Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1214/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1214/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 2233/291/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1214
Ședința publică de la 14 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. M.
JUDECĂTOR: M. V.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin: PROCUROR – V. P.
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de partea vătămată IUȘTIUC V., împotriva sentinței penale nr.226 din 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av.I. Ș. – apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P. C. și av.D. M. – apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.I. Ș. depune la dosar un act din care rezultă că s-a achitat prejudiciul și s-a stins latura civilă a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu are caracter de act autentic și nu este prezentă partea vătămată și consideră că soluția ar fi să fie citată partea vătămată pentru a se prezenta să confirme.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.D. M. – având cuvântul pentru intimatul inculpat P. C. – solicită respingerea recursului formulat considerând că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală având în vedere că partea vătămată nun s-a prezentat pentru a preciza care este întinderea daunelor civile și nu a depus probe.
Av.I. Ș. solicită respingerea recursului formulat de partea vătămată considerând că nu este motivat și temeinic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu sunt motive de majorare a pedepsei aplicată inculpatului H. C. și că latura civilă a corect soluționată. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei penale de fata constata următoarele:
Prin sentința penala nr.226/12.06.2013 a Judecătoriei R. s-a dispus:
I. În temeiul art. 208 alin. 1) – art. 209 alin. 1) lit. a) și g) din Codul penal, raportat la art. 3201 alin. 7) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 74 alin. 1) lit. c) din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1) lit. d) din Codul penal, condamnarea inculpatului H. C., fiul lui Stelică și L., născut la data de 18.01.1993 în mun. R., jud. N., domiciliat în comuna B., ., CNP_, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (comisă în noaptea de 02/03.11.2012 – parte vătămată – parte civilă Iuștiuc V.).
Pe durata executării pedepsei cu închisoarea, s-a interzis condamnatului în condițiile arătate de art. 71 alin. 1) și alin. 2) din Codul penal, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II – a și lit. b) din Codul penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 alin. 1) din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului H. C. pe un termen de încercare de 2 (doi) ani prevăzut de art. 82 alin. 1) din Codul penal, la care s-a adaugat durata pedepsei cu închisoarea menționată anterior, rezultând un termen de încercare total de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
Conform art. 71 alin. 5) din Codul penal, pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat de drept executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
În temeiul art. 359 alin. 1) din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra existenței cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 83 și art. 84 din Codul penal.
II. În temeiul art. 208 alin. 1) – art. 209 alin. 1) lit. a) și g) din Codul penal, raportat la art. 3201 alin. 7) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 74 alin. 1) lit. c) din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1) lit. d) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul P. C., fiul lui F. și M., născut la data de 09.06.1992 în mun. București, sectorul 3, domiciliat în domiciliat în comuna B., ., CNP_, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (comisă în noaptea de 02/03.11.2012 – parte vătămată – parte civilă Iuștiuc V.).
Pe durata executării pedepsei cu închisoarea, s-a interzis condamnatului în condițiile arătate de art. 71 alin. 1) și alin. 2) din Codul penal, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II – a și lit. b) din Codul penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 alin. 1) din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului P. C. pe un termen de încercare de 2 (doi) ani prevăzut de art. 82 alin. 1) din Codul penal, la care s-a adaugat durata pedepsei cu închisoarea menționată anterior, rezultând un termen de încercare total de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
Conform art. 71 alin. 5) din Codul penal, pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat de drept executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
În temeiul art. 359 alin. 1) din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra existenței cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 83 și art. 84 din Codul penal.
III. În conformitate cu art. 346 alin. 1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 14 alin. 1) și alin. 3 lit. b) din Codul de procedură penală, raportat la art. 1349 alin. 1) și art. 1357 din Codul civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată – parte civilă Iuștiuc V., domiciliat în mun. București, . – 136, ., apt. 4, sector 4.
Au fost obligați inculpații H. C. și P. C. la plata în solidar conform art. 1370 cod civil către partea vătămată – parte civilă IUȘTIUC V. a sumei de 200 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii și rămas nerecuperat.
