propuși de către acuzare și martori propuși de către apărare în acest dosar, iar aceste tipuri și caractere umane și elemente apărute în dosar, au ridicat instanței serioase probleme în analiza și decelarea stării de fapt conturate ca fiind certă și probată și care poate fi reținută, în afara oricărui dubiu.
Nu trebuie pierdută din vedere nici poziția procesuală a celor doi inculpați care susțin că sunt nevinovați.
Inculpatul R. O. a negat fapta și a susținut constant și contradictoriu de la prima, la ultima declarație, alibiuri neconfirmate și contrazise atât de el pe parcursul celor cinci declarații date în dosar, cât și de martorii Borec N.,C. D., T. I., K. L., V. F., A. S., declarații care se contrazic și cu cele ale inculpatului M. F.. Astfel R. O. a susținut fie că a fost plecat din țară, fie că avea piciorul în ghips, că a fost în 21.05 2004 la Lehman Gunther, apoi că a fost însoțit de concubina sa la un cumnat și la un prieten în Crăiman și în cele din urmă a ajuns și la Lehman, apoi a menționat că a fost a doua zi, în 22.05.2004 la același Lehman Gunter cu sau fără concubina sa Borec N., martoră care nu-i confirma susținerea, la fel ca și sora acesteia C. D.; a susținut că a fost și M. F. cu concubina sa timp de cca 10-15 minute la Lehman, contrar celor afirmate de M. F., care a spus că au stat împreuna cca două ore la acesta, etc.
Referitor la alibiul propus de inculpați a fi luat în considerare de către instanță, acela de a fi fost împreună la Lehman Gunter de Sfântul C. și E., împreuna cu cele două prietene ale lor, martorele Borec N. și K. L., instanța l-a înlăturat ca fiind total nesincer și nedovedit, întrucât alăturând declarațiile succesive ale inculpaților pe acest aspect și ale martorilor Lehman G., Borec N., K. L,C. D. la urmărire penală și la instanță, s-a constatat că există contradicții majore, atât cu privire la dată ( unii spun de data 21.05.2004, alții de 22.05.2004 ), cu privire la ore, la timp petrecut împreună, la persoane prezente, etc. contradicții existente și între declarațiile aceluiași martor luate succesiv, astfel că revenirile la declarațiile anterioare și motivațiile aduse sunt neverosimile și nemotivate credibil.
Nu este sinceră și adevărată nici susținerea referitoare la faptul că inculpatul R. O. nu era prieten cu L. P. la momentul decesului victimei, pe de o parte că, la primele declarații aceasta a susținut că era cu inculpatul cu ceva timp înainte de ziua ei ( pentru ca apoi să susțină, ca și inculpații, că s-au cunoscut după ziua ei de naștere), apoi pentru faptul că actele depuse de martoră nu dovedesc decât data plecării în Italia ( fila 1417 dosar) nu și perioada rămasă acolo ori întoarcerea, iar în al treilea rând, pentru că alți doi martori audiați în dosar, au plasat prietenia acestora existentă la data decesului lui T. T. ( V. F., fila 24 verso volum3 urmărire penală și A. S., vol. 3 fila 61 dos. urmărire penală).
Nu este lipsită de relevanță și are importanță și cererea scrisă de probațiune în apărare (aflată la fila 827 dosar)formulată de apărătorul ales al coinculpatului M. F., d-l A. A. (cel care l-a asistat pe inculpat la momentul luării măsurii preventive și când M. F. a relatat cu amănunte participarea inculpatului R. la acest omor ), prin care precizează textual că, „L. P., dacă nu era învinuită și ea, era în măsură să ofere date relevante pentru episodul în care a fost jignită de către victima T. T.”, afirmație căreia instanța i-a acordat încărcătura specifică probității profesionale a celui ce o susține.
Așa fiind, instanța a apreciat ca fiind dovedită prietenia celor doi la data decesului victimei, precum și mobilul faptei de omor, iar afirmațiile martorei L. P. de a nega orice implicare în acest caz, o interpretează instanța ca fiind a unei persoane direct interesate, deoarece și în prezent este cercetată, alături de o terță persoană pentru complicitate la acest omor, așa cum reiese din adresa Parchetului Î.C.C.J. Apărarea inculpatului R. O. că nu o cunoștea pe L. P. la data omorului a fost așadar înlăturată ca nesinceră.
Instanța nu a primit nici apărarea referitoare la împrejurarea că inculpatul nu putea merge sau că avea piciorul în ghips la data decesului victimei, declarația martorului T. I., medicul care l-a operat pe inculpatul R. la picior, infirmând spusele inculpatului și ale asistentului medical, martorul arătând că de la data operației ( 13-14 aprilie 2004 ), plecând pe picioarele lui de la spital, la o luna și șase zile (21.05.2004. ) inculpatul cu certitudine putea merge. Se înțelege așadar, că acesta putea și conduce autoturismul, astfel că declarația medicului curant, care s-a coroborat cu cele consemnate în foaia de observație, în fișa medicală, în biletul de ieșire din spital, a fost privită ca reflectând adevărul, iar instanța a reținut ca dovedită această împrejurare și a înlăturat ca nesincere depozițiile martorilor care au afirmat contrariul.
A fost înlăturată de asemenea ca neadevărată și susținerea inculpatului R. O. în sensul că, acesta nu avea crosele de golf în anul 2004, doar din anul 2007, atunci când le-a cumpărat din Ungaria, împreună cu Tegledi și P. E. A fost înlăturată această apărare a inculpatului din mai multe motive. Pe de o parte, această teză este infirmată de una din primele sale declarații ( fila 108 verso dosar_ al Tribunalului A.), în care a susținut că ținea crosele în portbagajul mașinii pentru că voia să le vândă ( se înțelege că în anul 2004 ). Pe de altă parte, se are în vedere că în soluțiile de netrimitere în judecată, anterior faptei din 2004 acesta folosea astfel de crose de golf, care i-au și fost confiscate de poliție; din declarația martorului V. F. s-a reținut că acesta avea astfel de crose în portbagaj, referindu-se la anul 2004 precum și în anul 2007, an în care M. a primit de la inculpatul R. o crosă de golf cu care trebuia să agreseze o persoană, crosă pe care martorul a ascuns-o și apoi a predat-o la poliție și care se află la dosarul cauzei. Și L. P. în prima declarație a confirmat că inculpatul avea crose de golf în anul 2004 în portbagajul mașinii. Afirmațiile martorului P. E. cum că inculpatul a cumpărat 17-18 crose din Ungaria ca să le vândă în A., câtă vreme nu există niciun teren de golf în zona aceea, apare ca puerilă și făcută pro cauza ( fără a mai avea în vedere și contradicțiile dintre declarațiile acestuia și ale martorului Tegledi, pe diferite aspecte legate de locația unde au locuit în Ungaria).
Așa fiind, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpatul R. O. în mod continuu, din 2002 în 2007 a deținut și a folosit crose de golf, cumpărate în scopul utilizării alături de bâte de baseball și alte obiecte contondente la agresiuni, obiecte care, așa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul le-a folosit în luptele de stradă în care a fost implicat.
S-a reținut și legătura existentă, pe de o parte între acest obiect vulnerant și fisura din parbrizul mașinii victimei, precum și posibilitatea și probabilitatea stabilită de expertiza efectuată, ca leziunea produsă lui T. T. în zona abdominală, să fie produsă cu un obiect asemănător crosei de golf prezentată ca și mijloc de probă .
Acreditarea ideii că cei din clanul „Î.” s-ar răzbuna pe el prin acest dosar, pentru faptul că nu ar fi reușit să-l determine pe M. F. să își retragă plângerea pentru tentativă de omor, nu a fost primită, cu următoarea motivație: primele acuzații la adresa sa au apărut cu mult înainte de tentativa de omor comisă asupra lui M. F., astfel că instanța nu a acceptat ca veridică această susținere și conexiune deoarece, pe lângă faptul că este greu credibilă și lipsită de logică, și pentru faptul că martorii M. Dolimar, C. F., precum și ambii inculpați au susținut, fără a contesta că, încă din 2007, apărătorul inculpaților M. și C., avocatul I. M., a aflat de la alți inculpați pe care îi apăra de vehicularea numelui inculpatului R. O.. Nici unul din toți cei patru, nici cei doi martori și nici cei doi inculpați, nu au spus ca avocatul I. M. să fi pomenit sau să susțină în anul 2007 ceva și despre participarea inculpatului M. F., aspect important în opinia instanței și care a cântărit la luarea deciziei, ori dacă cei doi erau nedespărțiți, era probabil ca ambii să fie incriminați, încă de atunci.
A cântărit mult, în evaluarea tuturor probelor aduse în acuzarea celor doi inculpați R. O. și M. F. faptul că nu se poate face abstracție de o împrejurare ce a făcut, în opinia instanței ca situația lor să fie diferită.
Această diferență o constituie împrejurarea că voit sau nu, cel mai probabil că da, inculpatul M. F. și-a structurat apărarea și s-a prevalat abil, făcând conexiuni între infracțiunea de omor comisă asupra lui T. T. și infracțiunea de tentativă de omor comisă asupra sa, conexiune care nu poate fi deloc neglijată câtă vreme s-a dovedit că în penitenciar i s-a solicitat de către mai multe persoane acuzate de infracțiunea comisă asupra să își retragă plângerea penală împotriva tuturor participanților.
O parte dintre cei care au fost audiați pot fi dintre aceste persoane, după cum alte persoane cu identitate protejată, nu fac nicicum parte dintre aceștia și nici nu au tangență cu lume interlopă.
Așa fiind, în vreme ce niciunul din martorii cu identitate protejată, nici cei aparținând lumii interlope, nici ceilalți, cei care sunt neutri, nu sunt și nici nu s-a dovedit că ar avea vreun temei sau motiv a fi în dușmănie cu inculpatul R. O., instanța a reținut, alături de prima declarație a coinculpatului M. F., că toți aceștia au spus adevărul atunci când au arătat despre relatările inculpatului R. O. prin care le-a mărturisit despre omorul lui T. T..( s-a arătat motivele pentru care au fost înlăturați de la stabilirea stării de fapt, martorii C. D. și Ș. A. ).
În opinia instanței, declarațiile martorilor P. N., P. M., C. E., G. P., D. L. s-au coroborat și cu primele declarațiile ale inculpatului M. F., și cu celelalte probe științifice, probe scrise și probe testimoniale menționate în dosar și converg ideii vinovăției inculpatului R. O. pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa.
Referitor la aceste prime declarații ale coinculpatului M. F. prin care acesta a arătat relativ detaliat și credibil modul în care a fost contactat la telefon inculpatul în dimineața următoare de către inculpatul R., discuțiile purtate cu acesta, descrierea faptei cu amănuntele menționate și față de toate aceste declarații făcute de inculpatul M., instanța a avansat următorul raționament: este de neconceput, de neacceptat și de necrezut ca inculpatul M. F., prietenul cel mai bun și nedespărțit al acestuia, ruda sa (naș), cel cu care și-a petrecut ultimii 10 ani, fost jandarm care nu are cum să nu înțeleagă repercusiunile unei astfel de declarații, să–l incrimineze neadevărat pe cel cu care, la momentul acestor declarații împărțeau de mai mult timp aceeași celulă și să îl acuze pe nedrept; acest lucru ar fi însă justificat și credibil, câtă vreme, așa cum el însuși a arătat că a gândit „ dacă a făcut-o și au probe, atunci să își ispășească pedeapsa”;
Nu este de asemenea credibil ca B. M., concubina lui și prietenă cu R. să-l sfătuiască sa declare astfel, dacă desigur și aceasta la rândul ei nu ar fi cunoscut adevărul. În opinia instanței, dacă nu ar fi cunoscut la rândul lui împrejurarea că acesta este autorul omorului comis asupra lui T., M. F. nu ar fi putut nici chiar cu prețul libertății lui să susțină un astfel de neadevăr. Este de neconceput și de neacceptat pentru instanță, că orice promisiune a unui polițist ar putea să te determine să declari împotriva celui mai apropiat prieten, dacă nu ai știi că cele afirmate sunt adevărate.
Cu privire la participația inculpatului M. F. la acest omor, instanța a avut următorul raționament: dintre martorii acoperiți, unii s-ar putea să fie interesați, apărarea inculpatului să apară credibilă instanței, dacă are în vedere interceptarea unei convorbiri telefonice a inculpatului cu o persoană, convorbire inserată în cuprinsul unei hotărâri judecătorești atașate;
Câtă vreme nu a fost săvârșită infracțiunea gravă de tentativă de omor îndreptată împotriva lui, parte din martorii sub acoperire nu au declarat nimic concludent despre participația acestuia, în vreme ce despre R. O. și fratele său, aceste acuzații au existat.
S-a ridicat întrebarea legitimă, care este motivul pentru care, „P. M.”martor sub acoperire, revine asupra participației lui Ș. A., inițial de o manieră convingătoare, însă la momentul atașării unor hotărâri judecătorești în care acesta și-a retras plângerea penală într-un dosar, revenirea a părut explicabilă pentru instanță dar, a ridicat un semn de întrebare. La fel, dacă se are în vedere, că în același dosar altă parte vătămată (a grupării inculpatului M. F.), șoferul acestuia, Gunther Lehman și-a retras și el plângerea penală formulată. Acest demers prin care toate plângerile penale au fost retrase de părțile vătămate împotriva tuturor autorilor violențelor exercitate asupra lor, de cei din gruparea adversă, mai puțin de către inculpatul M. F., poate primi cel puțin două interpretări care pot fi diametral opuse: fie inculpatul nu și-a retras plângerea penală pentru a-i profita și a discredita unul ( ii) din martorii sub acoperire, ceea ce instanța nu exclude, dar nici nu poate înlătura, că acest demers al martorilor sub acoperire, poate fi o înscenare, în ceea ce îl privește pe M. F., pentru că nu și-a retras plângerea pentru tentativa de omor, situație în care eroarea judiciară ar fi greu de imaginat.
