Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 756/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 756/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 7598/270/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 756/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTORI: I. N. C.
A. B.
P. G.- grefier
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
–E. C.- procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de inculpații F. M. și F. P., împotriva sentinței penale nr.89/26.02.2013, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic, în ședința publică din data de 13.06.2013, susținerile fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.89/26.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești s-a dispus:
I. În baza art. 192 alin. 2 Cod Penal, raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal a fost condamnat inculpatul F. M. , fiul lui P. și M., născut la data de 21.04.1984, în Tg.Ocna jud.Bacău, cu domiciliul în .. Bacău, studii- medii ,fără ocupație, CNP -_, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:
- 7 (șapte) luni închisoare , pentru comiterea infracțiunii de “violare de domiciliu”.
În baza art. 180 alin.2 Cod Penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal a fost condamnat inculpatul F. M., cu datele de stare civilă arătate, la o pedeapsă de: 2 ( două) luni închisoare , pentru comiterea infracțiunii de “ lovire sau alte violențe ” .
În baza art. 33 lit. a Cod Penal și art. 34 lit. b Cod Penal s-au contopit pedepsele aplicate și inculpatul F. M.execută pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) luni închisoare .
În baza art. 71 alin. 2 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal.
În baza art. 81 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 7(șapte) luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod Penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat inculpatului și executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod Penal în condițiile art. 359 Cod procedură penală privind revocarea suspendării condiționate dacă în cursul termenului de încercare va săvârși o nouă infracțiune.
II. În baza art. 192 alin. 2 Cod Penal, raportat la art. 74 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal a fost condamnat inculpatul F. P., fiul lui Ș. și E., născut la data de 2.07.1948, în loc.Nădab, jud.A., cu domiciliul în com. Dofteana .. Bacău, studii- medii ,pensionar, CNP_, cu antecedente penale, la o pedeapsă de: 7 (șapte) luni închisoare , pentru comiterea infracțiunii de “ violare de domiciliu ” .
În baza art. 193 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 74 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal a fost condamnat inculpatul F. P., cu datele de stare civilă arătate, la o pedeapsă de: 2 ( două) luni închisoare , pentru comiterea infracțiunii de “ amenințare ” .
În baza art. 33 lit. a Cod Penal și art. 34 lit. b Cod Penal s-au contopit pedepsele aplicate și inculpatul F. P. execută pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) luni închisoare .
În temeiul art.83 Cod Penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 5 (cinci) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 170/09.03.2009 a Judecătoriei Onești, dosar nr._, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.03.2009 ,urmând ca inculpatul F. P. să execute în întregime această pedeapsă. Adaugă această pedeapsă la pedeapsa de 7(șapte) luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre.
Inculpatul F. P. execută pedeapsa rezultantă de 1 ( un) an închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin.2 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod Penal.
În baza art.11 pct.2 litera a Cod procedură penală raportat la art 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul F. P., cu datele de stare civilă arătate, pentru săvârșirea infracțiunii de “ lovire sau alte violențe ” prev. și ped. de art. 180 al. 1 Cod Penal.
În temeiul art. 14 alin. 3 litera b și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art.998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă F. A. F. și a fost obligat inculpatul F. M. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale ( pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe)către această parte civilă și s-au respins în rest daunele morale solicitate, ca fiind neîntemeiate.
S-a luat act că inculpații au fost asistați de către avocați aleși.
În temeiul art. 191 alin.1 și alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul F. M.,la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală ( 50 lei) și în faza de judecată ( 400 lei) și inculpatul F. P. la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală ( 40 lei) și în faza de judecată ( 360 lei).
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare privind infracțiunea de “ lovire sau alte violențe ” prev. și ped. de art. 180 al. 1 Cod Penal au rămas în sarcina statului( achitare) .
În temeiul art. 193 al. 1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 900 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că inculpații F. M. și F. P. locuiesc în satul Ș. V. din . învecinează cu partea vătămată F. F.. Din probele de la dosar rezultă că cei 2 inculpați obișnuiau să depoziteze material lemnos (în vederea prelucrării și valorificării) pe uliță, în apropierea casei părții vătămate.
