Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr. 26/1996. Decizia nr. 129/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-01-2012 în dosarul nr. 129/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 129/2012
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător M. A. M.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de:
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă T. A. împotriva Deciziei penale nr. 85/A/2011 pronunțată la data de 26.09.2011 de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat L. G. M., d-na av. S. S., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimații – părți civile C. A. și C. V. au depus la dosarul cauzei cereri prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa lor și că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului formulat de către P. de pe lângă T. A., casarea deciziei penale nr. nr. 85/A/2011 pronunțată la data de 26.09.2011 de T. A. și a sentinței penale nr. 120/2010 a Judecătoriei Câmpeni și în rejudecare modificarea soluției în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului și obligării acestuia la plata despăgubirilor către partea civilă C. V..
Se mai arată că pedepsele aplicate inculpatului au fost greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. penal conform cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, în speță inculpatului i s-a aplicat o amendă și o pedeapsă derizorie.
Reprezentanta Parchetului mai arată că în cauză a fost greșit respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. precizând că la momentul comiterii faptelor de către inculpat, partea vătămată C. V. nu avea încheiat contract de administrare cu O. S. motiv pentru care instanța trebuia să admită acțiunea civilă și să-l oblige pe inculpat la plata despăgubirilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea recursului formulat de către P. ca nefondat și menținerea Deciziei penale nr. 85/A/2011 pronunțată la data de 26.09.2011 de T. A. în dosarul nr._ .
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 120/2010 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ s-a dispus în baza art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 Codul S. condamnarea inculpatului L. G. M. la pedeapsa de 500 lei amendă penală, iar în baza art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
În baza art.33 lit.a C.pen. și art.34 lit.c C.pen. au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 500 lei amendă penală.
I s-au făcut cunoscute inculpatului prev. art.63/1 C.pen.
S-a constatat că prejudiciul în sumă de 1651,15 lei cauzat părții civile O. S. V. Arieșului a fost integral reparat.
Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile C. V. și C. A..
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. V. suma de 150 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.191 C.pr.pen.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că inculpatul L. G. M., locuiește în . având nevoie de material lemnos pentru construirea unei anexe gospodărești, s-a hotărât să taie și să ia mai mulți arbori din pădurea părților vătămate, care constituie fond forestier național, deși nu avea aprobarea organelor silvice în acest sens.
Astfel, la data de 18 aprilie 2009, acesta s-a deplasat în locul numit „Vășcoaie”, în fondul forestier național U.P.VI u.a. 162 D și a tăiat fără drept, de pe picior, în stare verde și nemarcat 8 arbori de esență rășinoase. Inculpatul a transportat apoi arborii tăiați, din acel loc cu un TAF, până la locul numit „V. Peștelui”, i-a depozitat locul în care au fost găsiți de organele silvice și organele de poliție, cu ocazia cercetării la fața locului, urmare a plângerilor formulate de partea vătămată C. A. și C. V..
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constată că inculpatul a tăiat, fără drept și sustras din pădurea părții vătămate C. A. – 5 arbori, iar din pădurea părții vătămate, C. V. – 3 arbori.
Valoarea celor 5 arbori tăiați din pădurea părții vătămate C. A., este de 732,45 lei, iar valoarea celor 3 arbori tăiați din pădurea părții vătămate C. V., este de 918,70 lei..
La data comiterii faptelor, de către inculpat, doar partea vătămată C. A., avea încheiat contract de administrare cu O. S. V. Arieșului, nr. 2385/19.04.2006.
Ulterior și partea vătămată C. V. a încheiat contract de prestării servicii silvice cu Ocoluil S. V. Arieșului, înregistrat la nr. 2069 din 8.05.2009 (filele 49-54 de la dosar).
In cursul cercetării judecătorești, prin declarația dată în fața instanței, partea vătămată C. V., arată că, se constituie parte civilă, în cauză, cu suma de 918 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos rezultat din tăierea celor 3 arbori (fila 70 de la doar).
Materialul lemnos identificat și reținut de organele silvice, cu ocazia cercetării la fața locului, a fost valorificat cu suma de 1178,71 lei, ceea ce reprezintă valoarea materialului lemnos sustras.
Starea de fapt, sus reținută, reiese din întregul context probator, administrat în cauză, respectiv: plângerile penale formulate de părțile vătămate, C. V. și C. A. și declarațiile acestora ( filele 10-11 și 24-30); Procesele verbale de constatare a infracțiunii silvice și calculul pagubei provenite din tăieri ilegale de arbori ( filele 14-21); Procesele verbal de cercetare la fața locului ( filele 22-23) ; declarațiile inculpatului L. G. M., dată în faza urmăririi și cercetării judecătorești, prin care recunoaște și regretă comiterea faptelor (filele 31, 39 și fila 77 de la dosar); declarațiile martorului B. I. ( filele 37 și 63 de la dosar).
