Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1136/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1136/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 1136/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1136/2012
Ședința publică de la 25 Octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Judecător: L. C.
Grefier: I. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de:
Procuror: A. P.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 221/21.05.2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat R. A., asistat de apărătorul ales, avocatul C. G.;
- pentru intimatul parte vătămată T. T., apărătorul ales, avocatul D. A.,
lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că s-a primit, la dosar, prin serviciul de registratură al instanței din partea avocatei B. B., apărătoare desemnată din oficiu pentru inculpatul recurent R. A., cerere prin care solicită instanței să dispună cu privire la aplicarea protocolului dintre Ministerul Justiției și UNBR, cu privire la onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
Instanța pune în vedere inculpatului că prin recursul parchetului se urmărește înrăutățirea situației sale.
Instanța îi atrage atenția inculpatului că are dreptul de a da o declarație.
Inculpatul recurent R. A. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare, modificarea hotărârii și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reprezentanta Parchetului arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și vătămare corporală, deoarece a sustras de la partea vătămată o furcă și o secure, lucru recunoscut de inculpat și a cauzat victimei leziuni corporale care au necesitat între 26-28 zile de îngrijiri medicale.
Reprezentanta Parchetului arată că inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni cu aceeași ocazie, învederând instanței că nu este corect ca pentru o faptă să se rețină art. 181 Cod penal, iar pentru alta nu, deoarece faptele se apreciază în ansamblul lor.
Reprezentanta Parchetului invocă faptul că inculpatul nu a înțeles să repare prejudiciul și a profitat de faptul că este mai tânăr ca victima.
Concluzionând, reprezentanta Parchetului solicită condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de furt.
Avocatul C. G., apărător ales al inculpatului recurent R. A., solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii penale atacate ca temeinică și legală. Apărătorul arată că motivul pentru care inculpatul a deposedat partea vătămată de furcă și secure a fost pentru a-și procura probe în cauză.
Apărătorul susține că poate face aplicarea dispozițiilor art. 181 Cod penal.
Apărătorul solicită admiterea recursului inculpatului și achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen. cu aplicarea art. 181 Cod penal. Apărătorul arată că starea de fapt reținură se bazează pe declarația părții vătămate, neexistând nici un martor. Apărătorul susține că trebuia dat eficiență declarației inculpatului și părții vătămate care se coroborează cu probele existente în cauză.
Apărătorul arată că inculpatul s-a dus la partea vătămată ca să îl apere de câini și fiind înfuriat, a agresat partea vătămată.
Apărătorul subliniază faptul că instanța de fond nu face referire la leziunile aplicate de partea vătămată inculpatului.
Apărătorul susține că se impune a se reține în favoarea inculpatului scuza provocării.
Apărătorul solicită instanței ca în cazul în care dispune achitarea inculpatului, pe latură civilă să respingă pretențiile părții vătămate.
Avocatul D. A., apărător ales al intimatului parte vătămată T. T., solicită admiterea recursului parchetului, întrucât fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește condițiile prev. de art. 208 Cod penal și anume, „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept…”.
Cu privire la recursul inculpatului, apărătorul intimatului solicită respingerea acestuia, susținând că nu au fost invocate în recurs motivele de casare, recursul inculpatului nu a fost motivat în termen, iar motivul pentru care inculpatul a agresat partea vătămată nu a fost precizat decât în fața instanței.
Apărătorul arată că procurorul a reținut art. 44 Cod penal și precizează că partea vătămată s-a apărat de câini și nu a agresat inculpatul.
Apărătorul susține că pe latură civilă, instanța de fond a dat o soluție corectă, daunele materiale și morale fiind justificate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului, arătând că soluția de condamnare pentru vătămare corporală este legală, există probe certe privind comiterea faptei cu vinovăție, iar inculpatul a și recunoscut fapta în faza de urmărire penală, zicând că și partea vătămată l-a agresat.
Reprezentanta parchetului arată că martorii A. au declarat că au găsit partea vătămată lovită și au aflat de la aceasta întocmai cele descrise în dosar.
Reprezentanta parchetului arată că nu se impune achitarea inculpatului, având în vedere că victima a suferit leziuni grave, necesitând peste 26 zile de îngrijiri medicale.
Reprezentanta parchetului arată că pe latură civilă s-au solicitat despăgubiri în cuantum de 6000 lei, dovedite cu actele de la dosar.