Un argument pentru care s-ar putea susține și această a doua teză și ar face ca apărarea inculpatului M. să pară credibilă, îl reprezintă amenințările proferate cu denunțul unor fapte, despre care instanța nu înțelege dacă sunt sau nu reale, și care rezultă, fără putere de tăgadă din transcrierea convorbirii telefonice dintre inculpat și unul din agresorii săi, convorbire purtată în data de 9.01.2009 orele 23, și apărută în hotărârea atașată la fila 1477 dosar, prin care acesta i se adresează astfel: „ Deci, eu vreau să-ți zic să-ți fie bine, deci se ajunge ori la pârnaie, și....ori la tăieturi și la mama dracu. Deci sunt făcute planuri, mă înțelegi, și.... ăăăă... împotrivă. T. A..... că te doare capul. M-ai înțeles tu? Și bine nu iasă, crede-mă ce-ți spun eu. Deci, îi pornită o grămadă de lume, mă înțelegi, împotriva ta, de te ferească Dumnezeu”. Nu este mai puțin adevărat că această convorbire era anterioară tentativei de omor, dar amenințările cu tăieturile, tribunalul și lumea pornită împotriva inculpatului, instanța le-a avut în vedere, chiar dacă nu se poate stabili cu precizie la ce anume din toate, s-a referit interlocutorul inculpatului M..
Analizând câți din cei cinci martori sub acoperire pot susține acuzele în ceea ce îl privește pe acest inculpat, dacă s-ar înlătura cei care, teoretic ar putea fi în vreun fel interesați și procedând la înlăturarea depozițiilor acestora în ce îl privește pe M. F. pentru acest motiv, instanța a constatat, că martorii sub acoperire ( neutri) rămași în discuție, nu au oferit date suficiente, concludente și argumente pentru care să se poată aprecia că prezumția de nevinovăție ar fi fost răsturnată. Cum cu privire la unii martori sub acoperire există acest interes și această circumspecție a instanței în a le acorda credit în susținerilor lor, cum depozițiile celorlalți martori sub acoperire nu pot și nu ar fi suficiente pentru a înlătura dubiul ce îi profită acestuia, și care să permită instanței fără putință de tăgadă să constate că declarațiile acestora reflectă adevărul în cauză, cum și dintre aceștia, un altul a revenit parțial și a susținut că nu a fost și nici nu este sigur că l-a văzut și pe M. împreună cu R. în seara în care se plimba pe ștrand cu soția sa, instanța a constatat insuficiența probelor de acuzare și a pronunțat achitarea acestuia se sub acuza săvârșirii ambelor infracțiuni, în baza art.11 pct. 2 litera a rap. la art. 10 lit c C. proc. pen.
Cu toate acestea, instanța nu a exclus posibilitatea ca și inculpatul M. F. să fi fost alături de coinculpatul R. O. și cel/cei față de care parchetul mai face cercetări și care au fost împreună, în seara în care victima a fost omorâtă.
Cum inculpatul R. O., avea mobilul crimei, temperamentul necesar comiteri acesteia fapte, așa cum reiese din expertiza psihiatrică efectuată și din declarațiile martorilor în dosar, cum acesta a deținut obiectul vulnerant, cum afirmațiile că el ( singur sau împreună cu alte persoane, chiar și fratele său) este autor al acestei infracțiuni, afirmații care au fost de la început dar și cu mult înainte de ianuarie 2009, cum martorii cu identitate protejată au susținut cele relatate mai sus, cum dintre aceștia martori nici unul nu se află în relații de dușmănie sau procese cu inculpatul, cum și coinculpatul M. l-a indicat ca fiind unul dintre autori, și cum toate alibiurile lui au fost înlăturate ca nedovedite și nesincere, în contextul în care toate acestea s-au coroborat și cu toate celelalte probe administrate și arătate în cuprinsul expozitivului, instanța a reținut că:
În noaptea de 21/22mai 2004, inculpatul R. O. a urmărit victima împreună cu alte două sau trei persoane, i-au blocat autoturismul lui T. T. în dreptul magazinului Billa din A., au lovit, pentru a intimida, parbrizul mașinii victimei cu un corp vulnerant, posibil crosă de golf, au scos-o cu forța din autoturism, cu intenția de a o duce la prietena unuia dintre ei, cel mai probabil L. P. pentru a-și cere iertate că a jignit-o, apoi când victima a reușit să scape din mașină a acroșat-o cu mașina, și împreună cu cei rămași încă neidentificați au lovit-o cu pumnii și picioarele, au urcat-o din nou în mașină și apoi au transportat-o înspre poligonul aflat în spatele ștrandului, iar după ce victima a scăpat din nou din mașină în apropierea locului în care a fost găsită, și după ce i-au aplicat multiple lovituri în zone vitale, cu pumnii, picioarele și cu o crosă la nivelul abdomenului, au părăsit-o pe câmp, astfel că aceasta a agonizat urmare gravelor și prelungitelor agresiuni exercitate asupra sa, apoi au abandonat-o, victima agonizând și decedând în ziua următoare.
Instanța a pornit în deliberare, de la cercetare și analiza probelor și s-a mărginit, conform prevederilor imperative ale articolului 317 C.Proc.pen la fapta și persoanele arătate în actul de sesizare.
Privitor la încadrarea juridică a faptei comise în 21/22.05.2004 asupra victimei T. T., instanța a calificat-o în:
- infracțiunea de omor deosebit de grav, comisă în loc public și prin cruzimi, infracțiune prev. de art. 174- 175 al.1 lit.i – 176 al.1 lit.a C.p, fiind săvârșită în mai multe reprize, de către două sau trei persoane împreună, în A. ( pe stradă, în cartierul Micălaca, în apropierea ștrandului, apoi pe câmp, în poligonul de la unitatea militară La Cetate ) prin lovirea repetată cu crosa în zona abdominală, răsucirea picioarelor și prin lovituri multiple aplicate cu pumnul și picioarele, care au cauzat victimei leziunile descrise în actele medicale atașate la dosar, care au produs suferințe deosebite, prelungite, urmate de abandonarea victimei pe câmp, lovituri ce au fost aplicate cu ferocitate,timp îndelungat
- și în concurs cu aceasta, în infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art. 189 al.2 C.p., faptă constând în blocarea autoturismului, spargerea parbrizului cu o crosă de golf sau alt corp contondent aflat asupra agresorilor, scoaterea intempestivă a victimei din autoturismul rămas în spatele magazinului Billa, cu cheile în contact, pozițiile aprinse, cu portiera și geamul deschis și introducerea victimei forțată în mașina lui R., împotriva voinței acesteia.
Pentru considerentele de mai sus instanța a respins conform art.334 C.pen cererile de schimbare a calificării faptelor deduse judecății, din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174- 175 al.1 lit.i – 176 al.1 lit.a C.p. în infracțiunea de omor prev. de art. 174 C.p., infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 – 175 al.1 lit.i C.p., ori infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.p., întrucât din probele analizate orice aceste infracțiuni nu pot fi calificate astfel ț, modul de operare demonstrând vinovăția acestuia sub aspectul intenției de a ucide, ceea ce exclude comiterea infracțiunii preterintenționate, calificare nu se impune față de probele de la dosar.
Instanța a considerat că infracțiunea de omor și lipsire de libertate comisă asupra victimei a rezultat fără dubiu în ce-l privește pe inculpatul R. O., respectiv: actele medico-legale efectuate de organele de specialitate, pe scară ierarhică până la Institutul de medicină legală M. Minovici București, procesele verbale încheiate de poliție, planșele fotografice, proces verbal de ridicare a crosei de golf, expertizele auto, celelalte expertize științifice și rapoarte de constatare, confirmate de expertiza criminalistică a fotografiilor efectuată de Laboratorul Interjudețean Cluj fila 1269 dosar, toate probele științifice coroborându-se și cu declarațiile martorilor: B. E, Ș. S., M. C, C. R.,G. M, Z. M, O. C, M. S, G. T, P. I,P. C, P. R, V. F, T. I, E. A, C. S, precum și cu declarațiile parțiale, în ceea ce privește participația sa ale celor patru martori sub acoperire P. N, P. M, D. L, G. P, C. E., precum și cu declarațiile martorilor prieteni ai victimei și polițiști care au cunoștință despre împrejurări importante în dosar, așa cum s-a arătat deja.
Față de cele mai sus, în temeiul art. 174 - 175 al.1 lit.i – 176 al.1 lit.a C.p., având în vedere criteriile generale prev. de art. 52 și 72 C.pen, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul și mijloacele comiterii faptei, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, i-a aplicat inculpatului R. O., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și omor deosebit de grav, o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin.2 C.p. i s-a interzis inculpatului R. O. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 189 al.2 C.p. a fost condamnat inculpatul R. O. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b C.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită la 15 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, litera b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 C.p.p. a fost menținută starea de arest a inculpatului R. O., iar în baza art.88 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.09.2009 la zi.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul R. O. în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.
În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c C.p.p. instanța l-a achitat pe inculpatul M. F. D.,pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 – 175 al.1 lit.i – 176 al.1 lit.a C.p. și lipsire de libertate prev. de art. 189 al.2 C.p. cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.
A fost revocată măsura arestării preventive luate față de inculpatul M. F. D., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 40 din 22.09.2009, emis de către T. A. în dosar nr._, și în temeiul art. 350 C.p.p. s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză, comunicând despre această măsură, administrației locului de detenție a acestuia, Penitenciarul Aiud.
În baza art. 346 al.1 C.p.p. s-a constatat că părțile vătămate T. I. și T. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Instanța l-a obligat pe inculpatul R. O. la plata cheltuielilor efectuate de martori cu prezentul proces după cum urmează: Szilagy R. M. la 300 lei ( fila 6775); B. R. la suma de 197,5 ( fila 888); F. I. la suma de 200 lei ( fila 529); Daul A. la suma de 199,99 ( fila 539), L. I. și L. S. la câte 77,40 lei ( filele 688, 690 și 689,691) și T. V. la suma de 445,30 ( fila 696).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. S., părțile vătămate T. I. și T. M. și inculpatul R. O..
Prin apelul declarat P. a solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p. admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului M. F. D. pentru faptele de care a fost acuzat și trimis în judecată; majorarea pedepsei aplicate inculpatului R. O.; aplicarea inculpatului R. O. și a interzicerii dreptului civil de a alege ca pedeapsă accesorie; pronunțarea asupra restituirii către persoana de la care a fost ridicată a crosei de golf și obligarea inculpatului R. O. la cheltuieli judiciare mai mari în favoarea statului.
1. În motivarea apelului se susține, în ceea ce privește solicitarea de condamnare a inculpatului M., că instanța de fond a apreciat greșit nevinovăția acestuia deoarece acelorași probe li se atribuie valori diferite, în funcție de persoana fiecăruia dintre inculpați.
Astfel, instanța a reținut ca dovedită starea de fapt expusă în rechizitoriu, atât în ce privește mobilul crimei, cât și modul concret de desfășurare a activității infracționale, inclusiv că la comiterea omorului au participat mai multe persoane.
Deși inculpații și-au întemeiat apărarea pe aceeași susținere – că acuzele aduse ar fi susținute exclusiv de către martorii audiați sub identitate protejată și că acestea sunt nereale, martorii respectivi urmărind să se răzbune pentru acuzarea lor într-o altă cauză penală în care inculpatul M. a avut calitatea de parte vătămată și martorii au urmărit doar să beneficieze de o reducere de pedeapsă în propria lor cauză, instanța de fond a apreciat nejustificat că această apărare este nereală doar în ce-l privește pe inculpatul R. O..
Mai mult, pentru noaptea în care a avut loc omorul ambii inculpați au invocat același alibi, respectiv că au fost împreună la Gunter Lehman însoțiți de martorele Borec N. și K. L., alibi care a fost înlăturat de instanță ca fiind total nesincer și nedovedit.
Instanța a mai înlăturat motivat și susținerile ambilor inculpați că inculpatul R. nu ar fi fost prieten la momentul decesului victimei cu L. P.; că inculpatul R. ar fi avut crosele de golf doar din anul 2007 și că inculpatul R. ar fi avut un picior imobilizat și nu ar fi putut merge sau conduce un autoturism.
Nu lipsit de importanță este și faptul că instanța de fond a apreciat a fi dovedită prietenia celor doi inculpați la data decesului victimei, precum și apropierea acestora cu o parte dintre martorii cu identitate protejată și a concluzionat că în mod cert acești martori aveau cunoștință despre faptele pe care inculpații le-au comis și despre care au susținut că nu au răspuns penal.
La fel, este importantă concluzia instanței în sensul că în declarațiile date de către martorii cu identitate protejată aceștia spun adevărul atunci când au arătat despre relatările inculpatului R. prin care le-a mărturisit despre omorul asupra lui T. T., deoarece aceste declarații se coroborează cu toate celelalte probe administrate, inclusiv cu prima declarație a inculpatului M..
Greșit este apreciat a fi raționamentul instanței de fond referitor la primele declarații date de către inculpatul M. F., declarații în care acesta a relatat detaliat și credibil discuțiile telefonice cu inculpatul R. în dimineața următoare omorului și descrierea faptei cu amănunte. Nu se justifică logica raționamentului instanței – dată fiind relația de prietenie apropiată dintre cei doi inculpați, de a aprecia că numai inculpatul M. și-ar fi putut da seama de repercusiunile declarațiilor sale asupra inculpatului R. și nu și acesta din urmă când s-a referit că și inculpatul M. ar fi participat la săvârșirea omorului.
Se critică raționamentul instanței cu referire la concluziile acesteia că afirmațiile martorilor cu identitate protejată sunt credibile numai în ce-l privește pe inculpatul R., nu și pentru inculpatul M., deși, chiar dacă acesta din urmă și-ar fi retras plângerea penală pentru tentativă de omor, această retragere nu ar fi avut vreun efect juridic.
S-a apreciat a fi greșit și raționamentul instanței referitor la faptul că până în ianuarie 2009 nu s-ar fi discutat nimic despre implicarea inculpatului M. în săvârșirea omorului, la dosarul cauzei aflându-se declarația martorului O. C. care a precizat că încă din 2004 ambii inculpați au fost suspectați.
