Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1194/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1194/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-11-2012 în dosarul nr. 1194/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 1194/2012

Ședința publică de la 09 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. C.

Judecător C. M.

Judecător D. G.

Grefier L. A.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial A. reprezentat prin:

I. F.– procuror.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de D. – Serviciul Teritorial S. împotriva încheierii penale pronunțate la data de 7 noiembrie 2012 de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ 12.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații G. C., aflat în stare de detenție în Penitenciarul Aiud și inculpata N. M. Panseluța, aflată în stare de detenție în Penitenciarul Aiud, ambii asistați de apărătorul ales d-l av. Ț. O., și inculpatul S. G., aflat în stare de detenție în Penitenciarul Aiud, asistat de apărătorul ales, d-l av. T. A.. Se prezintă și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați d-na av. Pustai A. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpaților intimați, d-na av. Pustai A. M. solicită instanței să constate încetat mandatul său.

Instanța, față de prezența apărătorilor aleși ai inculpaților intimați, în baza art. 171 al. 5 Cod procedură penală constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, d-na av. Pustai A. M. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.

La întrebarea instanței cu privire la faptul dacă doresc să dea declarație în cauză, inculpații –intimați G. C., S. G. și N. M. Panseluța arată că nu doresc să uzeze de dreptul de a da declarații precizând că își mențin declarațiile date anterior în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta D. solicită instanței admiterea recursului, casarea în parte a încheierii penale atacate și procedând la rejudecare să se dispună în temeiul art. 320 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G. C., S. G. și N. M. Panseluța. Se arată că în speță caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu este încălcat, fiind apreciat, conform CEDO, și în raport cu gravitatea infracțiunilor, indiciile cu privire la vinovăție, cantitatea mare, respectiv 44 kilograme de metamfetamine găsită în faza de cercetare penală la inculpați, cum și pericolul pe care aceștia îl prezintă.

Reprezentanta D. arată că față de 2 inculpați s-a dispus disjungerea cauzei, aceștia au recunoscut, au beneficiat de prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală fiind condamnați la pedepse cu executare în regim de detenție, în condițiile în care transporturile efective de droguri au fost realizate către inculpații din prezenta cauză. Învederează instanței că se impune în continuare menținerea inculpaților în stare de arest astfel că solicită admiterea recursului formulat, casarea în parte a încheierii penale atacate și pe cale de consecință menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Apărătorul ales al inculpaților intimați G. C. și N. M. Panseluța, d-l av. Ț. O. solicită instanței respingerea recursului formulat de D. Biroul Teritorial S. și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale atacate. Se arată că orice persoană care apare în fața magistraților se presupune a fi nevinovată până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive. Se arată că de la momentul arestării preventive a inculpatului G. C. a trecut un an, perioadă în care nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea în stare de arest a acestuia. Totodată arată că pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care inculpatul l-ar fi reprezentat, în prezent, după trecerea unui an, este mult diminuat. Solicită a se avea în vedere faptul că, în speță, nu sunt îndeplinite cele 4 exigențe prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive, respectiv, riscul de a fugi, riscul comiterii de noi infracțiuni, de a obstrucționa buna desfășurare a procesului penal etc.

Solicită a se avea în vedere conduita inculpatului G., acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, deținea o societate de construcții și realiza venituri licite.

În concluzie, arată că inculpatul G. poate fi cercetat în stare de libertate, apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul S. este temeinică și legală.