La data de 25.06.2011 în jurul orelor 11.30, când partea vătămată a descoperit că inculpații au depozitat din nou lemne în fața porții sale, a încercat să le atragă atenția asupra acestui lucru, fiind împiedicată să intre curte. Fiind nemulțumiți de solicitarea părții vătămate, inculpații i-au proferat injurii și au aruncat cu un băț care a lovit însă poarta. Partea vătămată s-a refugiat în curtea sa, iar inculpații au urmărit-o și au intrat după aceasta în curte, fără consimțământul părții. Astfel, primul a pătruns fără drept în curte, inculpatul F. M., care a și lovit-o pe aceasta în zona feței și peste corp, a prins-o de gură și i-a sucit capul într-o parte. Imediat după aceasta a pătruns în curtea părții vătămate și inculpatul F. P. care a amenințat-o pe aceasta că o va ucide, după care îi va turna alcool pe haine să se creadă că a murit de băutură.
Pentru leziunile produse de către F. M. în zona capului, i s-a eliberat părții vătămate certificat medico-legal pentru 7-8 zile îngrijiri medicale.
Fiind legitimați și interogați în fața instanței, inculpații F. M. și F. P. au avut o poziție relativ sinceră. Astfel, inculpatul F. M. a recunoscut doar fapta de lovire, susținând că nu a intrat fără drept în locuința părții vătămate, iar inculpatul F. P. nu a recunoscut nici una din faptele pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței, afirmând că la data comiterii acestor infracțiuni nu se afla la domiciliu, fiind plecat de acasă în intervalul orar 7,30 - 16,00. Totodată, a declarat că motivația formulării plângerii și împotriva sa de către partea vătămată ar fi o pagubă mai veche provocată de caprele acesteia, pentru care i-ar fi solicitat o sumă de bani. Probele administrate în cauză infirmă însă această apărare.
Situația de fapt a fost reținută de instanță prin coroborarea declarațiilor părții vătămate cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății (declarație parte vătămată, declarații martori, certificat medico-legal, etc.).
Conform art. 75 C.p.p. declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Declarațiile părții vătămate servesc la aflarea adevărului în prezenta cauză penală întrucât ele se coroborează cu declarațiile martorilor oculari (care au perceput direct evenimentul), repectiv M. M. ( fila 81-83 dosar i.), care a declarat că “ …F. M. a intrat după dânsa în curte, a prins-o de gât și a început să o lovească peste tot corpul . în spatele său era tatăl F. P. care avea în mână un băț și a intrat și acesta în curtea doamnei F. …….” și F. C. ( fila 14 dosar u.p.-declarație olografă) care a declarat că “ …am văzut cum F. M. și tatăl lui, respectiv F. P. au intrat în curtea părții vătmate și i-au adresat cuvinte murdare…după care F. M. a lovit-o cu pumnul în zona feței, după care i-a sucit capul către partea dreaptă… F. P. a înjurat-o și a amenințat-o cu acte de violență…”. Deși martorul F. C. și-a schimbat declarația dată în fața instanței ( fiind clară intenția acestuia de a ajuta inculpații să evite o eventuală răspundere penală), motiv pentru care procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă (dosar nesoluționat până în prezent), instanța va reține declarația dată de acest martor în fața organelor de poliție, declarație scrisă personal de acesta la scurt timp după conflict, motivele schimbării declarației fiind nerealiste.
Și martorul F. M. (fila 151 dosar i) și-a schimbat parțial declarația scrisă personal în fața organelor de poliție, probabil că din aceleași motive, dar instanța va reține și în acest caz prima declarație dată în dosar (fila 19 dosar I.), declarație care se coroborează și cu celelalte probe din dosar.
Din ansamblul acestor probe rezultă cu certitudine că inculpații F. M. și F. P. au pătruns fără drept în curtea părții vătămate, loc în care inculpatul F. M. a lovit partea vătămată, iar inculpatul F. P. i-a adresat aceleeași părți vătămate amenințări cu moartea.
Instanța va înlătura din ansamblul probelor administrate în cauză declarația martorilor H. I. (fila 37dosar i.) și G. V. (fl. 152 dosar I), ca fiind nesincere, date pro cauza deoarece nu se coroborează cu celelalte probe din dosar.
