Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 865/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-08-2013 în dosarul nr. 4102/110/2013
Dosar nr._ /2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 865
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 28 AUGUST 2013
Complet format din:
PREȘEDINTE: D. P. - judecător
JUDECĂTORI: A. A. M.
C. C. - președinte secție
GREFIER: G. S.
Ministerul Public: P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
- reprezentat prin procuror E. L.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpata VATUI S., împotriva încheierii nr. 125/Î din 27.08.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurenta-inculpat în stare de arest, asistată de avocat B. R., apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei-inculpat, a depus o caracterizare la dosar și a precizat că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, nu a avut alte cereri prealabile de formulat.
Curtea, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru recurentă-inculpat, după care nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat B. R., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de aceasta.
Precizează că motivul principal al cererii de liberare provizorie sub control judiciar vizează starea de sănătate a inculpatei și că în cauză mai există o inculpată față de care instanța s-a pronunțat, însă raportat la situația inculpatei V. S., aceasta este una specială, întrucât are o stare de sănătate foarte, foarte precară. Aceasta a fost operată în luna iulie de o tumoare vezicală, are sondă și o pungă colectoare în exterior iar în situația în care nu beneficiază de anumite condiții speciale de igienă, riscă să facă un blocaj renal și să se întâmple o nenorocire.
Încă de la început, inculpata nu a încercat să uzeze de starea de sănătate, să se sustragă de la cercetări, să zădărnicească aflarea adevărului ci s-a supus orbește. De la luarea măsurii arestului preventiv până în prezent, datorită faptului că, condițiile din Arest nu-i permit să urmeze o igienă riguroasă și un tratament special ( repaus la pat, să nu se enerveze sau să se consume), datorită vârstei de 74/75 ani organismul este foarte slăbit iar datorită situației prin care trece, starea de sănătate s-a agravat de la o zi la alta fiind dusă din 2 în 2 zile la Spital pentru a i se goli acea pungă colectoare .
Inculpata a arătat că știe care sunt condițiile revocării în situația în care nu respectă obligațiile stabilite de instanță și că s-ar întoarce în arest, de unde a plecat.
Pe lângă aceste probleme de sănătate, inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau riscul că ar putea influența cercetările, întrucât nu mai are calitatea de cadru didactic, examenul a fost finalizat cu privire la persoanele care au reclamat-o. Nu este un infractor de duzină, asupra căreia să planeze incertitudinile, este cadru didactic și niciodată nu a planat asupra acesteia vreo bănuială că s-ar deda la săvârșirea de fapte penale.
La dosar, există dovezi că în perioada iunie-sfârșitul lunii iulie, perioadă în care s-au strâns banii, inculpata era în Spital. Aceasta are calitatea de complice la infracțiunea de date de mită, trafic de influență, însă autoarele ( cele trei eleve) se află în libertate, iar inculpata, cu probleme de sănătate și fără indicii că a săvârșit faptele reținute, se află în stare de arest.
Solicită judecarea inculpatei în stare de libertate, pentru a demonstra că nu se va sustrage cercetării judecătorești și că nu va zădărnici aflarea adevărului sau influențarea cercetărilor. Arestarea preventivă s-a dispus pentru o perioadă de 20 de zile, un indiciu că într-adevăr nu trebuie mers la maximul mandatului ci pentru o durată scurtă, pentru a da de înțeles inculpatei scopul măsurii preventive.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului și liberarea inculpatei sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a pus concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și să se constate că față de art. 1602 al. 2 Cod procedură penală, această situație nu are relevanță asupra obiectului cauzei. În cauză, Tribunalul Bacău a pronunțat o hotărâre corectă și nu sunt întrunite cumulativ cerințele pentru liberarea provizorie sub control judiciar. Există riscul de a se influența administrarea probatoriului prin presiuni asupra martorilor iar pericolul concret pentru opinia publică subzistă, inculpata fiind cercetată pentru fapte de corupție împreună cu inculpata Mânicuță R., faptă cu impact asupra opiniei publice.