Apărător ales al inculpatului S. G., d-l av. T. A. solicită respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale atacate. Se arată că, raportat la motivele și susținerile Ministrului Public, instanța nu poate pronunța altă soluție decât de respingere a recursului. Învederează instanței faptul că reprezentanta D. a făcut referire la dosarul disjuns unde au fost condamnați cei doi inculpați care au solicitat judecarea în baza art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, dar în speța dedusă judecății este o altă situație deoarece inculpații nu își recunosc vinovăția, aceștia nu aveau cunoștință de conținutul bagajelor, acestea fiind sigilate. Se arată că pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f Cod procedură penală nu trebuie probat prin administrarea unor dovezi, ci poate rezulta din împrejurările și natura faptei, din elementele care caracterizează persoana inculpatului. Se arată că CEDO a statuat că pericolul social nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică, instanța trebuie să aibă în vedre și circumstanțele personale ale inculpatului. În sprijinul susținerilor invocă jurisprudență CEDO, cauza P. contra Românei, cauza R. contra României, cauza J. contra României și mai recenta cauză L. contra României, cauze în care România a fost condamnată deoarece s-a constatat depășită, în aceste cauze, că a fost depășită perioada rezonabilă de menținere în stare de arest a inculpaților. Se arată că CEDO a apreciat că prelungirea stării de arest nu poate fi motivată doar prin trimiterile pe care instanțele de judecată le-au făcut la gravitatea faptei, la pedeapsa pe care legea o impune pentru aceasta sau la valoarea prejudiciului. Se arată că în speță, raportat la cauza L. contra Românei, este vorba despre un pericol social redus.

Apărător ales al inculpatului S. G., d-l av. T. A. depune la dosarul cauzei, concluzii scrise și jurisprudență.

Apărătorul ales al inculpaților intimați G. C. și N. M. Panseluța, d-l av. Ț. O. cu referire la inculpata N. M. Panseluța, arată că și în privința acesteia susține concluziile depuse anterior și solicită instanței să se aibă în vedere circumstanțele personale ale acesteia, faptul că nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere, starea de sănătate a acesteia este precară, la dosarul de fond fiind depuse înscrisuri și acte medicale și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Solicită a se avea în vedere și faptul că la soluționarea propunerii de arestare preventivă, în timpul dezbaterilor, inculpaților le-a expirat ordonanța de reținere, judecătorul a dispus punerea în libertate a inculpaților, dar inculpații nu au plecat din sala de judecată deși aveau posibilitatea să o facă.

Având ultimul cuvânt, inculpatul G. C. arată că în urmă cu un an a fost acuzat pentru prima dată că reprezintă un pericol social pentru ordinea publică, ceea ce nu este adevărat. Speră să se facă dreptate.

Având ultimul cuvânt, inculpatul S. G. arată că este de acord cu concluziile depuse de apărătorul său.

Având ultimul cuvânt, inculpata N. M. Panseluța roagă instanța ca după un an să fie judecată în stare de libertate. Arată că s va prezenta de câte ori este necesar și dorește să își revadă copilul.

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra recursului penal de față,

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 07.11.2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 139 al. 1, al. 3⁵C.pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive luată prin încheierea penală din 11.11.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului București – Secția a-II-a Penală, față de inculpații:

-G. C., fiul lui L. și D. R., născut la data de 08.06.1978 în mun. S., jud. S., domiciliat în mun. S., .. 66, ., ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP:_, în prezent aflat în Penitenciarul Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 296/U.P. din 11.11.2011 emis de Tribunalul București – secția a II-a penală), cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu respectiv localitatea S., jud. S.;

-S. G., fiul lui D. și M., născut la data de 05.03.1989 în mun. S., jud. S., domiciliat în ., . nr. 144, jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 298/U.P. din 11.11.2011 emis de Tribunalul București – secția a II-a penală), cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu respectiv ., ., nr. 144, jud. S.;

-N. M. PANSELUȚA, fiica lui V. și V., născută la data de 19.11.1982 în municipiul R., jud. N., domiciliată în ., jud. N., fără antecedente penale, CNP_, în prezent află în Penitenciarul Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 299/U.P. din 11.11.2011 emis de Tribunalul București – secția a II-a penală), cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu respectiv ., jud. N.

S-a dispus punerea în libertate a inculpaților:

-G. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 296/U.P. din 11.11.2011 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală-, dacă nu este arestat în altă cauză.

-S. G., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 298/U.P. din 11.11.2011 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

-N. M. PANSELUȚA, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 299/U.P. din 11.11.2011 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală), dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 145al. 1¹și al. 1²C.p.p. pe durata măsurii, inculpații G. C., S. G. și N. M. Panseluța au fost obligați:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la Poliția orașului S. – inculpatul G. C., la Secția 4 Poliție Avrig, jud.S. – inculpatul S. G. și la Secția 10 Poliție Dulcești jud.N. –inculpata N. M. Panseluța, desemnate cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați ;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis fapta și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

În baza art. 145 al. 2²C.p.p. s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.

