Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 600/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 5073/279/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 600
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 30 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. M. - judecător
JUDECĂTORI - C. C.
- M. A. A.
GREFIER – S. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL
reprezentat de procuror P. V.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul A. ( fost C., fost V.) D., împotriva sentinței penale nr.415 din 25.07.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat A. D., identificat cu C.I. . nr._ din 24.02.2012 asistat de avocat M. C. O. – apărător ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. C. O., a depus la dosar o înregistrare a unei convorbiri care a avut loc între apropiați ai inculpatului și S. C. pe data de 11 aprilie 2013, convorbire care a avut loc cu ocazia prezentării la Curtea de Apel Bacău. Înregistrarea convorbirii s-a făcut cu telefonul mobil de unul din membrii familiei inculpatului iar S. C. nu știa că este înregistrat. Înregistrarea este foarte importantă pentru că arată că inculpatul A. nu este cel care se face vinovat de comiterea accidentului rutier, nu este cel care se afla la volanul autovehiculului Mazda de culoare albastră, înmatriculat cu număr de A., ci proprietarul acestuia – S. C..
Depune și un set de înscrisuri în copie, declarații autentificate a numitului C. D. care se află la sediul instanței pentru a fi audiat, fără ca prin audierea lui să se prejudicieze în vreun fel celeritatea soluționării cauzei. Este foarte importantă declarația acestuia, pentru că a fost prezent și este cel de la care s-a plecat cu mașina înainte de producerea accidentului și știe cine a urcat la volanul autovehiculului.
Mai există o . declarații care vor fi coroborate și solicită a fi audiat martorul C., pentru ca instanța și reprezentantul Parchetului să-i pună întrebări nemijlocit. Solicită ca instanța de recurs să audiere înregistrarea depusă pentru că din aceasta rezultă elemente importante care vizează situația de fapt. după audierea înregistrării, dacă se va considera necesar solicită să se procedeze la audierea persoanelor care au fost de față la realizarea înregistrării, cât și efectuarea confruntării inculpatului cu numitul S. C..
Reprezentantul Parchetului având cuvântul cu privire la audierea înregistrării, apreciază că aceasta nu îndeplinește condițiile prev. de art. 911 și următoarele Cod pr. penală și solicită să nu fie luate în considerare la soluționarea cauzei.
Cu privire la audierea martorilor, instanța s-a pronunțat la termenul anterior.
Apărătorul recurentului-inculpat a precizat că întradevăr înregistrarea nu s-a făcut în condiții procedurale și nu poate avea valoarea unei probe, în schimb, poate avea valoarea unui indiciu și acest indiciu trebuie coroborat cu probele depuse. Probele au rolul de a certifica aceste discuții și această înregistrare.
Curtea, referitor la înregistrare, a solicitat să se precizeze cine a făcut înregistrarea și cine apare în aceasta.
Apărătorul recurentului, a precizat că înregistrarea a realizat-o sora inculpatului și că în ea figurează S. C., cel care a produs accidentul.
Curtea, deliberând, referitor la solicitarea privind audierea martorului C. D. I., precizează că s-a pronunțat la termenul din 11 aprilie 2013, iar pe lângă acest aspect s-a mai adus și o declarație autentificată pe care respectiva persoană sub sancțiunea legii penale și-o asumă.
Referitor la a doua cerere, urmează a se respinge, raportat la art. 916 Cod procedură penală nefiind efectuată de vreo parte iar referitor la condițiile unor astfel de interceptări, nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi avută în vedere, raportat și la dispozițiile art. 911 Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului-inculpat, susține că înregistrarea a fost efectuată de o parte participantă la discuție și aceasta este A. Panseluța.
Întrebat dacă are alte cereri de formulat, susține că nu știe ce alte cereri ar putea face însă, raportat la toate probele administrate, așa cum rezultă din coroborarea tuturor probelor, declarațiile date în fața instanței și cele prezentate în formă autentică în recurs și din indiciul depus din care rezultă că, cu ocazia urmăririi penale nu s-a realizat o cercetare efectivă a cauzei, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, nu a avut alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea, a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat M. C. O. având cuvântul, a solicitat amânarea pronunțării cu o săptămână pentru a putea formula concluzii scrise.
Curtea, a precizat că va analiza această cerere în măsura în care se va impune și agenda o va permite, funcție de numărul de dosare și de ședințe din săptămâna următoare.
