Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 49/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 49/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 484/279/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR.49/2013

Ședința publică de la 17 ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: V. M.

JUDECĂTOR: C. C.

JUDECĂTOR: M. A. A.

GREFIER B. M. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău –legal reprezentat prin:

PROCUROR L. E.

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr.440 din 11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. C. apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G. I., lipsă fiind acesta și intimata parte vătămată S.C.L. . RDV Insolvență SPRL Piatra N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța din oficiu pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de inculpatul G. I. având în vedere că a primit comunicarea hotărârii pe data de 20..09.2013 iar inculpatul a declarat recurs la data de 15.10.2012 peste termen legal prevăzut de lege.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat L. C. având cuvântul pentru recurentul inculpat G. I., cu privire la excepția tardivității, lasă soluția la aprecierea instanței.

Depune referatul pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției în cuantum de 200 lei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției și pe fond respingerea recursului ca tardiv.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

deliberând

Asupra recursului penal de față constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 440/11.09.2012 a Judecătoriei P.N. s-a dispus, în temeiul art. 320¹ alin. 4 Cod procedură penală, admiterea cererilor de aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, formulate de inculpații G. P., G. I. și C. I. M..

1. În temeiul art. 208 - art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G. P. (fiul lui P. și M., născut la data de 17.03.1972 în ., domiciliat în municipiul Piatra N., ., scara B, ., CNP_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorit, doi copii minori), la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G. P., pentru un termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 și calculat de la data rămânerii definitive a prezenței sentințe.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului G. P. asupra faptului că, potrivit art. 83 și 84 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 4 ani ori neexecutarea obligațiilor civile poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

2. În temeiul art. 208 - art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G. I. (fiul lui P. și F., născut la data de 23.12.1990 în Piatra N., domiciliat în municipiul Piatra N., ., ., CNP_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului G. I. prin Sentința penală nr. 294/08.04.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ (definitivă prin neapelare la data de 22.04.2009) și s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul G. I. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni (trei ani și șase luni) închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului G. I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei rezultante.

3. În temeiul art. 208 - art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. I. M. (fiul lui G. și M., născut la data de 03.01.1990 în municipiul Piatra N., jud. N., domiciliat în Piatra N., ., ., CNP_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorit, un copil minor, cu antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 71 Cod penal, i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că fapta reținută este concurentă cu infracțiunea pentru săvârșirea căreia inculpatul C. I. M. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 75/14.02.2012 a Judecătoriei Piatra N. (definitivă pentru inculpat prin nerecurare la data de 05.03.2012) și, în consecință:

În temeiul art. 86⁵ alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului C. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin Sentința penală nr. 75/14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. (definitivă la data de 05.03.2012 pentru inculpat, prin nerecurare).

În temeiul art. 33 litera a și art. 34 alin. 1 litera b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința menționată cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul C. I. M. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 86⁵ alin. 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului C. I. M. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 86² alin. 1 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 75/14.02.2012 a Judecătoriei Piatra N., respectiv de la data de 05.03.2012.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 86³ alin. 2 și 4 Cod penal, s-a stabilit ca organ însărcinat cu supravegherea condamnatului SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL N..

În temeiul art. 86³ alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare de 6 ani și 6 luni inculpatul C. I. M. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul N.;

b) va anunța, în prealabil, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul N., cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și justifica, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul N., schimbarea locului de muncă;

d) va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul N. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86³ alin. 3 literele a și d Cod penal, pe durata termenului de încercare de 6 ani și 6 luni, s-a stabilit în sarcina inculpatului C. I. M. obligația de a urma un curs de învățământ sau de calificare organizat prin intermediul Serviciului de Probațiune de pe lângă tribunalul N., precum și obligația de a nu intra în legătură cu persoane cunoscute ca având antecedente penale pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului C. I. M. că, potrivit art. 86⁴, art. 83 și 84 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 6 ani și 6 luni, neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse de instanță ori neexecutarea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre, poate avea ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate.

S-a constatat că inculpatul C. I. M. a fost reținut și arestat preventiv în altă cauză în perioada 05.12.2011 – 15.02.2012.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14, art. 16¹ Cod procedură penală, art. 998-999 și 1003 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. L. .. – prin lichidator judiciar RDV Insolvență SPRL (cu sediul procesual ales în Piatra N., .. 1A, . 1, jud. N.) și au fost obligați inculpații G. P., G. I. și C. I. M., în solidar, să plătească părții civile suma de 5000 lei (cinci mii lei), reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii.