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului constituie infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Pedeapsa a fost individualizată conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
Întrucât inculpatul L. G. M., a plătit la O. S. V. Arieșului, suma de 473,29 lei, diferența până la suma de 1651,15 lei, contravaloarea totală a prejudiciului cauzat prin tăierea ilegală a celor 8 arbori (fila 83 de la dosar) s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile O. S. V. Arieșului a fost integral reparat, fiind respinse acțiunile civile formulate de părțile civile C. V. și C. A..
Împotriva sentinței a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni. În apelul procurorului se arată că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod netemeinic s-a aplicat inculpatului pentru cele două infracțiuni minimul special al amenzii penale, respectiv câte 500 de lei, fără a se ține seama de valoarea mare a prejudiciului și de împrejurarea că infracțiunile au fost săvârșite în concurs, caz în care instanța nu trebuia să aplice o amendă orientată spre minimul ei special;
- în mod nelegal a fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile C. V. și C. A. întrucât prin fapta de tăiere a arborilor fără drept se creeză un prejudiciu ecologic, iar prin sustragerea materialului lemnos se produce un prejudiciu material. Se mai susține că inculpatul nu a reparat în întregime prejudiciul, din valoarea totală a acestuia de 1651,15 lei, inculpatul a achitat doar suma de 473,29 lei;
- instanța de fond trebuia să introducă în cauză Ministerul Finanțelor prin DGFP câtă vreme O. S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin decizia penală nr. 85/A/2011, T. A. – secția penală a respins ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni.
Pentru a hotărî astfel, T. a reținut următoarele:
Cât privește modul în care prima instanță a procedat la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a constatat că reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.
În cauză nu se impunea redozarea acesteia raportat la modul și mijloacele de comitere a faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, desfășoară activități licite care să-i asigure obținerea de venituri necesare traiului fiind angajat la Primăria A. I., s-a prezentat în fața instanței, demonstrând prin conduita adoptată că a înțeles gravitatea faptelor comise.
Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că aceasta a fost soluționată în mod legal.
Potrivit adresei nr.3684/15.07.2009 a Ocolului S. V. Ariesului, prejudiciul cauzat de către inculpat prin sustragerea materialului lemnos este de 1651,15 lei. T. a constatat că acesta a fost integral reparat, materialul lemnos sustras și confiscat a fost valorificat de organele silvice cu suma de 1178,71 lei, diferența de 473,29 lei până la suma de 1651,15 lei fiind achitată de către inculpat.
Într-adevăr părțile vătămate C. V. și C. A. s-au constituit părți civile în cauză, cu suma de 918 lei și respectiv cu suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos, însă acțiunea civilă trebuia soluționată prin prisma dispozițiilor art.998-999 C.civ. și ale dispozițiilor art.33 din Codul S., respectiv există faptă ilicită, prejudiciu cert, există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul produs părții vătămate și a fost stabilită vinovăția inculpatului.
Cum prejudiciul produs prin fapta ilicita a fost integral recuperat, inculpatul nu a putut fi obligat la plata altor sume de bani, părțile civile urmând a fi despăgubite conform dispozițiilor art.33 din Legea nr.46/2008 de către administratorul fondului forestier sau al prestatorului de servicii silvice indiferent de existența sau nu a încheierii cu proprietarii a contractelor de prestări servicii silvice.
Cât privește prejudiciul ecologic, reprezentantul părții vătămate oral și prin adresa nr.6197/30.08.2011 (f.76-78) a arătat că pentru ambele infracțiuni valoarea prejudiciului este egală cu valoarea materialului lemnos, neexistând criterii de determinare a valorii prejudiciului ecologic.
Or, pentru a fi obligat inculpatul la repararea prejudiciului ecologic, acesta trebuie să fie cert atât în privința existenței lui, cât și în privința posibilității de evaluare.
Prin decizia de recurs în interesul legii nr. 2 /2010 dată de ÎCCJ la 15.03.2010 s-a stabilit că în cazul infracțiunilor silvice prev. de Legea nr. 46/2008, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, ca reprezentant al statului, cât și proprietarul fondului forestier, dacă nu este subiect activ al infracțiunii ce face obiectul procesului.
Având în vedere că prin adresa nr.1580/2010 (f.83 dosar de fond), O. S. V. Arieșului a comunicat instanței că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât prejudiciul cauzat a fost recuperat, O. S. ca reprezentant al statului, participând însă în proces în calitate de parte vătămată, T. a apreciat, raportat și la decizia mai sus menționată, ca fiind nefondată cererea de introducere în cauză a Ministerului de Finanțe prin DGFP, alt reprezentant al statului.
Față de considerentele de mai sus, T. a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art.379 alin1 pct. lit.b C.pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cîmpeni împotriva sentinței penale nr.120/2010 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în doasr nr._ .
Împotriva deciziei penale nr. 85/A/2011 a Tribunalului A. a declarat recurs în termen P. de pe lângă T. A., aducând hotărârii atacate și sentinței instanței de fond următoarele critici:
1. Pedepsele aplicate inculpatului au fost greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C.P... Atât instanța de fond, cât și instanța de apel s-au raportat doar la persoana inculpatului, care a fost sincer, nu are antecedente penale și a recuperat prejudiciul.
Pentru aceasta în mod corect a fost aplicată pedeapsa amenzii însă cuantumul acesteia este derizoriu, raportat la limitele legale cuprinse între 500 și 30.000 lei, s-a aplicat amenda în cuantum minim în condițiile în care prejudiciul produs apropia faptele de altă încadrare juridică ce atrăgea sancțiuni mai aspre (art. 108 alin. 1 lit. c și art. 110 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008).
De asemenea, aplicarea art. 33, 34 C.pen. nu a avut nicio eficiență, instanța neaplicând un spor de pedeapsă și neexistând nicio diferențiere între inculpatul care a comis o infracțiune și cel care a comis două sau mai multe.
Pe cale de consecință, se solicită majorarea amenzilor aplicate sau cel puțin aplicarea unui spor de pedeapsă.
2. Respingerea acțiunii civile a părții civile C. V. și constatarea ca recuperat a prejudiciului în cauză sunt consecința unei greșite aplicări a legii.
La momentul comiterii faptelor de către inculpat, partea vătămată C. V. nu avea încheiat contract de administrare cu O. S. V. Mureșului, motiv pentru care instanța trebuia să-i admită acțiunea civilă și să-l oblige la plata despăgubirilor pe inculpat.
Prevederile art. 33 din Legea nr. 46/2008 invocate de către Tribunal, nu aveau relevanță în cauză iar inculpatul nu ar fi fost obligat de două ori să achite prejudiciul (către O. S. și către C. V.), deoarece prejudiciul ecologic nu este nici prezent recuperat decât în parte (473,29 lei din totalul de 1651,15 lei). Ceea ce s-a recuperat a fost valoarea masei lemnoase tăiate ilegal de către inculpat – 1178,71 lei – însă prejudiciul de tăiere de 1651,15 lei, nu a fost recuperat decât în parte.
Mai mult, parte din masa lemnoasă tăiată aparține părții civile C. V., care nu avea încheiat cu O. S. Contract de administrare.
Susținerea că I.T.R.S.V. Cluj N. (instituție care nu este parte vătămată în cauză, cum a reținut instanța de apel) a arătat că nu poate fi calculat prejudiciul ecologic, nu trebuia să creeze instanței convingerea că lucrurile stau așa.
Calculul prejudiciului produs prin tăiere (art. 108 – Legea 46/2008) și calculul valorii materialului lemnos sustras (art. 110 – Legea 46/2008) se fac conform O.U.G. 85/2006.
În drept au fost invocate dispoz. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod Procedură Penală, rap. la art. 385/9 al. 1, pct. 14 și 17/2 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul parchetului este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Așa cum în mod corect a reținut tribunalul, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului cu observarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 C.penal și de natură a realiza scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
În raport de toate datele ce caracterizează persoana inculpatului, aflat la prima confruntare cu legea penală și corect integrat social, dar având în vedere atitudinea de regret manifestată inclusiv prin demersurile de recuperare a pagubei, aplicarea pedepsei amenzii în cuantum minim, fără reținerea unui spor, este justificată.
Nefondate se găsesc a fi criticile recurentului și în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Existența prejudiciului ecologic de care P. face vorbire nu a fost dovedită, atâta timp cât atât O. S. V. Arieșului cât și Inspectoratul Teritorial de Regim S. și de Vânătoare Cluj N., nu au atestat existența lui.
În aplicarea art. 33 alin. 2 lit. e din Legea nr. 46/2008, 50% din contravaloarea despăgubirilor încasate de către O. S. V. Arieșului urmează a fi utilizate pentru Fondul de conservare și regenerare a pădurilor, restul revenind părții civile C. V..
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat, cheltuielile judiciare avansate de stat urmând a rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva deciziei penale nr.85/A/2011 a Tribunalului A..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.01.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. P. E. B. M. A. M.
Grefier,
L. A.
Red. M.A.M./tehnored. L.A
2 ex. /2012
J.F. E. D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 156/2012. Curtea... → |
|---|
