Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1317/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1317/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 3056/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1317
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 12 decembrie 2013
Complet format din:
PREȘEDINTE: N. C. I. - judecător
JUDECĂTORI: A. B.
S. A.
GREFIER: G. S.
Ministerul Public: P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
- reprezentat prin procuror C. E.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul D. A. N., împotriva sentinței penale nr. 1679 din 03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru recurentul-inculpat D. A. N., avocat P. R., apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului-inculpat depune un memoriu din partea acestuia referitor la situația de fapt și alte cauze si a precizat că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, nu a avut alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat P. R., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea soluției pronunțată de instanța de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, în principal, solicită redozarea pedepsei și aplicarea art. 85 al. 3 Cod penal iar în subsidiar, redozarea pedepsei și aplicarea art. 865 Cod penal.
Precizează că instanța de fond față de infracțiunea cu care a fost sesizată, a aplicat o pedeapsă orientată spre maxim și a anulat beneficiul suspendării din cealaltă suspendare. Consideră că nu s-au analizat toate elementele ce-l caracterizează ca membru al comunității, a depus dovezi în circumstanțiere referitor la actele de caritate efectuate în localitatea Sascut. Inculpatul este perceput în comunitatea locală ca o persoană cumsecade și care ajută la nevoie.
Cu privire la activitatea sa de a conduce, a doua abatere a fost recunoscută iar inculpatul a arătat punctul său de vedere, în sensul că s-a urcat la volan dintr-o nevoie absolută.
Având în vedere art. 85 al. 3 și art. 865 Cod penal care prevede opțiunea de a aplica o pedeapsă, de a menține suspendarea simplă sau sub supraveghere, consideră că atât timp cât infracțiunea nu a avut urmări, se poate menține o modalitate a suspendării.
Inculpatul este o persoană poetică și o eventuală executare în regim de detenție nu ar aduce niciun beneficiu societății. Solicită clemență, având în vedere toate cele expuse.
Dacă se va considera că se impune art. 865 Cod penal, există mijloace de control si nu se impune anularea suspendării.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pedeapsa de 6 luni aplicată pentru fapta săvârșită, cu reținerea art. 41 al. 2 Cod penal și faptul că a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiune, a fost corect cuantificată, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de executare.
Avocat P. R., în replică, arată că în cauză este vorba despre o conducere fără permis, cu dreptul de conducere suspendat și nu trebuie închis pentru faptele comise.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 1679 din data de 03.10.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ s-a dispus următoarele:
În baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art.41 al.2 C.p. și art.320¹ alin.7 Cod proc.pen., condamnarea inculpatului D. A. N., fiul lui V. și T., născut la data de 23.12.1986 in mun. A., jud. V., domiciliat in ., jud. Bacău, CNP_, cetățean român, cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercițiul dreptului de a conduce i-a fost suspendat in formă continuată.
In baza art.85 C.p.,s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani inchisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.159/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 19.10.2012.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare prin sentința penală nr.159/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria A., precum și cu infracțiunile prevăzute de art.84 al.1 pct.2, cu aplicarea art.41al.2 C.p., și art.84 al.1 pct.3 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. din Legea nr.59/1934 pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă a amenzii in cuantum de 2000 de lei prin sentința penală nr.1904/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 4.01.2013.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă a amenzii in cuantum de 2000 de lei aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1904/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 4.01.2013 și s-a repus in individualitatea lor pedepsele componente, astfel:
- 1500 lei amendă penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, cu aplicarea art.41al.2 C.p., art.74 lit.a și art.76 lit.e C.p.;
- 2000 de lei amendă penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.3 din Legea nr.59/1934, cu aplicarea art.41al.2 C.p., art.74 lit.a și art.76 lit.e C.p.
In baza art.85 C.p., raportat la art.33 lit.a și art.34 lit.e C.p., s-a contopit pedeapsa de 6 luni aplicată in cauză cu pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.159/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. și cu pedepsele de la pct.I și II și aplică inculpatului pedeapsa cea mai mare de 2 ani închisoare și 2000 de lei amendă penală.
Pedeapsă de executat: 2 ani închisoare și 2000 de lei amendă penală.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata și in condițiile prevăzute de art.71 alin.2,3 C. pen.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (pentru un termen de judecată, avocat D. O.) a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.
S-a luat act că in cursul judecății, inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.4703/P/2012 din 7.01.2013, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. A. N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercițiul dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art.41al.2 C.p.