În baza art. 145 al. 2¹C.p.p. copia încheierii s-a comunicat inculpaților, secțiilor de poliție în a căror rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.

S-a încredințat supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor impuse de instanță astfel: inculpatul G. C. – Poliției S., inculpatul S. G. – Secției 4 Poliție Avrig jud.S. și inculpata N. M. Panseluța –Secției 10 Poliție Dulcești, jud.N.

Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:

Constată că prin încheierea pronunțată la data de 11.11.2011, Tribunalul București a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală București iar în baza art. 149 ind. 1 al. 10-12 C.p.p. raportat la art. 136 al. 6, 8 C.p.p., art. 143 C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p. a dispus arestarea preventivă a inculpaților T. M., Lupulețu M., G. C., S. G., N. M. Panseluța. Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile inculpaților de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut în esență că în cauză există probe directe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele imputate. Cu privire la inculpații Lupulețu M., G. C., S. G., fără a interveni cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care se efectua urmărirea penală, instanța a reținut ca și temei al arestării existența unei bănuieli legitime de implicare a acestor inculpați în activități infracționale de trafic de droguri, tentativă la infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc. De asemenea, tribunalul a mai apreciat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, împrejurările în care inculpații N. M. Panseluța, Lupulețu M., G. C., S. G. au acționat sub coordonarea inculpatei T. M., gravitatea deosebită a faptelor, circumstanțele personale ale inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. Tribunalul a mai subliniat că deși pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. S-a mai relevat că sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt acuzați inculpații, de reacția publică la comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri și trafic internațional de droguri precum și de faptul că prin activitatea lor inculpații au transformat teritoriul României în punct de tranzit al drogurilor de mare risc din Turcia către Japonia, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare a autorităților față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Ulterior, măsura arestării preventive a inculpaților a fost succesiv prelungită de Tribunalul București prin încheierile din 6.12.201, 4.01.2012, 2.02.2012, 2.03.2012 .

Prin rechizitoriul întocmit la data de 27.03.2012 și înregistrat sub dosar nr._, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală București a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților T. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legeanr. 39/2003, finanțarea traficului ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 al. 1 și 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 1 C.p., finanțarea traficului ilicit internațional de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 3 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., spălare a banilor prev. de art. 23 al. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.; Lupulețu M. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, prev. de art. 7 al. 1, 3 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și în formă agravantă, prev. de art. 2 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată și în formă agravantă, prev. de art. 13 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și at. 16 din Legea nr. 143/2000, spălare a banilor prev. de art. 23 al. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.; G. C. pentru comiterea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave prev. de art. 7 al. 1, 3 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003, trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și în formă agravantă prev. de art. 2 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată și în formă agravantă prev. de art. 3 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.; S. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, prev. de art. 7 al. 1, 3 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003, trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și în formă agravantă, prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată și în formă agravantă, prev. de art. 3 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., și art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.; N. M. Panseluța pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, prev. de art. 7 al. 1, 3 din Legea nr. 39/2003, trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, tentativă la infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc prev. de art. 20 C.p. raportat la art. 3 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, deținere, fără drept, de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

La termenul intermediar acordat în dosarul nr._, în temeiul prevederilor art. 300 ind. 1 C.p.p., tribunalul a fost investit cu analizarea legalității și temeiniciei măsurilor arestării preventive luate față de inculpați.

Pe această linie s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 1 C.p.p., măsura arestării preventive se menține dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impus în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Procedând la verificarea măsurii arestării preventive a inculpaților din perspectiva textului legal anterior indicat, tribunalul a constatat că măsura este legală și temeinică, fiind luată prin hotărâri definitive, în baza probatoriului administrat în cauză, cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

Analizând actele și lucrările dosarului, s-a mai constatat că temeiul care a fundamentat luarea măsurii arestării preventive (dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p. cu referire la art. 143 C.p.p.) nu a încetat, că acesta a subzistat și impunea privarea de libertate a inculpaților.