IV. În temeiul art. 191 alin. 2) a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata către stat a câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 600 de lei (300 de lei pentru fiecare inculpat) reprezentând onorariul fiecărui apărător desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria R. a reținut:
Prin rechizitoriul nr. 4738/P/2012 din 15.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R. au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații H. C. și P. C. pentru săvârșirea împreună a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1) – art. 209 alin. 1) lit. a) și g) din Codul penal (faptă din noaptea de 02/03.11.2012, parte vătămată Iuștiuc V.).
În actul de sesizare, Ministerul Public a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În noaptea de 02/03.11.2012 inculpații H. C. și P. C. au pătruns în locuința numitului Iuștiuc V. din satul B., ., de unde au sustras mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu în valoare de 800 de lei.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă prin rechizitoriu sunt menționate de către Ministerul Public următoarele mijloace de probă: proces – verbal de consemnare a actelor premergătoare începerii urmăririi penale (fila 9); proces – verbal de cercetare la fața locului (filele 11 – 13); proces – verbal de reconstituire (filele 26 – 27); planșe fotografice efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (filele 14 – 21); urmele papilare ridicate la fața locului și adresele cu Biroul Criminalistic din cadrul Poliției Municipiului R. (filele 22 – 25); procese – verbale de predare – primire a bunurilor sustrase (filele 36 – 38); declarațiile inculpaților H. C. (filele 47, 49 – 50) și P. C. (filele 52 – 53, 55 – 56); declarații persoana vătămată Iuștiuc V. (filele 28 – 30); declarațiile martorilor M. P. (fila 39), I. C. (filele 40 – 42), G. G. (fila 43); M. I. D. (filele 44 – 45); fișele de cazier judiciar ale inculpaților H. C. (fila 46) și P. C. (fila 51).
În cursul urmăririi penale, ambii inculpați au avut o poziție procesuală sinceră, recunoscând săvârșire faptei pentru care ulterior au fost trimiși în judecată.
Prezenți personal în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de 07.06.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații H. C. și P. C. au declarat fiecare că înțeleg să recunoască infracțiunea astfel cum a fost acesta reținută în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 1) din Codul de procedură penală (filele 14 și 15 dosar instanță).
Instanța a atașat la dosarul cauzei din oficiu fișele de cazier judiciar ale celor 2 inculpați.
Analizând probele administrate în cauză, având în vedere procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 320 indice 1 din Codul de procedură penală, instanța a reținut următoarea situație de fapt pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale enumerate anterior:
În seara zilei de 02.11.2012, inculpații H. C. și P. C., ambii domiciliați în satul și ., au mers la barul aparținând I.F. A. din aceeași localitate pentru a consuma băuturi alcoolice. Pe parcursul serii, cunoscând faptul că partea vătămată Iuștiuc V. care deținea o casă în același . în localitate iar casa nu era locuită, inculpații au hotărât să meargă împreună la locuința acestuia pentru a fura bunuri. Astfel, în jurul orei 22:00, cei doi inculpați au pătruns în curte pe poarta principală care nu era asigurată cu zăvor, iar apoi au intrat în locuință pe ușa de acces care era acoperită cu o plasă din sârmă. Din locuință inculpații au sustras o butelie de aragaz de mare capacitate construită artizanal și o roabă metalică, după care au pătruns în bucătăria anexată de locuință printr-o fereastră care avea geamul lipsă și au sustras un receiver de televiziune „Dolce” și telecomanda aferentă, un telefon fix marca „Philips”, și un încărcător pentru telefoane mobile marca Nokia. Ulterior bunurile au fost transportate cu roaba la domiciliul inculpatului H. C., pentru a fi împărțite între cei doi, acesta din urmă păstrând pentru el încărcătorul de telefon mobil, butelia de aragaz și roaba, în timp ce inculpatul Parachiv C. și însușit telefonul fix marca „Philips” și receiverul de televiziune „Dolce”.
