Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1182/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 1182/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 3128/279/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 1182

Ședința publică din 14.11. 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: A. S.

JUDECĂTOR: I. N. C.

JUDECĂTOR: A. B.

GREFIER: P. E.

*******

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - a fost reprezentat legal de - E. C. – procuror.

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpatul C. I. și partea civilă M. P. N., împotriva sentinței penale nr. 331 din 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat C. I., în stare de arest, asistat de avocat D. D. în substituirea d-nei avocat A. I., lipsă fiind recurentul parte civilă.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:

Avocat D. D. depune la dosar un memoriu formulat de recurentul inculpat.

Instanța pune în discuție, tardiviotatea recursului declarat de inculpat, hotărârea fiind comunicxată la data de 27.06.2013 iar recursul a fost declarat la data de 10.07.2013.

Apărătorul recurentului inculpat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat D. D. având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că recursul este declarat în termen.

Pe fondul cauzei apreciază că sporul de pedeapsă aplicat este prea mare având în vedere cuantumul pedepselor. Față de faptul că inculpatul a recunoscut faptele comise și că s-a prevalat de dispozițiile art. 32o/1 c.p.p și în raport de situația personală a inculpatului, solicită admiterea recursului declarat de inculpat.

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă solicită respingerea ca nefondat a acestuia, nbstanța de fond respingând în mod corect pretențiile civile, întrucât cele trei fapte sunt de pericol și nu de prejudiciu. Partea civilă ar avea calea acțiunii civile, nu este parte vătămată pentru a se constitui parte civilă.

Depune la dosar referatul privind plata onorariulu avocat oficiu din fondul MJ, pentru apărătorul titular, care a fost vizxat de instanță.

Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca tarvid formulat a recursului declarat de inculpat .

Pe fondul cauzei solicită respingerea ca nefondat, apreciind că inculpatul a comis cele mai grave fapte la regimul circulației, pedepsele fiind aplicate corespunzător gradului de pericol social, iar sporul reflectă acest pericol social.

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia având în vedere că infracțiunile comise sunt de pericol.

Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și lasă soluția la aprecierea instanței.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr.1760/05 Noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P. N. s-a dispus în temeiul art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, condamnarea inculpatului C. I. (fiul lui I. și M., născut la data de 28.03.1973 în municipiul P. N., județul N., domiciliat în municipiul P. N., . bis, județul N., CNP_, studii medii, necăsătorit, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul B.) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat.

În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a fost condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an și 3 luni (un an și trei luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a fost condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an și 3 luni (un an și trei luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente între ele și cu infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prin Sentința penală nr. 307/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._ (definitivă prin Decizia penală nr. 1049/11.10.2012 a Curții de Apel Bacău).

S-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 5 ani închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 307/23.05.2012 a Judecătoriei P. N., astfel:

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 literele b, c, art. 2¹ litera a Cod penal, cu aplicarea art. 74 litera a – art. 76 litera b Cod penal;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 literele b, c, art. 2¹ litera a Cod penal, cu aplicarea art. 74 litera a – art. 76 litera b Cod penal.

În temeiul art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 litera a și art. 34 litera b Cod penal, s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală menționată, cu pedepsele de 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare stabilite prin prezenta hotărâre, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 9 luni, urmând ca inculpatul C. I. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni (cinci ani și nouă luni) închisoare.

În temeiul art. 88 și art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni închisoare durata reținerii și a arestării preventive din dosarul în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 307/23.05.2012, de la data de 18.11.2011 la data de 29.02.2012, precum și perioada executată din pedeapsa aplicată anterior, de la data de 15.03.2013 la zi.

S-a anulat Mandatul de executare a Pedepsei Închisorii nr. 403/12.10.2012 emis în baza Sentinței penale nr. 307/23.05.2012 a Judecătoriei P. N. (definitivă la data de 11.10.2012) și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare a pedepsei închisorii, în baza prezentei sentințe.

În temeiul art. 346 alin. 1 raportat la art. 14 Cod procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de M. P. N. – reprezentat prin Primar (cu sediul în P. N., . nr. 6-8, județul N.).