În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații G. I. și G. P. să plătească statului câte 550 lei, iar inculpatul C. I. M. să plătească 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezentul proces penal.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu care au asigurat asistența juridică a inculpaților din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați N. (pentru d-nii avocați M. A. – 300 lei, S. M. – 300 lei, M. D. D. – 300 lei, D. D. – 200 lei, conform delegațiilor pentru asistența judiciară obligatorie nr. 117-119/06.02.2012 și nr. 8837/22.12.2011).

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 2667/P/2011 din data de 03.01.2012, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 24.01.2012, inculpații G. P., G. I. și C. I. M. au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În fapt, în data de 15.03.2011, în jurul orelor 12:30, inculpații G. P., G. I. și C. I. M., au pătruns prin escaladarea gardului în incinta unei hale aparținând S.C. L. .., de unde au demontat și sustras un suport de ușă de la un uscător confecționat din inox, cauzând societății menționate un prejudiciu de aproximativ 5000 lei.

Detaliind, s-a arătat în cuprinsul rechizitoriului că, la data menționată, trei persoane de etnie rromă, au pătruns în sediul S.C. L. .. prin escaladarea gardului, au intrat într-o hală și au demontat suportul pentru ridicarea ușii uscătorului, confecționat din bară rectangulară din inox, având lungimea de 5 metri, și un capăt în formă de dreptunghi cu lungimea de 3 metri, folosind pentru transport o căruță lăsată în exteriorul sediului societății.

Fiind sesizate organele de poliție, acestea s-au deplasat la fața locului și au observat trei persoane deplasându-se pe câmp cu o căruță, acestea fiind urmărite și oprite pe . urma legitimării s-a constatat că autorii faptei sunt inculpații G. P., G. I. și C. I. M., în căruță fiind identificat suportul din inox pentru ridicarea ușii, sustras din incinta societății menționate, care a fost ridicat și restituit părții vătămate.

Inculpații, fiind audiați pe parcursul urmăririi penale, nu au recunoscut săvârșirea faptei, ei declarând că au descoperit bunul abandonat lângă gardul societății, în exteriorul sediului acesteia, în timp ce coseau iarbă pe câmp.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează prin intermediul următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 6 dosar urmărire penală); proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 7-9), planșe fotografice (filele 11-13 dosar urmărire penală), dovezi de predare-primire (filele 15-16), declarațiile reprezentantului părții vătămate, V. V. G. (filele 17-19 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor A. V. și A. G. (filele 20-24 dosar urmărire penală), declarațiile inculpaților G. P., G. I. și C. I. M. (filele 26, 32-33, 35, 41, 52 și 55 dosar urmărire penală).

Pe parcursul soluționării prezentei cauze, inculpații au fost asistați de apărătorii desemnați din oficiu, d-nii avocați M. A. (delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 119 – fila 31 dosar instanță), S. M. (delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 117 – fila 27) și M. D. D. (delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 118 – fila 29).

În vederea justei soluționări a cauzei, din oficiu, instanța a dispus atașarea unor copii ale sentințelor penale definitive prin care inculpații G. I. și C. I. M. au fost condamnați anterior (filele 45-58).

În fața instanței, în ședința publică din data de 10.04.2012, după ce instanța le-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, inculpații G. I., G. P. și C. I. M., personal și asistați de apărătorii desemnați din oficiu, au solicitat să fie judecați conform dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală, care reglementează procedura în cazul recunoașterii vinovăției, fiecare arătând că recunoaște necondiționat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.

D. urmare, în aceeași ședință publică, instanța a procedat la ascultarea inculpaților, în conformitate cu prevederile art. 320¹ alin. 3 Cod procedură penală, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale atașate la dosarul instanței.

Partea vătămată S.C. L. .. a fost citată în prezenta cauză prin lichidatorul judiciar desemnat, RDV Insolvență SPRL, acesta precizând în scris, pentru termenul de judecată din data de 04.09.2012, că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată în acest dosar.

