Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 376/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 376/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-03-2012 în dosarul nr. 376/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 376/2012

Ședința publică de la 12 Martie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I. P.

Judecător E. B.

Judecător S. T.

Grefier L. A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:

I. N.– procuror.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul L. N. și părțile civile R. C. și M. A. C. împotriva penale nr. 102/A/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­_ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 februarie 2012 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 05.03.2012, apoi pentru data de azi, 12.03.2012, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie,

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra recursurilor penale de față,

Constată că prin sentința penală nr. 1857din data de 22 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului L. N., fiul lui N. și V., născut la 05.10.1954 în S., jud. A., domiciliat în Sibiu, ., jud. Sibiu, fără antecedente penale, CNP_, la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al. 1,2 Cod penal.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.2, 4 Cod penal ( parte vătămată R. C.).

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.2, 4 Cod penal ( parte vătămată M. A. C.).

În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ), b Cod penal.

În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare .

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 ,84 Cod penal.

În baza art. 14, 346 C.pr.pen., art. 999 Cod Civil, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume:

- 11.691,16 euro, 1572,9 lei RON, daune materiale și 3.000 euro, daune morale către partea civilă M. Ș., domiciliat în Sibiu, .. 3, ., jud. Sibiu.

- 18.600 euro, 450 lei RON, daune materiale către partea civilă T. R. G., domiciliat în B., .. 62, jud. B..

- 55.000 lei RON, daune morale către partea civilă R. C., domiciliată în D., ., .;

- 1.763,06 lei RON, daune materiale, 20.000 lei RON, daune morale către partea civilă M. A. C., domiciliată în A., . B, ., ..

- 12.000 lei RON, daune materiale către partea civilă M. T., domiciliată în A., . B, ., ..

A fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- 1.116,45 lei RON către partea civilă S. Județean D. – Hunedoara, cu sediul în D., .. Hunedoara.

- 904,07 lei RON către partea civilă S. de Ambulanță Județean Hunedoara, cu sediul în D., ., jud. Hunedoara.

- 884,408 lei RON, către partea civilă S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C. N., .-5, jud. C..

- 404,86 lei RON către partea civilă S. C. Județean de Urgență A., cu sediul în A., jud. A..

- 911,49 lei RON către partea civilă S. C. M. de Urgență Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., jud. T..

- 15.365,07 lei RON către partea civilă S. C. de Urgență „Prof. Dr. O. F.”, cu sediul în C. N., ., jud. C..

S-a constatat că . SA București, S. B., cu sediul în mun. B., Piața Sfatului, nr. 4, jud. B. are calitatea de asigurător.

În baza art. 193 al.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata a câte 1.000 lei RON, cheltuieli judiciare către părțile civile M. Ș. și T. R. G..

În baza art. 191 al. 1 C.pr.pen..a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În după-amiaza zilei de 23.07.2005, pe DN 7, la km 421+350 m, pe sensul de mers A.-D., înainte de . produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele marca Toyota Avensis cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul L. N. și Daewoo Nubira cu numărul de înmatriculare_, condus de M. A. C..

În urma accidentului de circulație, cei doi conducători auto au suferit vătămări corporale, iar pasagerii din cele două autoturisme, numiții R. C. G. (pasager în autoturismul Daewoo Nubira) și M. Johann (pasager în autoturismul Toyota Avensis) au suferit leziuni grave, iar la data de 16.09.2005, M. Johann a decedat.

Din datele de la dosar rezultă faptul că în ziua de 23.07.2005, inculpatul L. N., aflat la volanul autoturismului Toyota Avensis, a ieșit din localitatea Gurasada și s-a îndreptat spre municipiul A.. În același timp, din sens opus, spre municipiul D., se deplasa autoturismul Daewoo Nubira condus de M. A. C.. După ce a intrat în segmentul de drum cu câte două benzi pe sens, conducătorul auto M. A. C. a sesizat că TIR-ul care circula în fața sa s-a retras pe banda I, lângă autoturismul Toyota Avensis ce era intrat deja pe banda sa de mers. Datorită spațiului redus pe care l-a avut la dispoziție, susnumita nu a putut evita impactul și astfel autoturismul Daewoo Nubira a fost lovit frontal cu partea laterală dreapta a autoturismului Toyota Avensis.

În urma impactului, autoturismul Daewoo Nubira a fost aruncat spre acostamentul din partea dreaptă a sensului A.-D., iar autoturismul Toyota Avensis s-a oprit în mijlocul carosabilului.

Inculpatul L. N. a declarat că la volan se afla M. Johann, iar el ocupa locul din dreapta față a autoturismului.

Ca urmare a impactului, M. A. C. a suferit leziuni vindecabile în 90 de zile de îngrijiri medicale și se va constituit parte civilă în fața instanței.