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. I. la plata sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, în baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați N. (pentru d-na avocat F. A. A. – Delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 376/17.05.2012).

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că în noaptea de 04/05 februarie 2011, în jurul orelor 01:50, inculpatul C. I., după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu număr provizoriu de înmatriculare NT_ pe drumurile publice din municipiul P. N., iar pe . a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a intrat în coliziune cu un gard din beton.

Echipajul de poliție deplasat la fața locului a constatat, în urma verificării bazei automate de date, că autorizația provizorie de circulație eliberată pentru autoturismul condus de inculpat era expirată din data de 22.01.2011, că inculpatul C. I. nu este posesorul unui permis de conducere, dar și că acesta emana vapori de alcool, solicitându-i, în consecință, să fie testat cu aparatul etilotest.

Întrucât rezultatul a fost de 0,83 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean N., unde i s-a recoltat o singură probă biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei (deoarece inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe), în urma efectuării analizelor reieșind o alcoolemie de 1,50 mg/l alcool pur în sânge.

Instanța a reținut această situație de fapt coroborând probele administrate pe parcursul procesului penal, astfel:

În primul rând, în Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 05.02.2011, s-a consemnat că, la orele 01:50, organele de poliție rutieră au fost sesizate cu privire la faptul că, pe ., un autoturism marca Mercedes Benz a acroșat un gard din beton aparținând U.M._ P. N..

La fața locului, în prezența martorului asistent Buștihan B., a fost identificat inculpatul C. I., care a declarat că se deplasa dinspre Bulevardul T. spre . un viraj spre stânga, în zona Unității Militare_, a pierdut controlul asupra direcției și a intrat în coliziune cu gardul din beton.

Fiindu-i solicitate permisul de conducere și autorizația de circulație valabilă pentru numărul de înmatriculare NT_, inculpatul C. I. a recunoscut că nu posedă permis de conducere, că nu a absolvit cursurile vreunei școli de șoferi, prezentând Autorizația provizorie de circulație nr._, a cărei perioadă de valabilitate era expirată din data de 22.01.2011.

În același context, întrucât inculpatul emana vapori de alcool, s-a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest . 0593, nr. test_, rezultatul înscris pe protocolul emis de acest aparat fiind de 0,83 mg/ alcool pur în aerul expirat (filele 6 și 10 dosar urmărire penală).

Având în vedere rezultatul testării, a fost condus inculpatul la Spitalul Județean de Urgență N. unde, în prezența personalului medical specializat, i-a fost recoltată o singură probă biologică de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, consemnându-se refuzul inculpatului de a-i fi recoltată a doua probă și faptul că acestuia i s-a adus la cunoștință că, în această situație, nu va putea solicita calculul retroactiv al alcoolemiei.

Concluziile din Buletinul de examinare clinică au fost în sensul că inculpatul era sub influența alcoolului (fila 8), iar Buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 179 din data de 07.02.2011, emis de Serviciul de Medicină Legală N., confirmă faptul că inculpatul C. I. avea, la data și ora producerii evenimentului rutier, o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv: 1,50 g ‰ la orele 02:35 – fila 7 dosar urmărire penală.

Din cuprinsul Adresei nr._/23.03.2011, emise de Inspectoratul de Poliție al Județului N. – Serviciul Rutier, reiese faptul că inculpatul C. I. nu figurează cu permis de conducere în baza automată de date, iar autoturismul marca Mercedes aparține numitului B. S. D., este înmatriculat provizoriu, conform Autorizației nr._, numărul provizoriu NT_ fiind valabil pentru perioada 24.12.2010 – 22.01.2011 (fila 11 dosar urmărire penală).

Aspectele reținute sunt confirmate de declarațiile martorului Buștihan B., acesta relatând că a observat autoturismul marca Mercedes Benz proiectat în gardul unității militare și că, în prezența sa, organele de poliție l-au legitimat pe conducătorul auto, acesta fiind inculpatul C. I., care era, vizibil, sub influența băuturilor alcoolice, nu deținea permis de conducere și a prezentat o autorizație provizorie de circulație expirată din luna ianuarie 2011.