S-a reținut in actul de sesizare că, deși avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice încă din data de 14.01.2012, moment la care IPJ V. i-a intocmit dosar penal inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale, in data de 8.05.2012 și 15.06.2012, inculpatul D. A. N. a condus autoturismul marca VW cu numărul de inmatriculare_ pe DN2 E85, pe raza loc. N.B., jud. Bacău.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 15.02.2013 sub numărul_ .
La data de 3.09.2013, inculpatul a depus la dosarul cauzei prin apărător o declarație autentificată la Ambasada României in Italia prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320¹ Cod proc. pen., arătând că recunoaște comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecată și dorește ca judecarea cauzei să se facă doar in baza probelor administrate in cursul urmăririi penale.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.320¹ Cod proc.pen. și a dispus ca judecarea cauzei să se facă in baza probelor administrate in cursul urmăririi penale, nemaiprocedând la efectuarea cercetării judecătorești.
Inculpatul, prin apărător a depus la dosar inscrisuri in circumstanțiere (fl.31-41).
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și ținând seama de declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, dată in cursul judecății, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 14.01.2012, IPJ V. a intocmit pe numele inculpatului D. A. N. dosar penal (inregistrat la P. de pe lângă Judecătoria A.) pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, intrucât a fost depistat conducând un autovehicul pe drumurile publice având in sânge o imbibație alcoolică mai mare decât limita legală. La data de 22.02.2012, inculpatului i-a fost adus la cunoștință faptul că pe parcursul cercetării penale în dosarul susmenționat nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, fiind întocmit un proces-verbal in acest sens.
Cu toate acestea, la data de 18.05.2012, in jurul orei 8,50, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_, fiind depistat de către organele de poliție pe DN2 E85 pe raza localității N.B., jud. Bacău. Cu acest prilej, în urma verificărilor efectuate, organele de poliție au constatat că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
La data de 15.06.2012, inculpatul a fost depistat din nou pe DN2 E85 pe raza localității N.B., jud. Bacău, conducând autoturismul marca VW cu numărul de inmatriculare_ .
Inculpatul D. A. N. nu a putut fi audiat în cursul urmăririi penale. Cu ocazia depistării sale in trafic la 18.05.2012, acesta a susținut că nu cunoștea că nu are dreptul de a conduce și că nu i-a fost adusă la cunoștință această imprejurare, aspect contrazis cu procesul-verbal intocmit la data de 22.02.2012 de Poliția mun. A. (fl.11 d.u.p.), semnat de inculpat.
Această situație de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă administrate in cursul urmăririi penale:
- procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante;
- declarațiile inculpatului;
- declarațiile martorilor asistenți P. A. și Tărniceanu C.;
- adresă IPJ V. nr._/5.06.2012;
- adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria A. nr.82/P/2012 din 11.06.2012;
- proces-verbal din 22.02.2012 intocmit de Poliția mun. A.;
- fișa de evidență auto a inculpatului.
În drept, fapta inculpatului D. A. N. care, deși avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice incă din data de 14.01.2012, moment la care IPJ V. i-a intocmit dosar penal inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, in baza aceleiași rezoluții infracționale, in data de 8.05.2012 și 15.06.2012, inculpatul D. A. N. a condus autoturismul marca VW cu numărul de inmatriculare_ pe DN2 E85, pe raza loc. N.B., jud. Bacău, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art.41 al.2 C.p.
Având in vedere că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție, sub forma intenției indirecte,de către inculpatul D. A. N., în temeiul art.345 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.41 al.2 C.p.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 C. pen., și anume gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este cunoscut cu antecedente penale. Astfel, conform fișei de cazier judiciar atașată la dosar, acesta a fost condamnat la 2 ani inchisoare cu suspendare condiționată conform art.81 C.p. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, prin sentința penală nr.159/2012 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare la 19.10.2012. De asemenea, prin sentința penală nr.1904/2012 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 4.01.2013, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.84 al.1 pct.2 și 3 din Legea nr.59/1934.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, precum și persoana și conduita inculpatului, instanța a apreciat că pentru atingerea scopului pedepsei prevăzute de art.52 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa inchisorii, orientată spre minimul special, redus cu o treime, conform art.320¹ alin.7 Cod proc. pen., în concret pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In baza art.85 C.p., instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani inchisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.159/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 19.10.2012.
A constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare prin sentința penală nr.159/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria A., precum și cu infracțiunile prevăzute de art.84 al.1 pct.2, cu aplicarea art.41al.2 C.p., și art.84 al.1 pct.3 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. din Legea nr.59/1934 pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă a amenzii in cuantum de 2000 de lei prin sentința penală nr.1904/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 4.01.2013.