Numitul R. C. G. a suferit leziuni ce au necesitat 85-90 zile de îngrijiri medicale și se va constitui parte civilă în fața instanței.

M. Johann a suferit leziuni grave, iar la data de 24.07.2005 a fost transportat de la S. Județean D. la S. municipal Timișoara – Secția Chirurgie, la această unitate fiind internat până la data de 29.07.2005, când a fost transferat la cererea familiei, cu avionul în Germania, iar la data de 16.09.2005 a decedat în Clinica Furth.

Din concluziile raportului de autopsie întocmit de medicii legiști din Germania reiese că M. Johann a decedat ca urmare a disfuncționalității a mai multor organe și există raport de cauzalitate directă între accidentul de circulație și deces (f.183).

Fratele victimei numitul M. Ș. s-a constituit parte civilă în cauză cu 10.000 euro daune morale, 7000 euro cheltuieli de înmormântare și 110.000 euro cheltuieli de spitalizare.

Întrucât inculpatul L. N. a contestat faptul că a condus autoturismul Toyota Avensis și în plus a formulat plângere penală împotriva lui M. Johann pentru vătămare corporală din culpă, în cauză s-a dispus efectuarea unor expertize tehnico-judiciare auto și medico-legale pentru a se stabili cine a condus autoturismul în momentul producerii accidentului de circulație.

Din rapoartele de expertiză medico-legale întocmite de SJML Hunedoara rezultă că în momentul accidentului de circulație M. Johann nu a putut ocupa un loc din față a autoturismului, iar inculpatul L. N. prezenta leziuni ce au putut fi produse prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul în condițiile unei decelerări bruște, iar leziunile traumatice la nivelul capului, feței și toracelui sunt caracteristice lovirii de corpuri dure din interiorul unui autovehicul amortizate prin airbag (f. 189-192).

În cauză s-a admis efectuarea celor două expertize și din concluziile rapoartelor reiese că inculpatul L. N. se găsea la volanul autoturismului, iar pe locul din față dreapta nu se găsea nici un pasager, viteza de deplasare a autoturismului Toyota Avensis a fost mai mare de 102,27 km/h, iar conducătorul auto nu a adaptat viteza la condițiile concrete de deplasare și a efectuat manevre greșite pentru scoaterea autoturismului din derapare.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină legală Timișoara rezultă că L. N. a prezentat leziuni traumatice produse prin impact cu airbagul și volanul, apoi de părțile componente ale autovehiculului în proiectarea sa de pe scaunul șoferului spre dreapta și înainte, M. Johann a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire de scaunul din față și partea laterală dreapta a autoturismului prin proiectarea sa de pe bancheta din spate înainte și față, în concluzie inculpatul L. N. se afla în momentul producerii accidentului la volan, iar M. Johann se afla pe bancheta din spate.

Întrucât autoturismul Toyota Avensis a fost distrus în urma accidentului de circulație proprietarul de drept numitul Treutsch R. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.600 euro și a declarat că i-a împrumutat autoturismul lui M. Johann (de fapt au făcut schimb de autoturisme), iar procura care se afla la dosar nu a fost dată de el la notar, semnătura nu-i aparține și nu a știut că ar fi trebuit să dea o împuternicire (f.88-90).

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv, ucidere din culpă, prev și ped. de art. 178 al.1,2 C penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2,4 C penal.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art.52 și ale art.72 C.penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a dispus, în baza art.14, 346 C.pr.pen. și art. 999 C.civ., obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile părților civile, astfel cum s-a reținut în dispozitivul sentinței atacate.

S-a reținut că, la stabilirea cuantumului daunelor materiale au fost avute în vedere atât declarațiile martorilor ce au fost audiați în faza de cercetare judecătorească, precum și toate înscrisurile ce au fost depuse pe parcursul procesului penal. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, au fost avute în vedere suferințele de natură psihică, încercate de părțile civile, urmare a săvârșirii cvasidelictului, de către inculpat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile vătămate M. Ș. și T. R. G., părțile civile R. C. și M. A. C., precum și inculpatul L. N..

Pe parcursul soluționării apelului s-au administrat probe, respectiv a fost audiat inculpatul și s-au efectuat o expertiză criminalistică cu privire la accidentul de circulație din 23.07.2005 și o expertiză criminalistică privind efectuarea unui test ADN la nivelul IGPR - Institutul de Criminalistică – Laboratorul de Analize Genetice Judiciare.

P. decizia penală nr. 102/A/2011 pronunțată la data de 5 octombrie 2011 Tribunalul Hunedoara a constatat că apelul declarat de inculpatul L. N. este nefondat și a admis ca fondate apelurile introduse de părțile civile R. C. și M. A. C..

S-a stabilit cuantumul daunelor morale cuvenite părții civile R. C. la 76.000 lei.