Apărătorul recurentului-inculpat având cuvântul, a solicitat analizarea ansamblului probator administrat, toate lipsurile a probelor administrate și toate imposibilitățile de corelare între probe, în condițiile în care, din start, acest dosar a început cu o inexactitate.
Solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate C. V., cel care inițial a dat o declarație în sensul că îl recunoaște ca fiind autorul accidentului pe T. N. iar ulterior, revine asupra declarației și precizează că autor al accidentului este A. D., poziție pe care și-a menținut-o până la sfârșitul procesului cu toate că este suspectă și ridică mari semne de întrebări această schimbare de poziție.
Această schimbare de poziție este sub semnul întrebării, acesta a spus că i s-au prezentat mai multe fotografii, însă această explicație nu este de natură a lămuri problema primului indicat ca fiind autorul accidentului. Partea vătămată nu a putut să perceapă la momentul accidentului care este persoana care se afla la volanul autovehiculului Mazda, această opinie și-a format-o ca urmare a unor indicii pe care le-a cunoscut cu ocazia prezentării la organele de poliție. Această opinie este confirmată și de modul în care s-a făcut recunoașterea recurentului – inculpat de către martorul B. G. care a precizat la fond, că atunci când l-a recunoscut în fotografii pe A. D, i s-au prezentat 2 fotografii, în care apăreau persoane total diferite.
Face referire la declarația acestuia și la poza aflată la fila 61 d.u.p și susține că există mai mult inexactități referitoare la declarațiile martorilor de la instanța de fond. susține că este foarte important pentru identificarea șoferului, momentul când a apus soarele la acea dată și susține că martorul B. G. nu avea cum să vadă șoferul mașinii, în condițiile în care nu existau condiții de vizibilitate astfel încât să poată distinge trăsăturile acestuia li în cazul în care trebuia să facă o identificare ulterioară după planșe foto. Precizează cele declarate de martor și consideră că nu s-a efectuat o identificare corectă a acestuia și nu a contat dacă autorul este cel real, sau un țap ispășitor.
Solicită a se avea în vedere situația de fapt reală și a se analiza declarația dată de T. N. în fața notarului italian, cel care și-a asumat inițial producerea accidentului și în care arată că din discuțiile purtate cu S. C. a aflat că acesta a condus autovehiculului Mazda și să i-a solicitat să ia asupra sa vina pentru că la acel moment, avea permisul suspendat și se afla sub influența băuturilor alcoolice. Există și declarații din care rezultă că la acel moment al producerii accidentului cât și ulterior, inculpatul A. nici măcar nu s-a aflat la locuința lui C. D.. Face referire și la declarațiile date și în formă autentificată de C. Dumitrița, coroborat cu declarațiile lui L. I., C. E., C. L., G. E. și arată că sunt elemente de fapt care nu se coroborează cu declarațiile inculpatului și care ridică dubii ce profită acestuia.
Consideră că nu s-a efectuat o cercetare corespunzătoare, solicitând trimiterea dosarului la organele de urmărire penală pentru efectuarea tuturor probelor, întrucât s-a făcut o cercetare cu rea-intenție, plecându-se de la vinovat și construindu-se scenariul ulterior.
În Codul de procedură penală, procedura de identificare după planșele foto este lacunară față de Codurile din alte țări, critică modalitatea de prezentare a planșelor foto cu privire la identificarea suspectului principal și că în cauza de față această identificare a suspectului principal, s-a realizat într-o manieră defectuoasă.
În concluzie, solicită amânarea pronunțării pentru a invoca și alte elemente în concluziile scrise.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a precizat că față de cele susținute în apărare cu privire la administrarea probelor, se impune o anumită decență în interpretarea mijloacelor de probă și respectarea dispozițiilor legale. Arată că s-au depus înscrisuri autentificate la notariat și acea înregistrare și este clar că această înregistrare nu îndeplinește condițiile legale. Pentru a fi mijloc de probă declarația unui martor trebuie să îndeplinească anumite condiții. Administrarea probelor nu se face la notariat, pe sală sau cu telefonul mobil. Aceste mijloace de probă au o regulă procesuală în cadru organizat și din punctul său de vedere nu se respectă absolut deloc dispozițiile art. 91 și art. 78 Cod procedură penală, iar dacă era puțină decență juridică, nu trebuiau depuse. Este o indecență juridică în respectarea normelor de procedură, nu pot fi primite, fiind obținute în mod nelegal și nu pot fi folosite în proces. Având în vedere art. 64 Cod procedură penală, solicită ca aceste înscrisuri să fie îndepărtate de la dosar, pentru că nu respectă dispozițiile legale. Este un caz tipic când se aplică dispozițiile art. 642 Cod procedură penală.