Analizând admisibilitatea cererilor formulate de inculpații G. I., G. P. și C. I. M., instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 320¹ alin. 1 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Reținând că fiecare inculpat (personal și înainte de începerea cercetării judecătorești) a înțeles să se prevaleze de prevederile art. 320¹ Cod procedură penală, instanța a observat că probele administrate în cursul urmăririi penale permit stabilirea cu exactitate a faptelor comise de către inculpații G. I., G. P. și C. I. M. în data de 15.05.2011 și că sunt suficiente date cu privire la persoanele acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse.

Astfel, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 15.05.2011, în jurul orelor 12:30, inculpații G. I., G. P. și C. I. M. s-au deplasat împreună, cu o căruță, pe . Piatra N. și, prin escaladarea gardului împrejmuitor, au pătruns în incinta societății S.C. L. .., de unde au demontat și sustras un suport de ușă pentru uscător, din bară rectangulară din inox, având o lungime de 5 metri, cauzând societății un prejudiciu în valoare de aproximativ 5000 lei.

Instanța a reținut această situație de fapt coroborând probele administrate în faza de urmărire penală:

În primul rând, din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat de organele de cercetare penală la data de 15.05.2011, orele 12:40 (filele 7-9 dosar urmărire penală), reiese că acestea au fost sesizate de administratorul S.C. L. .., cu privire la faptul că persoane necunoscute, de etnie rromă, sustrag bunuri din sediul societății, aflat pe ., din municipiul Piatra N..

Cu prilejul deplasării la fața locului, în prezența martorilor A. V. și A. G., au fost observate trei persoane care părăseau sediul societății amintite sărind gardul împrejmuitor și care s-au deplasat apoi pe câmp, cu o căruță tractată de un cal alb, spre . fost oprite și legitimate de organele de poliție și de un echipaj al jandarmeriei. Cu acest prilej au fost identificați cei trei inculpați, iar în căruță a fost găsit suportul din inox reclamat de administratorul părții vătămate ca fiind sustras din incinta societății.

În aceste împrejurări, relevante sub aspectul existenței infracțiunii analizate și a vinovăției inculpaților G. I., G. P. și C. I. M. sunt declarațiile martorilor A. V. și A. G., consemnate în același proces-verbal, martori care, la momentul săvârșirii faptei, se aflau în incinta societății împreună cu administratorul acesteia și au observat modul de operare, respectiv faptul că inculpații au pătruns în sediu prin escaladarea gardului, apoi au demontat suportul din inox al ușii, pe care l-au aruncat peste gard și l-au pus în căruță, deplasându-se spre . fost opriți de echipajul de poliție chemat la fața locului.

De asemenea, planșele fotografice depuse la dosarul cauzei cuprind aspectele fixate la data de 15.05.2011 cu ocazia cercetării la fața locului, ilustrând în special piesa din inox sustrasă de cei trei inculpați, aflată pe căruța tractată de un cal alb (filele 12-13 dosar urmărire penală).

Conținutul dovezilor de predare-primire atașate la filele 14 și 15 din dosarul de urmărire penală confirmă faptul că, la data săvârșirii faptei, a fost ridicat de la inculpații G. I., G. P. și C. I. M. un suport ușă metalică, respectiv o bară rectangulară din inox în lungime de 5 metri, având la un capăt un dreptunghi de 3 metri lungime, bun care a fost predat administratorului societății prejudiciate.

Fiind audiat la aceeași dată (filele 17-19 dosar urmărire penală), administratorul S.C. L. .., V. V. G., a declarat că, în ziua de 15.05.2011, în timp ce se afla într-o hală aparținând societății, împreună cu martorii A. G. și A. V., a auzit un zgomot și a observat pe fereastră trei persoane care au escaladat gardul, pătrunzând în incinta societății, au demontat suportul din inox pentru ridicarea ușii uscătorului și l-au transportat la căruța tractată de un cal alb lăsată în exterior, în apropierea gardului.

A precizat că a solicitat intervenția unui echipaj de poliție și că, împreună cu acesta, a plecat în urmărirea autorilor faptei, constatând că aceștia erau inculpații G. I., G. P. și C. I. M. și că transportau în căruță bunul sustras.

Potrivit declarațiilor martorului A. V., acesta, aflându-se în curtea societății împreună cu fratele său A. G. și cu administratorul părții vătămate, a observat în zona din spate, care se învecinează cu . care au escaladat gardul, au intrat în curte și au demontat un suport de ușă din inox, pe care l-au transportat la căruța aflată în spatele gardului, iar după intervenția echipajului de poliție s-a stabilit că autorii faptei relatate se numesc G. I., G. P. și C. I. M. (filele 20-21 dosar urmărire penală).