ÎN D.:
Având în vedere situația de fapt reținută, ÎN D., faptele inculpatului F. M. care a pătruns împreună cu coinculpatul F. P. fără drept în curtea părții vătămate FERĂSTRĂUARU F. și care a lovit-o pe această parte vătămată și i-a provocat o vătămare corporală constând în leziuni vindecabile în 7- 8 zile îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „ lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod Penal și de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.
De asemenea, având în vedere situația de fapt reținută, ÎN D., faptele inculpatului F. P. care a pătruns împreună cu inculpatul F. M. fără drept în curtea părții vătămate FERĂSTRĂUARU F. și a amenințat-o pe aceasta, provocându-i o stare de temere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prevazută de art. 192 alin. 2 Cod penal și amenințare, faptă prevazută de art. 193 alin. 1 Cod penal.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod Penal sub aspectul laturii obiective a existat o acțiune de lovire (partea vătămată fiind lovită de către inculpatul F. M. cu pumnul în zona feței ), o urmare periculoasă (vătămare care a necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), între lovire și urmare existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție în forma intenției directe, prevăzând rezultatul faptei (o posibilă vătămare) și urmărind producerea lui, prin comiterea faptei.
De asemenea, în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art.192 alin.2 Cod Penal sub aspectul laturii obiective a existat o acțiune de pătrundere fără drept în curtea părții vătămate de către 2 inculpați, fără consimțământul acestei părți vătămate iar în ceea ce privește infracțiunea de amenințare prevăzută și pedepsită de art.193 alin. 1 Cod Penal sub aspectul laturii obiective a existat o faptă de amenințare a părții vătămate cu comiterea unei infracțiuni, această amenințare fiind de natură a o alarma.
Latura subiectivă a infracțiunilor de violare de domiciliu și amenințare, presupune existența vinovăției sub forma intenției. Inculpații au săvârșit faptele cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin 1. pct. 1 lit. a Cod penal, întrucât aceștia au prevăzut rezultatul faptei lor și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpaților și urmarea imediată este unul direct și poate fi dedus din însăși săvârșirea faptei.
Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză, (declarații parte vătămată, declarații martori, certificat medico-legal etc.) din care rezultă vinovăția inculpaților F. M. și F. P. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor arătate mai sus, fiind dovedită existența infracțiunilor, instanța va dispune antrenarea răspunderii penale a celor 2 inculpați.
La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut seama de prevederile art.72 Cod Penal și anume: dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului Penal, de gradul de pericol social concret al fapteilor săvârșite determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate. Vor fi, de asemenea, avute în vedere datele personale ale fiecărui inculpat.
În ceea ce îl privește pe inculpatul F. M., s-a reținut faptul că se află la primul conflict cu legea penală (din actele de la dosar rezultă că nu a mai fost sancționat penal) de unde rezultă că a avut un comportament bun în societate înainte de comiterea faptelor dar și că a avut o poziție relativ sinceră și nu a recunoscut în totalitate comiterea infracțiunilor reținute în actul de sesizare. Prin urmare, vor fi reținute în favoarea acestui inculpat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit.a Cod Penal pentru ambele infracțiuni.
Instanța a apreciat, pentru motivele arătate in aliniatul precedent că, in vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispoz. art. 52 C.p., este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune reținută (făcând și aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c și e Cod Penal prin reținerea circumstanțelor atenuante arătate și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege) ce vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea (fiind vorba de infracțiuni concurente) iar pentru atingerea scopului sancționator, preventiv și de reeducare, instanța urmează a stabili și modalitatea de executare.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului F. M., apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și va stabili un termen de încercare, potrivit art. 82 Cod Penal, apreciindu-se, în raport cu persoana acestuia, că o astfel de modalitate de executare constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.P., în condițiile art. 359 C.P.P., privind revocarea suspendării.