Totodată, martorul a confirmat valoarea înscrisă pe protocolul emis de etilotest ca urmare a testării alcoolscopice a inculpatului, precizând că acesta a fost condus la spital în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei (filele 16-17 dosar urmărire penală).

Instanța a acordat relevanță acestei declarații dată de martor, iar nu celei consemnate în cadrul cercetării judecătorești, apreciind că prima reflectă adevărul, fiind consemnată la foarte scurt timp de la data săvârșirii faptelor și coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului C. I., aceasta a fost sinceră și de recunoaștere totală a faptelor, astfel cum au fost descrise mai sus, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței (filele 19-20 dosar urmărire penală, fila 149 dosar instanță).

Astfel fiind, instanța a concluzionat că se poate proceda la soluționarea laturii penale a cauzei, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că faptele expuse în paragrafele anterioare au fost clar stabilite, constituie infracțiuni, au fost săvârșite de inculpat și există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite aplicarea unei pedepse.

În drept, fapta inculpatului C. I. care, la data de 05.02.2011, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu număr provizoriu de înmatriculare NT_ pe drumurile publice din municipiul P. N., deși cunoștea faptul că autorizația de circulație provizorie era expirată din data de 22.01.2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea analizată a fost comisă cu intenție indirectă în sensul prevederilor art. 19 alin. 1 punctul 1 litera b Cod penal, dat fiind faptul că inculpatul cunoștea că autovehiculul avea doar numere provizorii, iar la data de 05.02.2011 autorizația de circulație provizorie era expirată, însă a acționat cu ignorarea acestor aspecte, acceptând eventualitatea producerii stării de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege.

De asemenea, fapta inculpatului C. I. care, la data de 05.02.2011, a condus autoturismul Mercedes Benz cu număr de înmatriculare NT_ pe drumurile publice din municipiul P. N., deși nu posedă permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

În al treilea rând, fapta inculpatului C. I. care, la aceeași dată, a condus autoturismul Mercedes Benz cu număr provizoriu de înmatriculare NT_ pe . din municipiul P. N. având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,50 g ‰ la ora recoltării probei biologice de sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Urmarea imediată a acestor fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol, atât pentru însuși conducătorul auto implicat, cât și pentru alți participanți la trafic, stare de pericol care subzistă indiferent de gradul în care inculpatul era afectat de starea de ebrietate în care se afla ori de nivelul cunoștințelor sale de legislație rutieră (faptele de a conduce autoturismul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală ori fără a poseda permis de conducere fiind incluse în categoria infracțiunilor de pericol abstract).

Întrucât faptele inculpatului C. I. de a conduce autoturismul pe drumurile publice în condițiile menționate, datorită împrejurărilor în care au avut loc și urmărilor pe care le-au produs, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 litera b Cod penal, referitoare la concursul ideal de infracțiuni.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C. I. instanța a ținut seama de scopul pedepsei, conform art. 52 Cod penal, și de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal, reținând, în acest sens, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia.

În concret, instanța a apreciat că infracțiunile reținute prezintă un grad semnificativ de pericol social, având în vedere că, în general, una dintre cauzele principale ale accidentelor rutiere este chiar conducerea autovehiculelor fără a deține permis de conducere ori sub influența băuturilor alcoolice.

În niciun caz nu se poate prezuma că inculpatul avea cunoștințele și abilitățile necesare conducerii unui autoturism, abilități care pot fi recunoscute numai în urma promovării examenului prevăzut de lege, după o prealabilă instruire teoretică și practică.

De asemenea, este cunoscut faptul că, sub influența băuturilor alcoolice, conducătorii auto nu mai sunt în măsură să aprecieze corect distanțele, se angajează în depășiri riscante, nu își coordonează pe deplin mișcările, pătrund frecvent pe sensul opus de deplasare, din cauza tulburărilor psiho-senzoriale, fiind predispuși producerii unor accidente de circulație cu urmări grave.