În concluzie, se apreciază că atâta timp cât probele administrate au fost considerate suficiente pentru a pronunța o soluție de condamnare pentru inculpatul R., aceleași probe nu pot primi decât aceeași valoare și în ce-l privește pe inculpatul M. și ar fi trebuit să conducă la condamnarea acestuia.
2. Cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului R. se arată că raportat la împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, scopul și mijloacele prin care s-a săvârșit fapta, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă precum și gravitatea acesteia și rezultatul produs, instanța de fond a aplicat inculpatului R. o pedeapsă mult prea mică, pedeapsă ce se impune a fi majorată.
3. În ce privește greșita individualizare a pedepsei accesorii aplicate inculpatului R. se apreciază că raportat la faptele pentru care a fost condamnat și gravitatea acestora se impunea ca inculpatului să-i fie interzis dreptul de a alege și pe durata executării pedepsei, atâta timp cât acest drept i-a fost interzis ca pedeapsă complementară.
4. Referitor la omisiunea instanței de a se pronunța asupra restituirii către persoana de la care a fost ridicată a crosei corp delict se susține că în conformitate cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 129/25.08.2011 emis de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj în care se arată că nu s-a putut stabili cu certitudine că acea crosă a fost cea efectiv folosită de inculpați la săvârșirea infracțiunii, instanța era obligată să se pronunțe cu privire la acest corp delict și să dispună restituirea acesteia.
5. În mod greșit instanța de fond l-a obligat pe inculpatul R. doar la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în condițiile în care doar cheltuielile de la urmărirea penală au fost estimate la suma de 70.000 lei, la care trebuie adăugate și cheltuielile de la fond, astfel că aceste cheltuieli trebuie majorate.
Prin apelul declarat părțile civile T. I. și T. M. au solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului M. F. D. pentru faptele săvârșite, majorarea pedepsei aplicate inculpatului R. O., interzicerea și a dreptului de a alege inculpatului R., ca pedeapsă accesorie, confiscarea crosei folosită la săvârșirea fapte și majorarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul R. O..
În motivarea apelului se arată că deși instanța de fond a reținut că starea de fapt din rechizitoriu a fost confirmată de cercetarea judecătorească cu privire la modul de desfășurare a faptelor, mobilul agresiunii și participarea mai multor persoane la săvârșirea faptei, a concluzionat nejustificat că declarațiile martorilor audiați sub identitate protejată sunt verosimile doar în ce-l privesc pe inculpatul R. nu și în cazul inculpatului M., acordându-se nelegal o valoare probatorie diferită acestor declarații, în funcție de persoana inculpaților.
Mai mult, nu s-a luat în considerare situația martorilor C. D., alias „ C. M.” și Ș. A., alias „I. M.”, care s-au deconspirat singuri și care și-au schimbat declarațiile date în faza de urmărire penală în sensul că la instanță au declarat că li s-a sugerat să-l acuze pe inculpatul M., retractând declarațiile date în faza de urmărire penală. Acești martori au fost condamnați pentru mărturie mincinoasă, astfel că nu trebuia să se țină seama de declarațiile date în fața instanței de fond.
Între ceea ce susține inculpatul M. și martorii audiați există o neconcordanță și se solicită a se avea în vedere oscilațiile în declarații ale inculpatului M. D. și că toate probele administrate coroborate între ele duc la vinovăția inculpatului M..
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R. se apreciază că pedepsele aplicate acestuia sunt mult prea mici și se impun a fi majorate. La fel, atâta timp cât inculpatului i-a fost interzis dreptul de a alege ca pedeapsă complementară, instanța de fond trebuia să interzică exercitarea acestui drept și ca pedeapsă accesorie.
În cauză se impune și confiscarea crosei care a fost utilizată la săvârșirea infracțiunii, în temeiul art. 118 lit. b C.p. De asemenea, raportat la cheltuielile judiciare efectuate de stat la urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, se impune majorarea sumei la care a fost obligat inculpatul R., cel puțin la jumătate din cele efectuate.
Prin apărătorul ales inculpatul apelant R. O. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea sa cu privire la toate acuzațiile ce i se aduc deoarece nu se face vinovat de săvârșirea faptelor.
În motivarea apelului se critică netemeinicia și nelegalitatea condamnării inculpatului R. O.. Se arată că nu s-a coroborat materialul probator iar concluzia instanței de fond este fundamental greșită, ea neîntemeindu-se pe probe ci doar pe speculații izvorâte din trunchierea selectivă a declarațiilor persoanelor audiate și propriile speculații ale instanței, nesusținute de materialul probator.
Codul de procedură penală precizează că declarațiile luate martorilor sub acoperire pot fi luate în considerare de către instanță în măsura în care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.
Se arată că primul martor B. E. care a observat un incident de la apartamentul său și a văzut două mașini care se urmăreau, trebuia eliminat. Martorul Zarzara M. a precizat că a ajuns la fața locului pe un teren virgin și nu erau urme pe acel loc, aspecte confirmate și de martorul O. C., care a mai arătat și că dacă victima nu ar fi fost fiul judecătorului T., ar fi soluționat dosarul cu neînceperea urmăririi penale deoarece nu au fost observate semne de violență externă.
Un alt martor Michelis a arătat că nu era nici inculpatul M. nici inculpatul R. cu T. în acea noapte la ieșirea din ștrand, iar martorul P. C. O. a confirmat că mortul nu a fost urmărit și autoturismul victimei a fost găsită în aceeași poziție în care a fost lăsată când l-a părăsit pe T.. Nici unul din prietenii de la Ștrand nu a spus că l-au văzut pe R. sau pe M. în zona Ștrandului.
În ceea ce privește martorul T. I., arată că aceasta nu își amintește de R. O.. Se spune că inculpatul R. șchiopăta și nu putea lovi un om. Solicită înlăturarea declarațiilor martorului T. I.. Martorul P. F. nu a fost sincer. Arată că acesta a relatat despre încercarea polițistului C. de a-l coopta în rândul martorilor sub acoperire și a fost nevoie de intervenția martorului P. M..
Martora L. P., a fost plecată din țară în Italia și s-a întors în luna iunie și judecătorul fondului a considerat-o nesinceră. Arată că, L. P. a fost acuzată de complicitate. Martora B. M., concubina de la acea vreme a inculpatului M. D. a fost prezentă în proximitatea lui M. și C. și știe când a vorbit polițistul cu inculpatul. Martorii P. și Csegledi S. sunt cei care se referă la crosa de golf care este la dosarul cauzei. Se reține în raportul de expertiză că victima a fost lovită cu crosa și nu s-au constat leziuni de autoapărare. Leziunea simfizei pubiene nu se putea produce prin forfecarea manuală. Sentința instanței de fond arată că victima a fost trasă de picioare, ceea ce era imposibil. Martorii C. și Ș. au declarat că ei nu pot participa la condamnarea pe nedrept. Din declarațiile martorilor P. și B. A. care au relatat modul în care au fost căutați martorii în PNT. Ofițerul de poliție P. D. a precizat în ce fel s-a încercat inculparea lui P. fiul.
În concluzie, se arată că din probele administrate nu s-a dovedit vinovăția inculpatului R. O. și în consecință acesta se impune a fi achitat conform art. 10 lit. c C.p.p. și respingerea apelurilor declarate de P. și de părțile vătămate.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, constată că apelurile declarate de P. de pe lângă T. S. și părțile vătămate T. I. și T. M. sunt fondate și vor fi admise, iar apelul declarat de inculpatul R. O. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Prealabil analizării criticilor aduse sentinței atacate Curtea precizează că din rațiuni de utilitate practică, rezultate din multitudinea motivelor de apel invocate de către părți, sentința a fost desființată în totalitate urmând a se face o reanalizare a probelor administrate în faza de urmărire penală și a celor administrate în faza cercetării judecătorești, fiind avute în vedere și probele administrate în faza judecării apelului.
În speță, atât în faza de urmărire penală cât și la fond au fost administrate mai multe categorii de probe: acte întocmite cu ocazia cercetărilor la fața locului unde a fost găsită victima și a locului unde a fost găsit autoturismul acesteia, probe științifice constând în acte medico-legale preliminarii întocmite de către medicul legist, cu completările ulterioare, buletine de analiză toxicologică, rapoarte de expertiză medico-legală, inclusiv de exhumare, un nou raport de expertiză medico-legală – avizate de comisia superioară și examen ADN, rapoarte de constatare tehnico-științifică, expertize criminalistice, expertize tehnice auto; probe testimoniale constând în declarații ale părților vătămate, declarațiile martorilor care au avut cunoștință de diferite împrejurări în legătură cu cauza, declarații ale unor martori audiați sub identitate protejată, declarații ale unor martori audiați pentru confirmarea sau infirmarea alibiurilor invocate de inculpați, precum și declarațiile inculpaților formulate pe parcursul desfășurării procesului penal.
La dosar au fost depuse cazierele inculpaților, hotărâri judecătorești, soluții ale procurorilor cu privire la inculpați, victimă ori martori din dosar.
Pe baza analizării tuturor acestor probe Curtea reține următoarea stare de fapt:
La data de 21.05.2004, într-o zi de vineri, T. T. A., împreună cu grupul său de aproximativ 10 prieteni, au sărbătorit ziua de naștere a doi dintre ei, P. A. și P. C., petrecere care a debutat la căsuțele de vacanță din apropierea Ștrandului Neptun, apoi în discoteca „Seven Gates” din incinta acestui ștrand, unde alături de acest local, așa cum se poate observa și în planșele foto de la dosarul de urmărire penală sunt mai multe restaurante și terase. De menționat că în acea zi se sărbătorea religios Sfinții C. și E..
Împreună cu victima au fost prezenți în bar începând cu ora 23, martorii: P. C., P. A., O. A., H. B. R., A. A., B. Carlos R., Teiceanu A., Ghiliniță F. D., R. C. A., T. M., C. F., ș.a.
La această petrecere s-au consumat băuturi alcoolice, victima T. T. consumând pe lângă băuturi alcoolice și băuturi energizante B52 ( din buletinul de analiză toxicologică al SML A. rezultând că victima T. T. avea în momentul decesului o alcoolemie de 0.30 g/1000 ml - volumul 2 fila 20 dosar urmărire penală).
De mai multe ori, T. T. a părăsit discoteca neînsoțit ( a se vedea declarațiile martorelor R. C., S. A. ), dar ultima dată a revenit în local agitat, nervos și recalcitrant și a aruncat de pe masă toate paharele, spărgându-le. Acest fapt a făcut necesară intervenția ospătarilor, audiați în calitate de martori R. F. M., A. S., precum și a patronului localului, P. M..
Incidentul a fost aplanat și în jurul orelor două noaptea, când martorul P. C. a ieșit afară din bar, cu intenția de a pleca acasă, s-a întâlnit cu T. T. lângă barul „Capuccino” și s-au hotărât să plece acasă, având drumul comun, spre cartierul Micălaca.
Din declarația martorului Michelis Walter a rezultat că atunci când era afară din bar, înainte de a pleca, victima a vorbit cu doi bărbați și o femeie cu care nu s-a certat, dar bărbații nu erau cei doi inculpați, iar la plecarea din ștrand T. T. avea un pahar cu alcool în mână.
Deși se afla sub influența băuturilor alcoolice victima T. T. s-a urcat la volanul autoturismului Mercedes cu nr. de înmatriculare_, aparținând tatălui său și a plecat în trombă, pierzând controlul volanului și acroșând două autoturisme parcate regulamentar lângă trotuarul din partea dreaptă a carosabilului, după ieșirea din ștrand: o mașină Lada aparținând lui L. I. și un Renault roșu al martorului Daul A..
Acest eveniment rutier a fost observat atât de jandarmul aflat în post, martorul Michelis Walter M. și care se găsea la circa 1,5 km de locul impactului, precum și de taximetriști aflați în stația din ștrand, printre care și martorul Butar F. O..
Fără a se opri, T. T., a încetinit apoi și-a continuat drumul spre locuința martorului P. C.. Urmare impactului, toate cele trei mașini au suferit avarii: Mercedes-ul, pe partea sa stângă, iar celelalte două autoturisme, avarii conform celor descrise în actele de constate ale poliției.
Acest accident rutier a avut loc în jurul orelor 2,20 – 2,30, acest fapt fiind cunoscut deoarece fost anunțată imediat Poliția, iar autoturismul Mercedes a fost dat în consemn spre a fi depistat și oprit în trafic.
Victima și-a continuat drumul cu viteză de 80-90 km la oră și cu casetofonul dat la maxim, până în fața blocului în care locuiește martorul P. C., . Micălaca, zona 300.
La coborâre, T. T., i-a cerut prietenului său, textual „spune-le părinților mei că îi iubesc”, după care a plecat.
Cum martorul P. C. știa că victima locuiește relativ aproape, la scurt timp a început să-l sune la telefon să vadă dacă a ajuns acasă cu bine, fiind îngrijorat de faptul că victima conducea băut și de mesajul pe care T. T. l-a lăsat spre a-l transmite părinților lui.
La scurt timp, după despărțirea de martorul P. C., după orele 2,30 noaptea, în imediata apropiere a blocului, lângă o ghenă de gunoi și pe o stradă cu sens unic s-a auzit gălăgie, iar trei locatari dintr-un . magazinului „Billa” au văzut Mercedes-ul victimei parcat lângă bordură.
Inculpații R. O. și M. F. D. au urmărit victima ( posibil însoțiți de încă o persoană ) iar aproximativ în jurul orelor 2.40 din dimineața zilei de 22.05.2004, i-au blocat autoturismul lui T. T. în dreptul magazinului Billa din A., au lovit, pentru a intimida, parbrizul mașinii victimei cu un corp vulnerant, posibil crosă de golf, au scos-o cu forța din autoturism, cu intenția de a o duce la prietena inculpatului R. - martora L. P., pentru a-și cere iertate că a jignit-o, apoi când victima a reușit să scape din mașină a acroșat-o cu mașina, și împreună cu inculpatul M. au lovit-o cu pumnii și picioarele, au urcat-o din nou în mașină și apoi au transportat-o înspre poligonul aflat în spatele ștrandului.