A fost obligat inculpatul L. N. să plătească părții civile R. C. suma de 45.000 lei daune materiale și suma de 800 lei lunar cu titlu de rentă periodică, cu începere de la data de 27.05.2010 și până la încetarea stării de nevoie.

S-a stabilit cuantumul despăgubirilor civile cuvenite părții civile M. A. C. după cum urmează:

- 19.500 lei daune materiale ;

- 22.500 lei daune morale.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile introduse de părțile vătămate M. Ș. și T. R. G..

S-a dispus obligarea inculpatului L. N. la plata sumei de 2150 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel, din care suma de 1690 lei reprezintă costul reactivilor consumați cu ocazia efectuării expertizei de către Inspectoratul General al Poliției Române București – Institutul de Criminalistică.

Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa pe baza probelor administrate în cauză la fond, confirmate de probele administrate în cauză de instanța de apel.

Astfel, în după-amiaza zilei de 23.07.2005, pe D.N.7, la Km.421+350 m., pe sensul de mers A.-D., înainte de ., a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele Toyota Avensis, cu nr. de înmatriculare_ și Daewoo Nubira, cu nr. de înmatriculare_ .

Autoturismul Daewoo Nubira, condus de M. A. C. se deplasa dinspre municipiul A. înspre municipiul D.. Înainte de . acestui autoturism circula un autocamion TIR. După ce au intrat pe segmentul de drum cu două benzi pe sensul spre . s-a retras pe banda întâi, de lângă acostament, iar autoturismul Daewoo Nubira circula pe banda a II-a. În același timp din sens opus, dinspre municipiul D. înspre municipiul A. circula autoturismul marca Toyota Avensis. La ieșirea din . conducătorul autoturismului Toyota Avensis a intrat pe banda sa de mers pe banda a II-a a sensului de mers A.-D., aproape perpendicular pe linia mediană și a lovit frontal, cu partea dreaptă față autoturismul Daewoo Nubira.

În urma impactului autoturismul Daewoo Nubira a fost aruncat spre acostamentul din partea dreaptă a sensului A.-D., iar autoturismul Toyota Avensis s-a oprit în mijlocul carosabilului.

Accidentul de circulație s-a soldat cu vătămarea corporală a inculpatului, a părților vătămate M. A. C., R. C. G. și M. Johann, decedat în urma leziunilor suferite, la data de 16.09.2005.

Inculpatul L. N. a contestat faptul că a condus autoturismul Toyota Avensis și a susținut că victima M. Johann a condus autoturismul.

Tribunalul a arătat că probele administrate în cauză, apreciate conform disp.art.63 al.2 C.pr.pen., demonstrează că inculpatul L. N. a condus autoturismul Toyota Avensis în momentul premergător impactului și este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Din raportul de expertiză criminalistică nr.207/16.12.2010, întocmit de expertul criminalist oficial dr. B. B., din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C., rezultă că inculpatul L. N. s-a aflat în momentul producerii accidentului, în postul de conducere al autoturismului marca Toyota Avensis, victima M. Johann ocupând locul din dreapta față (f.481), putând fi proiectat înspre partea din spate a autoturismului odată cu deformațiile remanente ale părții laterale drepte a acestuia (f.480).

Pentru efectuarea expertizei criminalistice menționate au fost puse la dispoziția laboratorului dosarul cauzei, în original, dosarul nr.1385/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., în care se află raportul de constatare tehnico-științifică de natură traseologică efectuat de IJP B., în original, cinci discuri ce conțin imagini fotografice, fotografii ale victimei M. Johann și un fragment din capitonajul plafonului autoturismului marca Toyota Avensis implicat în accident (f.444).

Din raportul distinct la Raportul de expertiză criminalistică nr.207/16.12.2010 al LIEC C., întocmit de expertul desemnat de inculpat, rezultă că s-a reluat procesul de simulare a accidentului în programul PC Crash ver.9.1 și nu s-au înregistrat diferențe majore de rezultate față de concluzia raportului de expertiză nr.207/2010, dar se susține că, în baza simulării, nu se poate stabili cu certitudine persoana care a condus autoturismul, însă pot fi furnizate informații despre mișcarea șoferului și ocupantului în interiorul autoturismului (f.599).

Este contradictorie susținerea, pe de o parte, că nu se poate stabili în baza simulării cu certitudine cine a condus autoturismul și susținerea, pe de altă parte, că simularea oferă informații despre mișcarea șoferului și ocupantului în interiorul autoturismului.

Expertul desemnat de inculpat se referă doar la programul de simulare a accidentului și omite faptul că Raportul de expertiză nr.207/2010 al LIEC C. a fost efectuat utilizând metoda reconstrucției și metoda comparației, utilizând întregul material probator pus la dispoziția laboratorului, iar concluzia cu privire la poziționarea în autoturism a inculpatului L. N. și a victimei M. Johann este neechivocă.