Recurenta - inculpat V. S., personal în ultimul cuvânt, a precizat că este foarte grav bolnavă, este operată și solicită judecarea în stare de libertate pentru ca acasă să se poată ocupa de tratament local și general. Totodată, arată că se va supune obligațiilor pe care instanța le va stabili și va fi prezentă ori de câte ori va fi nevoie.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea nr.125/Î din data de 27.08.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.160 indice 8a alin. 6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpata V. S., iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpata la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ inculpata V. S. a solicitat liberarea sub control judiciar potrivit art. 160/2 Cod procedură penală.
În motivarea cererii inculpata a arătat că nu are antecedente penale, nu ar putea în acest stadiu al cercetărilor să influențeze mersul anchetei, iar starea de sănătate nu mai suportă regimul de detenție. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea cererii formulate.
Prin încheierea nr.120/Î din 13.08.2013 a Tribunalului Bacău s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei V. S. pe o durată de 20 de zile fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 67 din 13.08.2013.
La luarea acestei măsuri instanța a avut în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat existența unor indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunile de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 257 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instigare la dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 255 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și complicitate la luate de mită, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 254 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Temeiul legal reținut de instanță la luarea măsurii este cel prevăzut de art. 148 lit.b și f Cod procedură penală.
Instanța reține că inculpata V. S. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 257 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instigare la dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 255 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și complicitate la luate de mită, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 254 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, faptele constând în aceea că: în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie – august 2013, profitând de influența morală pe care o exercita în calitate de dirigintă la clasele III A și B, le-a încurajat pe inculpatele P. I. și C. M. în continuarea activității infracționale desfășurate de acestea, respectiv în colectarea de sume de bani de la toți colegii de clasă, inclusiv de la martora denunțătoare B. M. – L., pentru „protocolul” de la examenul de absolvire din luna august 2013, dându-le de înțeles că era oportun să le ofere membrilor comisiei examenului de absolvire, inclusiv cadouri sub forma unor ceasuri de mână, asigurându-le că astfel examinatorii mai susmenționați vor da dovadă de mai multe indulgență în timpul examinării tuturor absolvenților; în data de 06.08.2013 învinuita V. S. le-a solicitat atât martorei B. M. cât și numitei R. C. (tot elevă a școlii C.), să ofere numitei Mânicuță R. (dirigintă la clasa III C și examinator la disciplina MANAGEMENTUL RESURSELOR), suma de câte 100 lei fiecare, pentru ca aceasta din urmă să le reexamineze și să le promoveze pe B. M. – L. și R. C.; în data de 08.08.2013, în urma unei înțelegeri prealabile cu numita Mânicuță R., conform căreia aceasta urma să le examineze și să le promoveze la disciplina MANAGEMENTUL RESURSELOR pe B. M. – L. și R. C., abia după ce acestea depuneau pe catedră suma de câte 100 de lei fiecare, învinuita V. S. a luat de pe catedră suma de 200 de lei mai susmenționată, după care a remis-o numitei Mânicuță R..
În fapt, se reține că inculpata V. S. cunoștea faptul că banii colectați de șefele claselor la care ea era dirigintă urmau să fie remiși într-o formă sau alta membrilor comisiei examenului de absolvire, și chiar le-a sugerat elevelor să le ofere examinatorilor ceasuri, bijuterii, plicuri cu bani, cunoscând preferințele acestora.
Din probele administrate se presupune că inculpata V. S. a desfășurat activități de convingere a inculpatei Mânicuță R. pentru a o determina să accepte să procedeze la reexaminarea și promovarea la disciplina Management pe martora denunțătoare B. M. L. și pe colega acesteia R. C., ambele corigente, în acest sens, lăsându-i să înțeleagă în mod explicit că pentru această activitate va primi un folos material.
Concomitent, inculpata V. S. le-a determinat pe cele două eleve corigente, prin acțiuni conjugate să remită suma de câte 100 de lei fiecare, lăsându-le să înțeleagă că în schimb inculpata Mânicuță R. le va promova, ceea ce s-a și întâmplat în data de 08.08.2013.
