Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 161/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 161/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 161/2012
Ședința nepublică de la 18 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.
Judecător S. T.
Judecător M. F. F.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul L. M. A. împotriva sentinței penale nr. 354/29 mai 2012 pronunțată de Judecătoria S..
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare a cauzei s-a prezentat avocat Ș. N. cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind toate părțile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, din oficiu, a pus în discuția părților publicitatea ședinței de judecată.
Reprezentantul parchetului și avocatul inculpatului, având pe rând cuvântul au solicitat judecarea cauzei în ședință nepublică.
Instanța, deliberând, declară ședință nepublică și dispune evacuarea sălii de judecată cu excepția persoanelor apelate în prezenta cauză și constând că numai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului având cuvântul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se pronunța o hotărâre de achitarea inculpatului în temeiul art. 18 ind. 1 cod penal având în vedere că a condus mașina doar pe o distanță de 2 km, pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost mare, nu a cauzat prejudicii și era minor la data săvârșirii faptei.
În subsidiar a solicitat aplicarea unei sancțiuni orientate spre minim, chiar sub limita de 6 luni cu reținerea art. 320/1 C.pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul a solicitat admiterea recursului pentru motivul subsidiar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 354/29.05.2012 pronunțată de Judecătoria S. – Secția penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 86 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 99 și urm. Cpen. și art.320 indice 1 al 7 C.p.p., condamnarea inculpatului L. M. A., fiul lui M. și C., născut la data de 10.06.1993 în S., jud. S., cu domiciliul în A., ., jud. S. CNP_ la o pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 71 alin. 2 Cpen. s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cpen. după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 81 alin. 1 Cpen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 1 an și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 Cpen.
În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cpp. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cpen.
În baza art. 191 al.1 cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 480 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 20.05.2011, în jurul orelor 2,oo, inculpatul minor L. M. A., (17 ani), se deplasa la volanul autoturismului marca Opel Astra, cu numărul_, proprietatea sa, pe . mun. S., timp în care a fost oprit de organele de poliție.
S-a constatat că în autoturism erau în calitate de pasageri minorele V. C. F. și V. L. E., precum și martorului O. B. C..
În prezența martorilor asistenți Notariu N. Laurian și C. F., s-a procedat la identificarea inculpatului, constatându-se că acesta este minor, în vârstă de 17 ani, neavând vârsta legală pentru a obține permisul de conducere, fapt confirmat și de adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Starea de fapt reținută de instanță a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 7 – 8 up); adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (fila 11 up); certificat de naștere (fila 10 up); declarațiile martorilor asistenți C. F. (filele 15-16 up) și Notariu N. Laurian (fila 17 up); declarațiile martorilor V. C.-F. (filele 18 -19 up), V. L. E. (filele 20-21 up) și O. B. C. (filele 22-23 up); declarațiile inculpatului, care recunoaște și regretă săvârșirea faptei (filele 25-26, 28 up); fila de cazier judiciar (fila 29 up) și declarația inculpatului L. M. A. din cadrul cercetării judecătorești în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a reținut că în drept fapta inculpatului L. M. A. (17 ani), care în data de 20.05.2011, în jurul orelor 2,00, deși nu poseda permis de conducere, a condus un autovehicul, respectiv Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice (Calea Dumbrăvii din mun. S.), întrunește, atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.99 și urm. din C.p..
În cauză s-au reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 99 și următoarele întrucât inculpatul la data săvârșirii infracțiunii era minor.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp: gradul de pericol social al faptei (mediu având în vedere faptul că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul pe o distanță de 2 km fără a poseda permis de conducere, fiind minor ), persoana inculpatului ( în vârstă de 17 ani, elev, fără antecedente penale, a recunoscut fapta atât în cursul urmării penale cât și în cadrul cercetării judecătorești), împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (conduită bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei ).
S-a apreciat că recunoașterea faptei și regretul manifestat în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești de către inculpat nu justifică – în raport cu pericolul social al faptei – recunoașterea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului care a condus pe drumurile publice autoturismul pe o distanță de 2 km fără a poseda permis de conducere, fiind minor .
Așadar în raport de împrejurările săvârșirii faptei și de datele favorabile care caracterizează pe inculpat, s-a considerat că există suficiente temeiuri pentru a concluziona că realizarea scopului pedepsei așa cum este definit de art. 52 Cp, e posibil și prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
De asemenea în cauză au fost reținute și dispozițiile art. 320 ind 1 c.p.p. întrucât inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală
Astfel, instanța ia aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 99 și urm. Cpen. și art.320 indice 1 al 7 C.p.p.
În baza art. 81 alin. 1 Cpen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 1 an și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 Cpen.
În baza art. 71 alin. 2 Cpen. a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen. după împlinirea vârstei de 18 ani.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 al.2 Cp impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a și c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142 al.3 Cpp, dispozițiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 al.3 Cp.. recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii .
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității -, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei . Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit.a teza I din Codul penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cpp, instanța s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cp, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 al.1 cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 480 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul L. M. A., fără a expune în scris motivele care au determinat promovarea căii de atac.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat adoptarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen. rap. la art. 18 ind. 1 C.pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special rezultat ca urmare a reținerii art. 320 ind. 1 C.pr.pen.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 6 al. 3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul inculpatului L. M. A. este fondat.
Prima instanță a realizat o justă interpretare a probelor administrate în faza de urmărire penală, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății, aceasta în condițiile în care inculpatul a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului, Curtea constată însă că nu s-a dat eficiență în mod corespunzător criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen., cu referire la dispozițiile art. 99 și urm. C.pen., respectiv art. 320 ind. 1 C.pr.pen.
Astfel, inculpatul L. M. A. este minor, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc la jumătate; în cursul judecății a uzat de dispozițiile art. 320 ind.1 C.pr.pen., solicitând aplicarea procedurii simplificate, limitele de pedeapsă reducându-se cu încă o treime, minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită fiind astfel de 4 luni închisoare.
Având în vedere atitudinea inculpatului, lipsa antecedentelor penale, modalitatea concretă de comitere a faptei, distanța relativ scurtă parcursă, gradul redus de pericol social și vârsta inculpatului, Curtea apreciază că o pedeapsă într-un cuantum mai redus este de natură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prevăzut de lege.
În acest sens, Curtea apreciază fondate criticile recurentului, motiv pentru care în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. va admite recursul declarat, va casa sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și, procedând la rejudecare în aceste limite va stabili la 4 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului L. M. A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
Va stabili la 1 an și 4 luni durata termenului de încercare, conform art. 110 Cod penal.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de achitare, în temeiul art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Din analizarea criteriilor prev. de art. 18 ind. 1 C.pen. rezultă că nu se poate considera că atingerea adusă normelor penale a fost minimă, nici că fapta inculpatului, prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de semnificație juridică penală. Mai mult, infracțiunea comisă de inculpat este una de pericol, iar din referatul de evaluare întocmit în cauză de S. de probațiune de pe lângă T. S. a rezultat că inculpatul a mai fost văzut conducând autoturismul printre blocuri, fiind astfel tentat să experimenteze conducerea acestuia, chiar dacă nu deținea permis de conducere.
În aceste condiții, Curtea apreciază că doar prin aplicarea unei sancțiuni penale inculpatul va conștientiza gravitatea și implicațiile potențiale ale faptei săvârșite, nefiind justificată în cauză aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul L. M. A. împotriva sentinței penale nr. 354/29.05.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Stabilește la 4 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului L. M. A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
Stabilește la 1 an și 4 luni durata termenului de încercare, conform art. 110 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.09.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. S. T. M. F. F.
Grefier,
V. C. V.
Red. /tehnored. MFF
2 ex/26.09.2012
j.f. C. D.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 38/2012.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 160/2012. Curtea de... → |
|---|