Referitor la administrarea probelor și verificarea acestora care susține dacă inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, trebuie reținute declarațiile martorilor oculari care au fost audiai de procuror, instanța de fond cu respectarea dispozițiilor legale și care reprezintă mijloace de probă corect administrate. Inculpatul se afla la volanul autovehiculului implicat în accident, la scurt timp a apărut o dubiță albă în care s-a urcat inculpatul, coborând numitul T. N..
Dincolo de acestea există o autoritate de lucru judecat, sentința penală nr. 1270/8.12.2006 în care este condamnat definitiv T. N. pentru fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, audiat în martie 2005 de organele de poliție și care a declarat în mod nereal, în scopul exonerării inculpatului, că ar fi condus autovehiculul proprietatea lui S. în momentul producerii accidentului de circulație.
Pentru aceste motive, recursul este nefondat, solicitând respingerea acestuia și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.
Avocat M. C. O. în replică, precizează că nu știe la ce probe se referă procurorul de ședință. P. autoritatea de lucru judecat, se înțelege că inculpatul este deja condamnat. Există o condamnare a lui T. N., o declarație a acestuia și a lui S. C. care dă vina pe T. și este logică atitudinea lui S., în condițiile prezentate. El este vinovatul, a dat vina pe o persoană pe care a rugat-o să intervină, nu inculpatul. P. ar trebui să aibă puțină decență iar apărarea și acuzarea ar trebui să fie egali de la început și până la sfârșit, pentru a se putea garanta o soluție corectă.
Reprezentantul Parchetului, a apreciat că se depășește cadrul legal cu privire la aprecieri.
Recurentul-inculpat, personal în ultimul cuvânt, a precizat că nu el este autorul accidentului ci S. C. și că a fost confundat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
P. sentința penală nr. 415 din 25.07.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul penal nr._ s-au dispus condamnarea inculpatului C. (fost V.) D., domiciliat în Piatra N., ., jud. N., pentru:
- săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al.1 și 3 cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, la pedeapsa de 1(un) an închisoare;
- săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002® cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a cod penal raportat la art. 34 lit. b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
Conform art. 83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin s.p. nr. 1559/14.06.2002 a Judecătoriei B. și care se adaugă la pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În temeiul art. 71 cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. (B.) D. G..
În temeiul art. 14 cod pr. penală raportat la art. 998 și urm. cod civil a obligat asiguratorul a SK VERSICHERUNG - A. prin mandatar . de asigurare Reasigurare SRL București să platească:
- părții civile C. (B.) D. G. suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale ;
- Serviciului de Ambulanță Județean N. suma de 506,32 lei ;
- S. C. de Urgență „Sfânta Treime” Iași suma de 61,05 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare ;
- părților vătămate C. D. G. și C. V. suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în măsura in care acestea nu au fost acoperite de inculpat.
S-au respins celelate pretenții civile ca neîntemeiate.
Potrivit art. 191 cod pr. penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că în seara de 27.03.2005, în jurul orei 19,30, autoturismul marca Mazda 323 cu nr. de înmatriculare W95047N, era condus de inculpatul V. D. și circula pe . din mun. Piatra N., având direcția de deplasare Tg. N. - Piatra N..
În aceeași direcție de deplasare, în fața autoturismului Mazda 323, circulau alte trei autoturisme, primul autoturism fiind marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul C. V., având ca ocupanți pe B. D., pe scaunul din dreapta față, iar pe bancheta din spate se afla minorul B. D. G.. Autoturismul condus de C. V. era urmat de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul B. G., și un autoturism neidentificat.
În apropierea intersecției . cu . C. V., după ce a semnalizat și s-a asigurat că din față nu circulau alte vehicule, iar autoturismul din spate nu a semnalizat intenția de a efectua vreo manevră de schimbare a direcției de mers, s-a angajat în efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, respectiv viraj spre stânga.
În același timp și inculpatul V. D. s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire a celor trei autoturisme care se aflau în fața sa, fără să se asigure că cei care îl preced nu au semnalizat începerea unei manevre similare, de schimbare a direcției de mers prin viraj spre stânga.