În ceea ce îl privește pe inculpatul F. P. instanța a reținut că acesta a mai fost implicat în dosare penale, ultima condamnare fiind aplicată prin sentința penală nr. 170/09.03.2009 a Judecătoriei Onești, dosar nr._, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.03.2009, constând în 5 (cinci) luni închisoarecu suspendare conform art. 81 Cod Penal. Deși inculpatul a avut o poziție nesinceră în fața instanței, declarând că nu a fost la locul și data conflictului, fiind plecat de acasă, instanța a reținut totuși în favoarea acestui inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de dispoz. Art. 74 alin. 2 Cod penal, respectiv faptul că inculpatul este o persoană în vârstă ( 65 ani) și că nu a mai fost condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură cu infracțiunile din prezentul dosar.
Instanța a apreciat, pentru motivele arătate in aliniatul precedent că, in vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispoz. art. 52 C.p., este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune reținută, respective pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod Penal și pentru infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 al.1 Cod penal (făcând și aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c și e Cod Penal prin reținerea circumstanțelor atenuante arătate și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege) ce vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea (fiind vorba de infracțiuni concurente) iar pentru atingerea scopului sancționator, preventiv și de reeducare, instanța a stabilit și modalitatea de executare.
Având în vedere data comiterii faptelor reținute în sarcina acestui inculpat, în perioada termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.170/09.03.2009 a Judecătoriei Onești, dosar nr._, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.03.2009, instanța va dispuneîn temeiul art.83 Cod Penal revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 5 (cinci) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.170/09.03.2009 a Judecătoriei Onești, dosar nr._, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.03.2009, urmând ca inculpatul F. P. să execute în întregime această pedeapsă. S-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre și inculpatul F. P. va executa pedeapsa rezultantă, în regim de detenție, singura modalitate de executare permisă, în cazul revocării suspendării condiționate.
Având în vedere natura faptelor săvârșite, instanța a interzis inculpaților în baza art.71 Cod penal exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a si b Cod penal respectiv inculpaților le-a fost interzis dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin urmare, instanța a apreciat că, față de natura faptelor săvârșite de către inculpați nu s-a impus interzicerea dreptului de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis acestora exercitarea acestui drept.
Totodată, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat inculpatului F. M. și executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește infracțiunea de „ lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 1 Cod Penal reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului F. P., instanța a dispus achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 litera a Cod procedură penală raportat la art 10 lit. a Cod procedură penală, pentru următoarele argumente:
În dreptul nostru, învinuitul sau inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, organelor judiciare revenindu-le obligația administrării probelor în procesul penal. Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune. Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție.
În cazul de față, ca urmare a administrării probelor s-a ajuns la o îndoială asupra vinovăției F. P., neexistând nicio probă directă de vinovăție în ceea ce privește infracțiunea de „ lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 1 Cod Penal, nicio probă care să satisfacă criteriul probei apte să elimine “orice îndoială rezonabilă”, exigență impusă de jurisprudența CEDO și regăsită printre altele în cauza nr._/89 Klaas C. Germania, hotărâre din 22.09.1993. Astfel, martorii oculari M. M. ( fila 81-83 dosar i.) și F. C. ( fila 19 dosar) au declarat că inculpatul F. P. a intrat în curtea părții vătămate dar nu a lovit-o …” nu l-am văzut pe F. P. să fi lovit sau să fi aruncat cu bățul către F. “ .
Deci prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, iar potrivit principiului fundamental “in dubio pro reo”, orice îndoială este în favoarea învinuitului sau inculpatului.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia. În cauză, aceste exigențe nu sunt realizate.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată FERĂSTRĂUARU F. s-a constituit parte civilă, în termenul legal prevăzut de art.15 alin.2 Cod procedură penală, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 5000 lei (RON ) daune morale.
Apreciind probatoriul cauzei prin raportare la soluția din latura penală a cauzei și la criteriile și elementele ce au stat la baza acesteia, instanța a constatat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral evident. Prejudiciul moral este reprezentat în primul rând de suferința cauzată părții civile prin lovire cu pumnul ce i-a produs leziuni importante în zona capului. Toate aceste coordonate dar și faptul că partea civilă este o persoană respectată în comunitate, conturează un prejudiciu moral suferit de această parte. Având în vedere natura faptei săvârșite generatoare de suferințe fizice dar și diagnosticul stabilit de medicul legist, instanța a apreciat că acordarea unei sume de 1500 lei (RON) daune morale este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit. În consecință, constatând că sunt îndeplinite cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale, dar apreciind că prejudiciul moral suferit de partea civilă este inferior evaluării realizate de către aceasta, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat la plata daunelor morale doar pe inculpatul F. M., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe) către această parte civilă .S-a luat act că ambii inculpați au fost asistați de către avocați aleși.