Concluziile desprinse din declarațiile acestui martor se coroborează atât cu aspectele reliefate de probele menționate în paragrafele anterioare, cât și cu declarațiile celui de-al doilea martor audiat de organele de urmărire penală, A. G., care a prezentat aceeași situație de fapt, percepută personal de acesta la data săvârșirii faptei (filele 22-24 dosar urmărire penală).

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpaților G. I., G. P. și C. I. M., aceasta a fost inițial de nerecunoaștere a faptei, în sensul că niciunul dintre aceștia nu și-a asumat săvârșirea acesteia pe parcursul urmăririi penale, ei declarând că au găsit bunul abandonat lângă gardul societății, în exterior, însă în fața instanței au adoptat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei împreună, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu (filele 26, 32-33, 35, 41, 52, 55 dosar urmărire penală).

Astfel fiind, instanța a concluzionat că se poate proceda la soluționarea laturii penale a cauzei cu aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ Cod procedură penală, în ceea ce îi privește pe cei trei inculpați, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele acestora, expuse în paragrafele anterioare, sunt clar stabilite și există suficiente date cu privire la persoanele lor pentru a permite stabilirea unor pedepse.

În drept, fapta inculpaților G. I., G. P. și C. I. M., care, în ziua de 15.05.2011, în jurul orelor 12:00, împreună, au pătruns prin escaladare în sediul S.C. L. .., situat pe . Piatra N., de unde au sustras un suport din inox pentru ridicare ușă, cauzând societății un prejudiciu în valoare de aproximativ 5000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal.

Acțiunea inculpaților de sustragere a bunului menționat din posesia legitimă a părții vătămate, fără consimțământul acesteia, cu scopul de a și-l însuși pe nedrept (pentru a-l valorifica și a obține sume de bani) a fost săvârșită, sub aspectul laturii subiective, cu intenție directă în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 Cod penal, întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor, respectiv deposedarea părții vătămate de bunul care îi aparținea, prin demontarea acestuia, și au acționat în scopul producerii acestui rezultat.

Fiecare faptă săvârșită realizează conținutul infracțiunii de furt calificat conform art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal, având în vedere următoarele considerente:

Furtul se consideră săvârșit în condițiile agravantelor prevăzute de art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal, având în vedere faptul că, din probele administrate, reiese că toți cei trei inculpați au participat la săvârșirea faptei, pătrunzând împreună în sediul societății prin escaladarea gardului și transportând tot împreună bunul menționat spre mijlocul de transport lăsat în exterior, contribuția conjugată și escaladarea constituind aspecte care sporesc pericolul social al infracțiunii.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului G. P. (fila 21 dosar instanță) rezultă că acesta a suferit anterior o condamnare, fiind însă împlinit termenul de reabilitare, astfel încât antecedentele sale penale nu mai prezintă relevanță din perspectiva cauzei de față.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului G. I. (fila 17) reiese că acesta a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune săvârșită în timpul minorității, motiv pentru care această condamnare nu constituie prim termen al recidivei, însă ea va influența cuantumul final al pedepsei ce urmează a fi aplicată acestui inculpat prin prezenta hotărâre, în contextul in care fapta care formează obiectul dosarului a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare.

Astfel, prin Sentința penală nr. 294/08.04.2009 a Judecătoriei Piatra N. (definitivă prin neapelare la data de 22.04.2009), a fost condamnat inculpatul G. I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81, art. 110 Cod penal, termenul de încercare fiind de 3 ani și 6 luni.

Calculând acest termen de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare, potrivit art. 82 Cod penal, instanța a reținut că el s-ar fi împlinit la data de 22.10.2012, astfel încât, în raport cu data comiterii infracțiunii care formează obiectul prezentei cauze (15.05.2011), se constată că aceasta a fost săvârșită în termenul de încercare, fapt care va atrage sancțiunea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, conform art. 83 Cod penal.

Analizând antecedentele penale ale inculpatului C. I. M., instanța a observat că acesta a fost condamnat succesiv pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității, și că prin Sentința penală nr. 75/14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. (definitivă prin nerecurare la data de 05.03.2012), acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru o infracțiune săvârșită la data de 05.12.2011.