De altfel, s-a apreciat de către instanță, că de la momentul ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive a inculpaților și până la data respectivă, nu au fost administrate mijloace de probă care să înlăture indiciile temeinice reținute de instanțe.

Cu privire la fiecare dintre inculpați, materialul probator administrat în faza de urmărire penală (declarațiile coinculpaților, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, înscrisul ridicat de la inculpată, etc. în ceea ce o privește pe inculpata T. M.; declarațiile inculpaților, drogurile depistate, procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice, înscrisurile înaintate de autoritățile bulgare ș.a.m.d. privitor la inculpații Lupulețu M., G. C., S. G.; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților Lupulețu M., S. G., drogurile ridicate, etc. referitor la inculpata N. M. Panseluța) au evidențiat persistența unor indicii temeinice care confirmă bănuiala rezonabilă - în sensul impus de dispozițiile art. 148 lit. f, 143, 68 ind. 1 C.p.p. - că inculpații ar fi comis fapte incriminate de legea penală, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, indicii care se mențin și în prezent.

Prin urmare, s-a considerat că temeiul reglementat de art. 148 lit. f C.p.p. care a justificat luarea măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați, a subzistat și este a fost fundamentat și la acel moment.

Susținerea inculpatului S. G. că în acel stadiu al procesului, nu se mai pot face referiri la indiciile temeinice (în sensul art. 68 ind. 1 C.p.p.) ci doar la probe, nu a poat fi primită ca fondată în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive, în condițiile în care art. 300 ind. 1 C.p.p. vizează temeiurilecare au determinat luarea arestării preventive iar dispozițiile art. 148 cu referire la art. 143 C.p.p. condiționează măsurile preventive de probe sau indicii temeinice.

De asemenea, nici solicitarea inculpatei N. M. Panseluța de revocare a măsurii arestării preventive pentru că organele de urmărire penală nu au invocat temeiuri noi, s-a apreciat de către instanță că nu este întemeiată în raport de dispozițiile explicite ale art. 300 ind. 1 al. 3 C.p.p. teza I.

Totodată, în ceea ce privește apărările inculpaților că nu sunt vinovați, că doresc administrarea de probe, s-a considerat că nu sunt incompatibile cu menținerea măsurii arestării preventive. Pe această linie s-a reamintit că prin încheierile pronunțate până la acest moment nu s-a stabilit vinovăția inculpaților și ca atare, doar în urma cercetării judecătorești privitor la elementele constitutive ale infracțiunilor se vor putea emite concluzii întemeiate pe probele administrate. Pe de altă parte, s-a impus a fi evidențiată opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia deși se admite că un inculpat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, se subliniază că aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B., T. contra Austriei).

În același timp și cea de-a doua cerință reglementată de prevederile art. 148 lit. f C.p.p. s-a justificat ca fiind îndeplinită în cauză, aceasta ținând cont că doctrina în materie a definit pericolul concret pentru ordinea publică drept temerea că odată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice generate de fapta pentru care este cercetat, evidențiind în același timp că la stabilirea pericolului concret trebuie luată în considerare natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurările în care făptuitorul a acționat, gravitatea infracțiunilor, urmările cauzate, antecedentele penale ale persoanei.

Pe cale de consecință, la evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică în speța de față s-a impus a se avea în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de către inculpați (trafic de droguri, trafic internațional de droguri, spălare de bani, etc.), modalitatea și circumstanțele concrete pretinse de săvârșire a faptelor, amploarea infracțiunilor de trafic de droguri și consecințele lor grave, rezonanța negativă a acestui gen de fapte în rândul comunității, starea de neliniște cauzată de bănuiala că persoane cercetate pentru pretinsa comiterii unor astfel de fapte, ar fi judecați în stare de libertate.

Circumstanțele de natură personală invocate de inculpați (că au familii organizate, că nu prezintă antecedente penale, etc.) nu au determinat schimbarea temeiurilor și nu au fost suficiente – cel puțin la acel moment al procesului – pentru lăsarea lor în libertate, necesitatea protejării intereselor de ordin public primând intereselor lor personale.