Victima a scăpat din nou din mașină în apropierea locului în care a fost găsită, și după ce i-au aplicat multiple lovituri în zone vitale, cu pumnii, picioarele și cu o crosă la nivelul abdomenului, au părăsit-o pe câmp, astfel că aceasta a agonizat urmare gravelor și prelungitelor agresiuni exercitate asupra sa, apoi a decedat în ziua următoare.
La un an de la incident, s-a reușit identificarea și audierea martorei B. E. O., care a auzit la acea oră din noapte, voci de bărbați tineri certându-se și care a văzut două sau trei siluete de bărbați care erau în dreptul șoferului, în mișcare, ca și cum doreau să scoată ceva sau pe cineva din autoturism. După spusele martorei episodul a durat 10-15 minute, ultima oară martora observând că autoturismul era poziționat în același loc.
Ceilalți doi locatari, martorii Ș. S. și M. C. D., nu au furnizat relații referitoare la făptuitori, ei privind pe geam mai târziu,când mașina era deja abandonată, iar T. T. dispărut.
La scurt timp, au sosit martorii G. M. R. și C. R., care au trecut prin zonă și au observat autoturismul cu farurile aprinse, cu cheile în contact, cu geamul șoferului coborât, parbrizul din față din dreptul conducătorul auto fisurat, și mașina avariată pe partea dreaptă și cum și-au imaginat că a avut loc un accident l-au strigat pe șofer și l-au căutat împrejurul mașinii.
Martorii C. R. și G. M. s-au întâlnit în jurul orelor 3-3,30 cu P. C. care a coborât din taxiul condus de martorul Butar F. O., și care le-a indicat nr. 953 pe care să apeleze poliția. După ce l-a lăsat pe P. C. la blocul prietenei lui, taximetristul s-a reîntors la autoturismul Mercedes realizând că acesta este cel despre care cunoștea că a fost implicat în accident, fiind la momentul impactului cu cele două mașini în stația de taxiuri din ștrand, de unde l-a și luat în jurul orelor 3- 3,10 pe martorul P. C. și l-a adus în cartierul Micălaca.
La fața locului s-au deplasat polițiștii audiați în calitate de martori și au stabilit avariile mașinilor implicate în accidentul de pe ștrand cât și starea în care au găsit mașina victimei T. T.: cu parbrizul în dreptul șoferului fisurat din exterior, cu cheile în contact, cu geamul șoferului coborât de jumătate, cu farurile aprinse, cu ușa deschisă sau descuiată, așa cum rezultă din procesele verbale de la dosar, expertizele auto efectuate și cum reiese și din declarațiile martorilor: G. T., F. I., T. V., M. I..
Din acel moment, nu s-a mai știut nimic despre victima T. T., decât în a treia zi, duminica dimineața, când corpul său a fost găsit la o distanță considerabilă de locul în care a fost abandonat autoturismul și mai important, pe malul celălalt al Mureșului, într-un poligon al armatei, departe de orice așezare ori locuință, pe un câmp, în apropierea albiei râului.
Timp de două zile, de sâmbăta dimineața și până duminica la prânz, familia și prietenii victimei ( P. C., C. F., prietena acestuia - C. A., părțile vătămate - T. I. și M.) nu au reușit să-l găsească pe T. T., cu toate demersurile făcute.
La data de 23.05.2005, duminica, în jurul orelor 11, martorul H. G., văcar, în timp ce mâna vitele, a observat la o distanță de cca. 30 de m de malul stâng al râului M., într-o zonă virană, în iarbă, la aproximativ 1000 de m în amonte de ștrandul Neptun, în spatele unității militare din Cetate din județul A., cadavrul unui bărbat.
Au fost anunțate organele de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit cu exactitate locul și poziția în care a fost găsit corpul victimei T. T. A. în vârstă de 20 de ani, îmbrăcămintea ce o purta, bunurile găsite asupra lui. Printre acestea a fost găsit telefonul mobil care era stins și care avea acumulatorul întors, ceea ce ar fi împiedicat și o eventuală localizare a acestuia prin GPS, așa cum s-a precizat în dosar de către unul din martori, O. C..
În portmoneul său au fost găsite actele de identitate și carnetul de student, care au condus la identificarea acestuia, fiind apoi anunțată și familia T..
S-au efectuat fotografii judiciare, au fost întocmite acte medico-legale preliminarii de către medicul legist.
Din concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 207/B/1/23.05.2004 al Serviciului de Medicină Legală ( filele 9-10 d.u.p. ) a rezultat că moartea numitului T. T. A. a fost violentă; ea s-a datorat șocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu componență: toracică ( cu leziuni pulmonare și costale ), abdominală-retroperitoneală ( cu leziuni renale ) și locomotorie ( cu disjuncție pubiană și hematom de acompaniament; leziunile traumatice descrise recunosc ca și mecanisme de producere posibile: lovirea cu sau de corpuri dure, comprimarea, precipitarea, inclusiv asocieri; victima avea grupa sanguină A II, cu rezultat negativ la analiza toxicologică a drogurilor și având o alcoolemie în momentul decesului de 0,30 g 0/00; raportat la momentul examinării la fața locului moartea poate data de 24-36 ore.
Ulterior au fost întocmite și alte acte medicale urmare exhumării dispuse, de către instituțiile medico-legale și au fost efectuate expertize medico legale, ale căror concluzii au fost avizate.
Din concluziile raportului de nouă expertiză medico legală cu nr. A_, efectuată de I.N.M.L. „Prof. Dr. M. Minovici”, vol. II, filele 79-94, a rezultat că „moartea numitului T. T. A. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic, consecința unui politraumatism, soldat cu fractură de mandibulă paramedian drept cu avulsia traumatică a dintelui 46, fractură cominutivă de omoplat drept, fracturi costale hemitorace drept, dehiscență de simfiză pubiană cu smulgere de ligament suprasimfizar pe partea stângă, dehiscență sacro-iliacă bilaterală, hemoragie meningee, contuzie pulmonară dreaptă, ruptură renală dreaptă, infiltrat sanguin perirenal bilateral.
În acest ultim raportul medico-legal efectuat s-a stabilit că: „leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur ( contondent) și prin sumarea efectelor acestora în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Disjuncția de simfiză pubiană cu smulgere de ligament s-a putut produce indirect prin suprasolicitarea simfizei pubiene prin mecanism de forfecare forțată a membrelor inferioare. Moartea nu s-a instalat instantaneu și victima a putut supraviețui o perioadă de timp în care se putea deplasa cu dificultate pe o anumită distanță. Leziunile grave ale aparatului locomotor îl puneau în imposibilitatea traversării râului M. în varianta înotului activ sau pasiv tip plută. Raportat la aspectul morfologic al leziunilor traumatice, acestea au caracter nespecific producerii unui accident rutier, cu posibilitatea ca victima să fi ocupat locul conducătorului auto. Nu se poate exclude cu certitudine ca mecanism în tanatogeneză, expunerea victimei la temperatură scăzută și umiditate”.
Analiza probelor:
Curtea va analiza probele administrate în cauză având în vedere și criticile aduse de către apelanți sentinței atacate, argumentând soluția de condamnare a inculpaților, soluție rezultată din coroborarea probatoriului administrat.
Astfel, din declarațiile martorilor P. C. ( f. 39-52 vol III u.p. și f. 224-227 vol. I d. fond ), P. A. ( f. 130-139 vol III u.p. și f. 313 vol. II d.fond ), O. A. ( f. 223-224 vol III u.p. și f. 527 vol III d. fond ), A. A. ( f. 173-174 vol III u.p. și f. 543 vol III d. fond ), B. Carlos R. ( f. 152-153 vol.III u.p. și f . 542 vol. III d. fond ), Teiceanu A. ( f. 162-164 vol. III u.p. și f. 416 vol. II d. fond ), Ghiliniță F. D. ( f. 165 vol III u.p. și f. 416 vol. II d. fond ), R. C. A. ( f. 166-169 vol. III u.p. și f. 309 vol. II d. fond ), T. M., C. F. ș.a s-a probat cu certitudine că în seara zilei de 21.05.2004, într-o zi de vineri, victima T. T. A., împreună cu grupul său de aproximativ 10 prieteni, au sărbătorit ziua de naștere a doi dintre ei, C. F. și P. C., petrecere care a debutat la căsuțele de vacanță din apropierea Ștrandului Neptun, apoi în discoteca „Seven Gates” din incinta acestui ștrand.
La această petrecere s-au consumat băuturi alcoolice, victima T. T. consumând pe lângă băuturi alcoolice și băuturi energizante B52
De mai multe ori, T. T. a părăsit discoteca neînsoțit ( a se vedea declarațiile martorei, S. A. f. 140-144 vol. III up. Și f. 222 vol I d. fond ) ), dar ultima dată a revenit în local agitat, nervos și recalcitrant și a aruncat de pe masă toate paharele, spărgându-le. Acest fapt a făcut necesară intervenția ospătarilor, audiați în calitate de martori R. F. M., A. S., precum și a patronului localului, P. M..
Incidentul a fost aplanat și în jurul orelor două noaptea, când martorul P. C. a ieșit afară din bar, cu intenția de a pleca acasă, s-a întâlnit cu T. T. lângă barul „Capuccino” și s-au hotărât să plece acasă, având drumul comun, spre cartierul Micălaca.
Inițial cei doi s-au înțeles să meargă acasă cu taxi dat fiind consumul de alcool, dar victima T. s-a răzgândit când a ajuns în parcare și i-a spus martorului P. că vor merge cu mașina tatălui său pe care o va conduce.
Din declarația martorului Michelis Walter M. ( f. 315-316 vol. II d. fond ) – jandarm care a avut postul la 30 m de barurile din ștrand, a rezultat cu certitudine că atunci când victima se pregătea să plece împreună cu martorul P. cu mașina a vorbit cu doi bărbați și o femeie aflați după un gard de o alee. Martorul nu și-a dat seama dacă victima s-a certat cu aceste persoane deoarece motorul mașinii era ambalat și la fel nu și-a dat seama dacă bărbații respectivi erau cei doi inculpați, pe care dealtfel îi cunoștea.
Conform depozițiilor martorilor P. și Michelis victima T. T. s-a urcat la volanul autoturismului Mercedes cu nr. de înmatriculare_, aparținând tatălui său și a plecat în trombă, pierzând controlul volanului și acroșând două autoturisme parcate regulamentar lângă trotuarul din partea dreaptă a carosabilului, după ieșirea din ștrand: o mașină Lada aparținând lui L. I. și un Renault roșu al martorului Daul A..
Fără a se opri, T. T., a încetinit apoi și-a continuat drumul spre locuința martorului P. C.. Urmare impactului, martorul P. a suferit o contuzie la mână. Tot martorul a afirmat că nu a sesizat ca victima să se fi lovit în vreun fel în urma accidentului și nici nu s-a plâns în acest sens, singurul efect din interiorul autoturismului fiind vărsarea conținutului unui recipient cu băutură sau energizant, care se afla pe bordul autoturismului.
Acest accident rutier a avut loc în jurul orelor 2,20 – 2,30, acest fapt fiind cunoscut deoarece fost anunțată imediat Poliția, iar autoturismul Mercedes a fost dat în consemn spre a fi depistat și oprit în trafic.
Victima și-a continuat drumul cu viteză de 80-90 km la oră și cu casetofonul dat la maxim, până în fața blocului în care locuiește martorul P. C., . Micălaca, zona 300.
La coborâre, T. T., i-a cerut prietenului său, textual „spune-le părinților mei că îi iubesc”, după care a plecat.
Cum martorul P. C. știa că victima locuiește relativ aproape, la scurt timp a început să-l sune la telefon să vadă dacă a ajuns acasă cu bine, fiind îngrijorat de faptul că victima conducea băut și de mesajul pe care T. T. l-a lăsat spre a-l transmite părinților lui.
Din toate aceste declarații a rezultat cu certitudine că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, că a ieșit în repetate rânduri din discotecă, ultima oară întorcându-se nervos, că înainte de apleca din ștrand a avut o discuție cu doi bărbați și o femeie, că a provocat un accident rutier minor în urma căruia nu a suferit leziuni și autoturismul a suferit avarii minore și că victima, în jurul orelor 2.30-2.40, s-a aflat cu autoturismul în zona magazinului „Billa”.
La scurt timp, după despărțirea de martorul P. C., după orele 2,30 noaptea, în imediata apropiere a blocului, lângă o ghenă de gunoi și pe o stradă cu sens unic s-a auzit gălăgie, iar trei locatari dintr-un . magazinului „Billa” au văzut Mercedes-ul victimei parcat lângă bordură.
Martora B. E. O. ( f. 8 vol III u.p. ) a afirmat că a văzut un autoturism în acea zonă, în jurul orelor 2.30. Autoturismul avea farurile aprinse, muzica era la un nivel ridicat iar lângă mașină se aflau două sau trei siluete de bărbați care vorbeau cu tonul ridicat și care păreau a încerca să scoată ceva sau pe cineva din mașină, aflându-se lângă portiera din față. Acest episod a durat, după aprecierea martorei aproximativ 10-15 minute.
Autoturismul a fost observat și de către martorii Ș. S. ( f. 190-192 vol. III u.p., f. 410 vol. II d.fond ) și M. C. D. ( f. 207-208 vol. III u.p. și f. 526 vol. III d. fond ), martori care au observat că autoturismul avea pozițiile aprinse și că lângă el se afla un bărbat.
La scurt timp prin zonă au trecut martorii G. M. R. ( f. 181-183 vol. III u.p. și f. 538 vol. III d. fond ) și C. R. S. ( 176-180 vol. III u.p. și f. 415 vol. II d. fond ) într-un taxi. Martorii au observat autoturismul cu farurile aprinse, cu cheile în contact, cu geamul șoferului coborât, parbrizul din față din dreptul conducătorul auto fisurat, și mașina avariată pe partea dreaptă și cum și-au imaginat că a avut loc un accident l-au strigat pe șofer și l-au căutat împrejurul mașinii.