În aceste condiții, se constată că fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită anterior celei care a atras condamnarea menționată, fiind incidente în speță prevederile legale referitoare la anularea suspendării sub supraveghere și la concursul real de infracțiuni.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal și de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal, reținând, în acest sens, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestora.

În concret, instanța a apreciat că infracțiunea de furt calificat prezintă un grad semnificativ de pericol social în raport cu circumstanțele comiterii faptei, în condițiile în care inculpații au acționat împreună, în timpul zilei, au pătruns în incinta societății prin escaladare și au demontat suportul din inox pe care intenționau să îl sustragă, generând astfel un sentiment de insecuritate și demonstrând determinare și curaj în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor.

De asemenea, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpaților, instanța a reținut faptul că aceștia au manifestat consecvență în ceea ce privește încălcarea legii penale, chiar din timpul minorității, și nu au adoptat o atitudine de respect în raport cu ordinea de drept, astfel încât la stabilirea cuantumului pedepselor, se impune a fi luate în considerare toate aspectele expuse, dar și atitudinea sinceră a celor trei inculpați, în sensul că aceștia au recunoscut în fața instanței săvârșirea faptei, însușindu-și integral probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

Prin urmare, instanța a apreciat că nu există elemente semnificative de natură a diferenția gradul de pericol social al faptei reținute ori periculozitatea inculpaților și că se justifică, într-o primă etapă, aplicarea unor pedepse egale celor trei inculpați, în cuantum apropiat de minimul special, urmând ca, la stabilirea pedepsei finale de executat pentru fiecare dintre aceștia, să se țină seama de antecedentele lor penale.

Având în vedere considerentele expuse:

Instanța, în temeiul art. 320¹ alin. 4 Cod procedură penală, a admis cererile de aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției formulate de inculpații G. I., G. P. și C. I. M. și, în consecință:

1. În temeiul art. 208 - art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul G. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Instanța a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare (egală cu minimul special stabilit ca urmare a aplicării reducerii prevăzute de art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală) este proporțională cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, prin raportare la circumstanțele reale și personale, și este aptă să faciliteze reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului G. P. drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. 2 Cod penal impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 414⁵ alin. 4 Cod procedură penală, dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, relevantă în acest sens fiind cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității –, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

Punând în balanță cele reținute mai sus și constatând că inculpatul G. P. nu are antecedente penale relevante și a avut o atitudine sinceră în fața instanței, manifestându-și disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins în privința acestui inculpat și fără executarea efectivă a acesteia.

Verificând condițiile de aplicare a suspendării condiționate, prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța a constatat că acestea sunt întrunite în cazul de față (condamnarea anterioară se înscrie între cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal, pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre nu este mai mare de 2 ani, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia), astfel încât, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului GHORO P., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

D. fiind faptul că, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii, instanța a dispus în acest sens.

În aceste condiții, în temeiul art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului G. P. că, potrivit art. 83 și 84 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 4 ani ori neexecutarea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

2. În temeiul art. 208 - art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul G. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Având în vedere că circumstanțele săvârșirii acestei fapte sunt identice cu cele reținute cu privire la inculpatul G. P., instanța a apreciat că această pedeapsă este just individualizată și aptă să contribuie la reeducarea inculpatului în sensul respectării ordinii de drept.

În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului G. I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

Constatând că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită anterior împlinirii termenului de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit prin hotărârea anterioară de condamnare, în temeiul dispozițiilor art. 83 Cod penal, instanța a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului G. I. prin Sentința penală nr. 294/08.04.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ (definitivă prin neapelare la data de 22.04.2009) și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul G. I. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni (trei ani și șase luni) închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare.

3. În temeiul art. 208 - art. 209 alin. 1 literele a și i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. I. M. la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Astfel cum s-a reținut deja în paragrafele anterioare, s-a apreciat că această pedeapsă reflectă gradul concret de pericol social al faptei și este corect individualizată în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului.

În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

Analizând Sentința penală nr. 75/14.02.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. (definitivă pentru inculpat, prin nerecurare, la data de 05.03.2012), atașată la filele 49-58 în dosarul instanței, se poate observa că inculpatul C. I. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se totodată obligațiile și măsurile de supraveghere a căror respectare este obligatorie pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. 1 Cod penal, dacă se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă. În aceste cazuri, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește doi ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 81, iar termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 85 alin. 3 Cod penal).