Urmărirea penală se află în plină desfășurare, cauza fiind complexă, iar probatoriul deosebit de amplu.
La judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța are în vedere nu numai condițiile prevăzute de art. 160 indice 2 alin.1 Cod procedură penală, ci în mod obligatoriu și dispozițiile art. 160 indice 2 alin.2 ale aceluiași articol.
Potrivit art.160 indice 2 alin 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, alterarea ori distrugerea unor probe. În cazul în care această condiție nu este îndeplinită, liberarea sub control judiciar nu poate fi considerată admisibilă, deoarece atât admisibilitatea în principiu a cererii, cât și fondul presupun în mod obligatoriu și îndeplinirea acesteia.
În speță infracțiunile pentru care este cercetată inculpata aduc atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ceea ce privește pericolul social al faptelor, se reține că prin faptele comise au fost periclitate relații sociale deosebit de importante, în buna desfășurare a cărora este interesată întreaga societate, fiind esențiale pentru o conviețuire normală a membrilor acesteia.
Existența pericolului concret pentru ordinea publică, la care se referă textul art.148 lit. f Cod procedură penală, trebuie examinat și stabilit diferențiat de la caz la caz, în raport de particularitățile specifice ale fiecărei cauze în parte.
Ori, în cazul unei infracțiuni de complicitate la luare de mită, imputată unui cadru didactic, dar negată de către acesta, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor.
Într-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului.
De asemenea, faptele pentru care inculpata este cercetată sunt sancționate de textul de lege incriminator cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar calitatea avută, care se reține că a fost folosită de inculpată pentru săvârșirea infracțiunii – aceea de profesor – relevă un grad sporit de pericol public al acestuia care nu justifică punerea în libertate.
Pe de altă parte, în contextul întăririi atitudinii de combatere a corupției, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecății față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.
Referitor la susținerile inculpatei privind lipsa antecedentelor penale, reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.
Nici starea sănătate nu justifică liberarea sa pentru clarificarea acestei situații, inculpata putând beneficia de tratament efectuat în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice, sub pază permanentă, bineînțeles dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În cauza de față, avându-se în vedere complexitatea acesteia, probatoriul administrat, faptul că urmărirea penală nu a fost finalizată, se constată că perioada de aproximativ 2 săptămâni de când inculpata este arestată preventiv se circumscriu unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunilor astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica CEDO.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpata.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, recurenta-inculpată a criticat încheierea recurată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru aspectele redate în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
În conformitate cu dispozițiile art.23 pct.10 din Constituția României: „Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune”.
Acest text din legea fundamentală a fost transpus și în Codul de procedură penală, respectiv art.5 alin.5, text potrivit căruia: „În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.”
Instituția liberării provizorii este reglementată, în ceea ce privește condițiile acordării și procedura de soluționare, în Titlul IV „Măsuri preventive și alte măsuri procesuale”, Secțiunea V.
În conformitate cu dispozițiile art. 160/2 Cod procedură penală: „Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
După cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acesta putând fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reținută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie, se constată că art. 1606 și art. 160/2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală prevăd condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței (art. 160/2 alin. 1 din Codul de procedură penală) și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Totodată, dispozițiile art.160/6 alin. 2 Cod procedură penală reglementează condițiile formale de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, condiții care privesc elementele de conținut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care formulează cererea, precum și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii).
De asemenea, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale care reglementează instituția juridică a liberării provizorii se reține că o condiție esențială și prealabilă formulării unei cereri de liberare provizorie, care reiese implicit din conținutul normelor în materie, o constituie preexistența măsurii arestării preventive legal luată (sau, după caz, prelungită ori menținută) față de inculpat.
În ceea ce privește procedura de examinare a cererilor de liberare provizorie se reține că prevederile art.160/8 Cod procedură penală reglementează examinarea și admiterea în principiu a cererii, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a acesteia, iar apoi, în faza a doua, se soluționează cererea, după ascultarea inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de liberare provizorie determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, iar nu obligativitatea acordării acesteia. Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie.