Concluziile raportului de expertiză efectuat de LIEC C. sunt confirmate de probele administrate în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, respectiv: rapoartele de expertiză medico-legale întocmite de S. județean de medicină-legală Hunedoara (f.189-192 dosar u.p.), raportul de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Timișoara, raportul de autopsie al victimei întocmit de Institutul de medicină legală de pe lângă Tribunalul Nurnberg-Furth (f.176-183 dosar u.p.), raportul de expertiză tehnică auto efectuat de expertul B. G. (f.241-267 dosar u.p.) și declarațiile martorilor P. N. (f.64-65, 65-66 vol.II fond), L. R. (f.68-70, 701-702), T. R. G. (f.88-90), M. Ș. (f.58-59) și P. S. (f.67-68 vol.II dosar fond).

D. martorii V. D. (f.72-73, 537-538) și V. I. (f.75-76, 535-536) au o poziție diferită, susținând că pe locul șoferului nu se afla nicio persoană, pe scaunul din dreapta față se afla inculpatul, iar pe bancheta din spate se afla victima.

Martorul V. I. declară, printre altele, că a avut senzația că autoturismul Toyota Avensis nu a avut șofer (f.536).

Aceste declarații nu sunt de natură să ateste care este persoana care a condus autoturismul Toyota Avensis.

Din raportul de expertiză nr._/11.04.2011 efectuat de IGPR – Institutul de Criminalistică – S. de Biocriminalistică rezultă că cele patru probe, trei decupate de pe plafonul autoturismului Toyota Avensis și una conținând plicul cu fire de păr prelevate de pe capitonaj sunt parțiale și nereproductibile, respectiv neinterpretabile și nu pot fi valorificate în vederea includerii/excluderii unei persoane (f.543).

P. urmare, din coroborarea probelor administrate în cauză, enunțate mai sus, rezultă cu certitudine că inculpatul a condus autoturismul Toyota Avensis în momentul producerii accidentului de circulație, fiind autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa.

S-a mai arătat că încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar criticile aduse sentinței atacate cu privire la modul de soluționare a laturii penale a cauzei sunt neîntemeiate.

Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile prev.de art.72 C.pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, pericolul concret al faptelor și datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului.

P. urmare instanța de fond a avut în vedere, în ceea ce privește persoana inculpatului, atât împrejurarea că se afla la primul contact cu legea penală cât și împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Faptul că inculpatul nu a recunoscut că a condus autoturismul, respectiv faptul că și-a exercitat dreptul la apărare, solicitând administrarea unor probe concludente și pertinente soluționării cauzei, probe administrate în cursul judecării apelului, nu este de natură să ducă automat la majorarea pedepselor aplicate și la înlăturarea dispozițiilor art.81 și 82 C.pen.

Având în vedere conduita inculpatului, anterior producerii accidentului, acesta aflându-se în relații de prietenie cu victima, lipsa antecedentelor penale, condițiile și împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, consecințele acestuia, se apreciază că nu se justifică admiterea apelurilor părților vătămate sub aspectul laturii penale a cauzei.

În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că în urma accidentului de circulație partea civilă R. C. a fost internat de mai multe ori, în perioada 23.07.2005–18.07.2006, totalizând 64 de zile de spitalizare, a efectuat o investigație RMN și CT la Centrul de diagnostic Neuromed din Timișoara, patru seturi de analize medicale la Laboratoarele Bioclinic și o examinare la o clinică de oftalmologie (f.419-431).

Certificatul medico-legal eliberat inițial stabilea pentru vindecarea leziunilor produse în condițiile accidentului rutier, 85-90 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații (f.421).

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de SJML Hunedoara(f.613-615) rezultă că R. C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul accidentului rutier din 23.07.2005 și care au necesitat pentru vindecare 350-380 zile de îngrijiri medicale și că prezintă o incapacitate adaptativă de 30 %, capacitatea de muncă fiind păstrată.

Din depoziția martorului Livezan D. F. (f.618) rezultă că R. C. a fost internat în urma accidentului rutier, a suferit 4 sau 5 intervenții chirurgicale. De asemenea martorul arată că i-a împrumutat tatălui lui R. C. suma de 10.000 lei, iar suma totală pe care acesta a cheltuit-o pentru medicamentație, alimentație și transport a fost de 50.000 lei.

Din certificatul de încadrare în grad de handicap nr._/27.05.2010, cu valabilitate 12 luni, și din certificatul de încadrare în grad de handicap nr.3233/09.05.2011, cu valabilitate permanentă, rezultă că partea civilă R. C. se încadrează în grad de handicap accentuat și are deficiență funcțională accentuată (f.593-594).

În aceste condiții s-a constatat că starea de sănătate a părții civile R. C. s-a deteriorat, existând o legătură de cauzalitate directă între acest fapt și accidentul de circulație din 23.07.2005.

Față de acestea s-a apreciat că, raportat la suferințele încercate, la numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate, la perioadele lungi de spitalizare și la deteriorarea stării de sănătate cu consecința modificării fundamentale a condițiilor de viață, se justifică acordarea de daune morale în sumă de 76.000 lei (200 lei/zi de îngrijire medicală, respectiv 380 zile x 200 lei/zi) și obligarea inculpatului la plata unei rente lunare în sumă de 800 lei începând cu data constatării gradului de handicap – 27.05.2010 și până la încetarea stării de nevoie.

La stabilirea sumei de 800 lei s-a avut în vedere venitul minim pentru o persoană cu studii superioare.

Tribunalul a mai arătat că daunele materiale solicitate prin constituirea de parte civilă, în sumă de 45.000 lei, sunt pe deplin justificate.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă M. A. C., s-a reținut că în urma accidentului de circulație partea civilă a fost internată timp de cinci zile (f.436) urmare a trei fracturi, la calcaneu, la mâna dreaptă și la aripa iliacă stângă, astfel încât s-a practicat imobilizarea gipsată timp de 6 săptămâni. De asemenea, a urmat tratament și a fost examinată clinic de mai multe ori, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar (f.438-442).

Certificatul medico-legal eliberat inițial stabilea pentru vindecarea leziunilor produse în condițiile accidentului rutier 90 zile de îngrijiri medicale, în caz că nu survin complicații.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de SJML Hunedoara (f.611) rezultă că M. A. C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul accidentului rutier din data de 23.07.2005 și care au necesitat pentru vindecare 140-150 zile de îngrijiri medicale și că prezintă o incapacitate adaptativă de 10 % având capacitatea de muncă păstrată.

Din depoziția martorului C. I. M. (f.617) rezultă că familia părții civile M. A. C. a cheltuit suma de 15.000 lei reprezentând transport, medicamentație, fizioterapie și alte cheltuieli efectuate pe timpul spitalizării.

De asemenea martorul arată că a împrumutat familia părții civile cu diferite sume de bani, totalizând 3000 euro, iar partea civilă urma să se angajeze la o societate comercială, fiind admisă în urma unui interviu, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat din cauza accidentului.

Partea civilă M. A. C. a fost angajată începând cu data de 01.08.2005 ca economist la . SRL A., cu un salariu de 1000 lei în primele trei luni și 1500 lei lunar în continuare (f.661-662). Angajarea a fost revocată urmare a neprezentării părții civile la locul de muncă din cauza accidentului rutier.

S-a arătat că, în aceste condiții, părții civile i se cuvine suma de 4500 lei cu titlu de venit nerealizat, pe o perioadă de 4 luni, câte 1000 lei/lună în primele 3 luni și 1500 lei în ce-a de-a patra lună corespunzător perioadei de îngrijiri medicale acordate pentru vindecarea leziunilor.

Raportat la suferințele încercate, la numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate, la modificarea condițiilor de viață pe timpul spitalizării și în perioada de convalescență, se justifică acordarea de daune morale în sumă de 22.500 lei (150 lei/zi de îngrijire medicală, respectiv 150 zile x 150 lei/zi = 22.500 lei).

De asemenea, raportat la probele administrate, prezentate mai sus, se justifică daune materiale în sumă de 19.500 lei, din care 15.000 lei reprezintă cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării și a perioadei de convalescență, iar 4500 lei venitul nerealizat.

Capacitatea de muncă a părții civile este păstrată astfel încât nu se justifică renta lunară solicitată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile R. C. și M. A. C. și inculpatul L. N..

P. recursurile declarate, părțile civile au solicitat casarea deciziei penale atacate și în rejudecare majorarea daunelor morale acordate părților civile și majorarea rentei lunare acordate părții civile R. C. la suma de 2000 lei lunar. Totodată s-a solicitat ca acordarea rentei acordarea rentei lunare părții civile R. C. să se facă de la data producerii evenimentului rutier, respectiv 23.07.2005 și nu de la data de la care au fost acordate, respectiv 27.05.2010.

În motivarea recursului s-a arătat că din anul 2005 până în prezent partea civilă R. C. a suferit cinci intervenții medicale, se deplasează cu dificultate iar suma acordată de Tribunalul Hunedoara ca despăgubiri sunt prea mici raportat la suferințele încercate, la numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate, la modificarea condițiilor de viață, partea civilă având în prezent un handicap permanent, fapt care reiese din actele și înscrisurile depuse la dosar.

Inculpatul L. N. a solicitat, prin recursul său, casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se dispună achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. În subsidiar, s-a solicitat în temeiul dispoz. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în cauză fiind incident motivul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9 CPP.

În motivarea recursului s-a invocat, în esență, faptul că probatoriul administrat în cauză este incomplet și se fundamentează pe premise false, plecând de la procesul verbal de cercetare la fața locului, în care se reține în mod greșit că inculpatul a condus autoturismul, rapoartele de expertiză medico-legale fiind întocmite astfel în baza acestui proces verbal și al raportul de expertiză tehnică efectuată de B. G., raport contrazis ulterior de cel efectuat de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C. care atestă că victima se afla locul dreapta față.

S-a arătat că în mod nejustificat au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză genetică care practic nu a nerezolvat nici unul dintre obiectivele solicitate în prealabil de către chiar expertul criminalist. Cum analiza urmelor din cauză prezenta o importanță crucială în aflarea adevărului, întrucât expertizele tehnice efectuate până în prezent sunt contradictorii, se impunea efectuarea unui nou raport de expertiză genetică.

De asemenea, simularea efectuată de expertul B. B. este însă incompletă, fiind dovedit în dosar faptul câ M. J. a fost găsit după accident pe locul spate stânga ai autoturismului, acesta izbindu-se violent cu capul de partea de sus interioară a stâlpului dreapta dintre ușile autoturismului urmată de căderea pe bancheta spate a autoturismului datorită forței centrifuge ce a antrenat rotirea autoturismului Toyota (fiind proiectat spre exteriorul arcului de cerc în care s-a rotit autoturismul Toyota)..

Cercetarea penală a fost efectuată cu superficialitate, cu ignorarea oricăror norme minime ale metodicii cercetării accidentului, dovadă a prejudecății cu care cercetarea a demarat, și anume faptul că inculpatul a condus autoturismul.

S-a mai arătat că, nici actul de inculpare nici cele două sentințe nu fac trimitere la vreo normă din codul rutier sau regulamentul privind circulația pe drumurile publice încălcate, nefiind stabilit clar și concret care dintre conducătorul celor două autoturisme a cauzat accidentul.

De asemenea, martorii oculari V. D. și V. I. au relatat clar și constant că în momentul producerii accidentului inculpatul L. N. se afla pe scaunul din dreapta față, de asemenea inculpatul a declarat constant că în momentul accidentului, autoturismul a fost condus de către M. Johann, proprietarul autoturismului.

În profilul arătat fiind îndeplinite exigențele art. 38S9 pct. 17ind.1, pct.18 C.Proc.P.., în temeiul art. 38513 pct. 2 lit. d C.Proc.P.. s-a solicitat admiterea recursului și fixarea unui termen pentru rejudecare în. vederea administrării probelor:

- unui nou raport de expertiză genetică, prin comisie rogatorie de o

autoritatea competentă din alt stat membru al Uniunii Europene

- unui nou raport de expertiză tehnică auto, întocmit pe baza raportului de expertiză genetică

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, prin prisma actelor și lucrărilor existente la dosar, Curtea de Apel constată următoarele:

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă, în esență, că în după-amiaza zilei de 23.07.2005, pe D.N.7, la Km.421+350 m., înainte de ., inculpatul L. N., conducând autoturismului marca Toyota Avensis cu nr.de înmatriculare_, viteza de deplasare a autoturismului fiind mai mare de 102,27 km/h, și, ca urmare a neadaptării viteza la condițiile concrete de deplasare și a efectuării unor manevre greșite pentru scoaterea autoturismului din derapare, a intrat de pe banda sa de mers pe banda a II-a a sensului de mers A.-D. și aproape perpendicular pe linia mediană și a lovit frontal, cu partea dreaptă față autoturismul Daewoo Nubira, cu nr. de înmatriculare_ ., autoturism condus de M. A. C..

În urma impactului, din cauza leziunilor suferite, pasagerul aflat pe bancheta din spate a autoturismului Toyota, M. Johann a decedat la data de 16.09.2005, iar părțile vătămate M. A. C. și R. C. G. au suferit leziuni corporale grave care au necesitat spre vindecare un număr de care au necesitat pentru vindecare un număr de 140-150 zile de îngrijiri medicale, respectiv un număr de 350-380 zile de îngrijiri medicale.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul L. N. a susținut în mod constant că nu el a condus autoturismul Toyota Avensis, ci victima M. Johann, însă afirmațiile inculpatului nu se coroborează cu ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză.

Astfel, în cursul urmăririi penale s-au efectuat trei rapoarte de expertiză medico-legală, primele două cu nr._/B din 16 mai 2006 și nr._/B din 16 mai 2006 întocmite de către SJML Hunedoara ( filele 189-190, 191-192) și al treilea cu nr.1966/25.07.2007 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, avizat de către Comisia de control și avizare a actelor medico-legale (filele 225-227), concluziile acestor rapoarte fiind în sensul că în momentul accidentului de circulație M. Johann nu a putut ocupa un loc din față a autoturismului, ci se afla pe bancheta din spate, iar inculpatul L. N., raportat la leziunile traumatice produse prin impact cu airbagul și cu volanul, apoi lovire de părțile componente ale autovehiculului în proiectarea sa de pe scaunul șoferului, în concluzie, în momentul coliziunii celor două autovehicule, a ocupat locul de la volan.