Întrucât la data săvârșirii faptei analizate în prezentul dosar hotărârea anterioară de condamnare nu era definitivă, instanța a constatat că fapta reținută este concurentă cu infracțiunea pentru săvârșirea căreia inculpatul C. I. M. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 75/14.02.2012 a Judecătoriei Piatra N. și, în consecință, se impune a face aplicarea dispozițiilor referitoare la anularea suspendării sub supraveghere, cu consecința aplicării prevederilor legale privind concursul real de infracțiuni.

Astfel, în temeiul art. 86⁵ alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal, instanța a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului C. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin Sentința penală nr. 75/14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. (definitivă la data de 05.03.2012 pentru inculpat, prin nerecurare) și, în temeiul art. 33 litera a și art. 34 alin. 1 litera b Cod penal, a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința menționată cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul C. I. M. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Aplicarea sporului de pedeapsă de 6 luni apare ca fiind justificată și permisă de prevederile art. 34 litera b teza finală Cod penal, în condițiile în care prin simpla contopire în pedeapsa cea mai grea a unor pedepse concurente în cuantum apropiat și în lipsa unei agravări, inculpatul ar avea impresia de impunitate, considerând că, oricâte infracțiuni ar săvârși, pedepsele aplicate vor fi absorbite de pedeapsa cea mai grea.

Date fiind existența concursului de infracțiuni, cuantumul pedepsei rezultante aplicate și necesitatea stabilirii unei modalități de executare apte să determine o schimbare în comportamentul inculpatului C. I. M., precum și câștigarea existenței prin mijloace oneste de către acesta, instanța a optat tot pentru suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere, cu respectarea strictă de către inculpat a obligațiilor ce urmează a-i fi impuse.

Astfel, constatând că sunt întrunite cerințele legii, în temeiul art. 86⁵ alin. 2 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului C. I. M. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 86² alin. 1 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 75/14.02.2012 a Judecătoriei Piatra N., respectiv de la data de 05.03.2012.

Ca urmare, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

Ca urmare a stabilirii acestei modalități de executare a pedepsei, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul N. a fost însărcinat cu supravegherea condamnatului, având îndatorirea de a urmări modul în care acesta înțelege să aducă la îndeplinire obligațiile impuse prin prezenta hotărâre.

Referitor la măsurile de supraveghere impuse de lege pe durata termenului de încercare, acestea presupun ca inculpatul C. I. M., în temeiul art. 86³ alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare de 6 ani și 6 luni:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul N.;

b) să anunțe, în prealabil, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul N., cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul N., schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul N. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În plus, constatând că, din actele dosarului rezultă că inculpatul C. I. M. nu are studii și, drept urmare, se confruntă cu dificultatea identificării unui loc de muncă, în temeiul dispozițiilor art. 86³ alin. 3 literele a și d Cod procedură penală, instanța i-a impus, ca obligație suplimentară pe durata termenului de încercare de 6 ani și 6 luni, obligația de a urma un curs de învățământ sau de calificare organizat prin intermediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul N., precum și obligația de a nu intra în legătură cu persoane cunoscute ca având antecedente penale pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.

Aducerea la îndeplinire a acestor obligații va fi facilitată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul N., care îi va acorda inculpatului consilierea și îndrumările necesare.

În aceste condiții, în temeiul art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului C. I. M. că, potrivit art. 86⁴, art. 83 și 84 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 6 ani și 6 luni, neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse de instanță ori neexecutarea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre, poate avea ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate.

Ținând cont de faptul că inculpatul C. I. M. a fost reținut și arestat preventiv în altă cauză, în perioada 05.12.2011 – 15.02.2012, instanța a consemnat această constatare în dispozitivul sentinței, urmând ca, în ipoteza unei eventuale revocări a suspendării sub supraveghere, instanța învestită cu soluționarea cauzei să deducă durata reținerii și a arestării preventive din durata noii pedepse aplicate, potrivit art. 88 din Codul penal. Această deducere nu se poate dispune în cauza de față, dată fiind modalitatea de executare stabilită, în termenul de încercare inculpatul nefiind socotit în executarea pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut faptul că partea vătămată S.C. L. .., prin administrator, s-a constituit parte civilă în procesul penal în cursul urmăririi penale, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 5000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, iar inculpații G. P., G. I. și C. I. M. au recunoscut pretențiile părții civile, manifestându-și disponibilitatea de a achita integral suma solicitată, deși au posibilități financiare limitate.