Inculpatul recurent R. A., având ultimul cuvânt, arată că a dorit să restituie intimatului ceea ce i-a furat și a vrut să se împace cu el, dar acesta nu a fost de acord.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 221/2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul R. A. (CNP_), cetățean român, fiul lui I. și F., născut la data de 28.10.1955 în Feneș, jud. A., pensionar, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Zlatna, ., jud. A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 81 - 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.pen. inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută la art. 208 alin. 1 C.pen.
În baza art. 181 alin. 3 C.pen. a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă de 250 lei.
A fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă T. T. și, în consecință, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 348 lei, reprezentând daune materiale și suma de 5.652 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 440 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. S-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În data de 22.03.2011, partea vătămată T. T. s-a deplasat de la domiciliu său, în jurul orelor 10,00, înspre locul numit „Zăpodea” din localitatea Feneș, unde intenționa să curețe terenul pe care îl deținea în proprietate și să repare gardul împrejmuitor, având asupra sa o furcă și o secure, fiind însoțit de câinele său. În jurul orelor 13,00 – 14,00, în timp ce partea vătămată lucra la gard, înspre acesta au venit cinci câini care aparțineau inculpatului R. A., care se afla în zonă, păzind o turmă de oi. Câinii inculpatului au atacat partea vătămată mușcând-o în trei locuri în zona picioarelor, după care partea vătămată s-a retras cu spatele într-o claie de fân pentru a se feri de câini. În acel moment, la fata locului a venit inculpatul R. A. care fără nici un motiv a adresat injurii părții vătămate și i-a aplicat două lovituri cu o bâtă, iar a treia lovitură, partea vătămată a reușit să o pareze cu mâna, însă a căzut la pământ.
În timp ce partea vătămată T. T. se afla căzut la pământ, inculpatul a continuat sa-i aplice lovituri cu bâta peste mâini, spate și piept. Apoi inculpatul a plecat de lângă partea vătămată luând cu el securea și furca acesteia, partea vătămată deplasându-se înspre casă, pe drum întâlnindu-l pe martorul Ș. P., fratele inculpatului.
În drept, instanța a reținut că, constituie infracțiunea de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen. fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile.
Constituie infracțiunea de furt prevăzută la art. 208 alin. 1 C.pen. luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
Având în vedere starea de fapt reținută și chestiunile de drept incidente în cauză, instanța, privind infracțiunea de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen., a constatat că fapta există, constituie infracțiunea de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen. și a fost săvârșită de inculpat, motiv pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 6 luni închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana infractorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.
În baza art. 71 C.pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
La individualizarea pedepsei, instanța a considerat că procesul penal în sine, căruia inculpatul a trebuit să îi facă față, pronunțarea hotărârii și condamnarea sunt suficiente pentru îndreptarea acestuia. De aceea, a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia și, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Potrivit art. 83 C.pen. instanța a pus în vedere inculpatului că, dacă în termenul de încercare va săvârși o nouă infracțiune, suspendarea condiționată va fi revocată, iar pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre va fi executată în întregime.
S-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată și executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 C.pen..
Privind infracțiunea de furt prevăzută la art. 208 alin. 1 C.pen., instanța a constatat că fapta există, a fost săvârșită de inculpat, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.pen., instanța a dispus achitarea inculpatului și i-a aplicat acestuia o amendă administrativă de 250 lei, conform art. 181 alin. 3 C.pen.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere urmarea faptei săvârșite, respectiv prejudiciul mic produs părții vătămate prin sustragerea unei securi și a unei furci, precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a constatat că partea vătămată T. T. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 6000 lei, reprezentând daune materiale și morale, fără a preciza, în mod diferențiat, cât din această sumă reprezintă daunele materiale și cât cele morale
În susținerea pretențiilor materiale partea civilă a depus înscrisuri doveditoare în valoare de 348 lei. Față de această situație, instanța a apreciat că diferența până la 6 000 lei, respectiv suma de 5.652 lei, reprezintă daunele morale, sumă pe care instanța a apreciat că reprezintă o compensare rezonabilă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.
Față de cele constatate, instanța a admis acțiunea civilă formulată în cauză și, în consecință, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 348 lei, reprezentând daune materiale și suma de 5.652 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 440 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. S-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat recurs P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul R. A..