Conducătorul auto C. V., după ce a parcurs o distanță de aprox. 4 m de la axul drumului spre stânga a fost surprins de angajarea în efectuarea manevrei de depășire de către autoturismul Mazda cu nr. W95047N, care a intrat în coliziune cu partea dreaptă față în partea laterală stânga, în zona stâlpului din mijloc și a portierei spate a autoturismului Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ .
În urma coliziunii dintre cele două autoturisme, autoturismul Dacia 1310 a fost proiectat cu spatele spre . din dreapta.
După impactul dintre cele două autoturisme, conducătorul auto al autoturismului Mazda 323 cu număr W 95047N, a părăsit locul accidentului, martorii oculari văzându-1 pe acesta când a coborât din autoturism și s-a urcat într-un microbuz de culoare albă, însoțit fiind de două tinere.
Acest aspect rezultă fără dubii din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de judecată respectiv: C. N. (f. 156 ds.), C. E. (f. 157 ds.), C. D. M. (f. 158 ds.), C. V. (159 ds.), Balțătescu G. (f. 160 ds.).
Din declarațiile tuturor martorilor oculari menționați mai sus rezultă faptul că la volanul autoturismului ce a produs accidentul se afla inculpatul V. D.. S-a mai arătat totodată că acesta a condus autoturismul, după impact, pe . scurt timp a apărut o dubiță albă în care a urcat inculpatul, coborând numitul T. N..
Acesta s-a prezentat la organele de poliție declarând verbal și în scris că el se afla la volanul autoturismului Mazda implicat în accident, declarație necorespunzătoare adevărului, autoturismul în cauză fiind condus de inculpatul V. D..
P. sentința penală nr. 1270 din 08.12.2006, pronunțată în dosarul nr. 4892/2006 de Judecătoria Piatra N., s-a reținut că este deplin probat faptul că T. N. nu se afla la volanul autoturismului marca Mazda înmatriculat sub numărul W95047N, proprietatea numitului S. C. C., fiind condus, la momentul producerii coliziunii cu autoturismul marca Dacia 1310 înmatriculat sub numărul_, de inculpatul V. D..
Deși s-a încercat în instanță prezentarea unei alte situații de fapt, potrivit căreia inculpatul se afla la domiciliu, aceasta nu poate fi reținută, necoroborându-se cu probele testimoniale ale martorilor oculari aflați la locul accidentului.
În cadrul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză tehnică pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului (f. 51-58 dup), concluzionându-se că viteza de circulație a autoturismului condus de V. D. în momentele premergătoare producerii accidentului era de aproximativ de 50 km/h, că a încălcat dispozițiile art. 45 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 ® și ale art. 118 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 ® privind circulația pe drumurile publice, efectuând manevra de depășire fără să se asigure că cel care circulă în față nu a semnalizat intenția începerii unei manevre asemănătoare.
În drept, faptele inculpatului V. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor:
- de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al.1 și 3 C.p. ;
- de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 ® cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, prin schimbarea încadrării juridice.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 cod penal, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a avut în vedere și poziția acestuia care a încercat să îngreuneze aflarea adevărului prin declarațiile mincinoase date de numitul T. N..
Astfel fiind, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii.
Conform art. 83 cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1559/14.06.2002 a Judecătoriei B. și care s-a adaugat la pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b cod penal.
S-a constatat că, pe latură civilă, partea vătămată C. (B.) D. – G., prin reprezentanții legali, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei despăgubiri civile și 25.000 lei daune morale (f. 42 ds). A depus acte în dovedirea pretențiilor solicitate (f. 99-106 ds.).
S-au mai constituit părți civile în cauză:
- S. de Ambulanță N. cu suma de 506,32 lei cu titlu de cheltuieli de transport și asistență medicală (fila 62 dup) ;
- S. C. de Urgență Sfânta Treime Iași, cu suma de 61,05 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare (f. 64 dup).
A fost introdus în cauză, în calitate de asigurator SK VERSICHERUNG - A. prin mandatar . de Asigurare Reasigurare SRL București în baza Poliței de asigurare aflată la fila 161 ds.
Asiguratorul, prin concluziile scrise depuse la dosar (filele 70-101 dup vol. II) solicită a se avea în vedere că pretențiile solicitate sunt prea mari, acestea urmând a fi admise în limita sumei de 3.000-4.000 lei.
Se constată că partea vătămata minorul C. (B.) D. G. a necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. 324 din 04.04.2005.
Din declarația martorei P. L., audiată pe latură civilă, rezultă faptul că partea vătămată a fost internată la Iași, transferat la București, supusă unor intervenții chirurgicale, fiind nevoită să urmeze tratament și în prezent (f. 80 ds.).
Ca atare, instanța, ținând cont de numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate, de tratamentele efectuate și durata acestora, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. (B.) D. G..
În temeiul art. 14 cod pr. penală raportat la art 998 și urm. Cod civil a obligat asiguratorul SK VERSICHERUNG - A. prin mandatar . de Asigurare Reasigurare SRL București să platească:
- părții civile C. (B.) D. G. suma de 6.000 lei cu titlu de despagubiri civile și suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale ;
- Serviciului de Ambulanță N. suma de 506,32 lei ;
- S. C. de Urgență „Sfânta Treime” Iași suma de 61,05 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare ;
- părților vătămate C. D. G. și C. V. suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în măsura în care acestea nu au fost acoperite de inculpat.
S-au respins celelalte pretenții civile ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs invocate oral de către apărătorul recurentului – inculpat fiind expuse în preambulul prezentei decizii.
Procedând la analiza sentinței recurate pe baza motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului Curtea reține următoarele:
Criticile formulate la adresa sentinței recurate vizează netemeinicia soluției de condamnare, inculpatul pretinzând că nu este autorul infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului pentru care a fost dispusă condamnarea de către prima instanță. În acest sens se subliniază insuficiența probatoriului care a format convingerea primei instanțe cu privire la reținerea vinovăției, respectiv recunoașterea inculpatului de către martori doar după niște fotografii, precum și declarațiile notariale depuse la ultimul termen de judecată al recursului din care rezultă că faptele au fost săvârșite de o altă persoană, respectiv S. C., aceste aspecte, în opinia apărării, formând dubii cu privire la vinovăție și impunând achitarea.
Apărările formulate sunt contrazise însă cu evidență de probatoriul administrat în cauză, care relevă fără dubii vinovăția inculpatului.
Astfel, se impune a fi precizat, astfel cum a reținut și prima instanță că, imediat după accidentul produs din culpa exclusivă a inculpatului, acesta a fost văzut coborând de la volanul autoturismului marca Mazda înmatriculat cu nr. de A., W95047N și părăsind locul faptei de 5 ( cinci) martori oculari .
Pe întreg parcursul procesului penal martorii l-au indicat fără dubii pe inculpat ca fiind autorul faptelor reținute în sarcina acestuia, relatând în amănunt împrejurările producerii accidentului precum și modul în care inculpatul a părăsit locul accidentului, deși în urma coliziunii dintre autovehicule a rezultat vătămarea corporală a unei persoane.
După accident, pe întreaga derulare a urmăririi penale cât și ulterior în faza judecății, inculpatul a încercat prin mai multe mijloace să împiedice cursul firesc al anchetei penale și să zădărnicească aflarea adevărului în cauză de acțiune a inculpatului.
Astfel, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, părăsind teritoriul țării, în cursul după cum rezultă din declarațiile tatălui acestuia, C. M..
În seara producerii accidentului la sediul poliției din Piatra N. s-a prezentat numitul T. N., care a declarat că a produs accidentul rutier descris în situația de fapt reținută de prima instanță. Ulterior, prin sentința penală nr. 1270/2006 a Judecătoriei Piatra N. s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că declarațiile lui T. N. nu corespund adevărului și că au fost date în scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului, dat fiind faptul că acesta se afla în termenul de încercare al unei condamnări anterioare.
Având în vedere și faptul că din declarațiile acelorași martori oculari mai sus menționați rezultă că imediat după accident la fața locului a sosit o dubiță albă din care a coborât T. N. și în care a urcat inculpatul, părăsind astfel locul accidentului, rezultă că demersul infracțional al numitului T. N. a fost făcut la determinarea inculpatului, cei doi intrând în contact imediat după producerea accidentului rutier și punându-se de acord în sensul substituirii inculpatului de către persoana mai sus menționată, ca șofer al autoturismului implicat în accident.