Totodată, constatându-se că temeiurile arestării preventive luată față de fiecare inculpat nu au încetat și nu s-au schimbat, în conformitate și cu prevederile art. 139 C.p.p., apreciind că inculpații nu sunt în măsură să ofere garanții suficiente potrivit cărora lăsarea lor în libertate ar asigura realizarea scopului procesului penal, tribunalul a conchis că nicio altă măsură preventivă alternativă nu este mai potrivită. Prin urmare, instituirea unor măsuri preventive mai puțin restrictive, în condițiile în care procesul în fața tribunalului este în fază incipientă, apare ca fiind insuficientă în sensul prevederilor art. 136 C.p.p. (pentru o bună și rapidă derulare a procesului penal, pentru asigurarea prezenței inculpaților la judecată, înlăturarea riscului de influențare a părților, a martorilor - având de exemplu în vedere propria declarație a inculpatului Lupulețu M./ fila 52 vol. III d.u.p. privitor la amenințările realizate de coinculpata T. M. la adresa sa și a familiei sale).

Verificând măsura arestării preventive a inculpaților și din perspectiva art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul a considerat că sunt întrunite și exigențele acestui text legal, întrucât în dosarul de față arestarea inculpaților este legitimă și termenul rezonabil al detenției preventive nu a fost depășit iar aceasta luând în considerare diligența organelor judiciare pentru soluționarea cauzei, persistența motivelor de a-i suspecta pe inculpați că au săvârșit fapte incriminate de legea penală, necesitatea de a preveni săvârșirea de eventuale noi fapte precum și necesitatea administrării unui probatoriu complet, raportat la complexitatea dosarului.

Pentru toate considerentele sus expuse, tribunalul a apreciat că, înainte de administrarea oricăror probe în cursul judecății în fond, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, motiv pentru care în temeiul art. 300 ind. 1 C.p.p. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați și a dispuns menținerea acesteia. Au fost respinse și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2012, inculpații T. M. și Lupulețu M. au arătat că își recunosc vinovăția și au dorit să se facă aplicarea dispozițiilor art.320 C.p.p., motiv pentru care s-a dispus disjungerea cauzei față de ceilalți inculpați, respectiv G. C., S. G. și N. M. Panseluța, fiind format dosarul nr._ 12 – prezenta cauză, în care se va proceda la judecarea inculpaților care nu au dorit că beneficieze de prevederile art.320¹ C.p.p.

În speță, noul termen de judecată stabilit aleatoriu a fost acordat la data de 27 iunie 2012, iar termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive luată față de cei trei inculpați a fost acordat la data de 30 mai 2012.

Totodată, în cauză, la datele de 31 mai 2012, 27 iulie 2012 și 13 septembrie 2012 s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei luării măsurii arestării preventive față de inculpați, iar măsurile luate au fost menținute, încheierile rămânând definitive ca urmare a respingerii de către Curtea de Apel Alba Iulia a recursurilor declarate în speță.

La acest termen de judecată, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații G. C., S. G. și N. M. Panseluța, față de dispozițiile art. 300²C.p.p. raportat la art. 160^b C.p.p., Tribunalul a constatat că față de dispozițiile care reglementează luarea și menținerea arestului preventiv, raportat la dispozițiile art.136 C.pr.pen. referitoare la scopul și categoriile măsurilor preventive, raportat și la jurisprudența CEDO, că menținerea stării de arest a inculpaților nu se mai impune.

Tribunalul a mai constatat că față de durata de un an a arestării preventive măsura nu mai respectă cerința unui caracter rezonabil. Conform art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil. Durata rezonabilă a procedurii se apreciază după complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părți a obiectului procedurii.

Este de observat că amânarea repetată la ultimele termene pentru lipsa unei martore nu este o situație imputabilă inculpaților ea ținând de ceea ce semnifică „comportamentul autorităților”. Este adevărat că această martoră este inculpată într-o altă cauză penală și nu a fost pusă la dispoziția instanței tocmai datorită acestei situații. Cauza în care aceasta este judecată nu a fost finalizată, ceea ce, cel puțin ipotetic ar putea duce la noi amânări. Or, acesta nu este un motiv care de la sine să impună menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Mai este de observat că nu sunt probe certe că inculpații în stare de libertate ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta nu poate fi examinată de o manieră pur abstractă, prin limitarea doar la examinarea infracțiunilor pentru care sunt judecați (cauza Tomasi c/a Franța).

Concret, inculpații nu s-au sustras de la urmărirea penală, nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului și nu au făcut presiuni asupra martorilor.

Practica instanțelor europene a statuat că privarea de libertate a unei persoane este o măsură gravă, care nu se justifică decât atunci când alte măsuri mai severe sunt insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția (cauza Witald c/a Polonia).

Pe cale de consecință, constatându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, fiind depășită durata termenului rezonabil al acesteia, în baza art.139 alin.1 și 3⁵ C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pericolul sustragerii de la judecată nu poate subzista în condițiile în care au fost impuse inculpaților o . măsuri și obligații a căror nerespectare ar putea atrage înlocuirea măsurii luate cu măsura arestării preventive conform art.145 alin.3 C.pr.pen.

În baza art.145 alin.1¹ și alin.1² C.pr.pen. pe durata măsurii, inculpații G. C., S. G. și N. M. Panseluța au fost obligați:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis fapta și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

În baza art. 145 al. 2²C.p.p. s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.

În baza art. 145 al. 2¹C.p.p. o copie a încheieri s-a comunicat inculpaților, secțiilor de poliție în a căror rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial S..

Recursul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.

În motivarea recursului D.- Biroul Teritorial S. a criticat încheierea penală atacată susținând că durata măsurii arestării preventive se circumscrie într-un termen rezonabil raportat la complexitatea cauzei, iar pericolul concret pentru ordinea publică este real și impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Recursul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial S. este fondat din următoarele considerente:

În cauză există fapte probate, prin flagrantul realizat în Bulgaria, prin recunoașterile inculpaților T. și Lupulețu, precum și percheziția domiciliară efectuată la inculpata N. M. Panseluța, apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoanele în cauză să fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzate ( cauza V. contra României).

Motivele plauzibile persistă, iar autoritățile au depus o diligență particulară în derularea procedurii, care a fost fragmentată prin judecarea în procedura simplificată prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală la 21 mai 2012 a inculpaților T. M. și Lupulețu M..

Există un autentic interes general reliefat de pericolul concret evidențiat de traficarea unor cantități mari de droguri, respectiv 44 kg de metamfetamine, de suspiciunea rezonabilă de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni de natură a tulbura ordinea publică, fiind periclitată sănătatea publică, care în ciuda prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulii respectării libertății individuale.

Instanța de recurs apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat semnificativ, fiind real și actual, iar comportamentul oscilant și contradictoriu al inculpaților în cursul procesului penal nu justifică la acest stadiu procesual înlăturarea detenției provizorii și luarea unei măsuri mai puțin intruzive față de inculpați.

În condițiile în care inculpații au fost arestați la 11.11.2011 de Tribunalul București, instanța, ținând seama de diligența autorităților judiciare în derularea procedurilor, de complexitatea și miza cauzei, chiar în condițiile în care martora P. E. G., inculpată în altă cauză, nu a fost prezentată în fața Tribunalului S., apreciază că durata arestării preventive se circumscrie într-un termen rezonabil și nu există o violare a prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385 ind. 15 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală instanța va admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial S. împotriva încheierii penale din 07 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ .

Va casa încheierea penală atacată privind înlocuirea măsurii arestării preventive și, în rejudecare:

În temeiul art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală va menține măsura arestării preventive a inculpaților:

Va menține celelalte dispoziții din încheierea penală atacată.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial S. împotriva încheierii penale din 07 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ .

Casează încheierea penală atacată privind înlocuirea măsurii arestării preventive și, în rejudecare:

În temeiul art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpaților:

Menține celelalte dispoziții din încheierea penală atacată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, în cotă procentuală, în sumă de 25 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 09 noiembrie 2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

L. C. C. M. D. G.

Grefier,

L. A.

Red. .L.C./tehnored. L.A

2 ex. /13.11.2012

J.F. C. B.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 128/2012.... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1194/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1194/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA