Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 624/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-06-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 624/A/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător E. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. F.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de partea civilă P. N. L. și de partea responsabilă civilmente . SA. București împotriva sentinței penale nr.207/31.03.2015 pronunțată de J. S. în dosar nr._ .
Se constată că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură al instanței concluzii scrise formulate de . SA. București prin Sucursala A.-I. în calitate de parte responsabilă civilmente
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea penală pronunțată la 03 iunie 2015, dată la care s-a stabilit termen de pronunțare pentru 17 iunie 2015.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr.207/31.03.2015 pronunțată de J. S. în dosar nr._, s-a stabilit în baza art. 396 alin.1, 4 C.proc.pen. raportat la art. 83 C. pen. în privința inculpatului B. Ș. C. N. pedeapsa de 9.000 lei amendă penală (180 zile-amendă x 50 lei/zi) pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.196 alin.2, 3 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen. și art.396 alin.10 C.proc.pen..
În baza art. 83 alin.1 C.pen. s-a amânat aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin.1 C.pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune S. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 C.pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art.404 alin.3 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului că în situația nerespectării măsurilor de supraveghere impuse, a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere sau a neîndeplinirii obligațiilor civile până la expirarea termenului de supraveghere se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357, art.1391 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. N. L. și a fost obligat în solidar inculpatul și asiguratorul - parte responsabilă civilmente S.C. A. –Ț. ASIGURARI S.A. București la plata sumei de 945,39 lei daune materiale și a sumei de 250.000 lei daune morale și s-au respins celelalte pretenții.
În baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357 C.civ. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență S. și a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul – parte responsabilă civilmente la plata sumei de 6.583,04 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.
În baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357 C.civ. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de R. M. B. F. și a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul - parte responsabilă civilmente la plata sumei de 2.364 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.
În baza art.274 alin.1, 2 C.proc.pen. rap.la art.272 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.276 alin.1, 4 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul - parte responsabilă civilmente la plata sumei de 9.096 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P. N. L..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat cu referire la actele și lucrările dosarului următoarele:
Prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă J. S. în dosarul nr.2577/P/2012 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.-Ș. C.-N., fiul lui C. M. și M., născut în anul 1983, luna 10, ziua 20, în loc. Poiana Sibiului, jud. S., necăsătorit, domiciliat în mun. S., . nr.55, ., cetățenia română, ocupația director adjunct, locul de muncă OJPDR, studii superioare, situația militară nesatisfăcută, fără antecedente penale, posesor al CI . nr. nr._, având CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin.2 și 3. din C.p., cu aplic. art. 5 C.p.
În fapt, s-a reținut că la data de 08.05.2012, în jurul orei 16:00, inculpatul B.-Ș. C.-N. a condus autoturismul marca Audi Q7, cu numerele de înmatriculare_, pe . mun. S., iar la efectuarea virajului la stânga pe . motivul neacordării priorității de trecere, a accidentat-o pe persoana vătămată P. N. L., care era angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate, care a necesitat inițial 120 – 140 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar, urmare a faptului că fractură de diafiză femurală dreaptă, cu deplasare a prezentat o întârziere în consolidare, durata zilelor de îngrijiri medicale s-a prelungit la circa 11 luni de zile.
Judecarea cauzei a avut loc în condițiile art.377 C.proc.pen. privitoare la judecata în cazul recunoașterii învinuirii, declarația inculpatului a fost consemnată la filele 540-541.
Inculpatul, partea civilă P. N. L., S. C. Județean S., S. C. de R. M. B. F. și asiguratorul-parte responsabilă civilmente au depus la dosar înscrisuri, a fost audiată martora A. C., propusă de partea civilă și la solicitarea părții civile instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală de către Serviciul Medico - Legal Județean S., acesta fiind depus la filele 628-641.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține , în fapt, că în data de 08.05.2012, în jurul orei 16:00, inculpatul B.-Ș. C.-N. a condus autoturismul marca Audi Q7, înmatriculat cu numerele_ în Municipiul S., pe . la efectuarea virajului spre stânga pe Calea Dumbrăvii (stradă cu dublu sens de mers la acea dată), nu s-a asigurat corespunzător și nu a observat-o pe partea civilă P. N. L., care era angajată în traversarea regulamentară a străzii Calea Dumbrăvii, pe trecerea de pietoni amplasată la intersecția cu străzile A. Pann și .>
Partea civilă a fost lovită de autoturismul condus de inculpat și a suferit multiple leziuni, cele mai grave fiind o fractură de diafiză femurală dreaptă, cu deplasare și o fractură de diafiză tibială stângă, deschisă, cominutivă, cu deplasare, astfel că a necesitat inițial 120-140 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea acestora.
În pofida curelor medicale și chirurgicale, . femurală a prezentat o întârziere în consolidare, astfel că durata zilelor de îngrijiri medicale s-a prelungit inițial la circa 11 luni de zile, iar apoi la 14 luni de zile, fără a se putea determina până în prezent (urmare a faptului că nu s-au epuizat toate mijloacele terapeutice), forma finală a vindecării și eventuala constituire a unei infirmități fizice permanente.
Pe baza acestor probe instanța reține că inculpatul a încălcat dispozițiile art.100 pct.13 alin. 3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002 referitoare la acordarea priorității de trecere a pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului B.-Ș. C.-N. se încadrează în prezent în prevederile art.196 alin.2, 3 C.pen. (vătămarea corporală din culpă) cu aplic. art. 5 Cod penal, noul cod penal fiind mai favorabil inculpatului, raportat atât la regimul sancționator mai blând ( noul C.pen. prevede pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă pedeapsa amenzii alternativ cu închisoarea, în timp ce potrivit art.184 alin.2, 4 din C.pen. din 1969, fapta este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani) cât și prin prisma faptului că amânarea aplicării pedepsei (art.83 C.pen.) este mai favorabilă decât suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art.81 și urm. din C.pen. din 1969
La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța are în vedere criteriile prevăzute de art.74 alin 1 C.pen., precum și dispozițiile alienatului 2 al aceluiași articol de lege, context în care, în raport de circumstanțe concrete ale cauzei, i se va stabili inculpatului pentru fapta comisă pedeapsa amenzii.
Având în vedere art.61 alin.2 și 3 C.pen. și art.61 alin.4 lit.c C.pen. și art.396 alin.10 C.proc.pen. (reducerea cu o pătrime a limitelor amenzii) instanța urmează stabili pedeapsa amenzii de 9.000 lei (180 zile-amendă x 50 lei/zi).
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., astfel că instanța va amâna aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și va aplica toate textele de lege incidente acesteia modalități de executare a pedepsei.
În ce privește latura civilă a cauzei, partea civilă P. N. L. a solicitat inițial (filele 86-87) obligarea inculpatului și a asiguratorului-parte responsabilă civilmente S.C. A. –Ț. ASIGURARI S.A. București la plata sumelor de:
- 249.568,95 lei daune materiale, din care, asigurătorul de răspundere civilă a achitat la data de 03.09.3014 suma de 20.483,00 lei, rezultând un prejudiciu material neacoperit de 20.413,32 lei;
- 500.00,00 euro în echivalent lei cu titlu de daune morale (pretium doloris, prejudiciu de agrement, prejudiciu juvenil, prejudiciu estetic).
Ulterior partea civilă și-a precizat acțiunea civilă (filele 499-501), diminuându-și pretențiile (prin scăderea sumelor achitate de asigurator) și solicitând acordarea următoarelor sume:
1. Suma de 628,52 lei cu despăgubiri pentru prejudiciul material înregistrat după data de 23.05.2014, constând în cheltuieli legate de refacerea stării de sănătate cu: medicamente, transport, alimente etc.;
2. Suma de 1.160,00 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material înregistrat după data de 23.05.2014 (data formulării cererii de plată la asigurător) și până la data depunerii cererii de constituire parte civilă (24.09.2014), constând în pierdere de venit.
S-a arătat că modul de calcul al diferenței de venit s-a realizat astfel:
- perioada vizată: 23.05.2014 – 24.09.2014,
-venit net nerealizat pe lună: 290,00 lei /luna (646 lei – 356 lei )
-venit net nerealizat în perioada 23.05.2014 – 24.09.2014: 290 lei x 4 = 1.160,00 lei
S-a arătat că pierderea de venit înregistrată până la data de 24.09.2014 a fost de 1.160,00 lei.
3. Suma de 129.050,00 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciu material viitor cert, constând în pierdere de venit aferentă perioadei cuprinse între data constituirii ca parte civilă (24.09.2014) și data împlinirii vârstei pentru pensionare, respectiv a vârstei de 63 de ani (14.11.2051).
S-a arătat că modul de calcul al acestui prejudiciu este următorul:
- perioada vizată: 25.09._15= 37 de ani și o lună (445 de luni);
- pierdere de venit lunară: 646,00 lei – 356,00 lei = 290,00 lei;
- Salariul net lunar pe care l-aș fi obținut de la S.C. BE-EL SRL, conform Adeverinței nr.14 din 05.02.2013: 646,00 lei/lună;
- Venitul net lunar obținut conform adeverinței nr.27 din 17.04.2014- 356,00 lei /lună.
S-a arătat că pierderea de venit pe perioada vizată: 290,00 lei x 445 de luni = 129.050,00 lei.
4. Suma de 500.000,00 EURO în echivalent lei la data plății, pentru acoperirea prejudiciului moral (pretium doloris, prejudiciu de agrement, prejudiciu juvenil, prejudiciu estetic), generat de vătămarea corporală consecință a accidentului rutier.
5. Cheltuielile de judecată determinate de judecarea cauzei.
Cât privește sumele solicitate de partea civilă cu titlu de daune materiale instanța constată, în esență, raportat la probele cauzei și la dispozițiile art.1387 alin.1 C.civ. că deși partea civilă a depus la dosar mai multe bonuri fiscale, chitanțe, bilete de transport (filele 503-512), se constată că s-a dovedit doar suma totală de 382,39 lei, restul sumelor neavând nicio legătură de cauzalitate între accident și achitarea sumelor menționate în acestea, fiind vorba în esență de produse alimentare care se consumă în mod obișnuit (lactate, fructe, carne, conserve de pateu, produse de panificație, etc.).
Deși partea civilă a solicitat suma de 1.160,00 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material înregistrat după data de 23.05.2014 (data formulării cererii de plată la asigurător) și până la data depunerii cererii de constituire parte civilă (24.09.2014), constând în pierdere de venit, instanța constată că s-au dovedit doar pierderi de 282 lei pentru luna iulie 2014 și 281 lei pentru luna august 2014, prin raportare la salariul de 646 lei și veniturile efectiv realizate de 364 lei și respectiv 365 lei, conform adeverințelor nr.14 din 05.02.2013 și nr.70/22.09.2014 emise de angajatorul părții civile – S.C. BE-EL S.R.L. S. (filele 161, 506). Diferența de venit aferentă lunii iunie 2014 a fost achitată a asigurator (fila 538), iar pentru luna septembrie 2014 nu s-a făcut dovada venitului nerealizat.
Partea civilă a solicitat suma de 129.050,00 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciu material viitor cert, constând în pierderea de venit aferentă perioadei cuprinse între data constituirii ca parte civilă (24.09.2014) și data împlinirii vârstei pentru pensionare, respectiv a vârstei de 63 de ani (14.11.2051), însă în raport de dispozițiile art.1385 alin.2 C.civ., instanța constată că suma solicitată de partea civilă nu reprezintă un prejudiciu cert.
Cât privește prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă, instanța constată, în esență, că partea civilă a suferit numeroase internări, intervenții chirurgicale, că a efectuat tratamente și investigații medicale complexe, în vederea restabilirii stării de sănătate și a integrității fizice anterioare accidentului astfel că, pe baza actelor medico-legale și medicale depuse la dosar, se apreciază că acordarea sumei de 250.0000 lei cu titlu de daune morale se asigură repararea acestuia. Iar în situația apariției altor prejudicii de ordin nepatrimonial, partea civilă va avea deschisă calea unei acțiuni civile distincte.
S. C. Județean S. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând acordarea sumei de 6583,04 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate plus dobânda legală până la data plății (fila 69) iar S. C. de R. M. B. F. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând acordarea sumei de 2364 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective (fila 477) iar potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 se vor admite acțiunile civile formulată de cele două unități spitalicești.
În ce privește cheltuielile judiciare se vor avea în vedere art.274 și art.272 alin.1 C.proc.pen., precum și art.276 alin.1, 4 C.proc.pen. și art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995.
II. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală, motivate în scris partea civilă P. N. L. și de partea responsabilă civilmente S.C. A. T. A. SA. București .
În expunerea motivelor de apel partea civilă P. N. L. critică sentința atacată doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu a admis în tot acțiunea civilă, atât sub aspectul acordării sumei de 129.050,00 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciu material viitor cert, constând în pierderea de venit aferentă perioadei cuprinse între data constituirii ca parte civilă (24.09.2014) și data împlinirii vârstei pentru pensionare, respectiv a vârstei de 63 de ani (14.11.2051), fiind dovedit cauzei că acest prejudiciu este cert; se mai arată că suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale este insuficientă, întinderea prejudiciul moral fiind greșit stabilită (pretium doloris, prejudiciu de agrement, prejudiciu juvenil, prejudiciu estetic). Anexează în susținerea apelului practică judiciară.
În motivarea apelului partea responsabilă civilmente S.C. A. T. A. SA. București critică sentința doar sub aspectul obligării greșite a apelantei alături de inculpat la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, invocând în drept, dispozițiile art. 49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, completată de O.U.G. nr. 72/2006, precum și art. 27 pct. 6 și 7 din Ordinul nr. 14/2011 se solicită înlăturarea societății de asigurare de la plata acestor sume de bani.
III. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de fiecare apelant, precum și din oficiu, potrivit art. 417 și 418 Cod pr.p., C. constată ca fondat doar apelul declarat de parte civilă în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, C. de A. constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului B.-Ș. C.-N., au fost corect reținute, acesta solicitând în fața instanței de fond să fie judecat potrivit dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, întrucât a recunoscut în totalitate fapta reținută prin actul de sesizare a instanței și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe cale și le-a însușit.
Tot astfel, examinând din oficiu cauza, C. constată că prima instanță a procedat la o corectă aplicare a legii penale mai favorabile - art. 5 Cod penal, legea penală nouă este mai favorabilă, pedeapsa ce se poate aplica inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă este închisoarea alternativ cu pedeapsa amnezii - art. 196 Cod penal.
În aceeași ordine de idei, în mod corect instanța de judecată a aplicat legea penală mai favorabilă în mod global, având în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 care precizează că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, nefiind permisă combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive, reținând și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei că noul cod penal este mai favorabil- amânarea aplicării pedepsei (art.83 C.pen.) este mai favorabilă decât suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art.81 și urm. din C.pen. din 1969.
Astfel, fapta inculpatului B.-Ș. C.-N. care în data de 08.05.2012, aflat la volanul autoturismul marca Audi Q7, cu numerele de înmatriculare_, pe . mun. S., a efectuat virajului la stânga pe . urmare a neacordării priorității de trecere, a accidentat-o pe persoana vătămată P. N. L., care era angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, accident în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate, care a necesitat inițial 120 – 140 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar urmare a faptului că fractură de diafiză femurală dreaptă, cu deplasare a prezentat o întârziere în consolidare, durata zilelor de îngrijiri medicale s-a prelungit la circa 11 luni de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămarea corporală din culpă prevăzută de art.196 alin.2, 3 C.pen. cu aplic. art. 5 Cod penal.
- În ce privește apelul părții civile P. N. L.:
C. precizează că, cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.1.357 comb. cu art. 1.381, art. 1.385 și art. 1.386 din Codul civil și art. 1.391 din Codul civil. Potrivit art. 1.387 din Codul civil în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.
În ce privește prejudiciul material întinderea acestuia trebuie dovedit prin probe – martori, înscrisuri. Cât privește prejudiciul moral se reține că, daunele morale se acordă în raport de criteriul gravității prejudiciului moral cauzat părților civile, dar și în raport de criteriul echității – în funcție de care indemnizația ( despăgubirea ) trebuie să fie rațională, echitabilă, încât să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată, a prejudiciului moral cauzat.
Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea caracterului uman și a reacțiilor sale. De aceea referitor la daunele morale nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Este adevărat că suferința pricinuită prin vătămarea corporală gravă a victimei nu poate fi compensată prin nicio valoare materială, însă trebuie estimată de la caz la caz, în funcție de vârsta victimei, mediul din care provine, starea materială, numărul de îngrijiri medicale, gravitatea leziunilor suferite, măsura în care viața socială, familială a victimei a fost afectată.
Revenind la cauza de față se reține că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând acordarea următoarelor sume, astfel cum și le-a precizat prin acțiunea civilă aflată la filele 499-501 dosar judecătorie:
- suma de 628,52 lei cu despăgubiri pentru prejudiciul material înregistrat după data de 23.05.2014, constând în cheltuieli legate de refacerea stării de sănătate cu: medicamente, transport, alimente etc.;
- suma de 1.160,00 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material înregistrat după data de 23.05.2014 (data formulării cererii de plată la asigurător) și până la data depunerii cererii de constituire parte civilă (24.09.2014), constând în pierdere de venit;
- suma de 129.050,00 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciu material viitor cert, constând în pierdere de venit aferentă perioadei cuprinse între data constituirii ca parte civilă (24.09.2014) și data împlinirii vârstei pentru pensionare, respectiv a vârstei de 63 de ani (14.11.2051);
- suma de 500.000,00 EURO în echivalent lei la data plății, pentru acoperirea prejudiciului moral (pretium doloris, prejudiciu de agrement, prejudiciu juvenil, prejudiciu estetic), generat de vătămarea corporală consecință a accidentului rutier;
- cheltuielile de judecată determinate de judecarea cauzei.
Sistematizând criticile formulate în apel de partea civilă se reține că acestea se subsumează următoarelor aspecte: neacordarea sumei de 129.050,00 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciu material viitor cert, constând în pierderea de venit aferentă perioadei cuprinse între data constituirii ca parte civilă (24.09.2014) și data împlinirii vârstei pentru pensionare, respectiv a vârstei de 63 de ani (14.11.2051) și stabilirea greșită a întinderii prejudiciul moral încercat de partea civilă cu consecința acordării unei sume insuficiente pentru acoperire prejudiciului moral încercat de partea civilă.
Relativ la aceste critici, C. reține că este fără echivoc stabilit cauzei că partea civilă, urmare a accidentului cauzat din culpa exclusivă a inculpatului B.-Ș. C.-N., a suferit numeroase internări, intervenții chirurgicale, că a efectuat tratamente și investigații medicale complexe, în vederea restabilirii stării de sănătate și a integrității fizice anterioare accidentului.
În raport de aceste date este cert că partea civilă a suferit un prejudiciu material, însă raportat la probele administrate cauzei se constată că aceasta a justificat doar suma de 382,39 lei, reprezentând cheltuieli determinate de accidentul a cărui victimă a fost partea civilă .
Relativ la suma acordată de instanță cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material înregistrat după data de 23.05.2014 (data formulării cererii de plată la asigurător) și până la data depunerii cererii de constituire parte civilă (24.09.2014), constând în pierdere de venit, C. constată și această sumă a fost stabilită corect în raport de probele dosarului.
Astfel, în mod just s-a reținut că s-au dovedit doar pierderi de 282 lei pentru luna iulie 2014 și 281 lei pentru luna august 2014, prin raportare la salariul de 646 lei și veniturile efectiv realizate de 364 lei și respectiv 365 lei, conform adeverințelor nr.14 din 05.02.2013 și nr.70/22.09.2014 emise de angajatorul părții civile – S.C. BE-EL S.R.L. S. (filele 161, 506).
Susținerile apelantei părți civile privind neacordarea sumei de 129.050,00 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciu material viitor cert, constând în pierderea de venit aferentă perioadei cuprinse între data constituirii ca parte civilă (24.09.2014) și data împlinirii vârstei pentru pensionare, respectiv a vârstei de 63 de ani (14.11.2051), C. le apreciază doar parțial fondate.
Actele dosarului - înscrisurile medicale, suplimentele la rapoartele de expertiză, relevă fără echivoc faptul că partea civilă a avut capacitatea de muncă redusă cu 50% și incapacitate adaptativă de 50%, din ianuarie 2014 și până în februarie 2015, inclusiv, context în care acesteia i se cuvin a i se acorda despăgubiri pentru perioada septembrie 2014- februarie 2015, constând în pierderea de venit, respectiv suma de 2.832 lei ( câte 472 lei lunar).
Cât privește acordarea de despăgubiri reprezentând pierderea de venit aferentă perioadei cuprinse între martie 2015 și data împlinirii vârstei pentru pensionare, respectiv a vârstei de 63 de ani (14.11.2051), se constată că o atare solicitare nu poate fi admisă, așa cum just a apreciat judecătorul de fond.
Este adevărat că potrivit art.1385 alin.2 C.civ. se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Însă, în cauză raportat la probele administrate cauzei - înscrisurile medicale, suplimentele la rapoartele de expertiză, prejudiciul viitor nu este cert.
Relevant sub acest aspect este suplimentul la raportul de expertiză medico-legală întocmit în cursul judecății – nr. Ad/II/d/1/2014 din 20.01.2015 întocmit de către Serviciul de Medicină Legală Județean S., în care se concluzionează, printre altele, că partea civilă nu prezintă modificări morfofuncționale cu caracter deformant care să constituie un prejudiciu estetic, că aprecierea cu privire la forma finală a vindecării și constituirea unei infirmități fizice permanente va fi posibilă doar după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice, prin reexaminare medico-legală și că, la data raportului de expertiză, urmare a accidentului, partea civilă a avut în perioada ianuarie 2014-februarie 2015, capacitatea de muncă redusă cu 50% (cincizeci la sută), cu incapacitate adaptativă de 50% (cincizeci la sută), fiind încadrabilă în gradul III (trei) de invaliditate ( filele 628-641) .
Tot astfel, relevantă este depoziția martorei A. C., colegă de serviciu cu partea civilă și audiată la solicitarea părții civile, care a declarat că în toamna anului 2013 partea civilă și-a reluat locul de muncă și are un program de 8 ore (fila 549). Ori, în acest context, susținerile părții civile privind caracterul ireversibil al prejudiciului corporal, respectiv existența unor afecțiuni care se circumscriu noțiunii de sechele posttraumatice, sunt neîntemeiate.
Instanța precizează că, atunci când paguba este doar posibil să se producă, dar nu se poate stabili întinderea sa, suntem în prezența unei daune incerte, care nu poate antrena repararea sa integrală.
Despăgubirile constând în pierderea de venit ulterioară vor putea fi solicitate de către partea civilă, pe calea unei acțiuni separate, în momentul în care prejudiciul suportat de acesta va putea fi cuantificat.
Contrar susținerilor părții civile, în mod just a susținut prima instanță că în măsura în care veniturile părții civile vor suferi modificări în viitor, aceasta va avea deschisă calea unei acțiuni civile fundamentată pe art.27 alin.6 C.proc.pen. potrivit căruia persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acțiune la instanța civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.
În ceea ce privește suma pretinsă de partea civile cu titlu de daune morale, în cuantum de 500.000,00 EURO, C. apreciază, că suma acordată de instanța de fond pentru acoperirea prejudiciului moral (pretium doloris, prejudiciu de agrement, prejudiciu juvenil, prejudiciu estetic), generat de vătămarea corporală consecință a accidentului rutier este corect stabilită.
Este adevărat că legiuitorul nu a stabilit criteriile după care aceste prejudicii să fie stabilite, lăsând această posibilitate instanței să aprecieze și să decidă dacă asemenea despăgubiri trebuiesc acordate și în ce cuantum.
Astfel, la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să se aibă în vedere anumite criterii precum: criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii; criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv; criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
Toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă și reală despăgubire a părții civile, cu efect de satisfacție și să nu constituie o sancțiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori venituri necuvenite pentru părțile civile.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate în bani. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
C. constată în raport de toate circumstanțele cauzei și în vederea respectării principiului proporționalității și nevoia socială, repere consacrate de jurisprudența CEDO, că nu se justifică majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță părții civile la suma solicitată de aceasta.
În cauză, consecințele negative suferite de către partea civilă, în plan psihic și afectiv, cauzate de leziunile traumatice multiple suferite - între care o fractură de diafiză femurală dreaptă cu deplasare și o fractură de diafiză tibială stângă, deschisă, cominutivă, cu deplasare - sunt de netăgăduit și totodată este de notorietate suferința provocată de astfel de fracturi.
C. precizează că partea civilă în vârstă de 24 de ani data accidentului, este total îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru daune morale, fiind fără echivoc faptul că victimei i s-a cauzat un prejudiciu moral, decurgând din leziunile suferite în urma accidentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului, din internarea sa în spital pentru o perioadă destul de îndelungată, din suferințele fizice inerente leziunilor, din intervențiile chirurgicale suferite și tratamentele ulterioare urmate de partea civilă pentru vindecare.
Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că accidentarea părții civile a fost urmarea comiterii unui infracțiuni din culpă și că la stabilirea daunelor morale trebuie să se aibă în vedere ca suma acordată să nu reprezinte nici o „amendă excesivă” pentru autorul prejudiciilor și nici venituri nejustificate pentru partea civilă.
Este adevărat că începând la data de 10.01.2014, potrivit examinării medico-legale, s-au constatat, printre altele, scurtarea membrului inferior drept cu circa 1 cm; mers discret șchiopătat, cu ușoară „târâre" a membrului inferior stâng; discretă redoare din articulația gleznei stângi, în special la mișcările active și pasive de flexie dorsală a piciorului, vizibilă prin comparație cu dorsiflexia piciorului drept. Însă, la fel de adevărat este că, potrivit suplimentului la raportul de expertiză medico –legală nr. 62/II/d/1 din 10 martie 2014 întocmit în cursul judecății – nr. Ad/II/d/1/2014 din 20.01.2015, întocmit de către Serviciul de Medicină Legală Județean S. cu examinarea la data de 17 decembrie 2014 a persoanei vătămate, partea civilă nu prezintă modificări morfofuncționale cu caracter deformant care să constituie un prejudiciu estetic (filele 628-641) .
Tot astfel, C. reține că este fără echivoc faptul că partea civilă s-a aflat în incapacitate temporară de muncă (în perioada 8.05.2012-5.02.2013), iar în perioada februarie 2013-ianuarie 2014 a avut capacitatea de muncă scăzută cu 40% (incapacitate adaptativă de 40%), neîncadrabilă în vreun grad de invaliditate, că partea civilă a avut capacitatea de muncă scăzută cu 50% în perioada ianuarie 2014-februarie 2015, fiind încadrabilă în gradul III de invaliditate, însă această diminuare a capacității de muncă, au fost avute în vedere de instanța de judecată la stabilirea cuantumului daunelor morale .
În cauză, date fiind elementele concrete, astfel cum au fost relevate anterior și având în vede că despăgubirile materiale pentru daune morale trebuie astfel stabilite încât să compenseze suferințele părții civile, să fie de natură a crea acesteia o situație mai ușoară, se apreciază că suma de 250.000 lei acordată persoanei vătămate de instanța de fond este proporțională, adecvată și suficientă în raport cu traumele suferite de partea civilă.
Cu alte cuvinte, fără a minimaliza sub nicio formă consecințele grave produse de fapta inculpatului B.-Ș. C.-N. asupra stării de sănătate a părții civile sau suferințele fizice și psihice produse, în mare parte iremediabile, redate pe larg de către instanța de fond, inclusiv cele legate de existența unui prejudiciu estetic, se reține că suma de 250.000 RON acordată cu titlu de daune morale este echitabilă.
C. consideră raportat la prevederile art. 19 Cod pr.p. și art. 1.357 comb. cu art. 1.381, art. 1.385, art. 1.386, art. 1.391 și art. 1.387 din Codul civil, că acordarea sumei de 250.000 lei cu titlu de daune morale, constituie o reparație adecvată și suficientă, de natură a compensa într-un mod echitabil traumele de ordin fizic, psihic și afectiv încercate de victima P. N. L. și totodată păstrează un just echilibru între interesele părților, astfel că se vor respinge ca nefondate criticile părții civile sub acest aspect.
- În ce privește apelul asiguratorului - parte responsabilă civilmente S.C. A. T. A. SA. București:
Relativ la critica asiguratorului-parte responsabilă civilmente privind obligarea sa greșită la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă întemeiată pe art.26 alin.6 și 7 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (anexa la Ordinul nr.14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor), C. constată că această critică nu este neîntemeiată.
Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală (…).
Conform art.26 alin.1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (anexa la Ordinul nr.14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor), asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată „pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru (…) d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.”
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, așa cum este cazul în speță.
Este adevărat că potrivit art.26 alin.6 și 7 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (anexa la Ordinul nr.14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor), invocate de asigurator în susținerea acestei critici, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru „amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului” și respectiv „cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă”, însă aceste prevederi legale nu privesc în niciun caz cheltuielile judiciare efectuate de persoana păgubită prin accident și nu au relevanță în cauza de față, partea civilă din prezenta cauză nu are calitatea de proprietar, utilizator sau conducător al vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului.
În ceea ce privește legalitatea obligării S.C. A. T. A. SA. București în solidar cu inculpatul, la acoperirea despăgubirilor acordate unităților spitalicești constituite părți civile se constată următoarele:
Conform art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Se constată că instanța de fond a stabilit vina exclusivă a inculpatului B.-Ș. C.-N. în producerea accidentului auto din data de 8 mai 2012, situație de fapt necontestată de către niciuna din părți și confirmată de Curte, fiind obligat la acoperirea prejudiciului produs de fapta sa. Totodată, se reține că inculpatul are calitatea de persoană asigurată la S.C. A. T. A. SA. București.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul trebuie să acorde despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care inculpatul în calitate de asigurat răspunde față de partea civilă P. N. L., terță persoană păgubită prin accidentul de vehicul.
Tot astfel, răspunderea asigurătorului subzistă și e obligat la despăgubiri și pentru prejudiciile de care asigurații răspund - cum e și cazul inculpatului - în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de circulație, deci și față de unitățile spitalicești, care au efectuat cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă victimă a infracțiunii, alături de inculpat, în raport de dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, C. va admite apelul formulat de partea civilă P. N. L., va desființa în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii civile privind cuantumul despăgubirile materiale acordate părții civile P. N. L..
Se va majora cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile P. N. L. de la suma de 945, 39 lei la suma de 3.777, 39 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul formulat de asigurătorul A.-T. A. SA. București împotriva aceleiași sentinței penale .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi obligat numitul asigurator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de partea civilă P. N. L. împotriva sentinței penale nr.207/31.03.2015 pronunțată de J. S. în dosar nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii civile privind cuantumul despăgubirile materiale acordate părții civile P. N. L. și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Majorează cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile P. N. L. de la suma de 945, 39 lei la suma de 3.777, 39 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
Respinge apelul formulat de asigurătorul A.-T. A. SA. București împotriva aceleiași sentinței penale .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe numitul asigurator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06. 2015.
Președinte, Judecător,
S. T. E. B. – CO
semnează președintele de complet
S. T.
Grefier,
A. B.- CO
semnează grefier șef de secție
V. C. V.
Red. ST
Tehnored. CT 2 ex/26.08.2015
J.F. A. S.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 637/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