Așadar, prevederile legale incidente permit concluzia că acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie presupune, în primul rând, verificarea prealabilă a subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, întrucât pentru a se putea dispune liberarea provizorie este obligatoriu ca măsura arestării să fi fost legal luată, prelungită și menținută. În caz contrar sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 2 din același cod, care prevăd revocarea măsurii atunci când, printre altele, nu mai există vreun temei care să justifice menținerea ei.
În cauza dedusă judecății, din examinarea dosarului de urmărire penală, a dosarului Tribunalului Bacău prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpatei, Curtea constată că această măsură a fost luată cu respectarea atât a dispozițiilor din dreptul intern, cât și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a practicii, în materie, a Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, subzistă și în prezent.
Referitor la admisibilitatea în principiu a cererii, așa cum rezultă și din încheierea recurată, și instanța de fond a admis în principiu cererea inculpatei, constatând îndeplinite condițiile formale de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, condiții care privesc elementele de conținut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care formulează cererea, precum și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii).
În aceste condiții, Curtea urmează să examineze temeinicia cererii formulate de recurenta-inculpată, atât sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 160/2 din Codul de procedură penală, cât și a aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, cu trimitere la alin. 2 al art.160/2 Cod procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri.
Deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, prin raportare la condițiile de admisibilitate și având în vedere necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, dar și datele care circumstanțiază persoana inculpatei.
Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzată inculpata, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că, într-o cauză concretă, există ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regula judecării în stare de libertate.
Aceasta deoarece, deși inclusiv prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se admite că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp, la menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin inducerea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, fie prin crearea, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității, riscul de recidivă ori necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Instanța judecătorul trebuie să aprecieze, în funcție de datele concrete din dosar, dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale, precum și sănătatea acestuia.
Gravitatea unei acuzații nu este prin sine însăși un motiv pertinent și suficient pentru a justifica privarea de libertate, decât dacă se bazează pe date concrete, de natură să demonstreze că eliberarea persoanei deținute preventiv ar crea un pericol real pentru ordinea publică, iar după trecerea unei perioade de timp de la data luării măsurii respective detenția provizorie nu mai poate fi menținută exclusiv în considerarea naturii infracțiunilor și a impactului lor asupra ordinii publice.
De asemenea, reacția opiniei publice nu poate să justifice, în mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivalând cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri pe fond de către instanța de judecată, fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii.
Pentru aspectele mai sus prezentate, Curtea apreciază, în acord cu jurisprudenței instanței europene, că, în prezent, dată fiind vârsta acesteia și cu deosebire starea precară de sănătate a recurentei-inculpate, care rezultă din actele medicale aflate la dosarul cauzei, măsura liberării provizorii este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de drepturi și libertăți care, prin obligațiile care vor fi stabilite de instanță în sarcina inculpatei și prin posibilitatea revocării ei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau încălcării obligațiilor fixate, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor, precum și buna desfășurare a procesului penal și a scopului măsurilor preventive, prevăzut de art.136 alin.1 Cod procedură penală, respectiv, împiedicarea sustragerii inculpatei de la urmărirea penală, de la judecată și eventual de la executarea pedepsei.
Așa cum este cunoscut, și în conformitate și cu Decizia nr.17 din data de 17.10.2011, pronunțată de Plenul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, liberarea provizorie poate fi dispusă indiferent de temeiul care a stat la baza arestării preventive, după constatarea îndeplinirii condițiilor formale de admisibilitate, precum și îndeplinirea cerințelor de legalitate, temeinicie și oportunitate, neputând fi acceptată opinia în sensul că în ipoteza în care temeiul arestării preventive l-a constituit unul sau mai multe dintre cazurile prevăzute la art. 148 lit. a, b, c sau d Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie este inadmisibilă.
Nu se poate susține că dacă măsura arestării preventive a fost dispusă legal nu se poate formula o cerere de liberare provizorie, întrucât ar exista autoritate de lucru judecat, deoarece cererea de liberare provizorie are obiect și finalitate diferită, liberarea provizorie presupunând subzistența temeiurilor în baza cărora a fost luată măsura arestării.