Ca o consecință a condamnării, inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal și la cheltuieli de judecată către partea civilă –onorariu de avocat iar cheltuielile judiciare privind infracțiunea de “lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 180 al. 1 Cod Penal au rămas în sarcina statului( achitare).
În cauză au formulat recurs în termen legal inculpații F. M. și F. P., nemotivat în scris.
Criticile aduse sentinței penale atacate au fost expuse oral de apărătorii aleși și au fost consemnate în încheierea de dezbateri ce face parte din prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art.356 c.pr.pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Judecătoria Onești a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați, dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului.
Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art.356 c.pr.pen., atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.
În ceea ce privește motivele de recurs ale inculpaților, Curtea reține că F. P. a fost audiat de organele de urmărire penală la data de 28.11.2011, iar la 23.12.2011 i s-a prezentat materialul de urmărire penală și la niciuna din aceste activități procesuale nu s-a declarat nemulțumit de modul de desfășurare a acestei prime faze a procesului penal. Mai mult, a susținut că nu are probe de propus în apărare. Totodată la Judecătoria Onești a dat declarație, a propus probe în apărare și nu susținut că a fost vătămat procesual prin modul de desfășurare a urmăririi penale sau că actul d sesizare a instanței este nelegal.
Sub aspectul temeiniciei acuzațiilor aduse celor 2 inculpați, Curtea remarcă, în acord cu prima instanță, declarația martorului ocular Ferăstrăouaru C. dată în cursul urmăririi penale (fila 14), scrisă personal de acesta, în care relatează modalitatea în care cei doi inculpați au intrat fără drept în curtea părții vătămate, F. M. a lovit-o și ambii inculpați au amenințat-o. Împrejurarea că în fața instanței își modifică declarația sub pretextul că prima dată a băut țuică la domiciliul părții vătămate, iar la instanță fiica acesteia a încercat să-l corupă cu suma de 500 lei, reprezintă simple afirmații nesusținute probator în niciun fel.
Apărarea inculpatului F. P., că nu se afla acasă la acea dată, nu prezintă credibilitate în lipsa unor probe obiective, martorul G. V. prezentând o versiune a evenimentelor suspect de convenabilă inculpaților, propus fiind de aceștia la un an și jumătate de la data faptelor.
Cu referire la pedepsele aplicate, Curtea constată că acestea corespund criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 c.pen., mai ales că inculpații au avut o poziție procesuală de nerecunoaștere. Curtea, la rândul său, pe baza propriei reevaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpaților pentru faptele comise, consideră că, în contextul cauzei, nu se justifică diminuarea acestora, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art.72 c.pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea. Ele au fost orientate sub minimele speciale, rezultat al reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art.74, alin.1, lit.a sau alin.2 c.pen., fără însă ca alte împrejurări să poată fundamenta o reducere suplimentară de pedeapsă.
Raportat la gravitatea faptei săvârșite, la împrejurările săvârșirii acesteia și persoana inculpaților, pedepsele aplicate de către prima instanță sunt temeinic stabilite și corespund tuturor acestor criterii și funcției de reeducare și prevenire a pedepsei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385/15, pct.l, lit.b c.pr.pen., se vor respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați Ferastrauaru M. și Ferastrauaru P. împotriva sentinței penale nr.89/26/02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192, alin.2 și 4 c.pr.pen.,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
În baza art.385/15, pct.l, lit.b c.pr.pen., respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați Ferastrauaru M. și Ferastrauaru P. împotriva sentinței penale nr.89/26/02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, ca nefondate.
În baza art.192, alin.2 și 4 c.pr.pen., obligă fiecare recurent la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. I. N. C.
A. B.
GREFIER,
P. G.
red. sent.L.M. P.
red. dec. recurs S.A.
tehnored. P.G.
2 ex.
05.07.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 144/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 201/2013. Curtea de... → |
|---|