De asemenea, din raportul de expertiză criminalistică nr.207/16.12.2010, întocmit de expertul criminalist oficial dr. B. B., din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C., rezultă că inculpatul L. N. s-a aflat în momentul producerii accidentului, în postul de conducere al autoturismului marca Toyota Avensis, victima M. Johann ocupând locul din dreapta față (f.481), putând fi proiectat înspre partea din spate a autoturismului odată cu deformațiile remanente ale părții laterale drepte a acestuia (f.480).

Totodată, prin raportul de expertiză tehnică auto efectuat de expertul B. G. în cursul urmăririi penale (filele 241-267) s-a concluzionat că, în momentul impactului, victima se găsea pe locul din stânga de pe bancheta din spate a autoturismului, iar inculpatul se afla la volanul autoturismului Toyota Avensis.

Și partea vătămată M. A. C. a declarat la data de 2.09.2005 că „ a văzut că din autoturismul Toyota a fost scos un bărbat de pe locul șoferului, bărbat ce condusese acel autoturism” referindu-se la inculpatul L. N..

Martorul P. S. a declarat în fața instanței că”persoane de la fața locului discutau că șoferul mașinii ar fi fost victima găsită pe bancheta din spate”, respectiv inculpatul L. N..

Martorul P. N. a declarat în cursul urmăririi penale faptul că, ajuns la fața locului, a aflat de la persoanele care se aflau la locul accidentului a aflat că în ambulanța care a plecat ce aflau cei doi conducători auto a celor două autoturisme implicate în accident, iar pe bancheta din spate a autoturismului Toyota, în stânga se afla o altă persoană, care avea imobilizate picioarele sub scaunul șoferului. În același sens, cu privire la poziția victimei M. Johann, a declarat și martorul P. S..

Apărările inculpatului se întemeiază, în esență, pe faptul că cercetarea penală a fost efectuată cu superficialitate, cu ignorarea oricăror norme minime ale metodicii cercetării accidentului, iar rapoartele de expertiză efectuate în cauză s-au fundamentat pe procesul-verbal de cercetare la fața locului în care s-a consemnat că inculpatul este conducătorul autoturismului Toyota, proces-verbal întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale.

Curtea de Apel constată că aceste apărări sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte toate expertizele medico-legale efectuate în cauză au fost întocmite pe baza actelor-medicale depuse la dosar și au avut în vedere leziunile victimei și ale inculpatului constatate în urma producerii accidentului, iar pe de o altă parte expertizele tehnice auto s-au fundamentat pe actele dosarului, pe măsurătorile efectuate la fața locului, pe urmele găsite pe carosabil și avariile autoturismului și pe declarațiile date în cauză.

Expertiza tehnică auto nu are o valoare probatorie diferită de celelalte probe consacrate de Codul de procedură penală, obligația organelor de cercetare penală și a instanței de judecată,, în realizarea scopului procesului penal, consacrat de art.3 C.proc.pen., în vederea aflării adevărului, fiind de a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe (art.62 C.proc.pen.).

Rezolvarea problemei locului ocupat de cei doi în autoturism a fost făcută de rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în cauză, care concluzionează fără dubiu că, anterior impactului, inculpatul se afla pe scaunul șoferului, concluzii confirmate și de Comisia de avizare și control din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara.

Or, tocmai analiza leziunilor traumatice suferite de cei doi ocupanți ai autoturismului – analiză ce revine experților medico-legiști și nu experților tehnici - poate determina locul ocupat de fiecare în autoturism în momentul impactului.

Sub acest aspect, apar ca neîntemeiate criticile aduse de inculpat hotărârilor atacate în sensul respingerii nejustificate a cererilor în probațiune, întrucât, în contextul cauzei și raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat, solicitările inculpatului, reiterate și în fața instanței de recurs nu sunt utile cauzei, suplimentarea probatoriului nefiind justificată față de dovedirea în mod indubitabil a vinovăției inculpatului.

Faptul că nici actul de inculpare nici cele două sentințe nu fac trimitere la vreo normă din codul rutier sau regulamentul privind circulația pe drumurile publice încălcate, nefiind stabilit clar și concret care dintre conducătorul celor două autoturisme a cauzat accidentul este de asemenea nefondată.

Toate probele existente la dosar converg către faptul că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea autoturismului în condiții de siguranță, circulând cu o viteză mare, pe care nu a adaptat-o la condițiile de drum și pătrunzând pe contrasens, provocând prin aceasta, din culpă,decesul unei persoane și vătămarea corporală gravă a două persoane. Au fost încălcate astfel dispozițiile art.35, art. 41, art.42 și ale art.48 din O.U.G.nr.195/2002.