Pe parcursul urmăririi penale inculpații au restituit părții vătămate Iuștiuc V. bunurile sustrase, cu excepția roabei metalice care a fost vândută martorului I. C. pentru suma de 60 de lei.
În drept, fapta inculpaților H. C. și P. C. care în noaptea de noaptea de 02/03.11.2012 au pătruns în locuința numitului Iuștiuc V. din satul B., ., de unde au sustras mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu în valoare de 800 de lei, întrunește pentru fiecare dintre cei doi inculpați elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1) – art. 209 alin. 1) lit. a) și i) din Codul penal. Având în vedere faptul că infracțiunea a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale acceptate de ambii inculpați conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320 indice 1 alin. 1) din Codul de procedură penală, instanța îi va condamna pe aceștia conform art. 345 alin. 1) teza I din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 320 indice 1 alin. 7) din Codul de procedură penală.
La individualizarea pedepsei conform art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei comise, determinat atât de modul de săvârșire, cât și de importanța valorii sociale încălcate. Instanța a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei prevederile art. 3201 alin. 7) Cod procedură penală, potrivit cărora, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul închisorii, dacă recunoaște săvârșirea faptei până la începerea cercetării judecătorești.
Totodată, pentru ambii inculpați, instanța a apreciat că atitudinea constant sinceră a acestora în fața organelor de cercetare penală în cursul urmăririi penale, precum și demersurile efectuate pentru recuperarea pagubei prin restituirea bunurilor sustrase, cu excepția roabei metalice, vor fi reținute ca împrejurări ce au valoarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1) lit. c) din Codul penal, ce va fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Pentru aceste motive, instanța a aplicat pentru fiecare dintre inculpații H. C. și P. C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1) – art. 209 alin. 1) lit. a) și g) din Codul penal, în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7) Cod procedură penală, pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pe care o consideră adecvată pentru a îndeplini scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 din Codul penal.
Apreciind, în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate întrucât din fișele de cazier judiciar ale acestora rezultă că nu au antecedente penale, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pentru fiecare dintre cei doi inculpați conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 Cod penal. În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală a fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal. Prin urmare, în baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat fiecărui dintre cei doi inculpați H. C. și P. C. pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod și, în temeiul art. 71 alin. 5) Cod penal, a suspendat pentru fiecare executarea acesteia pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În ceea ce privește latura civilă, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv declarația părții vătămate Iuștiuc V. (filele 28 – 30 dosar u.p.) rezultă că inițial, la data de 13.11.2012, acesta s-a constituit parte civilă în procesul – penal cu suma de 1500 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase. Ulterior, la data de 14.11.2012, acesta a revenit asupra declarației sale inițiale, precizând că în realitate valoarea prejudiciului este de 800 lei, pe care l-a recuperat în totalitate (fila 28 verso, partea de jos, dosar u.p.). La data de 14.02.2013, partea vătămată – parte civilă a dat o nouă declarație organelor de cercetare penală în care a precizat că prejudiciul de 800 lei a fost recuperat parțial, rămânând de recuperat roaba. Totodată, în cuprinsul aceleiași declarații din 14.02.2013, partea vătămată a menționat că se constituie parte civilă în procesul – penal pentru recuperarea întregului prejudiciu precum și pentru daune morale, fără a preciza însă cuantumul despăgubirilor materiale și morale (fila 30 verso, partea de jos, dosar u.p.).
În etapa judecării cauzei, deși a fost legal citată (fila 8 dosar instanță), partea vătămată – parte civilă Iuștiuc V. nu s-a prezentat la judecarea cauzei pentru a oferi explicații instanței cu privire la întinderea prejudiciului, cuantumul separat al daunelor morale față de cele materiale, și eventual mijloacele de probă cu care intenționează să dovedească aceste despăgubiri, și nici nu a transmis la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte aceste aspecte.
Totodată, instanța a apreciat că valoarea despăgubirilor civile în cauză nu poate fi considerată ca fiind suma de 60 de lei, astfel cum s-a menționat în rechizitoriul Ministerului Public, întrucât la această valoare s-a ajuns prin interpretarea declarației martorului I. C. (filele 40 – 42 dosar u.p.) care a declarat că a plătit pentru roaba metalică sustrasă de la partea civilă suma de 60 de lei. Or, valoarea obținută de către inculpați ca urmare a valorificării unui bun sustras nu este aceeași cu valoarea prejudiciului, fiind un fapt de notorietate că de regulă bunurile sustrase se valorifică sub prețul pieței pentru acel produs. Aceasta deoarece infractorii încearcă pe de o parte să se debaraseze rapid de obiectul material al infracțiunii, pentru a se eluda descoperirii și tragerii la răspundere penală, iar pe de altă parte aceștia au tendința de a obține rapid valori bănești pentru a le cheltui, aspect ce constituie de altfel unul dintre mobilurile infracțiunii de furt, acceptând de regulă ca preț sume situate mult sub prețul de referință.
Întrucât partea civilă nu s-a prezentat la judecarea cauzei deși a fost legal citată pentru a preciza cuantumul despăgubirilor solicitate, instanța a apreciat în baza prezumțiilor simple și a cunoștințelor generale și îndeobște acceptate faptul că pentru roaba metalică uzată și nerecuperată, precum și pentru suferințele morale suferite de partea vătămată ca urmare a furtului săvârșit de inculpați este suficientă acordarea sumei de 200 de lei cu titlu de despăgubiri. Pentru aceste motive în temeiul art. 346 alin. 1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 14 alin. 1) și alin. 3 lit. b) din Codul de procedură penală, raportat la art. 1349 alin. 1) și art. 1357 din Codul civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată – parte civilă Iuștiuc V. și a obligat inculpații H. C. și P. C. la plata în solidar conform art. 1370 Cod civil către partea vătămată – parte civilă Iuștiuc V. a sumei de 200 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, respectiv contravaloarea roabei metalice uzate rămase nerecuperate și despăgubiri morale pentru suferințele morale produse prin săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 191 alin. 2) din Codul de procedură penală, instanța a obligaT pe fiecare dintre inculpați la plata către stat a câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 600 de lei (300 de lei pentru fiecare inculpat) reprezentând onorariul fiecărui apărător desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în cadrul termenului legal, partea civilă IUȘTIUC V..
Cererea de recurs nu a fost motivată în scris, iar în fața instanței de recurs, deși legal citată, partea civilă nu s-a mai prezentat pentru a-și susține recursul declarat.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de inculpați o corectă încadrare juridică și urmare a reținerii în favoarea intimaților inculpați atât a dispozițiilor legale privind procedura simplificată în caz de recunoaștere, cât și a prevederilor legale privind circumstanțele atenuante a aplicat pedepse corect individualizate și temeinic apreciate.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de inculpați, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisa, a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică atât soluția dată în latura penală, cât și în latura civilă a cauzei.
În cee ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea reține ca potrivit art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, au fost individualizate în așa fel încât inculpații să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de noi fapte penale.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Codul penal român la art.52 alin.1 Cod penal, potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”, or instanța de fond a ținut seama de aceste criterii și a individualizat corect pedepsele atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a soluționat corect și latura civilă a cauzei acordând părții civile despăgubiri în limita celor efectiv dovedite, așa cum rezultă din considerentele hotărârii pronunțate, motivare ca va fi însușită în integralitatea ei și de instanța de control judiciar.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c. pr. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul parte vătămată IUȘTIUC V. împotriva sentinței penale nr. 226/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria R..
În temeiul art. 192 alin. 2 c. pr. pen., obligă recurentul să plătească statului 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.11.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. M. V.
C. C.
GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – A.O.F.
Red.d.r. – C.C.
Tehnored. E.D. – 2 ex.
21.11.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 484/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