În cursul judecății mai multe persoane din anturajul inculpatului au declarat fie că acesta se afla la domiciliu în momentul producerii accidentului, fie că au cunoștință despre faptul că autorul accidentului este proprietarul autoturismului, S. C.. Aceste declarații vor fi înlăturate ca vădit nesincere, având în vedere pe de o parte că sunt contrazise de declarațiile martorilor oculari, dar și faptul că acestea au fost date la mult timp după producerea evenimentului rutier, de către persoane apropriate inculpatului. Convingerea instanței în acest sens este întărită și de faptul că la ultimul termen de judecată al recursului, apărătorul inculpatului a depus la doar o . declarații extrajudiciare, printre care și o declarație a numitului T. N. dată în fața unui notar italian, prin care acesta arată că are cunoștință de faptul că cel care a condus autoturismul este S. C.. Așadar o persoană deja condamnată definitiv pentru faptul că a declarat mincinos că este autorul accidentului rutier, arată la 8 ani după producerea evenimentului rutier persona pretinsă a fi autorul acestuia, deși în procesul penal în care a avut calitatea de inculpat, după cea recunoscut că declarațiile inițiale din seara accidentului nu corespund adevărului, a susținut constant că nu cunoaște pe autorul real al accidentului.
În aceste condiții, desigur că declarațiile extrajudiciare prezentate de apărare sunt lipsite de orice credibilitate și se constituie într-o nouă încercare a inculpatului de împiedica aflarea adevărului.
Nu lipsit de importanță este și faptul că inculpatul și-a schimbat numele pe parcursul procesului penal ( după ce mai procedase o dată în mod similar anterior acestuia), împrejurare care conduce la concluzia, coroborat cu faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, că s-a urmărit împiedicarea identificării inculpatului de către organele judiciare.
Concluzionând, instanța de control judiciar arată că declarațiile martorilor oculari se coroborează pe deplin cu plângerea și declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate, atât în ceea ce privește locul și modalitatea în care a avut loc accidentul cât și cu privire la identificarea persoanei care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare W95047N, că ne aflăm prin urmare în prezența unui probatoriu solid, de necontestat, în raport de care motivele de netemeinicie invocate apar ca vădit nefondate.
Și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului nu există motive de casare a sentinței recurate, prima instanță având în vedere în mod justificat pericolul social concret ridicat al faptei săvârșite precum și circumstanțele personale ale inculpatului, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii suspendată condiționat, precum și în raport de conduita procesuală a inculpatului mai sus descrisă.
Recursul inculpatului este fondat în schimb, cu privire la una alt aspect, și anume împlinirea termenului special de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 1,3 C.p.
Astfel, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită la data de 27.03.2005, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea menționată este de până la 2 ani închisoare, termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni, în conformitate cu prevederile art. 122 lit. d C.p. coroborat cu art. 124 C.p. și art. 13 C.p., aplicarea legii penale impunându-se în raport de faptul că prin dispozițiile Legii 63/2012 prevederile art. 124 C.p .au fost modificate în sensul că termenul de prescripție se socotește a fi împlinit oricâte întreruperi ar interveni dacă este depășit încă o dată, prevederile anterioare menționând că acest termen este împlinit dacă este depășit cu încă jumătate. Aplicarea legii penale mai favorabile se impune de altfel și în raport de decizia Curții Constituționale nr. 1092 din 18.12.2012.
În consecință va fi admis recursul declarat de inculpat numai cu privire la aspectul menționat.
Va casa în parte sentința recurată, cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.1, 3 C.p., va reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele de 1 an închisoare pentru art. 184 al. 1,3 C.p.; 2 ani închisoare pentru art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1559/2002 a Judecătoriei B. cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C .p .p . raportat la art.10 lit. g C.p.p. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.1, 3 C.p. întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Va adauga la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C .p pedeapsa de .; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1559/2002 a Judecătoriei B. cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate.
Pedeapsă rezultantă de executat pentru inculpatul A. ( fost C., fost V.) D.. 5 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C .p .p . admite recursul declarat de recurentul – inculpat A. ( fost C., fost V.) D. împotriva sentinței penale nr. 415/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul penal nr._ .
Casează în parte sentința recurată, cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.1, 3 C .p ., reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele de 1 an închisoare pentru art. 184 al. 1,3 C.p.; 2 ani închisoare pentru art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1559/2002 a Judecătoriei B. cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C .p .p . raportat la art.10 lit. g C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.1, 3 C.p. întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Adaugă la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C .p pedeapsa de .; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1559/2002 a Judecătoriei B. cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate.
Pedeapsă rezultantă de executat pentru inculpatul A. ( fost C., fost V.) D.. 5 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. M. C. C.
M. A. A.
GREFIER,
S. G.
Red. s.p.- .M.J.
Red.d.r. – M.A.A.
Tehnored. SG – 3 ex.
12.06.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 201/2013. Curtea de... | Infracţiuni la legea cecului. Legea nr. 59/1934. Decizia nr.... → |
|---|
