Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1156/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1156/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 10645/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1156/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
JUDECĂTOR C. C.
JUDECĂTOR A. A. M.
*************
GREFIER M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR E. L.
La ordine a venit spre soluționare pronunțare recursul formulat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU împotriva sentinței penale nr. 1193 din 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 31 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată și face parte integrantă din prezenta, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi 4.11.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1193/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în baza art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea incadrarii juridice DIN art. 74/2 din Legea 275/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. IN art. 74/2 al.1 din Legea 275/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.
În temeiul art.11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit. b/1 C.proc.pen. cu referire la art.18/1 C.pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. C. I. fiul lui C. si E., nascut la data de 06.07.1991 in Iasi, domiciliat in mun. Iasi, ./Q3/A, ., necasatorit, fara ocupatie, recidivist si ffl in mun. Iasi, .. 3, ., ., avand CNP_ sub aspectul comiterii infracțiunii de introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prevăzută de art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art.118 lit.f C.pen. s-a dispus confiscarea specială a telefonului mobil, marca Siemens, cu ._ .
În temeiul articolului 189 din Codul de procedură penală s-a dispus ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, să fie avansată din Fondul Ministerului Justiției.
În temeiul articolului 192, aliniatul 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare în cuantum de 500 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.9532/P/2011 din 20.07.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., faptă constând în aceea că, în data de 03.11.2011, inculpatul C. C. I. a fost depistat cu ocazia controlului specific, având asupra sa un telefon mobil marca Siemens cu seria_ si un acumulator.
La termenul de judecată din data de16.05.2013, înaintea citirii actului de sesizare inculpatul C. C. I. a declarat că recunoaste comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum s-au reținut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, probe pe care le cunoastea și le însușeste, aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art.3201 din C.p.p.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul C. C. I., la data de 03.11.2011 executa o pedeapsa privativa de libertate in Penitenciarul Bacau, fiind anterior stabilit la regimul deschis de executare a pedepsei. La intoarcerea in penitenciar dupa terminarea programului de munca, in urma controlului corporal specific efectuat au ajutorul razelor X, asupra inculpatului a fost găsit un telefon mobil marca Siemens cu seria_ si un acumulator.
Fapta reținută în sarcina inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor
- raport de incident
- hotărârea comisiei de disciplina
- declarația martorului S. V.
În drept, sub aspect strict formal, fapta, astfel cum a fost reținută anterior, se încadrează în dispozițiile incriminatorii cuprinse în art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006.
Însă, prin analizarea pericolului social concret al faptei, prin prisma criteriilor cuprinse în art.18/1 alin.1, 2 C.pen., s-a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului nu are aptitudinea de a fi calificată drept infracțiune, în accepțiunea prevederilor art.17 C.pen., art.18 C.pen.
Astfel, s-a constatat că inculpatul, în data de 03.11.2011, a încercat sa introducă în incinta Penitenciarului Bacau, fără drept un telefon mobil si un acumulator.
Privitor la modalitatea concretă și împrejurările în care inculpatul a săvârși fapta, s-a constatat că activitatea inculpatului a ramas la stadiul de tentativa întrucât obiectul interzis a fost descoperit de catre personalul instituției la poarta penitenciarului, fara ca acesta sa fi fost realmente introdus in penitenciar.
Raportat la urmarea produsă prin fapta inculpatului, s-a reținut că aceasta este una vădit lipsită de importanță întrucât valorile sociale proteguite prin norma incriminatoare nesocotită au fost puse doar în pericol, nu li s-a adus o vătămare concretă, telefonul mobil fiind depistat asupra inculpatului chiar la . penitenciar, acesta nereușind practic să îl introducă și să îl posede în spațiul locului de deținere, nereusind sa se produca rezultatul socialmente periculos urmarit de legiuitor. Pe cale de consecință, atingerea valorii sociale ocrotite de lege prin norma incriminatoare este minimă.
Audiat de instanta, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, solicitand aplicarea procedurii simplificate prev de art. 320/1 C.p.p.
Avand in vedere modaliatatea de comitere a faptei, pozitia de recunoastere adoptata de inculpat, instanța a constatat că fapta inculpatului nu prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006.
În aceste condiții, angajarea răspunderii penale a inculpatului ar apărea ca lipsită de eficiență și ar avea o finalitate contrară scopului pedepsei, astfel cum acesta este circumscris prin prevederile cuprinse în art. 52 C.pen.
Mai mult, s-a constatat că inculpatul deja a fost sancționat disciplinar pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată cu sancțiunea retragerii dreptului de a primi si cumpăra bunuri pe o perioadă de 2 luni, astfel cum rezultă din înscrisurile emise de Penitenciarul Bacău (fila 8-9 dup). Este adevărat că sancțiunea aplicată inculpatului este una disciplinară, prin raportare la legislația internă cuprinsă în Legea nr. 275/2006.
Date fiind toate cele precedente, instanța, în temeiul art.11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit. b/1 C.proc.pen. cu referire la art.18/1 C.pen., a dispus achitare inculpatului C. C. I., sub aspectul comiterii infracțiunii de introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prevăzută de art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art.118 lit.f C.pen., s-a dispus confiscarea specială a telefonului mobil, marca Siemens, cu ._.
În temeiul articolului 189 din Codul de procedură penală s-a dispus ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, să fie avansată din Fondul Ministerului Justiției.
În temeiul articolului 192, aliniatul 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare în cuantum de 500 lei, au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Bacău pentru netemeinicie, motivele de recurs fiind detaliate în considerentele prezentei hotărâri penale.
Analizând sentința penală atacată, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al recursului prevăzut de art. 385/6 alin.3 C.Pr.P.., Curtea constată că recursul declarat este întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 din Legea nr. 275/2006, introducerea în mod ilicit în penitenciar a bunurilor și obiectelor interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate, în scopul utilizării de către acestea, se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 2 ani sau cu amendă. Art. 54 alin. 2 din Hotărârea nr. 1897/21.12.2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevăd de asemenea că sunt interzise deținerea și folosirea telefoanelor mobile, precum și a altor dispozitive de comunicare la distanță, de către persoanele private de libertate, cu excepția situațiilor prevăzute de art. 127 alin. 7.
În conformitate cu prevederile art. 63 din Regulament, persoanelor private de libertate le sunt interzise: j) procurarea, deținerea, utilizarea sau transmiterea de bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori în alte condiții decât cele admise; iar printre bunuri și obiecte interzise care intră sub incidența art. 74~ din Legea nr. 275/2006 se regăsesc, telefoanele mobile, componentele, subansamblele, accesoriile, cartelele S/M, dispozitivele de tip hands-free.
În sarcina inculpatului C. C. I. se reține că în timp ce se afla în executarea unei pedepse de 2 ani și 8 luni închisoare în Penitenciarul Bacău, în regimul deschis de executare, la data de 03.11.2011, în urma efectuării unei percheziții corporale asupra inculpatului a fost găsit un telefon mobil marca Siemens și un acumulator, bunurile fiind disimulate cu ajutorul unui pachet de țigări, ascunse în lenjeria intimă, pe care a încercat să le introducă în mod fraudulos în unitatea de detenție. Motivația inculpatului a fost aceea că a găsit bunurile aruncate la locul de muncă în momentul în care acoperea un șanț, însă audiat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, ulterior a recunoscut săvârșirea faptei, admițând că a încercat să introducă în incinta penitenciarului telefonul mobil deși știa că nu îi este permis acest lucru.
Infracțiunea prevăzută de art. 742 alin. 1 din Legea nr. 275/2006 este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, astfel încât pentru existența ei nu trebuie să se producă o vătămare concretă, ci doar să se creeze o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma incriminatoare, astfel că a aprecia că fapta săvârșită de către inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni întrucât telefonul mobil a fost depistat asupra inculpatului chiar la . penitenciar și în aceste condiții nu a beneficiat de acest bun decât pentru o perioadă nesemnificativă de timp, este de neînțeles întrucât această promptitudine în restabilirea situației de fapt regulamentare nu se datorează inculpatului ci vigilenței lucrătorilor din cadrul penitenciarului. Pentru existența infracțiunii este suficient ca inculpatul să fi urmărit drept scop, în momentul introducerii în mod ilicit în penitenciar, utilizarea telefonului mobil, chiar dacă acest scop nu a fost efectiv îndeplinit.
Este de reținut că potrivit disp. art. 70 alin. 2 din Legea nr. 275/2006 răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor condamnate, iar potrivit disp. alin. 3 al aceluiași articol, pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni, personalul administrației penitenciare are obligația de a sesiza organele de urmărire penală. In acest caz, poate fi aplicată, în mod provizoriu, una dintre sancțiunile (disciplinare) prevăzute de art. 71.Faptul că inculpatului i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară, respectiv retragerea dreptului de a primi și cumpăra bunuri pe o perioadă de 2 luni, nu exclude răspunderea penală a acestuia și nu se poate considera că fapta sa este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
De altfel, inculpatul este o persoană cu antecedente penale, în perioada 2009-2010 a fost condamnat în trei cauze penale pentru infracțiuni contra patrimoniului și a libertății persoanei, așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul cauzei, a săvârșit dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, condiții în care instanța de fond trebuia să analizeze cumulativ toate aspectele enumerate în textul de lege menționat la art. 18/1 C.pen., în evaluarea gradului de pericol social neputând face abstracție de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Pentru aceste motive, instanța de recurs constată că fapta comisă de către inculpatul C. C. I. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru sancționarea căreia se impune condamnarea și aplicarea unei pedepse privative de libertate.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 1193/19.06.2013 a Judecătoriei Bacău, cu privire la greșita achitare a inculpatului C. C. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 74/2 alin.1 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în procesul penal, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen. și art.320/1 C.pr.pen. Se va dispune casarea în parte a sentinței penale atacate sub acest aspect, reținerea cauzei spre rejudecare și în fond, în temeiul art. 74/2 alin.1 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în procesul penal, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen. și art. 320/1 C.pr.pen., se va dispune condamnarea inculpatul C. C. I., pedeapsă care în temeiul art. 39 alin.2 C.pen. va fi, contopită cu restul de pedeapsă de 706 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3301/09.12.2010 a Judecătoriei Iași, în pedeapsa cea mai grea.
Se va deduce din pedeapsa de executat durata executată prin arest de la 03.11.2011 la 15.01.2013 și se va Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit a teza a II a și b C.pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.pen.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 C.Pr.P..;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 1193/19.06.2013 a Judecătoriei Bacău, cu privire la greșita achitare a inculpatului C. C. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 74/2 alin. 1 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în procesul penal, cu aplic. art. 37 alin.l lit.a C.pen. și art.320/1 C.pr.pen.
Dispune casarea în parte a sentinței penale atacate sub acest aspect.
Reține cauza spre rejudecare și în fond
În temeiul art. 74/2 alin. 1 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în procesul penal, cu aplic. art. 37 alin.l lit.a C.pen. și art. 320/1 C.pr.pen., condamnă inculpatul C. C. I., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin.2 C.pen., contopește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu restul de pedeapsă de 706 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3301/09.12.2010 a Judecătoriei Iași, în pedeapsa cea mai grea de 706 zile închisoare.
Pedeapsă de executat 706 zile închisoare.
Deduce din pedeapsa de executat durata executată prin arest de la 03.11.2011 la 15.01.2013.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și b C.P.. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin.2 C.pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,04.11.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. V. C. C.
A. A. M.
GREFIER,
M. C.
red. sent. R.M.P.
red. dec. C.C.
tehnored. M.C.
3 exemplare
8 Noiembrie 2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 460/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