A descontopit pedeapsa rezultantă a amenzii in cuantum de 2000 de lei aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1904/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 4.01.2013 și va repune in individualitatea lor pedepsele componente, astfel:
- 1500 lei amendă penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, cu aplicarea art.41al.2 C.p., art.74 lit.a și art.76 lit.e C.p.;
- 2000 de lei amendă penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.3 din Legea nr.59/1934, cu aplicarea art.41al.2 C.p., art.74 lit.a și art.76 lit.e C.p.
In baza art.85 C.p., raportat la art.33 lit.a și art.34 lit.e C.p., s-a contopit pedeapsa de 6 luni aplicată in cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.159/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. și cu pedepsele de la pct.I și II și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare de 2 ani închisoare și 2000 de lei amendă penală.
Ținând seama de gravitatea faptei comise (inculpatul conducând din nou autovehiculul pe drumurile publice la 15.06.2012 având permisul de conducere suspendat, la circa o săptămână după ce fusese depistat prima dată de organele de poliție, dând astfel dovadă de sfidare la adresa autorității statului și indiferență față de consecințele incălcării legii penale), de antecedentele penale ale inculpatului, precum și de faptul că acesta a incălcat in mod repetat normele privind circulația pe drumurile publice, lucru ce rezultă din fișa de evidență auto aflată la dosarul de urmărire penală instanța a apreciat că reeducarea inculpatului și reinserția sa socială pot fi realizate doar prin executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea și a amenzii aplicate. Instanța a ajuns la concluzia că doar prin privarea de libertate a inculpatului se poate înlătura starea de pericol pe care o prezintă inculpatul pentru ordinea publică și pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că natura faptei săvârșite conduce la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din C.pen., cu excepția dreptului de a alege, urmând a se dispune interzicerea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.
Stabilindu-se culpa procesuală a inculpatului prin darea unei soluții de condamnare, instanța, în temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen., l-a obligat pe acesta la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză, din care suma de 150 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (pentru un termen de judecată, avocat D. O.) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
S-a luat act că in cursul judecății, inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal inculpatul D. A. N., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
Analizând sentința penală recurată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.
De asemenea, Curtea consideră că sub aspectul individualizării executării pedepsei principale aplicate inculpatului, pentru faptele comise, precum și a modalității de executare a acesteia, prima instanță a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de pericol social în concret al faptelor comise, circumstanțelor reale în care inculpatul le-a săvârșit, ( două acte materiale de conducere a unui autovehicul având având acest drept suspendat la scut timp după ce a fost surpins de organele de poliție conducând un autovehicul în stare de ebrietate ), urmările produse ca și consecință a săvârșirii acestor infracțiuni ( starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice ), precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, nu este cunoscut cu antecedente penale este cercetat în foarte multe cauze pentru infracțiuni similare și care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor, instanța de fond aplicând inculpatului disp. 320/1 temei limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime.
Curtea apreciază că pedeapsa principală rezultantă aplicată în cuantum de 2 ani închisoare 2000 lei pentru infracțiunile comise, în regim privativ de libertate, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Atitudinea de recunoaștere a inculpatului manifestată în cursul procesului penal nu constituie o împrejurare suficientă doar prin ea însăși care să justifice reducerea pedepsei, producând deja efecte favorabile acestora prin reținerea prevederilor art.320/1 C.p.p. a căror aplicare a condus la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
De asemenea, nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a cp având în vedere că inculpatul este cunuoscut cu antecedente penale pentru aceleași gen de fapte.
Instanța de recurs nu poate avea în vedere critica formulată de inculpat în recurs cu privire la greșita individualizare a executării pedepsei principale aplicate, întrucât, în cauză, prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatului, respectând prin modalitatea de executare și principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu se impune suspendarea executării sub supraveghere, întrucât ar fi excesiv în raport cu aspectele concrete ale cauzei și ar afecta scopul pedepsei.
Curtea apreciază că executarea efectivă pedepsei de către inculpat se impune raportat la perseverența infracțională, gravitatea faptelor comise, rezonanța socială a unor asemenea infracțiuni și față de argumentul că scopul pedepsei nu poate fi atins, în speță, fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste motive, curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cpp va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat D. A. N..
Va constata că recurentul inculpat a fost asistat de apărător desemnat ales
Constatând culpa procesuală a recurentului inculpat, baza art. 192 alin. 2 cpp va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat D. A. N. împotriva sent. pen. 1679/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin. 2 cpp obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
N. C. I. A. B.
A. S. GREFIER,
S. G.
Red.s.p – V. M.
Red.d.r. –N.C.I.
Tehnored.S.G. – 2 ex.
20.12.2013
| ← Accidentul şi catastrofa de cale ferată. Art. 277 C.p..... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