Nu este adevărat că martorii V. D. și V. I. ar fi relatat că în momentul producerii accidentului inculpatul L. N. se afla pe scaunul din dreapta față, în realitate aceștia susținând că au oprit la fața locului după accident și atunci au văzut inculpatul pe scaunul din dreapta față.

Totodată, martorul L. R. a precizat că s-a deplasat cu soția inculpatului, la cererea acesteia la locul unde a fost depozitat autoturismul Toyota după accident și că a găsit acolo o sandală prinsă în portiera dreaptă a mașinii, dar că nu cunoaște cu îi aparținea această sandală.

Curtea de Apel constată că instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect starea de fapt și au argumentat existența infracțiunilor săvârșite de inculpat pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către inculpatul încadrarea juridică corespunzătoare.

Pe cale de consecință, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului L. N. conform art.345 al.2 C.pr.pen. pentru infracțiunile prev.de art.178 alin.2 și art.184 alin.2 și 4 C.penal, în concurs ideal, și s-a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei Curtea constată că instanțele de fond și de apel au apreciat în mod corect că se justifică acordarea de despăgubiri civile părților civile, iar cuantumul daunelor materiale stabilit de instanța de apel este justificat, raportat la starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză.

Astfel, din probele existente la dosar, constând în acte medicale și declarații de martori, rezultă că, în urma accidentului din 23 iulie 2005, părților civile R. C. și M. A. C. le-au fost cauzate prejudicii materiale în cuantum de 45.000 lei și respectiv 19.500 lei.

Curtea de Apel constată că în mod corect instanța de apel a acordat către partea civilă R. C. renta periodică doar cu începere de la data de 27.05.2010 și nu de la data producerii accidentului, având în vedere înscrisurile depuse la dosare care atestă existența începând cu 27.05.2010 a unui grad de handicap accentuat și a unei deficiențe funcționale accentuate, aceasta fiind așadar data la care cauzat acest prejudiciu și la care s-a născut dreptul părții civile de a pretinde acordarea unei rente lunare, chiar dacă starea părții civile este legată cauzal de accidentul din iulie 2005.

Referitor la stabilirea cuantumului daunelor morale, Curtea reține că, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale nu se probează, ci se stabilește pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În cauza de față este de necontestat că prin fapta inculpatului și rezultatul produs de aceasta părților civile s-au produs acestora grave suferințe fizice și morale,cu repercusiuni asupra stării de sănătate și psihice a acestora, aspect care rezultă din actele medico-legale depuse la dosar .

Având în vedere faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei, instanța apreciază că stabilirea în favoarea părții civile R. C. a cuantumului daunelor morale la suma de_ lei este proporțională, adecvată și suficientă în raport cu trauma produsă, raportat la suferințele încercate, la numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate, la perioadele lungi de spitalizare și la deteriorarea stării de sănătate cu consecința modificării fundamentale a condițiilor de viață, nejustificându-se acordarea unor sume mai mari.

În ceea ce o privește pe partea civilă M. A. C. raportat la consecințele negative suferite de partea civilă, în plan fizic și psihic, rezultate din numărul de îngrijiri medicale necesitate spre vindecare - 140-150 zile - precum și purtarea, timp îndelungat, a unui ghips la nivelul mâinii, din faptul că a urmat tratament medicamentos pentru o perioada îndelungată, Curtea de Apel constată că se justifică majorarea cuantumului daunelor morale și acordarea către partea civilă a sumei de_ lei cu acest titlu.

Pentru considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.proc.pen. se va admite recursul declarat de către partea civilă M. A. C. împotriva deciziei penale nr. 102/A/2011 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._, se va casa decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile M. A. C. și, rejudecând în aceste limite, se va majora acest cuantum de la suma de_ lei la suma de_ lei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Având în vedere dispozițiile art.385 ind ind.15 pct.1 lit.b C.proc.pen., vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de partea civilă R. C. și inculpatul L. N..

Consecință a respingerii recursului, vor fi obligați recurenții R. C. și L. N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de către partea civilă M. A. C. împotriva deciziei penale nr. 102/A/2011 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .

Casează decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile M. A. C. și, rejudecând în aceste limite, majorează acest cuantum de la suma de_ lei la suma de_ lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă R. C. și inculpatul L. N..

În baza art.192 alin.2 C.proc.pen., obligă pe partea civilă R. C. și pe inculpatul L. N. să plătească fiecare suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12.03.2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. I. P. E. B. S. T.

Grefier,

L. A.

Red. P.I.A/tehnored. L.A

2 ex. /02.04.2012

J.APEL. T. D. I., G. C.

Jud.fond C. F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 376/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA