Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 117/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-01-2012 în dosarul nr. 117/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 117/2012
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Judecător: L. C.
Grefier: I. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 93/6.06.2011 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul B. I., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocatul P. C. și pentru inculpatul intimat G. Ș., apărătorul desemnat din oficiu, avocata G. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că s-a depus la dosar referatul de evaluare care a fost solicitat pentru inculpatul B. I..
Instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, precizând faptul că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece în hotărâre există contradicție între considerente și dispozitiv. De asemenea, reprezentantul Parchetului arată că pedeapsa stabilită este nelegală, fiind stabilită sub minimul prevăzut de lege și solicită aplicarea unei pedepse în limite legale.
Totodată, raportat la împrejurările concrete, la vârsta părții vătămate, la faptul că cei 2 inculpați nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii, reprezentantul Parchetului susține că se impune detenția, modalitatea de individualizare nefiind întemeiată.
Avocatul inculpatului arată faptul că recursul Parchetului este fondat, deoarece într-adevăr există contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii, sub aspectul că circumstanțele atenuante reținute nu au mai fost prevăzute în dispozitiv. Avocatul precizează că soluția legală ar fi casarea cu trimitere.
Avocatul subliniază că există deficiență în comunicarea dintre el și inculpat, deoarece inculpatul B. I. se află la muncă în străinătate, fapt pentru care nici nu a fost depus recurs de inculpat.
În ciuda susținerilor de mai sus, Avocatul inculpatului solicită respingerea recursului Parchetului, pentru următoarele considerente:
- inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 Cod penal, pe motiv că a deposedat partea vătămată de un lănțișor prin exercitarea de violență, dar în realitate deposedarea a fost săvârșită de vânzător; fapta prev. de art. 211 Cod penal nu a fost săvârșită de inculpat; singura care susține acest lucru fiind partea vătămată, dar nicio altă persoană nu confirmă această afirmație;
- de asemenea, s-a susținut de partea vătămată că s-a prins de portiera mașinii pentru a-și recupera bunul și a căzut, dar nici acest lucru nu este dovedit; martora C. A. M. nu a declarat acest aspect în cursul urmăriri penale, ci doar în timpul actelor premergătoare, astfel că nu a existat la momentul acela cadrul procesual, iar în timpul judecății a declarat că nu văzut incidentul;
- totodată, trebuie luată în considerare și vârsta părții vătămate;
- inculpatul nu a văzut la momentul pornirii autovehiculului că partea vătămată s-a prins de portieră.
Avocatul P. C. precizează că dacă fapta există, pedeapsa primei instanțe este corectă raportat la art. 72 Cod penal, dar aceasta a omis să rețină art. 74 lit. a Cod penal, care prevede buna conduită anterior săvârșirii faptei și lit. b, privind repararea prejudiciului cauzat, menționând că inculpații au acoperit aproape integral prejudiciul cauzat.
De asemenea, avocatul invocă că trebuie luate în considerare circumstanțele personale ale inculpatului, acesta având 3 copii minori și un loc de muncă.
Avocata G. I. subliniază faptul că în hotărârea atacată există contradicție între considerente și dispozitiv.
Inculpatul, B. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 93/6.06.2011 pronunțată de J. B. în dosar nr._ inculpații G. Ș. și B. I. au fost condamnați la o pedeapsă de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal (faptă comisă la 1.08.2009).
În temeiul art. 81, art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților, pe durata unui termen de încercare de 5 ani .
S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin. 2 Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
I-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 200 lei, cu titlu de daune materiale și 500 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă D. G., domiciliat în B., ..2, jud. Hunedoara .
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 600 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
Determinând vinovăția inculpaților, în limitele infracțiunii expuse, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 01.08.2009, în timp ce partea vătămată D. G. se deplasa de . mun. B., a fost oprit de către inculpatul G. Ș., care a coborât din autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, care i-a comunicat că este din Ungaria și derulează o campanie de ajutorare a pensionarilor din România, oferindu-i cadou un set de oale cu o valoare comercială de peste 1.000 euro.
În timp ce inculpatul G. Ș. prezenta părții vătămate setul de oale luat din portbagajul mașinii, inculpatul B. I. a întors autoturismul cu fața spre direcția din care veniseră și a oprit la circa 2 metri de cei doi. Cum partea vătămată și-a exprimat îndoiala cu privire la posibilitatea primirii unui cadou, inculpatul G. Ș., văzând la gâtul părții vătămate un lănțișor din aur, în greutate de 17,40 grame, sub pretextul că are o structură interesantă și pentru a vedea dacă este marcat, a desfăcut foarte repede închizătoarea lănțișorului și l-a luat din posesia părții vătămate.
Partea vătămată i-a cerut imediat lănțișorul înapoi, însă inculpatul G. Ș. i-a spus că i-l restituie, însă dorește sa-l arate și colegului său, și s-a urcat imediat în mașină pe locul din dreapta, încercând să plece cu mașina.
Partea vătămată, solicitând în continuare restituirea lănțișorului, s-a prins cu mâna de portiera autoturismului pentru a-i opri pe inculpați, însă, după câțiva metri de deplasare a autoturismului a cărui viteză de rulare creștea, partea vătămată nu s-a mai putut ține de mânerul portierei și a căzut pe drum, suferind leziuni vindecabile în 15-17 zile de îngrijiri medicale.
În aceeași zi, cei doi inculpați s-au deplasat în mun. D., unde au amanetat lănțișorul părții vătămate la S.C. Global Finance IFN S.R.L. D., pentru suma de 730,80 lei, fiind ridicat de către poliție și partea vătămată după 46 zile și după plata integrală a valorii de amanetare și a comisionului de întârziere în sumă totală de 1.067, 00 lei.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice (f. 16-23 d.u.p.), declarațiile părții vătămate (f. 5-13 d.u.p.), certificatul medico – legal (f. 15), declarația martorei C. I. I. (f.37-40 d.u.p.), declarațiile inculpaților (f.63,64,74 d.u.p.,), fișa de antecedente penale a inculpaților, declarația părții vătămate (f.22), declarațiile martorilor B. G. (f.122), C. A. Martia (f.150), C. I. I. (f.151) și G. G. (f.187).
Inculpații fiind audiați în cursul urmăririi penale nu au recunoscut că ar fi exercitat vreo violență asupra părții vătămate or că ar fi sustras lănțișorul de aur, susținând că a fost vorba de un schimb între ei și partea vătămată, că acesta de bună voie le-a dat lănțișorul de aur, în schimbul produselor oferite de ei. Această versiune a derulării faptelor susținute de inculpați, a fost susținută în cursul judecății și de către martorii B. G. și G. G. însă aceștia nu au perceput personal faptele ci au dat declarație în instanță doar pe baza a ceea ce le-a fost relatat de inculpați, cei doi martori fiind părinții inculpaților.
În drept, fapta inculpaților săvârșită în împrejurările descrise mai sus, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Partea civilă a formulat pretenții civile în cuantum de 200 lei, reprezentând diferența dintre suma achitată de el la Casa de Amanet pentru recuperarea lănțișorului de aur și suma de 950 lei ce a fost achitată de inculpați. De asemenea, partea civilă a solicitat și acordarea de daune morale.
Apreciind că în cauză pretențiile materiale sunt pe deplin justificate, iar în ce privește daunele morale, natura și gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată impun acordarea unei satisfacții echitabile, J. a admis acțiunea civilă, stabilind în favoarea părții civile daune materiale în cuantum de 200 lei și daune morale în cuantum de 500 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 385/3 C.pr.pen., P. de pe lângă J. B. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Între considerentele soluției și dispozitivul hotărârii există contradicții, întrucât în timp ce în expunerea argumentelor instanța a reținut în favoarea ambilor inculpați circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a și b Cod penal, în minută și dispozitiv acest text de lege nu a mai fost aplicat.
Astfel, în lipsa aplicării circumstanțelor atenuante pedeapsa stabilită inculpaților de câte 3 ani închisoare este nelegală, situându-se în afara limitelor prev. de lege.
-Acordarea beneficiului art. 81 Cod penal este nejustificată în raport cu circumstanțele cauzei, întrucât raportat la gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, la vârsta părții vătămate, precum și la poziția procesuală oscilantă a inculpaților se impune aplicarea unei sancțiuni cu executare în regim privativ de libertate.
Curtea a procedat la ascultarea inculpatului B. I., la 15.12.2011, acesta prezentând propria versiune asupra faptelor (fila 23 dosar recurs).
În procedura recursului s-a dispus întocmirea unui referat de evaluare cu privire la persoana inculpatului B. I. și au fost depuse acte de stare civile (filele 30-33, 35-38).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele statornicite de art. 385/6 alin. 3 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
1.Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator de la dosar: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice (f. 16-23 d.u.p.), declarațiile părții vătămate (f. 5-13 d.u.p.), certificatul medico – legal (f. 15), declarația martorei C. I. I. (f.37-40 d.u.p.), declarațiile inculpaților (f.63,64,74 d.u.p.,), fișa de antecedente penale a inculpaților, declarația părții vătămate (f.22), declarațiile martorilor B. G. (f.122), C. A. Martia (f.150), C. I. I. (f.151) și G. G. (f.187).
2.Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigențele impuse de art. 63 alin. 2 C.pr.pen., stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția celor 2 inculpați în limite infracțiunii expuse în actul de sesizare al instanței.
3.Curtea va reține la rândul său sub aspectul bazei factuale că în data de 1.08.2009, după ce partea vătămată a fost abordată de cei 2 inculpați pe o stradă din Mun. B., explicându-i acesteia că derulează o campanie de ajutorare a pensionarilor din România, inculpatul G. Ș. a luat de la gâtul părții vătămate un lănțișor de aur, sub pretextul că dorește să-l arate și colegului său inculpatul B. Ș.. Cei 2 au refuzat restituirea obiectului de podoabă, urcându-se în autoturism și plecând. Partea vătămată, dorind să-i oprească, s-a prins cu mâna de portiera autoturismului, fiind nevoit să renunțe întrucât autoturismul creștea viteza de deplasare și căzând jos în stradă a suferit leziuni vindecabile în 15-17 zile îngrijiri medicale.
4.Curtea precizează instanța fondului a dat o calificare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de cei 2 inculpați și a aplicat pedepse ce reflectă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, argumentând în considerarea actelor de la dosar și a circumstanțelor cauzei, reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a, b Cod penal.
5.Curtea observă însă, așa cum corect a susținut și P. în calea sa de atac, că în dispozitivul hotărârii instanța fondului nu a menționat reținerea circumstanțelor atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a, b Cod penal, deși pedepsele aplicate celor 2 inculpați reflectă argumentele de individualizare expuse în considerentele hotărârii.
6.În aceste condiții, Curtea apreciază că sub acest aspect hotărârea instanței de fond este supusă casării. Analiza actelor și lucrărilor esențiale supuse aprecierii, relevă că în cauză nu există motive suficiente și raționale de a agrava răspunderea penală a celor 2 inculpați, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unor pedepse în limitele stabilite de textul incriminator și care să fie executate în regim privativ de libertate.
7.Ansamblul actelor depuse la dosar: referat de evaluare presentențială, acte de stare civilă, precum și toate datele ce conturează persoana inculpaților conving instanța că o agravare a răspunderii penale a celor 2 inculpați ar excede posibilităților reale de reeducare ale acestora.
8.Fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social semnificativ al faptei comise, Curtea arată că în speță lipsa antecedentelor penale și conduita familială ireproșabilă a inculpaților pot reprezenta temeiuri rezonabile care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
9.Curtea consideră că în cauză aplicarea suspendării condiționate poate genera garanții suficiente în ce privește atingerea scopului preventiv și educativ prev. de art. 52 Cod penal, astfel încât o agravare a răspunderii penale prin înlăturarea dispozițiilor art. 74, 76 nu ar corespunde principiului proporționalității dintre sancțiune și comportament.
10.Este de remarcat faptul că în cauză s-a depus stăruință în recuperarea prejudiciului, aspect care alături de elementele ce definesc conduita socială anterioară a inculpaților, justifică pe deplin aplicarea art. 74 lit. a și b Cod penal.
11.Împrejurarea că inculpații nu au recunoscut integral săvârșirea faptelor, prezentând propria lor versiune asupra derulării incidentului nu poate fi în măsură să excludă celelalte circumstanțe, atâta timp cât în cauză nu a fost reținut art. 74 lit. c Cod penal.
12.Față de cele ce preced, Curtea constatând incidența dispozițiilor art. 385/9 pct. 171 și 14 C.pr.pen., va admite recursul Parchetului, casând sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanței de a reține la încadrarea juridică a faptelor dispozițiilor art. 74 lit. a, b Cod penal. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 93/2011 pronunțată de J. B. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată, sub aspect penal privind greșita calificare juridică a faptelor de tâlhărie și în rejudecare reține în calificarea faptelor de tâlhărie și dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și b Cod penal și 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. Ș., în sumă de 300 lei și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, în sumă de 75 lei, pentru inculpatul B. I., vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26.01.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. M. E. C. L. C.
Grefier,
I. P.
Red. MEC
Dact. IP/2 ex./27.01.2012
Jud. fond R. M.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