Astfel, după constatarea îndeplinirii cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 160/6 din Codul de procedură penală, a condiției pozitive prevăzute la alin.1 al art.160/2 din Codul de procedură penală, precum și a subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive, instanța trebuie să verifice, în cadrul examenului de temeinicie a cererii, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei în discuție, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
De altfel, cât privește temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.b Cod procedură penală, avut în vedere și acesta la luarea măsurii arestului preventiv, nu mai subzistă, recurenta-inculpată, față și de starea precară de sănătate, nu poate să zădărnicească aflarea adevărului.
Apoi, prin obligațiile care îi vor fi impuse, printre care și aceea de a nu se apropria de denunțătoarea B. M. L., de celelalte inculpate, de elevii din clasele III A, III B și III C, ale Școlii Postliceale Sanitare „C.”, de martorii din cauză și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect și sancțiunea încălcării acestei obligații, respectiv riscul revocării liberării provizorii și arestarea inculpatei, se asigură și scopul măsurilor preventive, cel al bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurenta-inculpată, va fi casată în totalitate încheierea recurată, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință;
În baza art. 160/8a alin.2 Cod procedură penală, va fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata, se va dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei, arestate preventiv în baza încheierii nr.120/Î/2012 din data de 13.08.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău.
În temeiul art.160/8a alin.3, raportat la art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, se va stabili ca inculpata să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a României decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la organele de urmărire penală, sau după caz, la instanțele de judecată ori de câte ori este chemată;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, respectiv, Poliția municipiului Bacău, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemată;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
f) să nu se aproprie de denunțătorul B. M. L., de celelalte inculpate, de elevii din clasele III A, III B și III C, ale Școlii Postliceale Sanitare „C.”, de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect și;
g) să nu exercite profesia, în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele pentru care este cercetată.
În baza art.160/2 alin.3/2 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatei că în cazul încălcării cu rea - credință a obligațiilor care îi revin, sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care va fi urmărită sau judecată, se va lua dispune revocarea liberării sub control judiciar și se lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza art.160/2 alin.4, raportat la art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, se va dispune comunicarea copiei prezentei decizii inculpatei, Poliției Municipiului Bacău, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Locale Bacău și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatei.
În temeiul art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste considerente;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.385/15 pct.2lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurenta-inculpată V. S. împotriva încheierii nr.125/Î din data de 27.08.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitate încheierea recurată, reține cauza spre rejudecare și în consecință;
În baza art. 160/8a alin.2 Cod procedură penală, admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata V. S., fiica lui T. și M., născută la data de 14.03.1939 în ., domiciliată în municipiul Bacău, ..39, ., CNP_, în prezent arestată în Arestul I.P.J. Bacău.
Dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei, arestate preventiv în baza încheierii nr.120/Î/2012 din data de 13.08.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău.
În temeiul art.160/8a alin.3, raportat la art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, stabilește ca inculpata să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a României decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la organele de urmărire penală, sau după caz, la instanțele de judecată ori de câte ori este chemată;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, respectiv, Poliția municipiului Bacău, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemată;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
f) să nu se aproprie de denunțătorul B. M. L., de celelalte inculpate, de elevii din clasele III A, III B și III C, ale Școlii Postliceale sanitare „C.”, de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect și;
g) să nu exercite profesia, în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele pentru care este cercetată.
În baza art.160/2 alin.3/2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei că în cazul încălcării cu rea - credință a obligațiilor care îi revin, sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care va fi urmărită sau judecată, se va lua dispune revocarea liberării sub control judiciar și se lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza art.160/2 alin.4, raportat la art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, dispune comunicarea copiei prezentei decizii inculpatei, Poliției Municipiului Bacău, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Locale Bacău și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatei.
În temeiul art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. A. A. M.
C. C.
GREFIER,
G. S.
Red.încheierea D. G.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat D.P.-3 EX.
29.08.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1277/2013. Curtea... | Încercarea de a determina mărturia mincinoasă. Art. 261 C.p..... → |
|---|