Inculpatul trebuia să conștientizeze pericolul pe care îl creează pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan după ce a consumat o cantitate de băuturi alcoolice, care i-au afectat, inevitabil, atenția și reflexele, mai ales în contextul în care nu are pregătirea necesară pentru exercitarea aceste activități, iar faptul că această atitudine nu a avut urmări mai grave datorându-se probabil doar unor împrejurări favorabile exterioare, independente de comportamentul inculpatului.

De altfel, s-a observat că inculpatul a condus autoturismul pe timpul nopții, pe o distanță semnificativă (pe mai multe străzi din municipiul P. N.) și a provocat un accident rutier soldat cu pagube materiale, ca urmare a pierderii controlului asupra direcției de deplasare, care a determinat coliziunea cu un gard din beton.

Prin atitudinea sa, inculpatul a demonstrat o lipsă de respect față de valorile sociale ocrotite de lege, fără un motiv întemeiat, ignorând cu bună știință obligațiile pe care, în calitate de conducător auto, ar fi trebuit să le cunoască și să le respecte.

Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a reținut faptul că inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare (ceea ce demonstrează că faptele deduse judecății nu au avut un caracter izolat), dar a avut o atitudine procesuală sinceră atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, aspecte care influențează cuantumul pedepsei ce a fost aplicată.

Având în vedere considerentele expuse:

În temeiul art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, instanța l-a condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat.

Instanța a apreciat că pedeapsa 1 an închisoare, egală cu minimul special, este proporțională cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite și este just individualizată în raport cu toate circumstanțele cauzei, fiind necesară în vederea reeducării inculpatului în sensul adoptării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și a unei conduite preventive în trafic.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. 2 Cod penal s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 414⁵ alin. 4 Cod procedură penală, dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un exemplu edificator în acest sens fiind hotărârea pronunțată în cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea civică, încrederea publică sau exercițiul autorității, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei de 1 an închisoare.

În al doilea rând, în temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, l-a condamnat pe inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an și 3 luni (un an și trei luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

D. urmare, în temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale aplicate pentru această infracțiune.

Totodată, în temeiul prevederilor art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an și 3 luni (un an și trei luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

S-a apreciat că, circumstanțele comiterii infracțiunilor fiind identice, o pedeapsă orientată spre minimul special este suficientă pentru a-și atinge scopul educativ și preventiv, pentru a-l împiedica pe inculpat să mai comită fapte antisociale.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale aplicate pentru această faptă.

Constatând că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele (fiind săvârșite în aceleași împrejurări, de aceeași persoană, fără să fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele), dar sunt concurente și cu infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prin Sentința penală nr. 307/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._ (definitivă prin Decizia penală nr. 1049/11.10.2012 a Curții de Apel Bacău), instanța a apreciat incidente prevederile art. 36 alin. 1 Cod penal.

Astfel, în vederea realizării contopirii pedepselor și a stabilirii unei rezultante de executat, instanța a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 5 ani închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 307/23.05.2012 a Judecătoriei P. N., astfel:

Apoi, în temeiul art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 litera a – art. 34 alin. 1 litera b Cod penal, instanța a contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală menționată, cu pedepsele de 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare stabilite prin prezenta hotărâre, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 9 luni, urmând ca inculpatul C. I. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni (cinci ani și nouă luni) închisoare.

În temeiul art. 88 și art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni închisoare durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului C. I. din dosarul în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 307/23.05.2012 a Judecătoriei P. N., de la data de 18.12.2011 la data de 29.02.2012, precum și perioada executată din pedeapsa aplicată anterior, de la data de 15.03.2013 la zi.

Instanța a anulat Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. 403/12.10.2012 emis în baza Sentinței penale nr. 307/23.05.2012 a Judecătoriei P. N. (definitivă la data de 11.10.2012) și a dispus emiterea unor noi forme de executare a pedepsei închisorii, în baza prezentei sentințe.

În ceea ce privește pretențiile civile formulate în cauză de M. P. N. – reprezentat prin Primar (constând în obligarea inculpatului la plata sumei de 384,25 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse în urma accidentului rutier provocat de acesta), instanța a reținut că, așa cum s-a arătat în cadrul analizei elementelor constitutive ale infracțiunilor, faptele deduse judecății sunt infracțiuni de pericol, iar nu infracțiuni de rezultat cu efecte complexe.

În conformitate cu prevederile art. 14 Cod procedură penală, acțiunea civilă care poate fi alăturată acțiunii penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului dacă, potrivit art. 998-999 Cod civil, sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, printre care și cerința ca fapta care constituie infracțiune să cauzeze altuia un prejudiciu.

În consecință, în temeiul art. 346 alin. 1 raportat la art. 14 Cod procedură penală, instanța a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de M. P. N. – reprezentat prin Primar.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, dată fiind soluția de condamnare a fost pronunțată în cauză, l-a obligat pe inculpatul C. I. la plata sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, în baza art. 189 Cod procedură penală, a dispus avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați N. (pentru d-na avocat F. A. A. – Delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 376/17.05.2012).

În cauză a formulat recurs în termen legal inculpatul, nemotivat în scris, și partea civilă M. P. N.. În motivele scrise ale acestei recurente se arată că în mod neîntemeiat a fost respinsă ca inadmisibilă, acțiunea civilă în ceea ce privește recuperarea prejudiciului în cuantum de 384,25 lei, reprezentând contravaloarea indicatoarelor rutiere Sesn Unic și oprirea Interzisă de pe breteaua de legătură dintre . .> Conform art.9 alin.1 din Codul de Procedură Penalăs acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.

Acțiunea civilă, conform alineatelor 1 - 3 ale art.14 din același cod, "are ca obiect tragerea la răspunderea civilă a inculpatului si a părții responsabile civilmente" și ea "poate fi alăturată acțiunii penale Ut cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă", iar "repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile".

Totodată, în art.998 și art.999 din Codul Civil se prevede că ”orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", respectiv că "omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de aceea ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa."

Ca element al răspunderii civile delictuale, raportul de cauzalitate implică un concept de relații cauzale complexe în care sunt integrate noțiunile de complex cauzal și complex de efecte.

În cazul infracțiunilor materiale, de rezultat, de pagubă legătura de cauzalitate este întotdeauna o componentă a laturii obiective ce formează conținutul constitutiv al infracțiunii, redată asemănător urmăririi imediate specifice acestor infracțiuni, adică explicit sau, de cele mai multe ori, implicit. Este imperios necesar în cazul acestor infracțiuni să se facă dovada atât a producerii urmărilor prevăzute de norma juridică incriminatoare, cât și a legăturii de cauzalitate.

Astfel, existența infracțiunilor pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere sau de către o persoană care are o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală ori părăsirea de la locul accidentului fără încuviințarea poliției și antrenarea răspunderii penale a autorului acestor infracțiuni nu sunt condiționate de producerea unui prejudiciu material.

Totuși, în măsura în care, cu prilejul conducerii autoturismului în aceste condiții s-a produs si un prejudiciu material fără ca prin aceasta să se fi săvârșit și o infracțiune de rezultat (vătămare corporală din culpă, distrugere din culpă"), infracțiunea rutieră constituie si izvor al răspunderii civile delictuale dacă se face dovada, potrivit normelor civile, a existentei rapotului de cauzalitate dintre această acțiune si prejudiciul cauzat, deoarece acțiunea civilă este accesoriu al răspunderii penalei iar admisibilitatea sa este condiționată numai de existenta unui prejudiciu material prin infracțiune.

Această concluzie se impune ca o consecință a împrejurării că prejudiciul material a fost generat în mod direct prin atitudinea inculpatului C. I. de a încălca cu știință și din culpă, normele legale ce reglementează circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice, constituind un complex cauzal multiplu, antecedent și indivizibil ce va antrena și răspunderea sa civilă delictuală în cadrul procesului penal. Apreciem că, în speță sunt îndeplinite cele 4 condiții cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale.

Dispozițiile art. 17 din Codul de Procedură Penală admit implicit, dar categoric, că instanța penală este obligată și în același timp competentă să judece sau nu acțiunea civilă, după cum a optat partea civilă căreia îi revine obligația de a dovedi prejudicial suferit și legătura de cauzalitate cu faptul generatpr al daunei. în dovedire, au fost depuse la dosar: adresele: nr.9784/04.05.2011 șinr.9784/16.03.2011; situația de lucrări întocmită de către Publiserv S.R.L.

În concluzie, acțiunea civilă în procesul penal ce are ca obieet infracțiunile prevăzute de art.86 alin.l. art.87 alin.l si/sau art.89 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 este admisibilă atunci când prejudiciul material a fost produs prin una din aceste infracțiuni sau prin același complex cauzal indivizibil în care este integrată si infracțiunea rutieră, fiind soluționată în modalitățile prevăzute de art.346 din Codul de Procedură Penală.

Pentru considerentele invocate mai sus, a solicitat admiterea recursului și modificarea Sentinței Penale nr. 331C din 19.06.2013 în sensul admiterii acțiunii civile.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:

În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea reține că sentința penală atacată a fost pronunțată la data de 19.06.2013, pentru recurent termenul de recurs începând să curgă de la 27.06.2013, data comunicării (fila 19), întrucât a fost prezent la dezbateri, dar nu și la pronunțare, potrivit dispozițiilor art.385³ c.pr.pen., raportat la art.363 c.pr.pen.

Prezentul recurs a fost declarat de recurent la data de 09.07.2013, depășind termenul de 10 zile, prevăzut de art.385³, alin.1 c.pr.pen.

Prin urmare, în baza art.385¹⁵, pct.1, lit.a c.pr.pen., instanța va respinge recursul inculpatului ca tardiv.

În ceea ce privește recursul părții civile M. P. N., prima instanță a apreciat în mod corect că faptele deduse judecății sunt infracțiuni de pericol, iar nu infracțiuni de rezultat cu efecte complexe.

În contextul în care infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, de către o persoană care nu posedă permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzute de art. 85 alin. 1, art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nu sunt, prin ele însele, susceptibile de a produce prejudicii materiale, nu se pot acorda despăgubiri civile ce derivă dintr-un alt act, distinct de cel incriminat prin textele menționate. D. consecință, întrucât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea cauzatoare de prejudiciu, instanța apreciază că partea civilă își poate formula pretențiile numai pe calea unei acțiuni adresate instanței civile, iar nu prin constituirea ca parte civilă în procesul penal. Pretențiile formulate nu sunt accesorii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, de către o persoană care nu posedă permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, fiindcă acestea au o existență de sine-stătătoare, fără dovedirea producerii vreunui prejudiciu, simplu sau complex. Daunele provocate părții civile exced conținutului constitutiv al infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, de către o persoană care nu posedă permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, așa încât nu pot forma obiectul acțiunii civile exercitate într-un proces penal.

Pentru aceste considerente, în baza art.385¹⁵, pct.1, lit.b c.pr.pen., se va respinge recursul formulat de recurenta-parte civilă M. P. N., împotriva sentinței penale nr.331/19.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ /2013 al Judecătoriei P. N., ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.192, alin.2 și 4 c.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În baza art.385¹⁵, pct.1, lit.b c.pr.pen., respinge recursul formulat de recurenta-parte civilă M. P. N., împotriva sentinței penale nr.331/19.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ /2013 al Judecătoriei P. N., ca nefondat.

II. În baza art.385¹⁵, pct.1, lit.a c.pr.pen., respinge recursul formulat de recurentul-inculpat C. I. împotriva aceleiași sentințe penale, ca tardiv.

În baza art.192, alin.2 și 4 c.pr.pen., obligă fiecare recurent la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. S. I. N. C.

A. B.

GREFIER

P. E.

Red. Sent. F. B. M

Red. Dec. R.. A.S.

Tehnored. P.E./4.12.2013/ 2 ex

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 532/2013. Curtea de... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1182/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1182/2013. Curtea de Apel BACĂU