Existând aceste manifestări de voință, ținând seama și de poziția lichidatorului judiciar desemnat pentru societate (care nu are valoarea unei renunțări la constituirea de parte civilă, ci a unei asumări a acesteia), instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 16¹ alin. 2 și 3 Cod procedură penală, potrivit cărora inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, iar în acest caz instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, urmând a fi administrate probe exclusiv cu privire la pretențiile nerecunoscute.

Sunt aplicabile și dispozițiile art. 1003 Cod civil, prevederi care reglementează solidaritatea autorilor în cazul reținerii răspunderii civile delictuale.

D., urmare, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția inculpaților), în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14, art. 16¹ Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. L. .. și, în consecință, i-a obligat pe inculpații G. P., G. I. și C. I. M., în solidar, să plătească părții civile suma de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluția de condamnare adoptată în cauză, în temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța i-a obligat pe inculpații G. P. și G. I. să plătească statului câte 550 lei, iar pe inculpatul C. I. M. să plătească 750 lei cu acest titlu.

Potrivit art. 189 Cod procedură penală, a dispus avansarea sumelor reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu să asigure asistența juridică a inculpaților în cauză, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați N. (pentru d-nii avocați M. A. – 300 lei, S. M. – 300 lei, M. D. D. – 300 lei, D. D. – 200 lei, conform delegațiilor pentru asistența judiciară obligatorie nr. 117-119/06.02.2012 și nr. 8837/22.12.2011).

Împotriva deciziei penale menționată mai sus a declarat recurs inculpatul recurent G. I..

Cererea de recurs nu a fost motivată în scris, iar în fața instanței de recurs, deși legal citat nu s-a mai prezentat pentru a-și motiva și susține recursul declarat.

Curtea, analizând din oficiu sentința penală atacată constată că recursul declarat este tardiv și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.

Pentru a se asigura promptitudinea în trecerea cauzei prin toate gradele de jurisdicție, legislațiile stabilesc un interval de timp scurt, în care titularii dreptului de apel și de recurs trebuie să -și manifeste hotărârea de a exercita calea de atac ordinară, suficient însă pentru îndeplinirea formalităților prevăzute de lege.

Declarația de recurs nu poate fi făcută prematur, înainte de a se naște dreptul de apel prin pronunțarea hotărârii ce trebuie atacată, dar nici după împlinirea duratei de timp prevăzute de lege, deoarece în acest caz, declararea recursului devine tardivă.

Potrivit dispozițiilor art. 385/3 C.Pr.P.. corob. cu art. 363 c. pr. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut care a lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din conținutul părții introductive a sentinței penale atacate, rezultă că recurentul inculpat aflat în stare de libertate la data judecării pe fond a cauzei a lipsit la dezbateri beneficiind însă de dreptul la apărare potrivit dispozițiilor procedurale, dar și la pronunțarea hotărârii, considerentul pentru care acestuia i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe la adresa de domiciliu la data de 20.09.2012, astfel încât termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 C.Pr.P.. a început să curgă pentru inculpat de la data aducerii la cunoștință a dispozitivului sentinței pronunțate de prima instanță.

Verificând incidența prevederilor art. 385/3 alin.2 c. pr. pen., corob. cu art. 363 c. pr. pen., se constată că raportat la data de introducere a cererii de recurs 12.10.2012 cererea nu a fost formulată înlăuntrul celor 10 zile de la data comunicării dispozitivului sentinței penale pronunțate de prima instanță, termen peremptoriu și de decădere.

Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a c. pr. pen., va respinge, ca tardiv recursul declarat de recurentul inculpat împotriva sentinței penale nr. 440/11.09.2012 a Judecătoriei P.N..

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 c. pr. pen. ;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a c. pr. pen., respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul inculpat G. I., împotriva sentinței penale nr. 440/11.09.2012 a Judecătoriei P.N..

În temeiul art. 192 alin. 2 c. pr. pen.,obligă recurentul inculpat să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.01.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI

V. M. C. C.

M. A. A.

GREFIER

B. M. D.

Pron.sent.pen.B. M.M.

Red.d.r. C.C.

Tehnored. B.M.D.

2 ex.

24.01.2013

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 509/2013. Curtea de... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 49/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 49/2013. Curtea de Apel BACĂU