În motivarea recursului P. de pe lângă J. A. I. a criticat hotărârea atacată sub aspectul laturii penale susținând că a fost comisă o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință achitarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală, reținându-se dispozițiile art. 18/1 C.pen.
În motivarea recursului inculpatul R. A. a criticat hotărârea atacată, solicitând achitarea și pentru infracțiunea de vătămare corporală în temeiul art. 18/1 C.pen.și în subsidiar reținerea scuzei provocării și reducerea pedepsei aplicate. S-a solicitat respingerea pretențiilor civile ca urmare a achitării inculpatului.
Recursurile sunt fondate din următoarele considerente:
Prima instanță a administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei reținând corect starea de fapt din care rezultă că în data de 23.03.2011 inculpatul R. A. i-a adresat injurii părții vătămate și i-a aplicat două lovituri cu o bâtă după ce în prealabil partea vătămată a fost mușcată de câinii inculpatului. Ulterior, în timp ce partea vătămată T. T., în vârstă de 79 de ani era căzută la pământ, inculpatul i-a aplicat lovituri cu bâta peste mâini spate și piept, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 26-28 zile îngrijiri medicale, apoi i-a luat părții vătămate securea și furca pe care și le-a însușit pe nedrept.
Motivul de recurs al parchetului, prin care s-a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 18/1 C.pen., privind infracțiunea de furt prev. și ped. de art. 208 al.1 C.pen., este întemeiat deoarece fapta inculpatului care a profitat de starea victimei de a lua securea și furca din posesia părții vătămate în scopul însușirii pe nedrept întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 208 al.1 C.pen.
Ținând seama de modul și mijloacelor de săvârșire a faptei, de împrejurarea că fapta a fost comisă după vătămarea corporală a victimei, precum și de conduita făptuitorului care nu a restituit obiectele părții vătămate, instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 18/1 C.pen., fapta nefiind lipsită în mod vădit de importanță și prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru o bună proporționalizare a pedepsei aplicate, ținând seama de minimul special al pedepselor prevăzute de lege, precum și de lipsa antecedentelor penale a inculpatului, instanța va reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului pentru ambele infracțiuni, urmând a aplica acestuia o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt și de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Deoarece instanța a redus și pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, în aceste limite, urmează a fi admis și recursul inculpatului.
Având în vedere considerentele de mai sus în temeiul art. 385/15 al.1 pct.2 lit.d C.pr.pen. instanța va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. A.-I. și inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr.221/21.05.2012 pronunțată de J. A.-I. în dosar penal nr._ .
Va casa sentința penală atacată numai sub aspectul soluției de achitare a inculpatului R. A. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de furt în dauna parții vătămate T. T. și a nereținerii dispozițiilor art 74,76 Cpenal în favoarea inculpatului R. A. și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va condamna pe inculpatul R. A. la:
-4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al 1 Cpenal cu aplicarea art.74,76 Cpenal.
Prin reținerea dispozițiilor art.74,76 Cpenal va reduce de la 6 luni la 5 luni închisoare pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.181 Cpenal.
În baza art.33 lit a, 34 lit b Cpenal va contopi pedepsele sus arătate în cea mai grea de 5 luni închisoare și stabilește la 2 ani și 5 luni termenul de încercare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.192 al.3 Cppenală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. A.-I. și inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr.221/21.05.2012 pronunțată de J. A.-I. în dosar penal nr._ .
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul soluției de achitare a inculpatului R. A. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de furt în dauna parții vătămate T. T. și a nereținerii dispozițiilor art 74,76 Cpenal în favoarea inculpatului R. A. și procedând la rejudecare în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul R. A. la:
-4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al 1 Cpenal cu aplicarea art.74,76 Cpenal.
Prin reținerea dispozițiilor art.74,76 Cpenal,reduce de la 6 luni la 5 luni închisoare pedeapsa pentru săvarșirea infracțiunii prevăzute de art.181 Cpenal.
În baza art.33 lit a, 34 lit b Cpenal contopește pedepsele sus arătate în cea mai grea de 5 luni închisoare și stabilește la 2 ani și 5 luni termenul de încercare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.192 al.3 Cppenală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorarul apărătorului din oficiu în cotă procentuală de 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. M. E. C. L. C.
Grefier,
I. P.
Red. LC
Dact. IP/2 ex./02.11.2012
Jud. fond T. O.
| ← Braconaj -. Legea 407/2006. Decizia nr. 1195/2012. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1137/2012.... → |
|---|