Martorii C. R. și G. M. s-au întâlnit în jurul orelor 3-3,30 cu P. C. ( f. 196 -199 vol. III u.p. și f. 408 vol. II d. fond ) care a coborât din taxiul condus de martorul Butar F. O.( f.193-195 vol. III u.p. și f. 406 vol. II d. fond ), și care le-a indicat celor doi numărul de telefon pe care să apeleze poliția. După ce l-a lăsat pe P. C. la blocul prietenei lui, martorul Butar F. O. s-a reîntors la autoturismul Mercedes realizând că acesta este cel despre care cunoștea că a fost implicat în accident, fiind la momentul impactului cu cele două mașini în stația de taxiuri din ștrand, de unde l-a și luat în jurul orelor 3- 3,10 pe martorul P. C. și l-a adus în cartierul Micălaca.
La fața locului s-au deplasat polițiștii audiați în calitate de martori și au stabilit avariile mașinilor implicate în accidentul de pe ștrand cât și starea în care au găsit mașina victimei T. T.: cu parbrizul în dreptul șoferului fisurat din exterior, cu cheile în contact, cu geamul șoferului coborât de jumătate, cu farurile aprinse, cu ușa descuiată, așa cum rezultă din procesele verbale de la dosar, expertizele auto efectuate și cum reiese și din declarațiile martorilor: G. T. ( f. 227-228 vol. III u.p. și f. 530 vol. III d. fond ), F. I. ( f. 229-231 vol. III u.p. și f. 528 vol. III d. fond ), T. V. ( f. 232 vol. III u.p. și f. 693 vol. III d. fond ), M. I. ( f. 225-228 vol. III u.p. și f. 697 vol. III d. fond).
Din toate aceste declarații, procese verbale și expertize auto efectuate a rezultat cu certitudine că victima a fost oprită în zona în care a fost găsit autoturismul, a avut o altercație cu două sau trei persoane care l-au scos din mașină iar apoi autoturismul a rămas abandonat cu farurile aprinse, portiera deschisă, cheile în contact și geamul din partea șoferului coborât.
Relevant pentru faptul că victima a fost luată cu forța din autoturism este faptul că parbrizul mașinii a fost găsit fisurat în dreptul șoferului. În legătură cu această fisură apărarea a speculat că s-ar fi putut produce în urma accidentului minor avut de victimă la plecarea din ștrand. Din declarațiile martorului P. C. a rezultat însă că în afară de mici avarii exterioare autoturismul nu a prezentat alte semne, cu certitudine martorul – aflându-se în mașină în acel moment, putând constata că parbrizul s-a fisurat.
Depozițiile martorului sunt susținute de declarația martorului P. I. - fila 129 vol. I d. fond - expert tehnic auto, care a menținut declarația în faza de urmărire penală și în plus a relatat că lovitura în parbriz nu putea proveni de la capul victimei atunci când a acroșat autoturismele parcate la plecarea de pe ștrand, și nici de la o lovitură cu piatra; în opinia sa aceasta fisură a parbrizului a fost creată din exteriorul autoturismului și nu din interior.
La fel, martorul V. G. ( fila 1117 dosar fond) - administratorului service-ul în care a fost reparată mașina familiei T. după accident, a arătat că fisură din parbriz provenea din exterior nu din interiorul autoturismului; a mai afirmat că schimbătorul de viteze nu putea provoca decesul victimei urmare impactului cu autoturismele avariate pe ștrand; parbrizul nu se putea sparge cu un pahar de plastic găsit în autoturism; a verificat tactil acest parbriz pe interior și exterior și fasciculele, solzișorii proveneau din exterior; parbrizul fiind unul duplex nu se putea sparge nici ca urmare a loviturii cu capul de către victimă.
Aceste probe sunt importante și din perspectiva faptului că după găsirea cadavrului victimei s-au făcut mai multe supoziții despre cauza morții acesteia, o variantă a apărării inculpaților vizând faptul că exista posibilitatea ca victima să nu fi fost ucisă.
Inițial, după găsirea cadavrului s-a speculat asupra faptului că moartea victimei s-a putut datora accidentului în care a fost implicat, victima s-ar fi putut sinucide, ar fi căzut sau aruncat de pe pod în apa Mureșului.
Aceste ipoteze au și condus inițial la verificarea altor piste în lămurirea decesului victimei, verificări care, coroborate cu evidentul neprofesionalism al efectuării cercetării la fața locului unde a fost găsită victima și suspiciuni legate de faptul că în decesul victimei ar fi fost implicați și polițiști, au dus la întârzierea găsirii adevăraților autori.
La dosarul cauzei se află depuse procesele verbale de cercetare la fața locului și mai multe rapoarte de expertiză medico-legală, expertize în urma cărora s-a stabilit cu certitudine că victima a fost ucisă.
A se vedea în acest sens actele depuse în dosarul de urmărire penală: procesul verbal de consemnare a sesizării martorului H. G., fila 35, vol.I; procesul verbal de cercetare la fața locului, filele 36-37vol.I; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, filele 38-42, vol.I; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, filele 43-60, vol.I; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, filele 61-98 vol.I; procesul verbal de cercetare la fața locului din 26.11.2004, filele115-116,vol.I; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, filele 122-140, vol.I; raportul de autopsie nr. 207/B/1/23.05.2004 la SML A., filele 9-11 vol.II; completarea la raportul de autopsie medico-legală SML A., filele 16-17, vol.II; răspunsul SML A. la obiecțiunile formulate de partea vătămată T. I., filele 18-19, vol.II, buletinele de analiză toxicologică întocmită de SML A., filele 20-22, vol.II; planșa foto întocmită cu ocazia autopsiei și a examinării macroscopice la fața locului filele 23-50, vol.II; raportul de expertiză medico-legală 1632/30.08.2004 al OML Timișoara, fila 53, vol.II; avizul INML M. Minovici nr. E_ /10.02.2005 prin care s-a recomandat efectuarea unei exhumări, fila 54, vol.II; procesul verbal de exhumare însoțit de planșa foto, filele 60-78, vol.II; raportul de nouă expertiză medico-legală exhumare nr. A_ /12.08.2005 al INML M. Minovici, filele 79-94, vol.II; avizele cu numerele E_ ale comisiei Superioare Medico-legale din 01.09.2005, respectiv 13.10.2005 prin care s-a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală, filele 95-99, vol.II; raportul de constatare medico-legală nr. 300/A/3/24.05.2004, fila 101, vol.II; raport de nouă expertiză medico-legală – completare al INML M. Minovici cu nr. A_ /2009/25.11.2009 și avizul Comisiei Superioare Medico-legale nr. E_ (843/2005) din 28.01.2010, filele 104-109 vol.II.
Din coroborarea tuturor acestor documente medicale s-a concluzionat clar că victima a decedat fiind ucisă, neputând exista o altă cauză a morții.
Actele medicale sunt confirmate și de declarațiile medicilor legiști C. S. I. de la SML A. ( fila 1240 d. fond - reaudiat în apel și de medicul legist E. Alexandrea f. 1237 fond ).
După preluarea anchetei de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cauză s-au efectuat ample investigații în urma cărora s-a stabilit un cerc de suspecți, principalii fiind inculpații R. O. și M. F. D..
În cauză au fost identificate persoane care știau despre autorii crimei și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită. Aceste persoane au solicitat audierea lor sub identitate protejată afirmând că din cauza reputației și faptelor în care sunt implicați inculpații, se tem să declare sub identitatea lor reală.
În cauză au fost audiați martorii cu identitate protejată „ P. N.” ( filele 9-11 vol. I d.u.p. și f. 362 vol II. D.fond ), „P. M.” ( f. 25-27 vol. I d.u.p. și f.356 vol. II d.fond ), „I. M.” ( f. 35-36 vol. I d.u.p. și f. 353 vol II d.fond ) – ulterior deconspirat și făcând declarații sub identitatea lui reală de Ș. A.; „G. P.” ( f.31-32 vol. I d.u.p. și f. 935 vol. IV d.fond ), „D. L.” ( f. 28-30 vol. I d.u.p. și f. 366 vol II d.fond ), „C. M.” ( f. 37-38 vol. I d.u.p. și f. 349 vol. II d.fond ) – ulterioe deconspirat și declarând sub identitatea lui reală de C. D. și „ C. E.” ( f. 33-34 vol. I d.u.p. și f. 369 vol. II d.fond ).
Martorul „P. N.” a arătat în declarația dată în faza de urmărire penală că îi cunoaște pe ambii inculpați, care la scurt timp după ce l-au bătut pe T. T., s-au dus într-un bar în A. unde se aflau mai mulți cunoscuți, printre care și M. Dolimar și C. F.; ambii inculpați, atât R. O. cât și M. F. au povestit despre corecția ce au aplicat-o victimei T. T. cu câteva ore înainte de sosirea lor în bar; au spus că l-au urmărit, au văzut accidentul, au mers după el până în spatele blocului, i-au blocat cu mașina, l-au luat în mașina lor cu intenția să-l ducă înapoi în ștrand, pentru a-și cere iertare prietenei lui R., pe care ar fi jignit-o; T. a reușit să sară din mașină, a fost acroșat de R. O., care era la volan, apoi l-au lovit cu pumnii și picioarele.
Martorul a relatat că inculpații nu aveau cunoștință despre faptul că victima avea să moară, de aceea au povestit cu lux de amănunte ceea ce s-a întâmplat; apoi din bar, au plecat cu mașinile spre un alt local să mănânce toți cei din grupul lor, așa cum le era obiceiul, martorul fiind în mașina inculpaților, iar M. Dolimar și C. F., în mașina din spatele lor. Pe drum, ambii inculpați i-au arătat traseul urmat de ei în noaptea de 21/22.05.2004.
După audierea lui martorul „P. N.” i-a condus în teren pe anchetatori arătând traseul pe care l-au urmat inculpații și victima, aspecte consemnate în procesul verbal întocmit cu această ocazie, proces verbal însoțit de planșe foto ( f. 12-22 vol. I d.u.p. ).
Martorul a mai declarat că inculpații neștiind ce o să se întâmple cu T. T., au relatat că erau nemulțumiți de cât de obraznic era fiul judecătorului. După ce s-a aflat de decesul victimei ambii inculpați au încercat să facă uitate relatărilor lor și au avansat ipoteze și piste false, nemairecunoscând că ei l-au bătut în acea noapte. Martorul a relatat că inculpatul R. a comis nenumărate infracțiuni pentru care nu este pedepsit, deoarece are relații în poliție, ceea ce se poate verifica prin soluțiile de netrimitere a lui în judecată.
Această declarație a fost confirmată de martor și în fața instanței de judecată când a mai relatat și faptul că inculpatul R. ar împușcat o persoană în fața gării, a bătut o bandă rivală Nădlac, a rupt mâna unui tânăr care și-a retras plângerea, a bătut cu bâta de baseball, la comandă o altă persoană, a bătut soția unui polițist, etc. ( fila 365 dosar) și că acestea sunt motivele pentru care nu dorește deconspirarea lui.
Martorul a mai declarat că în 22.05.2004, fiind aproape tot timpul în compania inculpatului, a putut consta că acesta putea să meargă.
Instanța de fond a verificat susținerile martorului referitoare la faptele penale în care a mai fost implicat inculpatul R., iar acestea s-au verificat.
Mai mult, martorul a fost capabil să arate organelor de anchetă traseul pe care l-au urmat victima și inculpații, așa cum i-a fost spus de către inculpați, acesta neputând cunoaște acest traseu decât dacă inculpații nu i l-ar fi arătat, astfel că declarația lui este credibilă și a fost luată în considerare de către instanța de apel.
Instanța de apel apreciază mărturiile acestui martor ca fiind reale și confirmă vinovăția ambilor inculpați, inclusiv în ce-l privește pe inculpatul M., martorul afirmând în clar că ambii inculpați i-au relatat cele petrecute și împreună au refăcut traseul urmat în noaptea în care a fost ucisă victima. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei mărturii decât în ce-l privește pe inculpatul R. și neluând-o în considerare și în ce-l privește pe inculpatul M..
Martorul „P. M.” a relatat că în iulie 2004 au venit la el Ș., C., R., M. și P. ca să le acorde protecție, fiind în relații tensionate cu M. Dolimar, cu care se aflau în conflict pentru supremația în A. a jocului „ alba-neagra”; pentru că avea nevoie de sprijinul acestuia i s-au lăudat că are relații sus puse în poliție și orice ar face, vor reuși să scape; în acest context i-a povestit martorului cu lux de amănunte cum anume a reușit și a scăpat de pedeapsa pentru fapta comisă asupra copilului judecătorului întrucât se cercetează fapta pe piste greșite, deliberat; martorul a apreciat că R., atunci când i s-a destăinuit, i-a spus-o ca pe o laudă și ca să-l determine să îi acorde protecția solicitată, asigurându-l că nu vor păți nimic.
Martorul a relatat că inculpatul R., în prezența inculpatului M. și a altor persoane, a povestit cu lux de amănunte, cum anume, trei persoane ( el, M. și Ș. ) l-au imobilizat pe T. și l-au coborât din mașină, apoi l-au urcat și dus cu mașina lor, spre ștrand să-și ceară scuze prietenei lui R.; a povestit că victima a reușit să sară din mașină, dar R. l-a acroșat cu aripa mașinii lui; T. s-a ridicat, Ș. și M. l-au urcat din nou în mașină ( Ș. îi făcea priză pe gât, iar victima avea picioarele atârnate din mașina lor ) însă la sensul giratoriu când mașina a încetinit, T. a reușit să scape, iar ei au plecat, și numai știu ce s-a întâmplat; martorul P., l-a sfătuit să scape de mașină, pentru că avea portiera îndoită de la impactul cu corpul victimei, iar când s-a întâlnit în Italia cu Ș., au discutat dacă R. și-a înstrăinat mașina.
În fața instanței martorul și-a susținut declarația și a explicat și motivul pentru care a rămas cu impresia că și martorul Ș. A. ar fi fost implicat în săvârșirea faptei, acela fiind că din gestica inculpatului R. a înțeles că și Ș. A. a participat la săvârșirea faptei.
La instanța de fond, cu ocazia audierii martorul a depus un bilet aflat la fila 361 vol.II fond, despre care martorul „P.” a susținut că a intrat în posesia lui din greșeală și că acesta are legătura cu procesul.
Din acest bilet a reieșit că ambii inculpați, atât M. F. cât și R. O., în perioada când au fost încarcerați la Penitenciarul A., cel mai probabil în primăvara lui 2010, au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în dosar, în sensul că încercau să discrediteze martorii audiați sub identitate protejată în dosar. Inculpații R. și M. i-au cerut unui anume B. A. – încarcerat și el, prin intermediul lui P. C., ca împreună cu „Tosi”și „Kopar” să meargă la procuror și să afirme că „și-au făcut ceilalți 16-le pe M. și R.” și că dacă fac acest lucru și ei, la rândul lor, vor afirma că destinatarii biletului nu sunt autorii unei tentative de omor asupra inculpatului M..
Instanța de fond a verificat cele relatate de martor și a stabilit că persoanele despre care se face referire în bilet sunt Kopar I. A., B. A. și Lakatos L. (Tosi), persoane implicate într-o faptă de tentativă la omor asupra inculpatului M. și că „16-le” se referă la reducerea pedepsei.
Instanța de fond a procedat la audierea persoanelor indicate în bilet – B. A. ( fila 1342) și P. C. ( fila 1292-1293), martorii confirmând cele relatate de către martorul „P. M.”. Martorii au afirmat și alte aspecte din care ar fi rezultat că inculpații ar fi victimele unui anume R. cu care ar fi fost în conflict.
Din toate aceste declarații instanța de apel reține doar faptul că inculpații R. și M. au încercat să scape de consecințele faptelor sale printr-o înțelegere cu persoane care erau implicate într-o faptă comisă asupra inculpatului M., confirmând încă odată că aceasta era modalitatea în care inculpații au reușit în mai multe rânduri să evite răspundere penală pentru faptele săvârșite, încercând ca în același mod să procedeze și în speța de față.
Martorul „D. L.”( filele 366-368 a menținut declarația de la urmărirea penală, cea aflată în volumul III filele 28-30 dosar ); martorul a relatat că în iarna anului 2007 a participat împreună cu inculpatul R. la o petrecere; după ce martorul i-a povestit o întâmplare din viața lui, inculpatul a afirmat că și el a avut un incident neplăcut, o greșeală necontrolată; că a avut ghinion și lucrurile nu au ieșit așa cum a avut el; cum martorul știa la ce se referă, a fost curios și l-a îndemnat să-i povestească cum s-au întâmplat lucrurile; inculpatul i-a relatat cum victima s-a luat de femeia lui sau a unuia din cei trei care l-au bătut, cea de a doua persoană fiind M., iar pe a treia nu a nominalizat-o; au mers după el, i-au blocat mașina în cartierul Micălaca, l-au luat în mașina lor, ca să îl ducă pe ștrand să își ceară iertare, însă la sensul giratoriu a reușit să scape, însă l-au prins, l-au bătut, R. fiind la volan l-a acroșat cu mașina, l-au urcat din nou în mașina lor cu intenția de a-l duce la mașina lui, dar la podul peste Micălaca, a scăpat din nou, sărind din mașină; apoi au oprit mașina și l-au prins și bătut din nou; nu au dorit să-l omoare, doar să-i aplice o corecție. R. se lăuda că mortul este îngropat și nu se va mai ști nicicând despre aceasta. Nu a spus cine este cea de a treia persoană, doar că are mare influență în Poliție și poate să mușamalizeze această faptă. Nu poate să spună că este prieten cu unul sau cu celălalt inculpat, ei fiind nedespărțiți.
Martorul a mai afirmat că inculpatul M. nu era prezent la chef și că încă înainte de acest chef din 2007 toată lumea din A. cunoștea că cei doi inculpați sunt autorii omorului și de aceea a fost curios să afle mai multe chiar de la inculpatul R..
Martorul „C. E.” (fila 369) a menținut declarația dată la urmărire penală dar nu a declarat împrejurări care să fie relevante în cauză. Singurul aspect se referea la faptul dacă l-ar fi văzut și pe inculpatul M. pe ștrand cu inculpatul R. în primăvara anului 2004, fără a reține exact data, dar apropiată de decesul victimei, într-o noapte când se plimba cu soția lui.
Martorul nu a putut să confirme sau să infirme prezența inculpatului M. dar nici data exactă când s-a întâmplat acest fapt.
Martorul „G. P.” (filele 935 ) a menținut declarația dată în faza de urmărire penală aflată la fila 31-32 vol. III. Martorul a relatat că în anul 2007 a fost într-un local în care era și R. însoțit de mai multe persoane, fără ca martorul să-l nominalizeze și pe inculpatul M. printre aceștia. Atunci când au ieșit în curte, la toaletă, inculpatul R. i-ar fi povestit că el l-a bătut pe T., dar nu a ieșit așa cum ar fi vrut să iasă; că a fost pentru o fată și că i-a dat cu „ alea din mașină”; tot el i-a spus că a participat și „F.”, referindu-se la M. F.. Inculpatul R. i s-a adresat „ fratelo, nu se dă nimeni la femeile noastre”; martorul a văzut crose de golf în portbagajul mașinii inculpatului; așa s-a lăudat inculpatul, dar martorul a arătat că nu știe dacă a făcut această faptă.
Martorul C. D. (filele 349-351 dosar instanță ) alias „C. M. ” a solicitat deconspirarea sa și nu a mai menținut declarația de la urmărire penală (vol. III filele 37-38 dosar urmărire penală).
În faza de urmărire penală martorul a declarat că a fost în anul 2006 împreună cu alți 3 prieteni la barul Ramses din Timișoara, unde pe un colțar era inculpatul R. cu încă cel puțin patru prieteni din A., iar U. Rohoznean le povestea niște întâmplări din viața sa; la un moment dat R. a relatat cum l-a bătut pe fiul judecătorului T., împreună cu „F.” - referindu-se la inculpatul M.. Acesta nu a fost menționat a fi fost prezent la această petrecere. A spus R. că M. i-a aplicat niște „ palete” sau „capace „ victimei, dar ar fi afirmat R., că nu l-au bătut prea rău, și că de fapt voiau să-l ducă pe T. la prietena lui Răchita ca să își ceară iertare. Știe că s-a vorbit în A. că P. C. ar fi autorul faptei.
La termenul din data de 8.10.2010, la instanța de fond, s-a prezentat din proprie inițiativă în fața instanței motivând că nu se mai simte amenințat în vreun fel de către inculpați și că dorește să declare sub propria identitate, astfel că s-a procedat la deconspirarea lui.
Martorul și-a schimbat declarația afirmând că a dat declarația în dosarul de urmărire penală, urmare presiunii create de oamenii lui Fizidean care i-au solicitat să facă astfel de acuzații, dar a dat explicații neverosimile cu privire la schimbarea sa de atitudine.
Martorul Ș. A. ( fila 353 dosar instanță) a fost audiat în dosarul de urmărire cu identitate atribuită, sub numele de „I. M.„ ( vol.III filele 35-36); a solicitat instanței deconspirarea sa, la același termen la care s-a prezentat necitat și C. D..
În faza de urmărire penală, martorul a declarat că la sfârșitul anului 2004, după liberarea din penitenciar împreună cu: Rohoznean, C., P., și alți prieteni s-au deplasat la Timișoara cu mai multe autoturisme, la restaurantul R., fiind prezent și inculpatul R. O.; în acea seară, inculpatul M. F. nu era prezent. R. a relatat că T. T. s-a luat la harță cu L. P., și cei doi inculpați l-au urmărit la plecarea de pe ștrand, iar la magazinul „Billa” i-au blocat mașina, l-au scos din autoturism, l-au bătut, cu intenția de a-l duce la ștrand, la prietena inculpatului R., ca să își ceară scuze. La . a sărit din mașină, apoi s-au luat după el, iar R. l-a lovit cu mașina; înainte de a urca pe pod, victima a sărit din mașină și a dispărut; R. a spus că T. a fost găsit mort după un timp; a auzit când U. Rohoznean l-a sfătuit pe inculpatul R., după ce acesta a afirmat că și-a reparat mașina lovită, să scape de ea.
La instanța de fond martorul a declarat că retractează acuzele aduse inculpaților, întrucât declarațiile le-a dat sub presiunea lui Fizidean, care l-a amenințat să declare neadevăruri.
La fel ca și C. D., Ș. A. a dat explicații neverosimile cu privire la revenirea asupra declarațiilor date, declarații care nu se coroborează nici măcar cu afirmațiile lui C. D. cu privire la amenințările exercitate asupra lor pentru a declara neadevăruri la în faza de urmărire penală.
Celor doi li s-a întocmit dosar penal de mărturie mincinoasă, ambii fiind condamnați pentru săvârșirea acestei infracțiuni la câte 1 an de închisoare prin sentința penală nr. 547/2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1452/15.12.2011 a Curții de Apel A. I..
De menționat că prin hotărârea definitivă menționată s-a stabilit că ambii martori au făcut afirmații mincinoase în fața instanței de fond care a judecat prezentul dosar, astfel că declarațiile acestora de la instanța de fond urmează a fi înlăturate.
Inculpații nu recunosc săvârșirea faptei, în apărare invocând diverse alibiuri prin care să dovedească netemeinicia acuzațiilor și imposibilitatea ca ei să fi săvârșit fapta.
În prima sa declarație olografă ( f. 337 vol. III d.u.p. ) inculpatul R. a afirmat că în perioada anului 2004 pe când trăia în concubinaj cu Borec N. ieșea și cu L. P.. Ulterior a mai declarat că în perioada când s-au petrecut faptele ar fi fost plecat din țară și apoi a afirmat că tot în acea perioadă ar fi avut piciorul în ghips.
În declarațiile ulterioare inculpatul R. a susținut în continuare nevinovăția invocând în apărarea sa, la urmărire penală, la judecarea fondului și în apel mai multe probe care odată administrate ar releva nevinovăția sa și ar răsturna probele acuzării.
Inculpatul M., în primele declarații olografe, a declarat că nu știe nimic despre omor dar ulterior, în declarația dată la procuror în data de 22.09.2009 – asistat de avocat, a relatat că autor al faptei este inculpatul R.. Motivul ar fi fost prietenia victimei cu L. P. și a relatat exact cum s-au petrecut faptele.
Declarația a fost menținută de către inculpatul M. și în fața instanței care a luat măsura arestării preventive, ocazie cu care inculpatul a relatat că personal nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
Ulterior, la data de 23.10.2009, cu ocazia altei audieri în fața instanței inculpatul M. a revenit asupra declarațiilor făcute arătând că nici el și nici inculpatul R. nu s-ar face vinovați de săvârșirea faptelor.
În toate declarațiile date de către inculpați după această dată ambii neagă săvârșirea faptelor și invocă în apărarea lor diverse alibiuri.
Instanța de fond a analizat pe larg probele administrate atât la urmărire penală cât și în fața instanței, probe propuse de către inculpați pentru a combate acuzațiile aduse.
În ce-l privește pe inculpatul R. O., în mod corect în urma analizării probatoriului, instanța de fond a concluzionat că probele administrate nu au reușit să combată probele acuzării în ce-l privește și a dispus condamnarea acestuia.
În apel inculpatul a reluat susținerile din fața instanței de fond, dând valoare declarațiilor martorilor care îi susțin alibiurile și interpretând în favoarea sa probele științifice administrate.
Dacă inițial inculpatul R. a afirmat că nici nu se afla în țară la data săvârșirii faptelor, ulterior când i s-a adus la cunoștință că din verificările făcute la punctele de frontieră a rezultat că figura ca ieșit din țară, nu a mai insistat pe această apărare ci a afirmat că în urma unei operații la genunchi – făcută într-o perioadă apropiată omorului, ar fi avut piciorul în ghips și nu ar fi putut merge, cu atât mai puți să conducă o mașină.
S-au administrat mai multe probe pentru a verifica susținerile inculpatului R. și s-au depus și acte medicale în acest sens.
A fost audiat martorul T. I. (f. 70-71 vol III u.p. și 231-232 vol. I fond) este medicul care l-a operat pe inculpatul R.. Martorul a infirmat susținerile acestuia referitoare la împrejurarea că în perioada decesului victimei, nu avea posibilitatea de a conduce vreun vehicul sau a lovi pe cineva, întrucât purta orteză; dimpotrivă, martorul a relatat că inculpatul R. a plecat din spital pe picioarele lui, acesta fiind spitalizat în perioada 13-14 aprilie 2004. Inculpatul nu a fost imobilizat în gips, nu i-a fost aplicată fașă gipsată sau orteză, acesta putând relua mersul normal în câteva zile de la intervenția chirurgicală. După o lună și 6 zile de la operație, inculpatul putea depune efort. Față de conținutul acestei declarații, instanța de fond în mod corect a înlăturat apărarea pe care inculpatul și-a formulat-o în cauză privitor la acest aspect, precum și depozițiile martorilor care, contrar celor reieșite din foaia de observație au susținut nesincer că inculpatul a avut piciorul în gips și nu se putea deplasa, depune efort sau să conducă mașina.
Instanța de apel nu consideră veridică apărarea inculpatului R. referitoare la faptul că medicul care l-a operat nu ar fi știut că ar fi avut piciorul imobilizat și că în declarația sa s-ar fi condus doar după actele medicale și nu după realitate. Este necredibil faptul că un medic să nu fi cunoscut tratamentul pe care l-ar fi aplicat unui pacient și necesitatea ca acesta să poarte sau nu ghips sau orteză după o operație de tipul celei efectuate de inculpatul R..
Pentru a înlătura mobilul omorului inculpatul R. a susținut constant că martora L. P. nu era prietena lui la data de 21.05.2004 și astfel nu ar fi avut motive să agreseze și să omoare victima din cauza acesteia.
A fost audiată martora L. P. ( f. 80-82 bis vol. III u.p. și 220 vol. I fond ) care în perioada 2006-2008 a fost și soția inculpatului R. O..
În declarațiile date în faza de urmărire penală martora a relatat că era prietena inculpatului R. O. în anul 2004; că fiind dansatoare profesionistă, pe R. O. l-a cunoscut cu ceva timp înainte de ziua ei de naștere, care este în iunie.
În fața instanței de fond martora nu a mai menținut declarația dată și a arătat că pe inculpatul R. l-a cunoscut ulterior zilei sale de naștere ( 20.06.1984 ).
A mai arătat că în anul 2004 a fost plecată în Italia în perioada 16.03. și a revenit aproximativ în 11.06. când a lucrat la barul President, și după ce l-a cunoscut a mai lucrat ceva timp în acest bar unde avea programul ca animatoare, între orele 23-24 sau între orele 24 și 01; R. O. o aștepta uneori la terminarea programului și mergeau la barurile din ștrand ( barul Soho, Nefertiti ), și mai des în localuri din Timișoara.
Nici martora și nici apărarea nu a reușit să dovedească aceste afirmații, dimpotrivă, din declarația martorului V. F. S. afirmând în declarația dată la urmărire penală ( f. 23-24 vol. III ) că știe sigur că în perioada crimei inculpatul R. era împreună cu L. P. și știe acest fapt deoarece inculpatul era mândru de ea și de relațiile ei anterioare.
Ulterior în declarația dată în fața instanței de fond martorul V. ( f. 217-219 vol. I fond ) a dat explicații neclare cu privire la acest aspect, în sensul că deși inculpatul R. o avea prietenă pe Borec N., totuși ar fi avut un conflict – posibil cu victima, din cauza martorei L..
Și în apel, fără a putea dovedi în vreun fel, inculpatul R. a susținut această variantă a lipsei mobilului, Curtea împărtășind opinia instanței de fond că declarația martorei trebuie înlăturată, nefiind susținută de alte probe. În plus s-a mai constatat că martora L. a acordat inculpatului R. O., și cu un alt prilej un alibi solid, susținând că în data de 18.04.2005, ar fi fost împreună cu acesta și cu alți cunoscuți în afara A., dată când numita D. F. a fost victima unei agresiuni urmare căreia a suferit leziuni vindecabile în 65 de zile de îngrijiri medicale, fapt ce a condus la neurmărirea penală a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C.pen. - fila 455 fond;
În prezent martora este cercetată în dosarul penal disjuns din acesta, de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru complicitate la infracțiunea de omor comisă de inculpați, asupra victimei T..
Martora a fost și testată cu poligraful, iar la întrebările legate de decesul victimei și împrejurări legate de acest eveniment a dat răspunsuri nesincere, având un comportament simulat la întrebările nr. 4, 7 și 9 din chestionarul aflat în vol. III fila 86 dosar urmărire penală.
Tot martorul V. F. S. a declarat că-și menține declarația din faza de urmărire penală, că a lucrat ca „ trăgător” al inculpatului M. F. la jocul de „ alba –neagra”; imediat după ce victima a fost găsită, la o zi sau două, cei doi inculpați erau agitați și au povestit la restaurantul „Gianmarco”, acolo unde serveau masa cei din echipa lor, că T. T. a dispărut, iar în noaptea aceea, acesta a băut cu M. R. și D. P.; cu acel prilej, inculpatul R. O. a povestit, că fiul polițistului P. D., martorul P. C. și fratele său, R. M., ar fi suspectați de decesul victimei, însă acest lucru nu poate fi adevărat, întrucât, R. O. i-a dus și i-a adus cu mașina de pe ștrand în noaptea aceea, astfel că nu pot fi ei autorii omorului
Martorul a mai afirmat că se știe că de la inculpatul R. O. au fost ridicate de poliție niște crose și știe că acesta deținea un set de 3-4 crose într-un sac de piele în portbagajul mașinii sale în perioada decesului victimei; afirmativ, din actele comunicate de parchet instanței, comunicare aflată la dosar, a rezultat această afirmație a martorului privitor la confiscarea crosei.
A mai relatat că în anul 2007, a primit un telefon de la inculpatul M. și s-a întâlnit cu un alt coleg al lor, M. și cu inculpatul R. O.; M. a primit o crosă, ca cele văzute de martor la R. O. în portbagajul mașinii acestuia, cu care M. și martorul urma să-l bată pe un individ; bătaia nu a mai avut loc, iar la întoarcere, M. ar fi vrut să-i restituie inculpatului R. crosa primită, dar acesta a spus să o ia „Brâlă” ( porecla martorului V. ) și să aibă grijă de ea. Acesta a dus-o în cămara apartamentului mamei sale, iar apoi a predat-o poliției; așa cum se vede în planșele foto de la dosarul de urmărire penală.
Întrucât s-a bănuit că loviturile de pe corpul victimei ar fi putut fi produse cu o crosă în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare asupra crosei de golf ridicate de la martorul V..
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/9.11.2009 a rezultat că leziunile de pe corpul victimei ar fi putut fi produse de crosa examinată, dar nu s-a putut stabili dacă respectiva crosă a produs leziunile.
Raportul de expertiză criminalistică nr. 129/25.08.2011 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj a stabilit că este probabil ca urma din fotografiile făcute corpului victimei să fie creată de un obiect de genul celui prezentat spre examinare – crosă de golf ( f. 1271 vol. V fond ).
Inculpatul R. a contestat că ar fi deținut acea crosă afirmând că a avut alte crose cumpărate din Ungaria. A fost audiat martorul P. E. ( fila 1197 fond) prieten cu inculpații de când erau copii, care a relatat că în 2007 l-a însoțit pe R. O. și Tegledi S. în Ungaria, la Budapesta la un prieten pe nume D. unde au și fost cazați; inculpatul R. O. și-a cumpărat de acolo un set de 17-18 bucăți de crose de golf asemănătoare cu cele fotografiate la fila 120 dosar urmărire penală. Inculpatul le-a cumpărat cu 200 euro și dorea să le vândă ca să facă un ban.
Atât inculpatul R. cât și inculpatul M. au afirmat că în noaptea crimei s-ar fi aflat în altă parte astfel că a fost audiat martorul Lehman I. Gunter ( fila 1199 dosar fond) care a fost șoferul inculpatului M. F. din 2001 în 2008 când acesta a obținut permisul de conducere.
Acesta a afirmat că ambii inculpați au fost în vizită la el de Sfinții C. și E. și au fost însoțiți și de L. K. și Borec N.; o cunoaște pe L. P., dar atunci R. nu a fost cu aceasta la el acasă. În anul 2006 inculpatul R. s-a căsătorit cu L. P..
Martora Borec N. G. ( fila 318 vol. II fond ) este dansatoare și a fost prietena inculpatului R. O. din 1997 în 2005; aceasta a declarat că în seara de C. și E. din anul 2004 a fost împreună cu inculpatul R. O. la ziua fratelui la care a ajuns în jurul orelor 19-20 și au rămas până în jurul orelor 21, după care s-au dus acasă în cartierul Micălaca.
Întrucât inițial martora a declarat la urmărire penală ( f. 72 vol. III u.p. ) că nu știe ce a făcut inculpatul R. și nici ea în noaptea de Sfinții C. și E. în anul 2004, în fața instanței de fond a declarat că procurorul ar fi consemnat altceva decât a declarat ea; în iunie 2004 a plecat cu inculpatul R. O. în Italia împreună cu alți prieteni și că inculpatul R. O. nu putea merge, având piciorul în gips; a declarat că nu știe ca inculpatul să fi avut relații cu alte femei în anul 2004.
Cu toate acestea, martora a declarat că menține declarația de la urmărire penală, vol.3 filele 72-73 dosar, declarație în care a susținut că nu știe ce a făcut de Sfântul C. și E. din anul 2004.
Mai mult, în declarația de la instanță, martora nu a relatat nimic despre prezența inculpatului M. F. și a martorei K. L., în acea seară, astfel că declarațiile sale nu s-au coroborat nici cu cele ale celor doi inculpați, nici cu ale lui Lehmar Gunther, ori K. L., nici chiar cu cele date de ea în același dosar.
Martora K. L. C. ( fila 237 vol. I fond ) a fost prietena inculpatului M. F. din acea perioadă; a menținut declarația dată la urmărire penală ( volumul III fila 78-79 ).
A susținut că a fost la Ghunter Lehman în data de 21.05.2004 pe timpul zilei, ceea ce nu s-a coroborat cu susținerile inculpaților, după cum nu a confirmat nici prezența lui Borec N. la această vizită.
Martora C. D. ( fila 236 fond ) este sora lui Borec N. G., care a dat declarație în faza de urmărire penală ( volum III fila 65-68), însă acolo nu a dat niciun amănunt legat de data de 21/22.05.2004, pentru ca apoi, la instanță să dea relații despre ce anume a făcut R. O. de această sărbătoare; aceasta nu a spus că sora sa, Borec N., l-ar fi însoțit pe inculpat la mama sa, și nici la Gunther Lehman, astfel că nici această susținere nu a putut fi interpretată că ar confirma cele susținute de R. O.;
Toate aceste declarații, atât ale martorilor menționați cât și ale inculpaților nu s-au coroborat între ele, fiind corect înlăturate de către instanța de fond. Inculpații nu au putut dovedi că în noaptea în care sunt acuzați că ar fi săvârșit omorul s-ar fi aflat în altă parte.
Susținerile apărării din apel că instanțele trebuie să dea valoare acestor declarații nu sunt fondate. Nu pot fi apreciate a fi reale declarațiile unor martori care spun că au cunoștință despre aceleași împrejurări dar care fiecare relatează în alt fel, susținerile lor necoroborându-se nici între ele și nici cu cele ale inculpaților.
A mai fost audiată martora B. M. ( fila 892 fond ) - concubina actuală a inculpatului M. F.. Aceasta a declarat că în 22.09.2009 a fost împreună cu inculpatul la sediul Parchetului Tribunalului A.. Atunci polițistul C. i-a solicitat acesteia să-l sfătuiască pe prietenul ei să declare împotriva coinculpatului R. O., spunându-i că deține probe împotriva acestuia. Ambii inculpați erau arestați, iar despre M. F. polițistul C. nu i-a spus că ar avea probe care să-l inculpe. M. F. a fost prezentat judecătorului și arestat împreună cu R., și atunci a sunat-o și i-a reproșat că l-a sfătuit greșit ; martora a spus că M. a fost distrus pentru că a mințit în privința lui R..
Afirmațiile martorei nu sunt credibile, inculpatul M. fiind asistat de apărător ales cu ocazia declarațiilor date la procuror și la instanță, apărător care putea interveni dacă asupra inculpatului s-ar fi făcut presiuni de orice fel pentru a declara în vreun sens sau altul.
Au fost audiați la cererea inculpaților martorii M. Dolimar ( fila 411 fond), C. F.( fila 413 fond ) și P. F.( fila 233 fond), martori propuși pentru a demonstra că inculpații nu ar fi povestit nimănui nimic referitor la implicarea lor în omor, pentru a combate mărturiile persoanelor audiate cu identitate protejată.
Martorul M. Dolimar a arătat că nu cunoaște nimic despre decesul victimei T. și nici inculpații nu i-ar fi povestit că ar fi fost implicați în vreun fel; nu cunoaște relațiile dintre inculpatul R., Fizidean și Rohoznean; în anul 2007 atunci când era arestat împreună cu C. F. în aceeași celulă, avocatul lor, I. M. l-a întrebat pe C. F. dacă știe ceva despre cazul T., această împrejurare fiind confirmată în dosar ( rezultă și din coroborarea declarațiilor inculpaților cu ale martorului C. F. ).
Martorul C. F. ( fila 413 dosar ) a precizat că menține declarația dată în faza de urmărire penală de la filele 102-103 vol. III dosar urmărire penală. Este vărul inculpatului M. F., cu care este în relații bune. A confirmat faptul că în anul 2007, avocatul său, I. M., l-a întrebat dacă poate să declare ceva despre implicarea inculpatului R. O., în decesul victimei T. T.. A apreciat că probabil că avocatul său știa ceva despre implicarea inculpatului R. în deces și pentru acest motiv l-a întrebat la rândul lui, tocmai pentru că bănuia despre implicarea inculpatului R.; același avocat reprezenta alți inculpați în alte dosare, și în acest context a formulat această întrebare; a arătat că inculpatul M. i-a spus când erau arestați că el stă în penitenciar și este nevinovat, motivul fiind acela pentru că nu și-a retras plângerea penală împotriva agresorilor săi implicați în tentativa de omor comisă asupra sa.
Martorul P. F. a menținut declarațiile de la urmărire penală (fila 96 vol. III) și a susținut că polițistul C. i-a spus că inculpatul M. a declarat că inculpatul R. l-a omorât pe T., încercând să-l determine să spună același lucru.
Din verificările instanței de fond a rezultat că acest martor apare ca făcând parte dintre apropiații inculpatului R., fiind trimis în judecată și condamnat alături de acesta pentru fapte de violență comise cu bâte de base-ball ( sentința penală nr. 656/1 aprilie 2003 a Judecătoriei A., fila 570 -582 fond, definitivă prin decizia penală 406/2003 a Curții de apel Timișoara, fila 624-667 fond ), fapt ce a determinat instanța a lua sub beneficiu de inventar declarația acestuia sinceritatea sa fiind îndoielnică.
Curtea își însușește concluzia instanței de fond că niciunul dintre acești martori nu sunt credibili, ei făcând parte din anturajul inculpaților și prin mărturiile acestora inculpații urmărind să demonstreze că acele discuții cu martorii sub identitate protejată nu ar fi avut loc, pentru că dacă acestea s-ar fi petrecut acești martori ar fi auzit la rândul lor discuțiile.
Este cert că inculpații au bănuieli asupra identității reale a martorilor protejați și pe parcursul procesului au încercat în diverse variante să provoace deconspirarea acestora. Este logic că bănuind identitatea reală a martorilor implicit inculpații acceptă că discuțiile au avut loc iar ei cunosc unde anume și cu cine au discutat, fapt ce convinge încă o dată instanța că declarațiile martorilor protejați corespund adevărului.
Toate aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului R. și au convins instanța de apel că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor.
În ce-l privește pe inculpatul M. F. D. instanța de apel apreciază ca fiind greșită soluția pronunțată de către instanța de fond referitoare la nevinovăția sa, instanța apreciind că în ce-l privește probele au fost neconvingătoare.
Dimpotrivă, analizând toate probele administrate instanța de apel constată că probele aduse dovedesc și vinovăția inculpatului M..
În apărarea sa inculpatul M. a invocat aceleași aspecte ca și inculpatul R.: că moartea victimei nu s-a datorat unui omor și că nu s-a dovedit că victima ar fi decedat ca urmare a unor leziuni produse prin agresiune, că nu ar fi avut nici un motiv să agreseze victima; că în mod artificial numele său a fost legat de moartea victimei și că aceasta s-a întâmplat din 2009, când a fost victima unei tentative de omor iar proprii agresori au făcut referire la el ca fiind vinovat în speța prezentă deoarece doreau ca el să-și retragă plângerea pe care a formulat-o împotriva lor.
În consecință, martorii cu identitate protejată mint, având un interes în ce-l privește, și anume de a-și reduce pedeapsa, inculpatul M. invocând în sprijinul celor afirmate biletul din penitenciar depus la dosarul cauzei de către martorul V..
Curtea analizând probele administrate din perspectiva acestor apărări ale inculpatului M. constată că, așa cum s-a arătat, s-a dovedit cu certitudine că decesul victimei s-a datorat agresiunii la care a fost supusă, moartea nedatorându-se unei sinucideri sau căderi accidentale.
Martorii audiați declară cu toții relația apropiată dintre cei doi inculpați și faptul că aceștia erau mereu împreună, aspect confirmat chiar de către inculpați.
Mai mult, din declarațiile martorului O. C. ( f. 534-537 vol. III fond ) rezultă că încă din anul 2004 inculpatul M. a fost suspectat de comiterea crimei împreună cu inculpatul R., astfel că afirmațiile inculpatului M. că numele său a fost vehiculat de abia după ce a fost victima unei tentative de omor, nu se susțin.
Tot acest martor a relatat și despre diversele legături dintre clanurile din A., din declarațiile acestuia rezultând că martorii pe care inculpații i-au propus în apărarea susținerilor lor sunt persoane cu care practicau „alba –neagra” și făcând parte din același clan.
Mai mult, martorul a relatat că numitul Fizidean – cel care i-ar fi determinat pe martorii C. D. și Ș. A. să declare împotriva inculpaților R. și M., a fost persoana cu care inculpații în perioada 2004-mai 2005 au săvârșit mai multe infracțiuni economice, fapte săvârșite împreună, astfel că această persoană nu ar fi avut de ce să-i determine pe martorii C. și Ș. să facă declarațiile de la urmărire penală împotriva inculpaților.
Inculpatul M. și-a întemeiat în mare parte apărarea pe faptul că implicarea sa în prezentul dosar s-ar datora faptului că nu a vrut să-și retragă plângerea penală formulată împotriva persoanelor dintr-un clan rival, el fiind victima unei tentative de omor. Nedorind să-și retragă plângerea, cei care au vrut să-l omoare l-au implicat în dosarul omorului lui T. T.. În dovedirea afirmațiilor sale inculpatul M. a făcut referire la un anume bilet din penitenciar.
Examinând biletul depus la dosarul cauzei ( fila 361 vol. II fond ) Curtea constată că, dimpotrivă, inculpații au fost aceia care au solicitat unor persoane încarcerate să meargă la procuror și să declare că „ceilalți” ( clanul advers ) încearcă să-i incrimineze pe nedrept. Ca răsplată pentru acest „serviciu” inculpații M. și R. ar fi urmat să declare în sprijinul celor care le-ar fi făcut acest serviciu, aceștia urmând să beneficieze de reducerea de pedeapsă.
S-a dovedit astfel că implicarea inculpatului M. precum și a inculpatului R. în speța prezentă nu s-a datorat faptului că inculpatul M. nu a vrut să-și retragă plângerea pentru tentativa la omor la care a fost victimă, iar inculpatul R. că nu l-a convins pe inculpatul M. să și-o retragă, dimpotrivă inculpații au fost aceia care au încercat să determine alte persoane să-și schimbe declarațiile care-i incriminau, propunând ca răsplată schimbarea propriilor lor declarații de incriminare a persoanelor care le făceau acest serviciu.
De altfel, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei Curtea constată că aceasta era modalitatea prin care inculpații au evitat în mod repetat răspunderea penală în diversele fapte penale în care au fost implicați.
Și inculpatul M. a afirmat că martorii audiați sub identitate protejată nu spun adevărul și ar fi interesați să-i vadă condamnați.
Curtea, așa cum a arătat când a analizat declarațiile acestor martori, constată că în declarațiile acestor martori în mod egal se face referire la participarea ambilor inculpați în săvârșirea faptelor. Tot analizând aceste declarații Curtea constată greșită concluzia instanței de fond referitoare că toate discuțiile referitoare la faptă au fost purtate de către inculpatul R. atunci când inculpatul M. nu era prezent.
Martorii cu identitate protejată confirmă participarea inculpatului M. la aceste discuții când s-au descris faptele de către inculpatul R..
Este evident că faptele petrecându-se la inițiativa inculpatului R. acesta a fost mai activ în relatarea sa, dar inculpatul M., prezent fiind, nu a negat niciodată realitatea faptului că s-au petrecut și că a fost și el prezent. Mai mult, martorul „P. N.” a afirmat clar că ambii inculpați l-au condus pe traseul pe care l-au urmat cu victima.
Concluzionând, pe baza tuturor probelor administrate Curtea constată că vinovăția inculpaților R. Ovidu și M. F. D. ca fiind dovedită, aceștia urmând a fi condamnați.
Chiar dacă în cauză nu a existat nici un martor care să asiste la săvârșirea faptelor, ansamblul probelor administrate dovedesc vinovăția inculpaților, în acest sens pronunțându-se și doctrina juridică ( D. Procesual penal – Gh. T., f. 304-305 ) atunci când se arată că dacă toate probele indirecte administrate converg în dovedirea unei anume stări de fapt, acestea trebuie apreciate ca fiind probe convingătoare în dovedirea unor fapte.
Așa fiind, în baza art. 174, art.175 al.1 lit.i, art. 176 al.1 lit.a C.p. inculpatul R. O. va fi condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. se va interzice inculpatului R. O. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 189 al. 2 C.p. va fi condamnat inculpatul R. O. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 65 alin. 1 C.p. se va interzice inculpatului R. O. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b C.p., art. 35 al. 3 C.p., se vor contopi pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul R. O. să execute pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p., după executarea pedepsei principale.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond este prea mică având în vedere limitele de pedeapsă pentru faptele săvârșite, gravitatea acestora și urmarea produsă precum și circumstanțele personale ale inculpatului și poziția sa procesuală de nerecunoaștere a faptelor.
Se apreciază că pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată este în măsură să conducă mai eficient la reeducarea inculpatului și asigură dublul scop al pedepsei, astfel cum este acesta stabilit prin disp. art. 52 C.p.
În baza art. 350 C.p.p. se va menține măsura arestării preventive a inculpatului R. O., față de împrejurarea că acesta este acuzat de săvârșirea unor fapte deosebit de grave, lăsarea sa în libertate prezintă un grad ridicat de pericol social, a fost condamnat la pedeapsa închisorii într-un cuantum ridicat, chiar dacă hotărârile nu sunt definitive.
În baza art.88 C.p. se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului R. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.09.2009 și până la data de 30.10.2012.
În baza art. 174, art.175 al.1 lit.i, art. 176 al.1 lit.a C.p. inculpatul M. F. D. va fi condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. se va interzice inculpatului M. F. D. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 189 al.2 C.p. va fi condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 65 alin. 1 C.p. se va interzice inculpatului M. F. D. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b C.p., art. 35 al. 3 C.p., se vor contopi pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul M. F. D. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p., după executarea pedepsei principale.
La stabilirea cuantumului acestei pedepse Curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă pentru faptele săvârșite, gravitatea faptelor și urmările produse, precum și persoana inculpatului M. și circumstanțele personale ale acestuia și poziția sa procesuală.
Dacă în ce privește fapta de lipsire de libertate comisă de inculpat pedeapsa reflectă aceeași gravitate ca și aceea săvârșită de inculpatul R., în ce privește pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav Curtea a ținut seama la aplicarea pedepsei de 18 ani închisoare de faptul că inițiativa comiterii acesteia a aparținut inculpatului R., astfel că se impune o diferențiere a pedepselor.
Curtea mai apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M. de 18 ani închisoare este justificată de gravitatea faptelor săvârșite și de urmarea produsă, fiind aptă să atingă dublul scop al pedepsei, atât cel coercitiv cât și cel preventiv.
În baza art.88 C.p. se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului M. F. D. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.09.2009 și până la data de 24.10.2011.
În ce privește pedepsele complementare aplicate inculpaților, Curtea apreciază că faptele acestora îi fac nedemni ca după executarea pedepselor principale să-și exercite dreptul legal de a fi aleși într-o funcție publică și de a ocupa vreo funcție publică.
În acord cu prevederile constituționale și cu practica CEDO instanța de apel nu consideră că inculpaților să le fie interzis și dreptul de a alege, apreciind prea drastică această limitare a drepturilor civile.
În baza art. 71 al. 2 C.p. se vor interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. pe durata executării pedepselor.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații R. O. și M. F. D., în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J..
În baza art. 346 al.1 C.p.p. se va constata că părțile vătămate T. I. și T. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 357 al. 2 lit. e C.p.p., art. 169 C.p.p. se va dispune restituirea către martorul V. F. a unei crose de golf ridicată ca și corp delict de la martor conform procesului verbal aflat la filele 110-112 vol. II dosar urmărire penală.
Curtea va dispune restituirea acestui corp delict către martorul V. F. în considerarea faptului că expertizele efectuate în cauză nu au concluzionat că acea crosă ridicată de la martor este obiectul folosit la agresarea victimei, astfel se impune restituirea acesteia, conform dispozițiilor legale menționate.
Întrucât la judecarea în fond a cauzei martorii au dovedit cheltuielile făcute, vor fi obligați inculpații R. O. și M. F. D. la plata în solidar a cheltuielilor efectuate de martori la fond, după cum urmează: Szilagy R. M. la 300 lei ( fila 6775); B. R. la suma de 197,5 ( fila 888); F. I. la suma de 200 lei ( fila 529); Daul A. la suma de 199,99 ( fila 539), L. I. și L. S. la câte 77,40 lei ( filele 688, 690 și 689,691) și T. V. la suma de 445,30 ( fila 696).
În baza art. 191 C.p.p. obligă pe inculpații R. O. și M. F. D. să plătească fiecare statului suma de câte 36.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Instanța de fond în mod greșit nu a acordat totalitatea cheltuielilor solicitate de Ministerul Public în suma de 70.000 lei, la care ar fi trebuit adăugate și cheltuielile de la fond, astfel că aceste cheltuieli trebuie majorate.
Față de cele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p. se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. S. și părțile civile T. I. și T. M. iar în baza art. 379 pct. 1 lit. a C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. O. împotriva aceleiași hotărâri penale.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. inculpatul R. O. va fi obligat să plătească statului suma de 1375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M. F. D. în cuantum de 75 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. S. și părțile civile T. I. și T. M. împotriva sentinței penale nr. 188/24.10.2011 pronunțată de T. S. – Secția Penală în dosarul nr._ și în consecință:
Desființează în tot sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată în fond a cauzei:
În baza art. 174, art.175 al.1 lit.i, art. 176 al.1 lit.a C.p. condamnă pe inculpatul:
- R. O., fiul lui G. și F., născut la data de 28.11.1978 în A., jud. A., domiciliat în A., .. 4, . ., posesor la C.I. . nr._, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și omor deosebit de grav
- la o pedeapsă de 20 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. interzice inculpatului R. O. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 189 al. 2 C.p. condamnă pe inculpatul R. O.
- la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 65 alin. 1 C.p. interzice inculpatului R. O. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b C.p., art. 35 al. 3 C.p., contopește pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul R. O. să execute pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 al. 2 C.p. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, litera b C.p.
În baza art. 350 C.p.p. menține măsura arestării preventive a inculpatului R. O., iar în baza art.88 C.p. compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.09.2009 și până la data de 30.10.2012.
În baza art. 174, art.175 al.1 lit.i, art. 176 al.1 lit.a C.p. condamnă pe inculpatul:
- M. F. D., fiul lui D. și M., născut la data de 03.12.1977 în A., jud. A., domiciliat în A., ., ., jud. A., posesor al C.I. seria_, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și omor deosebit de grav
- la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. interzice inculpatului M. F. D. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 189 al.2 C.p. condamnă pe inculpatul M. F. D.
- la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 65 alin. 1 C.p. interzice inculpatului M. F. D.
exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b C.p., art. 35 al. 3 C.p., contopește pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul M. F. D. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b C.p., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71al. 2 C.p. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.
În baza art.88 C.p. compută din pedeapsa aplicată inculpatului M. F. D. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.09.2009 și până la data de 24.10.2011.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații R. O. și M. F. D., în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J..
În baza art. 346 al.1 C.p.p. constată că părțile vătămate T. I. și T. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 357 al. 2 lit. e C.p.p., art. 169 C.p.p. dispune restituirea către martorul V. F. a unei crose de golf ridicată ca și corp delict de la martor conform procesului verbal aflat la filele 110-112 vol. II dosar urmărire penală.
Obligă pe inculpații R. O. și M. F. D. la plata în solidar a cheltuielilor efectuate de martori la fond, după cum urmează: Szilagy R. M. la 300 lei ( fila 6775); B. R. la suma de 197,5 ( fila 888); F. I. la suma de 200 lei ( fila 529); Daul A. la suma de 199,99 ( fila 539), L. I. și L. S. la câte 77,40 lei ( filele 688, 690 și 689,691) și T. V. la suma de 445,30 ( fila 696).
În baza art. 191 C.p.p. obligă pe inculpații R. O. și M. F. D. să plătească fiecare statului suma de câte 36.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală, de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. O. împotriva aceleiași hotărâri penale.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpatul R. O. să plătească statului suma de 1375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M. F. D. în cuantum de 75 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul M. F. D. și de la comunicare cu inculpatul R. O. și părțile civile T. I. și T. M..
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2012.
Președinte, Judecător,
D. G. L. C.
Grefier
I.-M. M.
Red. Tehn. DG/30.11.2012
Jud. fond- C. P.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 132/2012. Curtea... → |
|---|
